Sapte metode de a va iubi pe voi insiva

1. Faceti-va trei complimente dimineata, imediat ce va treziti.
2. Inainte de culcare ganditi-va la trei lucruri bune care vi s-au intamplat in cursul zilei.
3. In timp ce va spalati pe dinti, dimineata, spuneti-va din tot sufletul: 'Ma iubesc'.
4. Pe parcursul zilei, fiti atenti la shimbarile energetice interioare si rugati-va inima sa va ghideze spre echilibru.
5. Vizualizati-va zilnic acoperiti de o lumina protectiva.
6. La fiecare trei ore ganditi-va la cel putin un lucru care va aduce zambetul pe buze.
7. Auto-apreciati-va atunci cand faceti ceva creativ.

Constientizarea intuitiei este doar un prim pas spre o viata centrata spre sine si plina de fericire. Actionati conform propriului vostru ghid intuitiv si impartasiti cu toata lumea acesta experienta. Doar cand va puneti in valoare partea voastra intuitiva, aceasta va va putea ajuta in viata. Aveti incredere in propriile instincte, in intuitie si actionati asa cum va ghideaza. Faceti un salt in aceasta lume extraodinara!

Vocea spiritului

Cu cat va este mai usor sa vorbiti despre intuitie, cu atat mai repede veti incepe sa o folositi. Ce cuvinte folositi sa va descrieti intuitia?
Cateva cuvinte uzuale si la indemana sunt: Vibratii, Instinct ,Aluzie ,Radarul meu ,Antenele mele, Sentiment

Priviti stelele!

Observandu-va intuitia este ca si cum ati observa stelele. Multi dintre voi nici n-au observat vreodata cerul in noapte, desi el este acolo dintotdeauna. O singura noapte daca ridicati privirea spre cer, veti observa stele stralucitoare. Cu cat va uitati mai atent la stele, cu atat mai mult veti fi atras de negura cerului, cautand cu privirea tot mai multe stele stralucitoare. La inceput poate veti vedea doar cateva stele, apoi mai multe si din ce in ce mai multe pana cand perceptia voastra se va schimba spontan si veti observa o explozie de mii si mii de stele. Este coplesitor sa realizati ca desi aceste stele au fost acolo dintotdeauna, le vedeti acum ca si cum ar fi pentru prima data. Este necesar sa fim atenti la cum ne afecteaza energiile altor persoane pentru a putea sa ne ferim de efectele negative ale acestor energii.
Curatati energia casei!

Acesta activitate este extraordinara pentru a curata energia veche si stagnanta si pentru a aduce energie proaspata in casa.

Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti este sa iesiti afara (daca vremea nu va permite, mergeti intr-un loc linistit). Fixati-va picioarele pe pamant sau, mai bine, sariti de cateva ori si respirati adanc. Apoi, treceti cu plamele prin aura voastra ca si cum ati spala un ecran si la sfarsit scuturati-va mainile viguros prin aer.

Imaginati-va inconjurat de o lumina alba, calda, curgand dinspre crestetul capului si instalandu-se in inima. Imaginati-va ca tot si toti cei care v-au adus griji in viata se scurg in pamant, lasandu-va aura curata. Apoi, imaginati-va lumina stralucitoare a aurei voastre inundandu-va inima cu sentimente de pace si inconjurandu-va corpul cu sclipirea ei aurie.

Impamantati-va! Curatati energia negativa si inlocuiti-o cu energie puternica luminoasa prin tehnica numita impamantare. Impamantarea se refera pur si simplu la conectarea voastra cu pamantul.

Alergati, sariti, faceti sport, atingeti pamantul, imbratisati copacii, mirositi florile - toate aceste activitati va impamanteaza energia in corp si va scot din negativitate.


Iata cateva alte metode extraordinare de impamantare:

Faceti o plimbare scurta;
Ocupati-va cu gradinaritul;
Spalati vasele;
Bateti la tobe;
Dansati;
Sariti coarda;
Gatiti;
Taiati legume;
Faceti paine;
Spalati rufe;
Faceti-va un masaj la picioare;
Mergeti desculti prin iarba.

Daca sunteti blocat in energie negativa, oricare din aceste tehnici va ajuta sa va curatati aura si sa va lumineze inima din nou! Lasati grijile sa se scurga in pamant! Apoi, inspirati lung si adanc si imaginati-va cum toate aceste vibratii negative parasesc aura voastra in timp ce expirati. Inspirati inca o data umplandu-va aura cu o lumina alba stralucitoare. Repetati acest exercitiu de 2, 3 ori pe zi. Reluati-va activitatile zilnice.

Stabiliti-va granitele!

Una dintre cele mai importante sarcini este sa va stabiliti propriile granite pentru ca ceilalti sa nu va manipuleze sau sa va invadeze spatiul privat. Incepeti prin a fi constienti de propria voastra aura si de cum energiile altor persoane va pot afecta. Acest mecanism intuitiv de auto-aparare va ofera instrumentele necesare sa identificati diverse probleme si sa va indepartati de sursa lor. Cele mai importante instrumente de care dispuneti sunt chiar picioarele voastre. Ori de cate ori sunteti expusi in fata unui val de energie negativa, oriunde ati fi, folositi-va picioarele si PLECATI!

Indepartati-va de negativitate cat de repede puteti, chiar daca este nevoie sa formulati o scuza pentru a pleca, ca de ex.: 'nu stiu de ce, dar nu ma simt bine si am nevoie sa iau o gura de aer proaspat!' Nu va blocati in mijlocul unui mediu incarcat de energie negativa pe care o veti absorbi si voi. Va va face rau.Plimbati-va! Nimic nu va restabileste starea naturala de bucurie mai bine decat o plimbare in natura. O plimbare este atat de eficienta pentru a va echilibra aura, incat veti fi din ce in ce mai atras sa faceti plimbari scurte zilnic.

Functioneaza ca o polita de asigurare pentru fericirea si sanatatea voastra. Chiar si o plimbare in jurul blocului este suficienta pentru a scapa de orice poluare mentala sau interferenta negativa. Va re-echilibreaza campul energetic.

Faceti o baie! Incheiati-va o zi incarcata cu o baie cu saruri. Umpleti cada de baie cu apa fierbinte si turnati 3 capacele de saruri de baie. Ramaneti in cada de baie pana cand apa devine rece, apoi clatiti-va cu dusul. Este un mod fantastic de a curata efectele negative asupra spiritului vostru, de a elimina toxinele din corp si datorita efectului profund relaxant va va pregati pentru un somn minunat si odihnitor.

Read more...

Culegi ceea ce semeni

Legea cauzei si efectului este aceeasi cu legea „actiune/reactiune”, care spune: „Culegi ceea ce ai semanat”. Este o lege importanta si trebuie sa tii seama de ea in orice imprejurare. Ea te va ajuta sa devii stapan pe destinul tau. intotdeauna, in mod inevitabil, cauza antreneaza dupa sine efectul. Este o lege imuabila pe care o regasim pe toate planurile – fizic, psihic, mintal, cosmic si spiritual. A nu crede in ea e la fel de lipsit de sens ca a nega legea gravitatiei si a te arunca de pe o cladire de 60 de etaje, sau a bea un pahar cu otrava crezand ca nu te vei otravi pentru ca lichidul din pahar pare inofensiv.

Legea „cauza/efect” este ireversibila. E firesc sa crezi ca, daca semeni morcovi, vei culege morcovi si nu cartofi. Acelasi fenomen se produce si in viata ta. Culegi ceea ce semeni. Toate urmarile de aici ti se trag. Tot ceea ce culegi a fost semanat de gandurile tale constiente si inconstiente. Ti-as putea cita mii de exemple in acest sens. in prezent, ai putea trai intr-o casa in valoare de o jumatate de milion de dolari? Nu. Nu e pentru tine, e numai pentru cei bogati? Exact. Este suficient pentru a culege ceea ce gandesti. Dar cum se face ca sunt atatia care traiesc in castele? Exista mii de milionari. De ce ei si nu tu? Pur si simplu pentru ca ei cred in asta. Te tenteaza sa pleci intr-o calatorie pentru un an? A, nu! Asta nu se face! Nu ai timp, nici bani! Atunci, asta vei culege. Ramai acolo unde esti. Crezi ca ai o boala ereditara? Da? Ah, da, imi dau seama. Nu ai de ales. Ai diabet, ca tot restul familiei. Nu vei recolta niciodata altceva pentru ca ai acceptat in mod inconstient ideea ca aceasta boala e ereditara. Stii ca e dovedit faptul ca exista foarte putine boli ereditare? Singura pe care eu o recunosc intr-adevar este modul de a gandi transmis din generatie in generatie… „Nu pot. Nu sunt in stare”; iata cel mai bun mijloc de a trece pe langa succes!

Legea cauza-efect actioneaza la fel asupra tuturor. Fie ca esti sarac, bogat, papa, cersetor, barbat, femeie, copil, aceasta lege exista pentru fiecare dintre noi. Si, de fiecare data cand i te impotrivesti, tu esti cel care suporta consecintele. A fi capabil sa cunosti efectul pe care-l provoaca o cauza este o dovada de mare intelepciune. Daca-ti petreci viata lenevind si asteptand sa-ti pice totul din cer, n-ai sa culegi niciodata aceleasi lucruri ca cel care inventeaza si munceste continuu. Sunt atatia oameni preocupati sa-i invidieze pe altii, sa contemple succesul pe care-l au, resemnandu-se cu gandul ca ei nu vor avea niciodata aceasta sansa. Ei vor culege ce au semanat, mai precis, nimic.

Daca nu culegi destula dragoste in viata ta, cine a uitat s-o semene? Daca nu te bucuri de toata afectiunea pe care o doresti, cine a uitat s-o semene? A-ti demonstra afectiunea prin gesturi nu va determina in mod automat o recolta bogata de dragoste. Totul depinde de felul in care o faci. Aici este vorba de adevarata afectiune, adevarata dragoste, cea pe care o daruiesti din inima, fara a astepta nimic in schimb. Nu poti culege ceva din inima altora daca iubesti cu capul. Daca vrei sa schimbi efectele si reactiile din viata ta, tot ce ai de facut e sa schimbi cauza. Observa ceea ce culegi si adu-ti aminte ce ai semanat. Inevitabil, vei gasi cauza.

Poti verifica legea cauza-efect prin teste simple: daca te apropii prea mult de foc, o sa te arzi; daca tii in mana un cub de gheata, iti ingheata degetele. Poate este prea simplu! Dar aceasta lege importanta nu e cu nimic mai complicata. Orice ai face, reactiunea e la fel ca actiunea, tot asa cum efectul e totuna cu cauza si ceea ce recoltezi e totuna cu ce ai semanat. Omul isi complica deseori viata in fata simplitatii. Se indoieste, isi face griji si se simte derutat pentru a se regasi, in final, tot in punctul de plecare. Si, pe tot parcursul acestui drum, s-a confruntat cu o multime de lucruri neplacute pe care le-ar fi putut evita daca ar fi cautat de la inceput in el insusi. Raspunsul este intotdeauna acolo.

Daca anumite situatii se repeta in mod regulat, fara sa poti intelege ce se intampla, accepta ideea ca aceasta recolta a fost semanata de tine, probabil chiar din frageda copilarie. Ai decis inca de atunci sa te ascunzi in tine insuti, iar astazi continui sa culegi aceleasi rezultate. Aceasta recolta se poate manifesta printr-o sanatate fragila, diferite boli, violenta etc. Tu nu-ti aduci aminte de aceste decizii pentru ca ele sunt practic intotdeauna luate in mod inconstient.

Totusi, nu e nevoie sa te intorci atat de mult in timp pentru a incerca sa intelegi. Nici macar nu e nevoie sa incerci sa intelegi. Poti uita trecutul si sa incepi de azi o viata noua .

Daca vrei, poti schimba efectul din viata ta schimband cauza chiar din aceasta clipa. Decizia iti apartine. Daca te hotarasti ca de acum inainte vrei sa culegi dragoste, poti incepe sa semeni cand si unde vrei. Nu te mai preocupa de trecut si de cauzele care s-au pus in miscare. Nu mai cauta sa afli care situatie a produs cutare sau cutare efect. O iei de la inceput. Uita trecutul; acestea nu sunt decat experiente pe care le-ai trait.

Seamana ceea ce doresti sa culegi. Daca vrei sa traiesti in bogatie, incepe sa te gandesti la bogatie. Pretinde ca esti bogat si ca ai toti banii de care ai nevoie. Ce vei face acum? Vei merge sa mananci intr-un mic restaurant amarat sau vei prefera unul de prima clasa? Daca il alegi pe acesta din urma, asta trebuie sa faci! O sa-mi spui ca n-ai destui bani si ca, daca vei merge la restaurant, n-o sa mai ai cu ce plati chiria.

Acum vezi cauza pe care ai pus-o in miscare prin aceste cuvinte? Ai spus ca vei avea bani sa-ti platesti chiria si chiar asta ti se va intampla. Trebuie sa te „programezi” incontinuu afirmand: „Sunt bogat; imi merg toate din plin; nu stiu de unde va veni aceasta bogatie, dar e toata numai pentru mine.”

Nu e nevoie sa mergi pana la extreme. incepe cu mici realizari, stiind precis ce vrei sa culegi. Fii gata sa treci la actiune. E foarte important sa treci la actiune pentru a obtine reactiunea dorita. Daca ramai acasa si pastrezi totul in mintea ta, rezultatele vor veni foarte greu. Trebuie sa pui energie in ceea ce faci, trebuie sa te misti.

Daca iti doresti o garderoba noua, arunca hainele pe care nu le mai vrei, pretextand ca faci loc in dulap pentru ceea ce vei cumpara. incepe, treptat, sa cauti lucrurile pe care le doresti intr-adevar. Fara indoiala, te gandesti: „Ar fi prea frumos sa fie adevarat; e aproape imposibil sa mi se intample asta”.

Vezi care e cauza pusa in miscare? Fii constient de toate gandurile tale. Ce gandesti citind aceste ganduri? Crezi in ceea ce spun? Esti gata sa traiesti in acest fel sau mai ai inca indoieli? Daca te indoiesti, nu vei obtine niciodata ceea ce vrei.

Daca vrei sa ai mai multi prieteni, sa fii in mijlocul oamenilor si sa ai o viata activa, incepe prin a intreprinde ceva in acest sens. Gaseste-ti prieteni; aproprie-ti oamenii, vorbeste cu trecatorii de pe strada, oriunde te-ai afla. Fa asta in fiecare zi. Astfel vei pune o noua cauza in miscare.

Deci, incepi prin a vizualiza ceea ce vrei; apoi treci la actiune, incredintat ca vei obtine ceea ce vrei. Recolta nu e mereu instantanee; de aceea, perseverenta e un atribut indispensabil al fiintei umane.

Legea cauza-efect exista pentru fiecare om. Ea te face sa culegi ceea ce ai semanat. Atunci, de ce sa cauti sa te razbuni sau sa pedepsesti pe cineva? Ne suparam, nu ne mai vorbim; ne imbufnam, ne simtim jigniti, ne infuriem, ne spunem prostii; vrem sa-l schimbam pe celalalt, sa-i aratam ca … etc.

Legea cauza-efect se va ocupa de cealalta persoana potrivit intentiilor pe care le are fata de tine . il va face sa culeaga ce a semanat. De aceea, e important sa ne ocupam numai de treburile noastre si sa invatam sa-i acceptam pe oameni asa cum sunt.

Gandeste-te ca poti avea tot ce-ti doresti. Nu e nici o limita pentru ca tot ce exista pe Pamant a fost creat pentru fiecare dintre noi. Deci, scrie ce vrei sa culegi si treci la actiune inca de pe acum.

In urmatoarele zile,incearca sa devii mai constient de atitudinile tale negative care te pot impiedica sa obtii ceea ce vrei. Transforma-le in ganduri pozitive. Iata afirmatia pe care trebuie sa o rostesti cat mai des posibil:

Incepand de acum,seman si culeg cu gandurile, cuvintele si actiunile mele, numai ce-mi este benefic.

Read more...

Inima ce se trezeste...

Iubirea necondiţionată îţi vine în mod firesc. E în firea ta săsimţi compasiune pentru tine însuţi şi pentru alţii. E înfirea ta dorinţa de a întinde o mână şi de a alina un prieten. Iţi stă în fire să primeşti iubirea celor cărora le pasă de tine.

Nimic din toate acestea nu cere efort. Nimic din toate acestea nu cere învăţătură.De ce, atunci, trăieşti atât de rar experienţa iubirii necondiţionate? Răspunsul s-ar putea să te surprindă.La început ai fost una cu Dumnezeu şi te-ai împărtăşit din atotputernicia Iubirii Sale. Nimic nu ţi-a fost imposibil. Dar,apoi, ai început să te întrebi ce s-ar întâmpla dacă ai crea separat de Dumnezeu?Întrucât n-ai mai făcut-o niciodată înainte, nu erai prea sigur de tine. A apărut îndoiala şi te-ai întrebat: „Şi dacă ceva merge prost?”Această îndoială a fost doar neliniştea separării, dar ea adat naştere multor altor gânduri înfricoşătoare. Printre ele era şi acesta: „Dacă încurc lucrurile. Dumnezeu s-ar putea să Se supere pe mine şi să-mi retragă Iubirea Sa.” Iar acest gând afost argumentul hotărâtor.N-a durat mult ca de la acest gând să treci la trăirea experienţei de a te simţi vinovat şi deconectat de la prezenţa iubitoare a iui Dumnezeu.Bineînţeles că această separaţie a fost artificială şi autoimpusă, dar tu ai resimţit-o ca reală. Ai crezut în ea.Şi, astfel, tot ceea ce ai creat după aceea a fost rezultatulacestei credinţe: „Dumnezeu nu mă iubeşte. El este nemulţumit de mine. Nu sunt vrednic de Iubirea Sa.”Şi, astfel, ai „căzut din graţie” în propria ta minte. Ai trecutde la a împărtăşi puterea omnipotentă a Iubirii lui Dumnezeu,la a-ţi fi frică de această Iubire. Un alt mod de a spune aceasta este că ţi s-a făcut frică de propria-ţi putere creatoare şi ai ascuns-o, ca să nu mai dai de ea. Ai încetat să fii un creator şi ai devenit o victimă. Ai încetat să fii o cauză şi ai devenit un efect. Cu alte cuvinte, ai întors realitatea pe dos. Ai făcut ca Iubirea să fie înfricoşătoare. Când te simţi separat, e greu să-ţi aduci aminte cum era înainte de separare.Aceasta pare a fi dilema care îţi este caracteristică.

Pentru a-ţi găsi calea de întoarcere la Dumnezeu, trebuie să-ţi reconstitui paşii şi să-ţi dai seama că „separaţia” a fostopţiunea ta, nu a Lui. Ai pus întrebarea: „Ce ar fi dacă abuzez de această putere?” Apoi. ai continuat prin a face o lume încare puterea ta era înfricoşătoare.Nu te-ai oprit ca să aştepţi răspunsul lui Dumnezeu laîndoiala şi frica ta. Dacă ai fi ascultat răspunsul Lui, ai fi auzitcam aşa: „Tu eşti iubit fără condiţii. Nu îmi voi retrage niciodată Iubirea Mea pentru tine. Numai amintindu-ţi că eşti iubit, poţi acţiona într-un mod iubitor.”Dacă ai fi ascultat răspunsul lui Dumnezeu, visul tău despre separaţie s-ar fi sfârşit. Căci răspunsul lui Dumnezeu contestă instantaneu presupunerea ta că nu eşti iubit.Această presupunere e ideea nevrotică originară.Orice victimizare începe cu această idee. Nu poţi gândilucruri „rele” şi nu poţi comite fapte „rele”, decât dacă crezi căeşti „nedemn de iubire”. Orice atac porneşte din această unică presupunere.Adam şi Eva şi-au pus şi ei întrebarea „ce-ar fi dacă ... „Ce-ar fi dacă aş mânca din măr şi aş deveni la fel de puternic ca Dumnezeu?” Ei de asemenea, şi-au dat propriul răspuns înfricoşător, au simţit ruşinea şi s-au ascuns de Dumnezeu.Tu pui aceeaşi întrebare, chiar acum. Mesteci acelaşi măr.Te joci şi tu de-a v-aţi ascunselea cu Dumnezeu.Într-adevăr, ceea ce menţine experienţa ta de victimă e jocu lcontinuu de a pune această întrebare şi de a răspunde la ea.În lumea plăsmuită de tine, eşti fie o victimă, fie un torţionar. Pe măsură ce treci prin aceste roiuri, vezi că e mică diferenţa între ele.Victima are nevoie de torţionar şi viceversa. Problematica răului nu apare până când nu te îndoieşti de propria ta vrednicie de a oferi şi de a primi iubire.Aceasta este starea ta existenţială. Te îndoieşti că eşti vrednic de iubire ... tu şi oricine altcineva din lumea ta.Acum apare alegerea, singura alegere pe care trebuie s-o faci: ai de gând să răspunzi tu însuţi la întrebarea „sunt eu vrednic de iubire?”, sau ai de gând să aştepţi să auzi răspunsul lui Dumnezeu? Este chiar aşa de simplu: ai de gând să-L laşi pe Dumnezeu să-ţi corecteze presupunerea originară eronată,sau ai de gând să accepţi această presupunere ca pe un adevărşi să-ţi clădeşti întreaga viaţă pe baza ei?Nu e niciodată prea târziu să te opreşti din mestecatul mărului. Nu e niciodată prea târziu să-ţi dai seama că răspunsul tău la propriul tău interogatoriu înfricoşător este nesatisfăcător. Nu e niciodată prea târziu să te întorci către Dumnezeu şi să spui: „Dumnezeule! Răspunsul meu mi-a umplut mintea de frică. Răspunsul meu mi-a adus în viaţă numai durere şi luptă. Trebuie că este răspunsul greşit. Vrei,Te rog, să mă ajuţi să găsesc altul?”Vezi tu, viaţa ta spirituală pe pământ nu începe până când nu pui această întrebare. Nu contează ce religie ai. Nu contează care este statutul tău social sau economic.Fiecare dintre voi va ajunge la un punct în viaţa sa când va fi gata să conteste propriile sale credinţe şi presupuneri false.Iar acesta e începutul vindecării voastre şi restaurarea puterii voastre şi a rostului vostru.Îndoiala de propria îndoială, negarea propriei negativităţi reprezintă punctul de cotitură, sfârşitul coborârii în materie şi începutul înălţării la Cer. Ele reprezintă reînnoireaparteneriatului tău cu Dumnezeu, Noul Legământ.Nu poţi fi un partener al lui Dumnezeu, atât timp cât te vezi pe tine sau pe oricine altcineva ca pe o victimă ghinionistă.Noul Legământ îţi cere să recunoşti împărăţia lui Dumnezeu în propria ta inimă. Este un alt mod de a spune că respingi ideea că Dumnezeu este separat de tine.Respingi ideea că nu meriţi să fii iubit sau că semenul tău este nedemn de iubire.

Respingi ideea răului ca pe o idee creată în frică. Noul Legământ este acceptarea răspunsului lui Dumnezeula întrebarea „Ce ar fi dacă ... ?” El este începutul propriei tale mântuiri şi începutul primirii de către oameni a împărăţiei luiDumnezeu pe pământ.A fost odată ca niciodată un moment în care ai respins parteneriatul tău creativ cu Dumnezeu. Acum eşti gata să-irevendici din nou.A fost odată ca niciodată un moment în care ţi-a surâs ideea că ai putea fi nevrednic de iubire în ochii lui Dumnezeu.Acum îţi revendici eterna ta comuniune întru iubire cu El.Atunci când îl accepţi din nou pe Dumnezeu în viaţa ta,întregul tău mod de a trăi experienţa lumii şi a tuturor fiinţelor din ea se schimbă. Eşti tată şi mamă pentru fiecare copil ce îţi vine în cale, eşti fiu sau fiică pentru orice persoană mai în vârstă. Îi eşti prieten atât prietenului, cât şi celui lipsit de prieten. Îi eşti iubit atât celui care-şi aminteşte că este iubit,cât şi celui care a uitat acest lucru.Nu există loc unde să nu fie necesară prezenţa ta iubitoare,cât şi mărturia despre Iubirea lui Dumnezeu. Totul strigă în gura mare că are nevoie de cuvintele tale blânde. Toţi ar bea din paharul care ţi-a astâmpărat ţie setea.Visul nefericirii se sfârşeşte atunci când el e pus la îndoială şi respins. Dacă îţi pui la îndoială nefericirea, devii conştient de iubirea ne condiţionată ce sălăşluieşte în inima ta. Dacă nu-ţi pui la îndoială nefericirea, trăieşti experienţa ei din ce în ce mai profund, până când ajungi în străfunduri. Asta, pentru cănumai când ajungi acolo devii nemulţumit de propriile tale răspunsuri.Nimeni nu poate forţa pe altul să devină conştient. În momentul în care este pregătit, fiecare individ trăieşte experienţa zădărniciei de a da şi a primi iubire condiţionată.Fiecare persoană se cramponează de separare şi de control, până când durerea provocată de ea devine de nesuportat. Pragul durerii este diferit pentru fiecare individ înparte, dar toată lumea îi trece până la urmă.Iată de ce îţi cer să nu predici altora, ci doar să-ţi extinzi iubirea asupra lor. Cei ce sunt gata s-o primească te vor urmaşi îţi vor cere ajutorul. Cei care nu sunt gata, îşi vor continua călătoria fără să interfereze cu a ta.Un preot, un pastor, îi „păstoreşte” pe cei în nevoie. Eiextinde iubirea asupra celor care o cer, în tăcere sau în cuvinte. El nu bagă groaza în necredincioşi, folosind cuvinte sau concepte ce profit o mântuire viitoare.Mântuirea este acum pentru cei ce vor să fie mântuiţi. Nu îi judeca pe ceilalţi, căci nu este al tău a judeca.

Cei care ajung mai târziu în sânul Iubirii lui Dumnezeu nu sunt mai puţin vrednici decât cei care ajung mai devreme.În adevăr, Dumnezeu este Cel Care te înalţă.Te înalţi tu însuţi, în măsura în care îţi aminteşti cât de vrednic eşti să fii iubit şi în măsura în care îţi accepţi rolul înplanul lui Dumnezeu.Acceptarea omnipotenţei tale este imposibilă tarăreconcilierea cu Dumnezeu. Căci toată puterea vine de la El. Iei parte la ea ca un partener egal ce te afli, dar nu poţi exercita niciodată această putere, fiind separat de El. Chiar şi în visul:„Ce ar fi dacă ... ?” nu te-ai putea niciodată separa total de Iubirea lui. În acel vis, ai trecut pragul durerii şi ai ales să te-ntorci. Aşa se întâmplă cu fiecare dintre voi.Puterea lui Dumnezeu nu poate fi batjocorită. Ea poate fi respinsă, negată, ascunsă. Dar tot ceea ce înseamnă respingere, negare şi vină secretă are o limită. Adevărul poate fi distorsionat, dar nu poate fi niciodată complet eradicat sau negat. O luminiţă rămâne întotdeauna în cea mai profundă beznă. Iar acea luminiţă va fi întotdeauna găsită, atunci când apare dorinţa de a o găsi.Tu, prietene, eşti eroul propriului tău vis. Eşti cel ce visează întunericul şi cel ce aduce lumina. Eşti deopotrivă ispititorul şi mântuitorul.Vei ajunge să cunoşti asta, dacă nu o ştii deja.În această dramă creată de tine însuţi, singura ta discuţieîn contradictoriu este cu Dumnezeu. Ea pare să fie cuaproapele tău, dar nu e. Pomul binelui şi al răului creşte înpropria ta minte. Şi, tot în propria ta minte, tu explorezi problema inegalităţii şi a batjocurii.Va veni o vreme când răspunsul tău şi răspunsul lui Dumnezeu vor fi unul şi acelaşi. Şi, atunci, pomul binelui şi al răului se va transforma în pomul vieţii, indivizibil şi întreg.

Iubirea nu va mai avea opus, ci se va extinde liberă în toate direcţiile.Când cineva se apropie de tine, cineva care vrea să pună condiţii iubirii tale sau iubirii sale, îi vei spune: „Frate, eu am visat acest vis şi ştiu la ce duce. Duce numai la suferinţă şi moarte. Nu e drept cu nici unu! dintre noi. Hai să punem la îndoiala presupunerile ce i-au dat naştere. Sunt încredinţat că,împreună, vom găsi o cale mai bună.”Dacă te întrebi vreodată care este rostui tău aici pe pământ,citeşte, te rog, încă o dată paragraful de mai sus. Atunci îţi vei aminti că rostul tău este, pur şi simplu, să răspunzi la strigătul după iubire, oriunde l-ai auzi. Ceea ce nu e greu de făcut, dacă doreşti să-l faci. Nu se cer calităţi sau talente speciale.„Cum”-urile şi „de ce”-urile iubirii se rezolvă de la sine, de îndată ce păşeşti prin uşa ce se deschide în faţa ta.Nu am spus niciodată că ar trebui să treci prin ziduri şi nici măcar că ar trebui să umbli pe apă. Am arătat doar spre uşa deschisă şi te-am întrebat dacă eşti gata să intri.Şi asta este tot ce trebuie să-l întrebi pe aproapele tău.Cel care iubeşte în mod necondiţionat nu este niciodată ataşat de consecinţe. Oamenii vin şi pleacă şi nu vei şti niciodată de ce şi de unde. Despre unii vei crede că vor trece cu uşurinţă prin uşă, dar, dintr-o dată, vor face cale-ntoarsă. Alţii,despre care eşti convins că nu vor da cu ochii de uşă, vor trece pragul cu o uşurinţă neaşteptată.Nu fi îngrijorat. Nu e deloc treaba ta cine vine şi cine pleacă.Legământul e făcut în fiecare inimă şi numai Dumnezeu ştie cine e gata şi cine nu.

Să lăsăm cunoaşterea în seama Lui şi să ne punem, pur şi simplu, în slujba Sa.Viaţa curge mult mai liniştit atunci când facem Voia Sa. Iar încrezându-ne în El inimile noastre debordează de iubire şi acceptare.Astfel ajungem să cunoaştem că oferta de iubire este nelimitată.Ea nu are nici început, nici sfârşit. Toate limitările pământului sunt absorbite în iubirea neţărmurită a Cerului, pe măsură ce împărăţia lui Dumnezeu se instaurează în propriile noastre inimi.

Paul Ferrini (Iubire fara conditii)

Read more...

Dragostea adevarata.....

Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.

Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă… în aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie. Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el…
Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“. Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde: “E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi. Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată ?!… nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal. Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”
Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni ci să ştii să dansezi în ploaie !!
Sursa:mail

Read more...

Bunatatea

Dragostea si bunatatea genereaza oxitocina in organism, care este denumit si "hormonul dragostei" fiind prezent in cantitati mari in timpul acelor imbratisari pline de tandrete si iubire.Este acel flux care strabate intreg organismul in acele momente, deasemenea exista un nivel ridicat la mamele care isi privesc cu dragoste noua progenitura, care abia si-a facut aparitia in planul fizic.


Oxitocina este asociata cu generozitatea, cu nivelul de crestere a increderii, reduce frica si anxietatea, ii determina pe oameni sa vada viata intr-o lumina pozitiva, socializeaza cu usurinta si au un grad mai mare de empatie unii fata de altii.


Oxitocina se produce cand ai un sentiment de iubire si de legatura cu o persoana, sau mai poate fi generat in timpul unei intimitati fizice.Totusi, oxitocina are o promovare semnificativa in sanatatea fizica, fiind daunatoare radicalilor liberi, inflamatiilor, scaderea tensiunii arteriale, in bolile inimii si insanatosirea ei, prin crearea de noi vase de sange.


Exista o serie intreaga de metode naturale de a creste oxitocina in organism, cum ar fi: vizionarea unui film de suflet, o expresie emotionala, primirea unui masaj de calitate, sprijinirea unui iubit/iubite, imbratisari fara numar, si chiar plimbarea unui animal de companie.Rezultate exceptionale in producerea oxitocinei, o au meditatiile zilnice, sau un timp de relaxare in iubire si compasiune. Intra in contact cu stima si dragostea, pentru tine, pentru altii si pentru toata lumea.Poti extinde aceasta dragoste si compasiune, chiar pentru oamenii care iti displac, cu care esti in conflict, dispret sau dezacord pentru o vindecare prin rezonanta.


Sa ne gandim chiar la vrajmasii nostri sa-si transforme energiile dense in lumina si iubire.Neuitand actele de bunatate, care le includ pe cele mai mici,cum ar fi: sa inchiriezi un obiect cuiva, oferind complimente sincere, a deschide usa cuiva si a avea timp sa asculti doleanta cuiva, sa oferi cuiva o carte, sa faci un tort, o prajitura buna cuiva, pana acolo, cand poti paste pe izlaz un card de gaste cuiva plecat sa-si rezolve o problema.Acestea, chiar sunt probleme din viata de zi cu zi.Mai poti face voluntariat, poti oferi cuiva masa de pranz, sau sa scrii o poezie pentru cineva drag.


Bunatatea in cuvinte creeaza incredere.
Bunatatea in gandire creeaza profunzime.
Dragostea este izvorata din bunatate.

Sursa:esoterism.ro

Read more...

Natura onirica a Universului

Un fermier statea lungit sub un copac, absorbit in gandurile sale. Sotia sa a venit fugind, cu lacrimi in ochi, si i-a spus ca unicul lor fiu a fost muscat de o cobra. Barbatul a ramas tacut. Stupefiata de aceasta indiferenta aparenta, sotia a inceput sa planga: "Tu nu ai pic de de inima!". "Nu intelegi nimic!", i-a
raspuns el. "Noaptea trecuta am visat ca sunt rege si ca am sapte fii. Intr-o zi, acestia au plecat in padure, unde au fost muscati de cobre si au murit. In prezent, ma intreb daca trebuie sa plang dupa cei sapte fii morti in vis sau dupa unicul nostru fiu, muscat de cobra in acest vis pe care il traim acum." Cu siguranta ca acest om avea o mare putere de discernamant spiritual. Pentru el, atat lumea materiala cat si cea din subconstient sunt la fel de lipsite de realitate. In timp ce visam, lumea fizica in care traim devine ireala si
doar lumea subconstientului pare adevarata. Iar cand "visam" in aceasta lume, uitam de lumea subconstientului.

Toate lucrurile exista doar in Constiinta. Un barbat visa ca este soldat si ca a plecat intr-o batalie, in care este ranit mortal. In vis, el este constient ca va muri curand si este foarte trist. Se gandeste la fiintele dragi pe care va trebui sa le abandoneze. Se trezeste brusc si nu mai poate de bucurie cand realizeaza ca nu
trebuie sa moara si ca totul a fost un vis. Se bucura ca este sanatos si in viata. Dar ce se intampla cu un soldat care, in viata terestra, este ranit de moarte? El se trezeste in lumea astrala si descopera ca de fapt toata trairea sa nu a fost decat un vis, ca de fapt nu are corp fizic. Trebuie sa intelegem ca toate
experientele sunt traite intr-o stare de vis!

Timpul si spatiul formeaza o urzeala imaginara, pe care este construit acest Univers. Sa presupunem ca eu adorm si visez ca sunt la bordul unui avion care parcurge cele 12000 de mile care despart Los Angeles de India. Trezindu-ma, descopar ca toata experienta nu a avut loc decat in creierul meu si ca nu a durat decat cateva secunde. Aceasta este natura iluzorie a timpului si spatiului, pe care se bazeaza toate ideile umane despre realitate.

Aceasta lume iti pare reala datorita faptului ca Dumnezeu te-a adus la viata in Visul Sau Cosmic. Tu faci parte din Visul Sau. Daca tu visezi ca te-ai lovit cu capul de un perete, in urma acestui fapt poate apare o durere imaginara de cap. Cand te trezesti, realizezi ca nu a existat nici un perete de care sa te lovesti si ca experienta pe care ai trait-o nu a fost decat in vis si ca nu te afecteaza in momentul prezent. Acelasi lucru se intampla cu visele pe care le consideri reale si pe care le traiesti in prezent. Trezeste-te la unica Realitate, Dumnezeu, si cu siguranta vei descoperi ca viata terestra nu este decat un spectacol, un joc de
lumini si umbre.

Intr-un film actiunea pare foarte reala, dar privind din cabina de proiectie poti sa observi ca intreaga istorie nu este animata decat de o singura raza de lumina. Acelasi lucru se intampla si cu Marele Film al Creatiei. Dumnezeu a spus :"Sa se faca lumina!" (Geneza, 1:2). Intregul Univers a fost emanat de o singura raza de lumina divina. Este un film cosmic, asemanator cu cel din sala de cinematograf. Diferenta consta in faptul ca, in sala de cinematograf, spectacolul este bidimensional, solicitand doar vazul si auzul, in timp ce "filmul" cosmic este multidimensional si afecteaza toate cele cinci simturi ale omului. In sala
de cinematograf, imaginile proiectate pot sa va faca sa radeti sau sa plangeti, dar filmul proiectat de Dumnezeu este mult mai complex si deci mai captivant.

Un fizician comenta cu condescendenta:
"Este foarte frumos sa reprezint arborii, florile, raurile precum un vis al lui Dumnezeu. Stiinta a revelat ca toate aceste lucruri sunt identice in esenta, ca sunt cu toate formate din protoni si electroni".
Atunci, prompt, Yogananda l-a intrerupt:
"Daca tu ai lasa o gramada de caramizi sa cada la sol, crezi ca vor forma o casa? Cu siguranta ca nu. Este necesara o inteligenta pentru a face ceva coerent cu o gramada de caramizi. Protonii si neutronii sunt "caramizile" din care a fost construit Universul. Dar a fost necesara o Inteligenta pentru ca acesta sa
capete forma pe care o are. Toate florile, toate raurile, toti arborii sunt dotati cu inteligenta."

De unde provine materialul de constructie al Universului?
Inaintea creatiei nu a fost decat Dumnezeu. Aceasta nu este o explicatie suficienta pentru a spune ca Dumnezeu este Atotputernic si ca El poate realiza aceste miracole. Chiar si aceste miracole au nevoie de un fundament real, de o baza reala. Dumnezeu este Constiinta. Indiferent de calitatea materiei, aceasta a fost creata printr-un act de vointa al Constiintei Sale. Daca aceasta este adevarat, si nu poate fi altfel, atunci Constiinta este reala si materia este iluzorie. Stiinta insasi accepta aceasta afirmatie, in masura in care demonstram ca materia este o iluzie. Lucrurile care ne inconjoara nu sunt de fapt pietre dure, arbori maiestuosi sau rauri care curg involburate, toate diferite una de cealalta. Dincolo de aceste aparente, nu se gasesc decat atomi in miscare, in vibratie. Si chiar si acesti atomi sunt o iluzie. In spatele energiei cosmice se gasesc gandurile lui Dumnezeu. Cu aceasta nu vreau sa demonstrez ca universul fizic nu este real, ci doar ca realitatea sa difera de aparenta sa. Realitatea lumii materiale consta in faptul ca intregul univers este fundamentat pe Constiinta. Dumnezeu a creat Universul in Visul Sau.

"Cine l-a creat pe Dumnezeu?" - l-a intrebat un vizitator pe Yogananda.
Acesta, zambind, i-a raspuns: "Numeroase persoane mi-au pus aceasta intrebare. Traind in lumea creatiei, ei isi imagineaza ca nimic nu poate sa existe fara o cauza. Dar Dumnezeu, Cauza Suprema, se situeaza dincolo de cauzalitate. Nu este posibil ca El insusi sa fi avut un creator. Cum este posibil ca existenta Absolutului sa depinda de un alt Absolut?"

Cu adevarat, este o greseala sa afirmi ca Dumnezeu a creat acest Univers, la fel cum un tamplar creeaza o masa. De fapt, Dumnezeu a devenit acest Univers; fara sa-si modifice in nici un fel natura Sa intrinseca, El a transformat o parte a Constiintei Sale in aceasta Iluzie Cosmica, Maya, Universul in care traim.
Nimic nu este ceea ce pare a fi. Toate lucrurile sunt o manifestare a gandurilor lui Dumnezeu.

Cum poate Dumnezeu, Unica Realitate, sa manifeste acest univers dual, iluzoriu? El il creeaza cu ajutorul principiului dualitatii. Constiinta Sa Unica manifesta aparenta contrariilor: lumina si intuneric, placere si durere, pozitiv si negativ; astfel, El obtine o infinitate de iluzii in opozitie. O parte a Constiintei Sale se
afla in miscare, adevar care este revelat si in Biblie: "Si Duhul Sau se purta pe deasupra apelor" (Geneza, 1, 2). Putem compara aceasta miscare cu cea a valurilor pe suprafata unui ocean. Nivelul oceanului ramane intotdeauna identic, indiferent cat de inalte sunt valurile, deoarece fiecare miscare catre inalt este corelata cu o coborare in abis, nivelul global al oceanului ramanand acelasi. Analogic vorbind,
Dumnezeu, Oceanul de Spirit nu este afectat de Creatia Sa. Spiritul Sau exista pretutindeni, neclintit si toate miscarile creatiei Sale sunt asemeni valurilor oceanului. Unitatea Infinitului face sa vibreze o parte a Sa si o determina sa devina doi, apoi multiplu, pina ce apar stelele, galaxiile, planetele, oamenii si
animalele. Vibratia cosmica primordiala este AUM. Este Amin, Logosul, Cuvantul din Evanghelia lui Ioan, este Muzica Sferelor la grecii antici, Anuhavar la zoroastrieni. Prin aceasta Vibratie Primordiala, intregul Univers vine in manifestare. Aceasta vibratie produce dualitatea. Cunoasterea Realitatii Unice ne
permite sa transcendem toate contradictiile din natura. Acceptati cu aceeasi stare de spirit tot ceea ce vi se intampla in viata: bucurie si durere, placere si neplacere, succes si esec! Nu traiti decat pentru Dumnezeu, nu-L serviti decat pe El, nu-L iubiti decat pe El!

"Guruji, la ce este necesar raul in Creatia lui Dumnezeu?" - a intrebat un discipol. "Divinul este cu siguranta plin de bunatate si iubire. Este cu putinta, cum pretind anumiti autori moderni, ca El sa se delimiteze de existenta Raului?"
"Dumnezeu ar trebui, cu siguranta, sa fie prost ca sa nu observe raul. El, care observa fiecare fir de iarba, cum sa nu observe un lucru atat de evident?"
"Dar poate ca nu-l percepe ca fiind Raul?" - a continuat discipolul. "El este Cel care a creat Raul. El este constient ca oamenii traiesc in iluzie si ca sufera, deoarece chiar El a creat aceasta iluzie".
"Deci putem spune ca El a dorit sa creeze Raul?"
"Raul este insasi Maya, Iluzia Cosmica. Este o forta constienta care, odata adusa in existenta, urmareste sa se perpetueze. Ea incearca sa aserveasca constiinta noastra planului fizic. Dumnezeu, Unica Realitate urmareste, in acelasi timp, sa ne atraga catre El, prin intermediul dragostei Sale divine".
"Dar, din ceea ce spuneti dumneavoastra, Necuratul are propriul sau rol in cadrul Creatiei".
Yogananda a suras si a spus:
"Raul din Creatie este asemeni personajului negativ dintr-o piesa de teatru. El ne ajuta sa ne indragostim de eroii pozitivi si de actiunile pline de virtute. In acelasi fel, Raul si consecintele sale servesc pentru a trezi in noi dragostea pentru bine si pentru Dumnezeu".
Discipolul a continuat:
"Dar daca este asa, maestre, daca binele si raul nu sunt decat niste personaje in aceasta cadrama cosmica, putem spune ca, indiferent daca suntem sfinti sau raufacatori, toate acestea nu sunt decat niste roluri si acestea nu afecteaza adevarata noastra natura, care este o reflexie a lui Dumnezeu?"
Maestrul a inceput sa rada:
"Daca urmarim sa ducem acest rationament pina la capat, putem spune ca aveti dreptate. Dar nu uitati niciodata ca, daca jucati rolul personajului negativ intr-o piesa, veti suporta si consecintele actiunilor negative din piesa, pedeapsa. Daca insa jucati rolul sfantului, va veti trezi din acest vis cosmic si va veti
bucura in eternitate de fuziunea cu Divinul".

Yogananda s-a adresat unui discipol nou venit:
"Ce crezi ca opreste Pamantul sa se lanseze in spatiu, intr-o calatorie care sa-l indeparteaza de Soare?"
"Atractia gravitationala exercitata de Soare“ raspunse discipolul.
"Si ce crezi tu ca opreste Pamantul sa se apropie de Soare?"
"Forta centrifuga, care-l determina sa ramana pe orbita".
Yogananda a abandonat acest subiect, surazand. Dupa o perioada de timp, discipolul a realizat ca Maestrul folosise Soarele ca pe un simbol al Divinitatii si Pamantul ca simbol al omului, in permanenta sa fuga de atractia divina. Yogananda a dorit sa ne incite, pentru a ne determina sa ne deschidem sufletul si sa eliminam orice rezistenta fata de Apelul de dragoste al Divinului".

''Paramahansa Yogananda - Natura onirica a Universului''

Sursa:esoterism.ro

Read more...

Intr-o zi.....

Intr-o zi frumoasa de primavara, invatatorul le-a spus micutilor sai elevi:

– Am vazut ieri ceva interesant, si ma intreb daca ati vazut si voi acelasi lucru. Daca stiti despre ce este vorba, nu le spuneti celorlalti. Am iesit afara si am vazut ceva crescand din pamant la circa douazeci si cinci de centimetri. in varf avea o sfera pu...foasa. Daca suflai in ea, creai in jur o intreaga galaxie de stele, care zburau pretutindeni. Ce a fost acest lucru, inainte de a se transforma intr-o sfera pufoasa, alcatuita din stelute?
Un copil i-a raspuns:
– A fost o floare galbena, ca un fel de floarea soarelui, dar mai mica.
– si cum a fost inainte de a deveni o floare galbena?
O alta fetita a spus:
– A fost ca o umbreluta verde, pe jumatate inchisa, avand in mijloc ceva galben.
– Bravo! si cum a fost inainte de a se transforma intr-o umbreluta?
Un alt copil a raspuns:
– A fost ca un fel de rozeta care iesea din pamant, alcatuita din frunze verzi.
– Perfect! Asadar, stie toata lumea despre ce este vorba?
– Despre papadie, a tunat la unison clasa.
– si ati cules vreodata papadii?
Cei mai multi au raspuns ca da, dar invatatorul le-a spus:
– Nu, nimeni nu poate culege o papadie. Acest lucru este imposibil. O papadie este alcatuita din toate aceste lucruri pe care le-ati mentionat si chiar mai multe. De aceea, atunci cand o culegi, nu culegi practic decat un fragment din tot acest proces. Nu poti culege o papadie, caci o papadie nu este un lucru. Ea este un proces si o realizare. De altfel, orice exista in univers este un proces si o realizare, chiar si voi.

Nu poti culege nici chiar o papadie in totalitatea ei, caci totalitatea este uriasa. Cum l-ati putea prinde atunci pe Dumnezeu? Nu poti culege nici macar o floricica. Dumnezeu este intregul demers. Tot ceea ce exista in momentul prezent este Dumnezeu. Tot ce a existat vreodata este Dumnezeu si tot ce va exista vreodata este Dumnezeu. Dumnezeu nu este un obiect, ci un proces. Este atat de infinit si de vast, incat nimeni nu il poate vedea vreodata. Este imposibil. Tot ce poti face este sa te scufunzi in acest ocean al divinitatii. in acel moment, usa ti se va deschide instantaneu. Nu va mai trebui sa astepti." -

Osho

Read more...

Forta rugaciunii in viata noastra

De ce viata unora este umbrita de tristete, iar a altora plina de fericire? De ce unul are parte de bogatie si consideratie, in timp ce vecinul sau se zbate in saracie si nevoi? De ce unul este coplesit de nesiguranta si teama, in timp ce altul are incredere in sine si in viitor? De ce unul poseda o vila luxoasa, in timp ce altul isi petrece viata intr-o camaruta mizerabila?

De ce unul merge din succes in succes, in timp ce altul cade din ce in ce mai jos? De ce unul se vindeca de o boala care de obicei este incurabila, in timp ce altul moare? De ce atit de multi oameni buni si cu frica de Dumnezeu au parte de suferinte si dureri - trupesti si sufletesti, in timp ce alti oameni, rai, se bucura de o sanatate perfecta si de succes rasunatoare?

De ce o femeie are parte de o casnicie fericita, in timp ce sora ei are parte numai de dureri si deceptii? De ce?
Raspunsul la aceste intrebari este bazat pe functionarea constientului si a subconstientului.

Drumul spre fortele sufletesti. O autovindecare este cea mai convingatoare dovada a puterii minunate a subconstientului nostru. Descrierea exacta a tehnicii folosite va permite, fara indoiala, fiecaruia sa se incredinteze de existenta puterii infinite de vindecare aflata in strafundurile sufletului unui om. Un vechi proverb spune: Medicul panseaza rana, iar Dumnezeu o vindeca.

Printr-o rugaciune eficienta, stiintifica, se intelege actiunea armonioasa a fortelor spirituale constiente si subconstiente, care sint folosite la realizarea unui scop precis.

Aceasta actiune ne invata tehnica, drumul spre fortele sufletesti, a caror angajare ne indeplineste toate dorintele inimii.

Rivnim la o viata mai fericita, mai bogata, mai plina de impliniri? Folosim atunci aceste noi puteri facatoare de minuni si ne netezim drumul prin viata, ne rezolvam problemele particulare si de serviciu si cream intelegerea in familie.

Cind ne vine ruga pe buze. Ce inseamna a ne ruga eficient? In clipele de nevoie, de pericol, boala sau spaima de moarte, ruga ne vine pe buze. Aruncati-va numai o data privirea pe ziarul dvs. Mereu veti putea citi in el ca tara intreaga se uneste intr-o rugaciune pentru sanatatea unui copil lovit de o asa-numita boala de nevindecat, pentru salvarea unor mineri ingropati in adincurile pamintului sau pentru pastrarea pacii in lume.

Scapati de la moarte in urma unui accident, minerii spun ca pina la sosirea echipelor de salvare s-au rugat in permanenta.

Si pilotul avionului cu reactie marturiseste ca se roaga, atunci cind face o aterizare fortata. Puterea rugaciunii ne sta intotdeauna la dispozitie in clipele grele.

Dificultatea propriu-zisa sta in a invata cum sa ne rugam eficient. In clipa in care omul nu gindeste si nu se comporta perfect rational este necesara o formula simpla.

Care este legea credintei

Nu obiectul pentru care ne rugam sau cuprinsul credintei este ceea ce actioneaza eficient in rugaciunea unui om. Ascultarea rugaciunii apare de cele mai multe ori cind subconstientul actioneaza asupra gindurilor si conceptiei noastre.

Aceasta lege a credintei are efect in toate religiile din lume si le confera infatisarea de adevar psihologic. Crestinii, budistii, mahomedanii si evreii sint ascultati in acelasi fel si nu pentru ca apartin unei anumite religii sau confesiuni, sau pentru ca practica ori respecta un anumit ritual, ceremonie, formula, rugaciune sau jertfe, ci numai si numai pentru ca ei sint convinsi sufleteste si spiritual ca rugile lor sint ascultate.

Legea vietii este identica cu aceea a credintei. Intocmai asa cum un om gindeste, simte si crede, tot asa sint create spiritul sau, trupul si soarta sa. O tehnica sistematica, care se bazeaza pe intelgerea modului de a ne comporta si a cauzelor, ne face sa avem parte de puterile subconstiente si sa participam la bunurile acestui pamint.

Dorinta si rugaciunea sint unul si acelasi lucru

Fiecare rivneste la sanatate, fericire, siguranta, liniste sufleteasca si adevarata autorealizare, dar numai putini au parte de un succes limpede. Un profesor spunea: Stiu ca o schimbare a obiceiurilor mele spirituale si o noua orientare a vietii mele ar avea loc, daca as scapa de ulcerul meu. Din nefericire, nu cunosc tehnica si metodele prin care sa-mi pun in practica toate cunostintele. Spiritul meu rataceste de la o problema la alta si ma simt dezamagit si nefericit.

Acest profesor rivnea la o sanatate deplina; ceea ce era necesar, era o vedere clara asupra fenomenelor care i-ar fi adus realizarea dorintelor sale. Folosirea metodelor de insanatosire prin mobilizarea subconstientului i-a redat sanatatea in scurt timp.

Orice om are partea sa din spiritul universal al omenirii

Fortele facatoare de minuni ale subconstientului exista inainte de a ne fi nascut. Existenta este premergatoare oricarei biserici si lumii noastre. Marile si eternele adevaruri si principii ale vietii sint mai vechi decit toate religiile. Din adincul acestor convingeri a rezultat titlul de mai sus, citat din R.W. Emerson. Ele ne pun in miini o forta facatoare de minuni, magica si universala, care vindeca toate ranile trupesti si sufletesti, mingiie sufletele si le elibereaza pentru totdeauna de saracie, insucces, mizerie, neajunsuri si deziluzii.

In primul rind trebuie sa ne identificati cu binele si numai cu binele pe care dorim sa-l realizam. Fortele creatoare ale subconstientului vor reactiona in mod corespunzator. Sa incepem chiar de astazi, chiar in aceasta clipa si minunea va patrunde in viata noastra.

Sa nu ne lasam niciodata doboriti de oboseala, pina cind lumina zilei nu va lua locul tuturor umbrelor din existenta noastra.

esoterism.ro

Read more...

Gradina fermecata...

Se povesteste ca in vremuri stravechi a fost pus intr-o gradina mirifica... un Om nemuritor. In mijlocul acestei gradini se afla un izvor a carui apa tasnea chiar din esenta Vietii. Acest izvor crea un fluviu care se despartea in trei brate si uda astfel intreaga gradina. Apele se infiltrau in pamant hranind tot felul de copaci miraculosi, ale caror fructe erau menite sa indestuleze trupul, sufletul precum si spiritul.
Pe masura ce distanta de izvor crestea apele saraceau iar fructele copacilor erau mai uscate, fiind hranitoare doar pentru trup.

Primul brat al fluviului se numea Intelepciune iar apele sale erau pline cu toate satisfactiile mintii, in amonte clarifica mintea iluminand-o cu principii esentiale pline de putere. Bratul se ramifica o data cu inaintarea ajungand la periferie sa fie o incurcatura haotica de paraiase anemice intretaiate ce curgeau in sensuri contradictorii.

Al doilea brat era cel al Iubirii, la inceput era adanc si linistit si te umplea de sentimente adanci si rafinate apoi curgerea devenea agitata cu vartejuri ametitoare care se roteau intre curenti reci si calzi terminandu-si ramificatiile intre baltoace si noroaie obscene si denaturante.

Ultimul brat al fluviului trecea prin asezarile oamenilor si se termina in locuinta mortilor.

Personajul nostru isi intinse cortul in mijlocul gradinii, isi ducea traiul linistit in aceasta zona si din cand in cand isi umplea ochi ulciorul cu apa proaspata din izvorul vietii. Stia in sufletul sau, printr-o instiintare nevazuta, ca daca se va departa prea mult de izvor atunci, negresit, sufletul i se va usca si va muri inaintea trupului cu blestemul de-a trai pana la sfarsitul trupului fara sa poata grabi finalul.

Pe nesimtite in sufletul omului isi facu loc Dorinta, mai intai subtil apoi cu trecerea timpului devenea tot mai evidenta, intelese astfel ca dorea sa afle ce este in departari si porni de-a lungul bratului Iubirii mai timid la inceput apoi din ce in ce mai indraznet...
Inainte chiar ca bratul sa se ramifice omul ezita un moment si vazu o bucata de zid chiar in fata sa, surprins de aparitie gandea ca il va putea ocoli. Dupa ocol, cand socotea c-a depasit obstacolul se gasi de-odata in fata unui nou zid mai inalt si mai puternic, mirat, se plimba de-a lungul lui cautand capatul, dar nu-l gaseste, inaintand ajunge din nou la primul zid, aveau legatura intre ele sau erau unite, deci era mai greu decat parea la prima vedere. Se hotari sa se intoarca si o lua pe langa fluviu in sens invers, ajunse din nou la izvor dar parca ceva se schimbase, atmosfera nu mai era aceeasi, nu se mai putea bucura, trebuia sa paraseasca locul primei lui fericiri in cautarea unor orizonturi noi, atragatoare, pline de mister si fugi...




Fuga nebuna i-a fost oprita insa repede de un nou zid. Hotarat lucru, trebuia cumva sa scape, iritat incepu sa alerge de-a lungul zidului, dar parca nici acest zid nu avea capat. Continua cautarea prin locurile neumblate dar gaseste zidurile cunoscute legate toate intre ele. Este inchis ca intr-un cerc... Ar vrea sa impinga, sa mute zidurile, sa iasa... De ce oare a continuat sa caute? Oare nu era multumit? Macar daca nu ajungea la concluzia ca este inchis intre niste ziduri reci si respingatoare... De ce n-a simtit punctul in care trebuia sa se intoarca?

Acum trebuia gasita o modalitate de iesire, sa fie liber. Limitele zidite sunt trasate de Legea Divina, de ce n-ar incalca-o, oricum nu mai are ce pierde. In acel moment, in zid, vede o spartura, trebuie sa iasa prin ea. Iese, da nu... intra de fapt intr-un loc mai ingust si mai intunecos. Isi intoarce privirea spre spartura prin care intrase, se micsora. Daca continua sa stea ar risca sa ramana pentru totdeauna acolo. Iese, scapase! Se bucura de lumina locului si de relativa lui vastitate. Dar acum dupa catva timp simte din nou monotonia, plictisul. Poate totusi, in cealalta parte, daca ar fi cautat mai mult ar fi gasit iesirea, fericirea, prea repede s-a speriat si a renuntat. Trebuia sa-I intoarca spatele cu totul Lui,celui care a creat aceasta gradina atat de ciudata! Da, acum este hotarat. Imediat zidul il lasa liber... liber ca sa intre intr-un loc si mai stramt.

Noua locuinta este intr-adevar si ea inchisa, cu deschidere doar spre cer, dar cine ar putea sa iasa pe acolo? Este mai intunecat aci, lucrurile care-l inconjoara sunt ascutite, respingatoare abia daca se mai disting culorile, aici aproape totul este cenusiu. Speranta fericirii asteptate s-a risipit luandu-i locul o stare mohorata asemanatoare cu tot ce-l inconjura. Este tentat sa se lase prada abandonului, indiferentei si astfel sa amorteasca, dar nu, el trebuie sa lupte, daca pana acum a depasit cu precautie limitele impuse, acum trebuie sa le incalce cu totul, trebuie sa se afunde si mai mult, macar sa mai simta ceva... Ca si cum inchisoarea i-ar cunoaste gandurile se deschise o usa care,dupa ce omul intra se inchise pentru totdeauna. Acum este intuneric total, se vede doar deasupra o mica fereastra prafuita si care lasa sa se vada foarte putin... Cerul. Inainta ocolind lucrurile cu greu ajunge la acelasi zid rece, de neclintit. Pune mana pe ce-l inconjoara si incearca sa le ghiceasca forma si continutul, se loveste de ele, cade apoi se ridica, din ce in ce mai greu. Din cand in cand un manunchi de raze de lumina ajung pana la el si-l ajutase se fereasca, sa se apere de mediul ostil din jurul lui. Daca ar fi ramas in starea de inocenta de la inceput ar fi fost oare fericit? Ce sa faca, cum sa iasa?

Exista totusi o iesire dar i se pare imposibil sa poata iesi pe acolo: fereastra spre cer. In acest moment ea se deschide putin si lasa sa patrunda o raza de lumina blanda si o adiere de vant, dar nu poate ajunge pana la ea... si fereastra s-a inchis. Totusi un adevar foarte important se lasa descoperit: lucrurile si evenimentele din jur aveau legatura directa cu starea lui de spirit, cu gandurile lui. Daca va crede ca este posibil sa ajunga la fereastra ea se va deschide si-l va elibera spre cer, ar vrea sa ajunga Acolo la El si i se pare ca-L vede, ca se apropie si fereastra se deschide...




O forta misterioasa, inexplicabila, il ridica, fereastra se deschide lasand libera trecerea prizonierului.

Vede cerul, vede norii, vede soarele, vede... Priveste in jos si de la inaltime vede gradina, locul inocentei sale, locul imprejurat de ziduri al primelor rataciri fata de sufletul sau, camera ingusta a iadului sau din care numai increderea l-a salvat. Totul are un sens privit de la inaltime, cercul de zid il apara de fapt de murdaria periferica a gradinii, gradina era imaginea universului sau interior, toti oamenii de pe al treilea brat traiau de fapt intr-o gradina interioara cu bogatiile si capcanele sale. Daca ar fi privit mereu pe cerul gradinii interioare ar fi fost fericit stand chiar si intr-o gradina inchisa, cu cat aprofunda mai mult cercetarea orientata catre cer granitele gradinii se deplasau mai mult catre exterior oferind o libertate mai mare.

In aceasta clipa este din nou asezat in vechea gradina dar ca renascut, va purta mereu in suflet lumina cereasca. Observa ca intre timp in gradina se schimbasera multe, cerul si lumina lui interioara departa granitele largind astfel universul cunoasterii armonioase. Imensul fluviu isi schimbase sensul curgerii indicand astfel evolutia viitoare a sufletului. Bratele sale par ca se intalnesc ca sa-l duca la izvorul vietii. Omul cauta mereu izvorul, nu stie ca, Creatorul Gradinii il mutase... in inima lui....

Autor- MagicLove

Read more...

Strategii de fericire

Desenam harti complexe cu tot felul de dorinte: mai multi prieteni, un iubit, mai multi bani, mai multe cunostinte teoretice, un serviciu mai bun. Ne straduim sa modificam situatiile si oamenii ca sa vina ca o manusa asteptarilor noastre. Atunci cand nu reusim, ne iau cu asalt teama, frustrarea, iritarea, resentimentele, plictiseala, gelozia. Fericirea se joaca de-a v-ati ascunselea cu noi?

Ideile despre cum "ar trebui" sa fie lumea, cum "ar trebui" sau "nu ar trebui" sa se poarte ceilalti cu noi, sunt himerice. Viata isi are propriile sale ratiuni. Chiar daca nu le intelegem intotdeauna din prima.

Exista insa o solutie inteleapta in jocul plin de surprize al existentei. Sa ne gestionam in asa fel starile, incat sa invatam, indiferent de situatia in care ne aflam.

In general, dorintele sunt insotite de o stare de asteptare chinuitoare pe care o proiectam asupra persoanelor si situatiilor din jur. Cu cat este mai intensa aceasta asteptare, cu atat mai puternica este nefericirea pe care ne-o trezesc dorintele neimplinite. Dar daca transformam aceste dorinte in preferinte avem toate sansele sa nu mai oscilam intre frustrare si al noualea cer.

Daca ceea ce preferam se petrece… este foarte bine! Daca nu, este aproape la fel de bine. Cand nu mai consideram acel eveniment o conditie esentiala ca sa fim fericite ne relaxam interior si ne pastram increderea ca viata are daruri pe care ni le va oferi din clipa in clipa.

Detasarea are o putere magica, mai devreme sau mai tarziu primim totul inapoi. Daca intr-adevar renuntam la atasamentele noastre - materiale, sentimentale, mentale - ne vom simti mai libere, mai deschise, mai optimiste. Starea noastra ii va determina spontan pe cei din jur sa ne oglindeasca, iar asta ne va transforma in bine toate relatiile.

Cand viata noastra va fi un sir intreg de preferinte si incepem sa-i iubim pe ceilalti cu toata fiinta, alegand sa le fim de folos in mod neconditionat, descoperim ca lumea este un miraculos "corn al abundentei", care ne ofera infinit mai multa siguranta, placere, sanatate si dragoste.

Cand ajungem sa nu mai avem nici o pretentie de la ziua de azi si de la cea de maine, ne bucuram din plin de tot ceea ce primim, ne entuziasmam ca un copil si apreciem la adevarata ei valoare fiecare experienta pe care o traim. Se spune ca secretul fericirii durabile nu poate fi inteles decat daca este trait.


Exerseaza in fiecare zi recunostinta


Ce ai zice sa incepi chiar de azi? Rezerva-ti o jumatate de ora sau o ora in care sa te bucuri total de ceea ce ai, sa traiesti cu adevarat o stare de multumire interioara. Nu prea gasesti motive? Gandeste-te mai bine. Daca privesti mai atent descoperi sigur ceva care merita recunostinta, ceva care ti-a scapat poate la prima vedere.

Recunostinta pentru mancarea de pe masa, indiferent daca este pregatita pentru vreo ocazie sau la fel ca in oricare alta zi. Recunostinta pentru ca ai o casa, un apartament sau o locuinta cu chirie care te fereste de capriciile vremii. Pentru confortul de care ai parte, fara sa te gandesti la vila cu piscina sau la conacul pe care ti le-ai dori undeva pe la marginea orasului.

Recunostinta fata de oamenii care te indragesc. Concentreaza-te asupra faptului simplu ca exista cel putin cativa oameni pe lume care te iubesc si carora le pasa cu adevarat de tine. Recunostinta pentru faptul ca ai libertatea de a merge unde iti doresti, de a-ti exprima nestanjenit opiniile, de a citi orice carte sau revista pe care ti-o doresti.

Daca ai un iubit, o iubita sau un prieten special, gandeste-te cu recunostinta la bucuria pe care ti-o aduce in viata - fara sa te gandesti la ceea ce ai fi vrut sa-ti ofere, dar nu a facut-o. Recunostinta pentru amintirile placute. Nu te stradui sa indepartezi amintirile neplacute, ocupa-te pur si simplu de cele incantatoare.

Recunostinta pentru micile delicii senzoriale de moment - bucurii ale mirosului, gustului, vazului, pipaitului, auzului. Priveste cerul, norii, bucura-te constient de lumina soarelui, de flori sau de copacii de pe marginea drumului.

Recunostinta pentru muzica preferata, pentru muzica pe care o asculti de obicei.

Recunostinta pentru orice te face sa surazi ori sa razi cu pofta in timpul unei zile. Cand razi, multumeste pentru senzatiile placute pe care ti le provoaca rasul.

Recunostinta pentru oamenii cumsecade, inteligenti, calzi si bine intentionati care exista pe lume. Nu-i cauta neaparat. Observa-i doar, atunci cand ai contact cu ei.
Recunostinta pentru pasarile pe care le auzi sau le vezi in cursul unei zile obisnuite. Recunostinta pentru anotimpul in care ne aflam.


Participa la prezent


Lista aceasta nu are nimic special. Este doar o sugestie. Un exemplu de lucruri placute si obisnuite de care merita sa fii constient. Tu o poti imbogati in fiecare zi, poti descoperi in fiecare zi noi motive de recunostinta. Cand apare acest sentiment simti nevoia de a spune "multumesc" cuiva sau pentru ceva. E o idee excelenta chiar sa rostesti acest cuvant, in gand sau cu voce tare, dupa cum iti vine mai usor.

Recunostinta vie este un mod de a participa la prezent. De a-l accepta vazand partea plina a paharului, de a inlocui dorintele care ne fac sa simtim nemultumire, frustrare, revolta, nefericire cu preferinte care ne lasa libertatea de a ne bucura de ceea ce avem.

Fa acest "exercitiu de recunostinta" o zi, o saptamana, o luna.


Dupa ce reusesti cateva zile la rand sa descoperi in tine insuti si sa mentii o stare de armonie si fericire, nimic nu te va putea opri pana nu o vei obtine pentru totdeauna. Acum descoperi ca punctul de sosire al calatoriei spre fericire se afla chiar in tine insuti.

Omraam Mikhaël Aďvanhov

Read more...