Dincolo de Orizont

Uimitorul bărbat care a trăit 250 de ani

2012-02-09T16:23:00.002+02:00

Acesta a fost titlul unui articol apărut în New York Times la data de 6 mai 1933, când ziarul anunţa moartea lui Li Ching Zuen, un vindecător chinez, născut în anul 1677. Documentele vremii atestau că guvernul chinez l-a felicitat cu ocazia împlinirii vârstei de 150 de ani, iar apoi la 200 de ani. „În momentul morţii sale arăta ca un bărbat de 50 de ani”, aşa cum dovedeşte şi o fotografie făcută în anul 1927. „Vindecătorul acesta s-a alăturat armatei chineze la vârsta de 71 de ani ca instructor de arte marţiale şi consultant tactic”, spune Susan Shumsky în cartea cu titlul „Ascensiunea – comuniunea cu maeştrii nemuritori şi cu fiinţele de lumină”(Ed. For You). Aceeaşi sursă citează descrierea uimitorului bărbat, făcută de generalul Yang Shen într-un raport militar, intitulat „O relatare reală referitoare la un bătrân în vârstă de 250 de ani, purtător de noroc”: „Se poate deplasa foarte rapid prin munţi, deşi are aproape 250 de ani.La o singură masă consumă trei farfurii de orez, pui şi alte tipuri de carne”. Secretul vieţii lungi, descris chiar de Li Ching Zuen, este acesta; „Omul trebuie să aibă inima liniştită, să rămână la fel de calm ca o broască ţestoasă, să meargă la fel de sprinţar ca un porumbel şi să doarmă la fel de adânc ca un câine”.

Secretul vieţii lungi, dezvăluit de un om care a trăit o viaţă nefiresc de lungă, conţine trei elemente esenţiale; pacea interioară, calmul „broaştei ţestoase”, mersul sprinten, deci mişcarea şi somnul bun. Dar, cea mai importantă dintre toate, cea din care se nasc toate, şi mişcarea sprintenă, şi somnul bun este, de fapt, componenta interioară; „pacea”. „Dacă oamenii ar avea inima liniştită şi ar sta mereu într-o stare de pace interioară, ar putea trăi şi un secol”, spunea acelaşi vindecător. Consultând biografia lui, însă, constatăm că el era instruit în domeniul vindecării cu ajutorul plantelor medicinale şi, poate, că acesta este un alt ingredient indispensabil vieţii lungi, dar unul pe care nu l-a menţionat în descrierea citată mai înainte. Este probabil, însă, ca farmacia naturii să fie doar ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit pentru cazurile în care ne pierdem pacea lăuntrică şi, o dată cu ea, ne pierdem vitalitatea, capacitatea de a ne mişca rapid, precum şi somnul bun.

Noi dobândim energie şi vitalitate prin mişcare, prin efort fizic constant, făcut zi de zi, dar şi prin somn, unde ne încărcăm bateriile uzate în stare de veghe. Uzura esenţială nu provine din mişcarea fizică; consumul de energie şi lipsa de vitalitate nu au cauza într-un exces de ordin fizic, ci în unul mental, interior.

Ne oboseşte şi ne vlăguieşte neliniştea, nu mişcarea. Ne surmenează grija şi stresul, nu munca. Ne îmbătrâneşte ura şi iritarea, supărarea şi nemulţumirea, ne pierdem energia şi vitalitatea prin consum nervos, mai degrabă decât prin consum fizic. Un somn bun ne realimentează fizic şi psihic, ne hrăneşte cu energie şi cu putere pentru că în somn ne reconectăm cu sursa vieţii, cu puterea „păcii interioare”, pe care n-o mai frânge mintea, nici n-o mai tulbură emoţiile şi grijile noastre. Dacă izbutim să rămânem într-o stare de calm interior şi de pace în timpul activităţilor zilnice noi rămânem în contact cu „sursa vieţii”, cu adevărul care ne călăuzeşte şi ne îngrijeşte. Pacea interioară este starea noastră naturală, cum tendinţa de a ne face griji continuu şi a ne irita, a ne simţi nemulţumiţi şi nefericiţi indică tocmai faptul că ne „scoatem din priză” sau ne deconectăm de la Sinele nostru. Nu doar că suntem mai puţin inspiraţi prin nemulţumire şi nelinişte, nu doar că ne sugrumăm singuri energia, nu doar că întrerupem relaţia cu bateriile naturale ale vieţii, dar îmbătrânim mai repede şi trăim mai puţin. „Nu te îngrijora pentru ziua de mâine, căci Dumnezeu ştie ce-ţi trebuie şi îţi va da”, spunea Iisus şi, într-un fel, spunea că mintea noastră nu ne aduce lucrurile de care avem nevoie, dar contactul cu pacea lăuntrică o poate face. Căci în pacea aceasta tace mintea, dar vorbeşte Dumnezeu. În pacea aceasta, Egoul se topeşte, dar se aude şi se vede puterea energiei care susţine viaţa în întregul univers. Poate că de aceea Biblia spune „Pacea să fie cu voi”. Căci dacă pacea-i cu noi, este tot ce avem nevoie pentru viaţă, inclusiv ce avem nevoie pentru o viaţă lungă.

Autor: MARIA TIMUC

O surpriza pentru voi...

2012-02-06T11:05:00.002+02:00

Dragii nostri, ne bucuram sa putem veni catre voi cu un numar mare de daruri.

Ieri, Radio Vocea Sufletului a fost desemnat, la concursul Radar de Media, cel mai ascultat post romanesc de radio online. In semn de recunostinta pentru sprijinul vostru, va aducem in dar carti, CD-uri muzicale, reviste, produse naturiste, invitatii la teatru si restaurant, tratamente de infrumusetare si un dispozitiv de protectie energetica.

Pentru a participa la tragerea la sorti a cadourilor noastre, pe care o vom face in saptamana 13-19 februarie, va rugam sa va inscrieti la newsletterul radioului. De aici, impreuna cu reprezentantii firmelor care ofera aceste daruri, vom trage la sorti cei 20 de castigatori. Data limita a inregistrarii in newletterul radioului, pentru a participa la tragerea la sorti, este 13 februarie ora 10 dimineata. Cei care s-au inscris deja la newsletter vor participa din oficiu la tragerea la sorti.

Pentru a te inscrie, intra aici: Radio Vocea Sufletului

Iata care sunt darurile noastre pentru voi:
http://www.radiovoceasufletului.ro/index.php?link=articol_afis&arr=6

TERAPIE PRIN CREDINTA

2012-02-05T19:31:00.002+02:00

O, ştii omule, că din prima şi ultima zi a vieţii tale alergi mereu. Îţi transporţi sufletul spre limanul Împărăţiei lui Dumnezeu, în căruţa trupului tău.
Te-ai gândit cum să-ţi pregăteşti această căruţă. Nici un om chibzuit nu încarcă lemne, fân sau altceva în carul său, până nu-l pregăteşte mai întâi: îl lungeşte, pune lanţuri, prăjini şi apoi încarcă povara pe care doreşte să o transporte.
Dacă pentru încărcătura unei poveri obişnuite ne pregătim căruţa cu atâta grijă, cu atât mai vârtos trebuie să ne pregătim căruţa trupului cu lanţurile înfrânării, pentru ca să putem transporta cu pace sufletul nostru.
Dacă noi oamenii nu îndrăznim să încărcăm o căruţă nepregătită, cu atât mai vârtos Domnul nostru nu va revărsa Harul Său într-un trup neîngrijit şi un suflet pustiit.
Nu o spun eu, ci Sfântul Apostol Pavel, care zice: „orice faceţi cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi ca pentru Domnul.” În numele Domnului Iisus şi prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu Tatăl, iar vorbirea voastră să fie cu sare dreasă şi nu cu grabă să asculte, zăbavnic să vorbească. Zăbavnic la mânie dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu-şi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică.

De aceea când vorbeşti, omule, gândeşte-te că vorba ta rămâne scrisă în sufletul celui ce o ascultă - să te zideşti pe tine şi pe el cu fiecare cuvânt - şi el şi tu sunteţi ai lui Hristos care pentru noi creştinii este temelia vieţii noastre. Iar pe această temelie care se zideşte aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrul fiecăruia se va face cunoscut. Îl va da pe faţă ziua Domnului - prin foc. Şi dacă lucrul pe care l-a clădit va rămâne, va lua plată. Nu uita că eşti o cărămidă duhovnicească din marea clădire a Bisericii lui Hristos.
Rămâi cuminte în acest zid socotindu-te legat de celelalte cărămizi cu mortarul iubirii.
Nu te smulge din linia acestui zid duhovnicesc rotunjindu-ţi cuvintele dintr-o frământătură curată a gândurilor şi arde-le în cuptorul minţii luminate şi apoi le trimite pe marele şantier al vieţii omeneşti.
Clădirea construită astfel, niciodată nu se va prăbuşi.

Fericiţi cei ce mor în Domnul căci faptele lor vin cu ei - trăiesc în veşnicie.
Omule, trebuie să-ţi schimbi viaţa - retează cu foarfeca voile tale - crengile rele: sudalmele, neascultările şi va rămâne un pom care nu va putrezi în veac - este cuvântul lui Dumnezeu.
În fiecare zi citeşte, de poţi măcar un verset, un capitol sau un psalm, de care să-ţi legi gândurile mutându-te de la cele stricăcioase la cele veşnice; dând astfel de lucru gândului, nu-l vei mai lăsa să zămislească păcatul care să nască fapte ruşinoase.
Rugăciunea şi postul, aceste aripi sufleteşti; puternice arme de luptă duhovnicească, cu care-ţi poţi câştiga biruinţa a tot păcatul, le cunoşti şi tu omule şi şti cât de folositoare sunt.
Da! rugăciunea şi postul sunt minunatele unelte duhovniceşti cu care îţi strângi laolaltă roada ostenelilor, ca şi pe altă parte uneltele gospodăreşti - când trebuie să coseşti păcatul, când să aduni virtuţile şi când să nimiceşti buruiana gândurilor sălbatice.
Foloseşte-te de ele când trebuie, căci nimeni nu cunoaşte unde să aduni şi unde să tai, numai tu omule ştii.
Căci scris este: vreme este să plângi şi vreme este să grăieşti şi vreme este să taci şi toate la vremea lor - şi toate cu aleasă înţelepciune.

„Eu aş vrea (zice Sf. Ap. Pavel) ca toţi oamenii să fie cum sunt eu.”
Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui.
Mai degrabă, cât faci, fă cu duh de smerenie, pentru că Dumnezeu, celor trufaşi le stă împotrivă, iar la cei smeriţi le dă dar.
Te afli în post; nu uita că postul te ajută şi este sală de aşteptare în care creştinul îmbolnăvit de păcate trebuie să cugete până-i vine rândul, cum să-şi dezvăluiască boala mai sincer, înaintea duhovnicului său la spovedanie pentru că de vreme ce ai venit la doctor să nu te întorci nevindecat, ci să ai parte în mod folositor de cereştile doctorii ale Sfintei Taine.
Rugăciunea este respiraţia sufletului, iar postul este apa care stinge văpaia patimilor.
Orice unealtă e cu două tăişuri. Dacă nu o foloseşti cum trebuie, în loc să taie, te taie, în loc să clădească, te dărâmă. Deci fii cu nădejdea în Domnul când foloseşti uneltele Lui. Adu-ţi aminte de acel sobar tainic care a pus la cale trădarea şi prinderea lui Iisus.
Era într-o zi de miercuri şi a treia zi, vinerea, a fost străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre.
El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat.
Chinuit a fost şi supus şi nu şi-a deschis gura Sa, ca o oaie spre junghiere s-a dus şi ca un miel fără de glas înaintea celui ce-L tunde, aşa nu şi-a deschis gura Sa.
Deci a fost răstignit pentru păcatele noastre. Şi fiindcă în aceste două zile a pătimit Iisus în chip deosebit pentru noi toţi, dorind să ne scoată din mocirla (păcatului) patimilor, a pieirii veşnice, vrând să ne mântuiască.
Vom rămâne totuşi nepăsători la marea Lui jertfă?
Să nu ne jertfim şi noi măcar atât, prin înfrânare?

Dacă nu poţi mai mult fii atent la tine însuţi. Pentru propria ta salvare cinsteşte toată viaţa ta aceste două zile din săptămână, şi ţi se va schimba viaţa ta sufletească şi trupească.
De ce să-ţi dărâmi propria ta viaţă înainte de vreme - ajută-te şi nu uita că mântuirea e funia împletită cu harul lui Dumnezeu (adică mila şi ajutorul Lui şi voia ta liberă; întinde mâinile tale spre Hristos.
Credinţa fortifică voinţa.
El vrea să te ajute.
Lasă-te înfăşurat sufleteşte cu o asemenea funie şi vei fi ridicat spre împărăţia lui Dumnezeu, care împărăţie nu este de mâncare şi băutură, ci pace şi dreptate şi bucurie întru Duhul Sfânt.
Nu uita deci că Cel ce s-a jertfit pentru a noastră mântuire, ne-a îndemnat să ne jertfim şi noi.

Mântuirea sufletului are un revers hotărât.
Ce dar binecuvântat de Dumnezeu este apa pentru viaţa oamenilor. O bem şi ne stâmpărăm setea cu ea - dar mai ales ne răcoreşte trupul înfierbântat de trudă şi ne spălăm hainele murdare şi ce minunat te simţi când eşti curat.
Un creştin ştie că are şi suflet - oare sufletul nu se murdăreşte trăind în viaţă? Dar ce este păcatul dacă nu groaznica murdărie sufletească ce întunecă până şi ochiul minţii.
Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi.
Dacă ne mărturisim păcatele noastre, spovedania este tocmai baia curăţitoare a sufletului omenesc.
Omule spală-ţi sufletul ca să-l poţi hrăni cu pâinea vieţii celei veşnice.
Nu doreşti să-l îmbraci cu cămaşa lui Hristos?
Să ne aducem aminte - câţi în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am şi îmbrăcat.
Ajută-ţi sufletul să guste şi el din pâinea îngerilor.
Să ştii şi aceasta, că o bucată de pâine mâncată cu supărare, ţi se face gol în gură.
O! dacă ai iubi mai mult pe Dumnezeu, va spori şi bucuria lăuntrică şi vei simţi atunci adevărata dulceaţă a Sfintei Cuminecături.
Iar cine mănâncă din pâinea aceasta, viu va fi în veci.
Un suflet zbuciumat de vârtejul patimilor şi al urii, nu poate primi sămânţa harului şi nici pe Hristos în Sfânta Taină.
De aceea mult se luminează puterea minţii printr-o inimă liniştită. Iar un suflet drept, e semnul bucuriilor nesfârşite.

Încearcă deci să stingi furtuna din mica împărăţie a sufletului, şi viaţa ta întreagă se va desfăşura ca o adiere peste dureri. Nu ştii că orice faptă, fie bună fie rea, îndulceşte sau amărăşte mai întâi pe autorul ei?
Şi lumina pe care o aprinzi spre a risipi întunericul dimprejur, îţi luminează propria ta faţă şi apoi mai departe? Nu stinge o astfel de lumină.
Nu uita că o apă răscolită de furtună nu se poate îmblânzi lovindu-o cu bâta, dar nici un vrăjmaş a se potoli urându-l şi blestemându-l.
Abia rugându-te pentru el, cu pace şi pentru a lui mântuire vei smulge pe vrăjmaşul tău din stăpânirea vicleanului, şi apoi rămas el singur, oricât ar fi de înrăit, e numai om şi omul nu-i atât de vătămos ca atunci când bagi în el un legheon de diavoli, pe seama cărora l-ai dat prin blestemul tău, prin sudalma ta, prin ura ta şi cu care viclenii împreună te şi atacă pe urmă.
Roagă-te pentru vrăjmaş şi se va ruşina diavolul, lăsându-l singur pe istovitul om. Nu-l mai urâ, ci fie-ţi milă de el că e om, e fratele tău, e fiu al aceluiaşi Părinte Ceresc. Doreşte-i vrăjmaşului tău ce-ţi ceri în rugăciune şi pentru tine. E greu la început căci eşti om pătimaş ca toţi oamenii. Dar stăruinţa despică piatra; de la o vreme simţi nevoia de a te ruga pentru el, din milă. Nu-l mai poţi urâ pe vrăjmaşul tău, nu mai eşti în stare să urăşti nici un om.
Vezi, abia atunci ai biruit pe diavolul cel a toată lumea vrăjmaş, stricătorul păcii şi rău făcătorul al tuturor oamenilor.

Ai vrea să-ţi vezi soarele lăuntric urcând dintr-un frumos răsărit pe cerul propriei tale vieţi? Încearcă atunci să simţi seară de seară stând de vorbă cu tine, întăreşte-te cu mătănii, cu un psalm, cu o rugăciune, cu smerenie, uşurându-ţi sufletul şi sporind astfel în dragoste pentru tot omul.
Fiecare zi să-ţi fie în faţa ta - vei câştiga curajul şi vei simţi mâna harului Dumnezeiesc că lucrează împreună cu tine.
Viaţa oamenilor este o brazdă de plug trasă peste ogorul anilor ajunşi spre capătul de hotar.
De aceea trage brazda propriei tale vieţi cât mai dreaptă; înlătură greşelile, abaterile; iar de le-ai săvârşit, îndreaptă-le până nu înnoptează şi până nu îngheaţă, făcând tot binele de care eşti capabil, până când plugul sufletului mai poate trage brazda pe curmătura vieţii tale. Sub îndrumarea gândurilor curate şi a milei Marelui Dumnezeu, adu-ţi mereu aminte cât de plăcuţi sunt cei ce voiesc pacea.
Până la Dumnezeu, nu este nici jos, nici sus, nici aproape, nici departe, pentru că Dumnezeu este pretutindeni şi de aceea este mai aproape de tine decât sufletul şi trupul tău, numai să ştii să afli această apropiere prin credinţă şi rugăciune.
Domnul este aproape de toţi cei ce-L cheamă cu toată inima.

Părintele Arsenie Boca- GANDURI

Rugaciuni cu puteri vindecatoare (Psihoterapie isihastă)4

2012-01-20T09:24:00.015+02:00

Exorcismele Sfântului Vasile cel Mare

Exorcizări publice şi private

La 1 Ianuarie, în bisericile creştine, după liturghie, se citesc Molitvele (sau Exorcismele) lui Vasile cel Mare. Astfel că, de Anul Nou, oamenii au şansa să afle şi conţinutul, şi puterea Exorcismelor Sfântului Vasile. Toţi pot să beneficieze de cea mai eficientă „dezlegare“ şi alungare a răului din om şi ardere a impurităţilor adunate un an de zile.
Cine este invitat cu precădere să asiste la slujbele în care se citesc exorcisme? Ele, exorcismele, îi ajută întâi pe cei cu un dezechilibru psihic; dar ele fac bine şi-n cazul unor boli corporale care au o origine psihică.

Legările oculte şi autolegările

Exorcism, în sens specializat, înseamnă: „Putere lăsată de Iisus Hristos bisericii pentru a izgoni diavolii“ (definiţie din „Dicţionar creştin explicativ“ de T. Langa).
Exorcismul, marea dezlegare, este operat de preoţi special pregătiţi. O formă de exorcism se practică regulat la Botezul copiilor, când naşii sunt exorcizaţi (se leapădă de Satana). El se mai practică terapeutic, în cazul căderii sub legare malefică.
În sens general, extins, exorcisme înseamnă orice alungare a răului, ca el să nu prindă rădăcini; orice paraziţi ai minţii, acre blochează energiile şi produc ratarea, boala sau moartea. Ce sunt aceşti paraziţi? Unii le zic „draci“, alţii le zic „entităţi malefice“. În gândirea animistă, întâlnită la mulţi semeni ai noştri, „entităţile malefice“ sunt complexe psihice personificate. Metaforic, isihaştii vorbesc despre „dracul“ lăcomiei, al slavei deşarte, al mâniei. Aceşti „draci“ îi „leagă“ pe oameni, adică le îngustează mintea, le împuţinează viaţa.

Cine cade sub legare?

Legările sunt spontane; dar sunt şi „aruncate“ de vrăjitor. În mod general, oamenii cad sub propria lor legare: când acumulează erori, frică, tendinţe vicioase. Acestea blochează energii mentale şi conduc la comportament de eşec.
Alteori există legări oculte, cele care survin prin practica magiei, a vrăjitoriei.
De aceea sunt necesare dezlegări periodice, indiferent dacă eşti sub povara unor erori acumulate în timp (legări accidentale), fie că eşti sub silnicia unei legări oculte.

„Orice om este virtual bolnav şi muritor“

S-a statornicit obiceiul ca, la 1 Ianuarie, să se citească rugăciunile dezlegării pentru toţi creştinii. Ele se citesc public pentru că „orice om este virtual bolnav şi muritor“, el este supus căderii, iar curăţirea sau dezlegarea ciclică îl menţin sub binecuvântare şi protecţie divină.
Exorcismele anuale se asociază minunat cu dezlegările pe care le dau duhovnicii la spovedanie şi împărtăşanie.
Molitvele lui Vasile cel Mare sunt tainice. Nu reproducem aici textele celor trei rugăciuni; ele se află în Molitvelnice, dar citirea personală este oprită. Ele se citesc de preoţi special rânduiţi, sau ierarhi, în context special. Nu trebuie citite prea des, pentru ca efectul lor percutant să nu se tocească. (La fel cum tehnicile proiective, în psihoterapie, nu trebuie aplicate prea des aceleaşi persoane). De aceea, ele se citesc public doar o dată pe an; ca o eliberare de posibila acumulare inconştientă a răului. La unele biserici se citesc săptămânal, după Sfântul Maslu. Această practică este dezavuată. La mănăstirile unde se fac exorcizări, ele se citesc când este cazul.
În cele ce urmează, dăm însă explicaţii privind acţiunea de purificare şi vindecare prin cele trei molitve, ca atunci când un penitent sau bolnav le va fructifica mai cu folos.

Primul exorcism:
Denunţarea tăietorilor vieţii

Molitvele sau exorcismele Sfântului Vasile sunt un ansamblu de trei rugăciuni. Ele au o succesiune terapeutică şi sfinţitoare foarte precisă.
Citirea primei rugăciuni, de către preot, pregăteşte terenul minţii pentru alungarea răului. Despietreşte inima şi activează străfundul religios al omului. Zdruncină legătura diavolească, prin memoria divinului din om.
În timpul rugăciunii sunt denunţaţi „tăietorii vieţii“, sunt denunţate forţele răului care alungă pe Dumnezeu din om.
Cine alungă pe Dumnezeu din om? Cine „taie“ viaţa? Iată: neascultarea sau răzvrătirea luciferică, lenea, plictisul, alcoolul, drogurile, lăcomia, dorinţa de putere, dorinţa de a mânui forţele răului (magia).
Tăietorii vieţii şi „legătorii“ sunt zdrobiţi prin puterea rugăciunii.

Al doilea exorcism:
Desfacerea legăturii sau „alungările“

A doua rugăciune rupe legătura malefică sau vicioasă, desface blocarea hipnotică (sau autohipnotică, la superstiţioşi). Ruperea legăturii se face prin repetarea poruncii de alungare, în numele lui Hristos.
Aceasta este partea cu „blestemele“.
Este bine să ştim că Vasile cel Mare n-a folosit niciodată, în aceste molitve, termenul „blestem“ („katara“, în greceşte). El a folosit termenul grecesc „exorkiso se“, adică „te alung pe tine“. Formula sa completă este: „Te alung pe tine, mai marele răului şi al hulei“. În româneşte, s-a tradus termenul „te blestem“ pentru a impresiona şi a şoca imaginaţia penitentului, ca eliberarea să fie mai eficientă.
Vasile cel Mare mai foloseşte formula „să te certe Domnul“ sau „te cert cu puterea Domnului“: aceasta este o formulă clasică de protecţie psihică şi alungare a răului.

A treia molitvă:
Umplerea „golului de posesiune“

A treia parte din Molitvele lui Vasile cel Mare prilejuieşte umplerea golului rămas după alungarea răului (golul de posesiune). Căci mintea curăţită poate fi inundată rapid de răul alungat. De aceea, ea trebuie umplută cu „păzitorii vieţii“, cu numele lui Hristos, cu reinstalarea prezenţei lui Dumnezeu în minte. A treia rugăciune întăreşte biruinţa alungării răului şi preamăreşte curăţenia şi viaţa.
Oamenii care participă îşi rostesc numele. Fiecare îşi rosteşte numele său, cu voce tare sau în gând; căci, deşi rugăciunea este publică, fiecare dintre cei ce participă se dezleagă personal şi se reîntoarce la Hristos personal.
Salvarea este personală, chiar dacă prăbuşirea poate fi colectivă…

Psalmii şi vindecarea

10 Psalmi cu efecte terapeutice particulare

S-a constatat că citirea consecventă a unor texte biblice îmbunătăţeşte climatul psihic, făcându-l favorabil restabilirii sănătăţii. Am auzit despre medici care şi-au selectat un „repertoriu“ de texte biblice, pe care le rostesc atât pentru spiritualizarea actului medical clasic, cât şi ca terapie autonomă. De exemplu, ştiu că un medic foloseşte sistematic Psalmul 22 (23) pentru echilibrarea endocrină. Lectura Psalmilor se recomandă şi în profilaxia degenerării. Iată motive pentru care propunem să se facă o corelaţie între Psalmi şi vindecare.
Un Psalm care a fost selectat pentru o trebuinţă psihosomatică va fi citit, cel puţin în şapte zile la rând, fie de către terapeut (care cunoaşte modul adecvat de citire sau de asociere cu practica sa medicală), fie de pacient sau de penitent însuşi. Citirea lui se face într-o stare de destindere, de linişte lăuntrică, cu uitare de sine, trăind profund fiecare cuvânt al Psalmului.
Din cei 150 de Psalmi, am ales 10 ca prioritari în împrospătarea forţelor şi refacerea sănătăţii. Pe aceştia î-am împărţit în patru mari categorii:
1. Psalmi cere se citesc în caz de boală, poticnire, stres de abandon, depresie anagapică, dizarmonie;
2. Psalmii profilaxiei, sau păstrătorii vieţii;
3. Psalmii penitenţei, sau ai purificării;
4. Psalmii perfecţiunii, pentru cei care, după însănătoşire, caută iluminarea.

I. Psalmii însănătoşirii: 22 şi 102

Psalmul 22 (în unele Biblii este numerotat ca Psalmul 23) începe cu versetul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi“ („Domnul este păstorul meu“) se citeşte pentru orice fel de „poticnire“ maladivă, psihică sau somatică. Este un Psalm al însănătoşirii dinspre spirit spre trup. Puterea lui constă nu doar în sugestie, ci în activarea arhetipului Tatălui protector şi dătător de viaţă. Tatăl care biruieşte „valea umbrei morţii“ stimulând resursele vieţii, neutralizând potrivnicii sau tăietorii vieţii. „Toiagul tău şi varga ta, acestea m-au mângâiat… “; lovirea sorţii este resimţită ca operaţie psihică de întărire.
Psalmul acesta este construit în întregime pe arhetipul renaşterii şi pe simbolul salvării: începând cu salvarea fizică (hrana, apa), continuând cu cea energetică („...Sufletul meu l-a întors“) şi terminând cu cea pontificală („ca să locuiesc în casa Domnului... “). Efectul medical şi atitudinea mentală imunogenă decurg din identificarea cu realitatea Duhului.

Psalmul 102 (103) începe cu versetul: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul… “. Acesta conţine sugestii puternice, care creează un bine mintal — condiţia restabilirii sănătăţii. Pacientul e întărit în redescoperirea legii revelate. Este prin excelenţă un psalm al regenerării, al întineririi.

PSALMUL 22

1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui.
4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti.
5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.
6. Gătit-ai masa înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.
7. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

PSALMUL 102

1. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
2. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.
3. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
4. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viata ta, pe Cel ce te încununează cu mila şi cu îndurări;
5. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecata tuturor celor ce li se face strâmbătate.
7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung–răbdător şi mult-milostiv.
9. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.
10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
11. Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
13. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.
16. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.
17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
18. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
19. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Sau şi împărăţia Lui peste toti stăpâneşte.
20. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.
21. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.
22. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează suflete al meu pe Domnul.

II. Psalmii profilactici: 6 şi 38

Psalmul 6 începe cu „Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi… “. Este un Psalm care evidenţiază relaţia între păcat şi boală. Eroarea, contrazicerea legii, păcatul, au ca urmare o îmbolnăvire somatică sau psihică. Boala psihică apare mai întâi ca o îngustare a minţii, alteori ca o tulburare de personalitate, ca o scindare sau o dizarmonie. Psalmul 6 nu lasă păcatul să se încuibe până ajunge boală, ci-l stopează.
Trebuie spus că boala nu e o pedeapsă pentru păcat, ci o oprire de la păcat. Nu concepem un Dumnezeu pedepsitor. El a implantat în om, în fiecare celulă a corpului omenesc, legea Sa. Când legea este încălcată sau contrazisă, se manifestă durerea şi boala — nu întru pedeapsă, însă întru restabilirea legii.

Psalmul 38 (39) care începe cu «Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea… “» («Zis-am: "Voi veghe asupra căilor mele… “»). Este un Psalm care ne trezeşte pulsiunile morţii: prin luarea de cunoştinţă a condiţiei noastre de trecători, de pelerini pe acest pământ. Amintirea morţii nu naşte tristeţe, ci o valorizare corectă a vieţii. Este aici conţinut şi mesajul din Ecleziast: Toate sunt zadarnice, numai poruncile lui Dumnezeu dau sens în acest univers… (În alt Psalm găsim o idee care ar părea şocantă prin paradoxul ei: „minciună sunt fiii oamenilor“, ca o traumă de trezire spre Duh, spre salvare spirituală).

PSALMUL 6

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi.
2. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele;
3. Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când?
4. Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta.
5. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lauda pe Tine?
6. Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda.
7. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei.
8. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.
9. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.
10. Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab.

PSALMUL 38

1. Zis-am: "Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;
2. Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea".
3. Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit.
4. Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc.
5. Grăit-am cu limba mea: "Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu,
6. Şi numărul zilelor mele care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte".
7. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele ş i statul meu ca nimic înaintea Ta.
8. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază.
9. Deşi ca o umbra trece omul, dar în zadar se tulbura.
10. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele.
11. Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este.
12. De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară celui fără de minte nu mă da.
13. Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.
14. De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârşit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om
15. Şi ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deşert se tulbură tot pământeanul.
16. Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci,
17. Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei.
18. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de a nu mai fi.

III. Psalmii penitenţei sau ai purificării: 21, 31, 50, 141

Însănătoşirea presupune două etape: arderea negativităţii ancestrale sau achiziţionate şi restabilirea comunităţii cu armonia divină.

Psalmul 21 (22) începe cu „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit?“ („Dumnezeule, Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit?“). Ştim că Iisus, pe cruce, făcea rugăciunea sa, rostind acest Psalm: „Eli, Eli! Lama sabahtani?“ (Mat. 27:46). Nu-i vorba, deci, de o poticnire sau o deznădejde a Sa, ci de penitenţă pentru neamul omenesc. Iisus rosteşte acest Psalm, căci în acel moment El îi îndeplineşte profeţia; în acest Psalm se spune: „Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele (…) şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi“. Penitenţa Lui arde păcatul lumii. Citind acest Psalm, reactualizăm penitenţa lui Hristos însuşi.

Psalmul 31 (32). „Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug…“ („Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit. Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea! Ferice de omul căruia Domnul nu-i socoteşte greşala“).
Este un Psalm cu putere de întărire. Apare însă întrebarea: există oare greşeli care nu sunt „socotite“? Greşeli pentru care nu plăteşti prin boală sau moarte? Există greşeli pe care Dumnezeu le-ar trece cu vederea? Răspunsul, (afirmativ), rezultă şi din acest Psalm, dar şi din observarea unei cazuistici a penitenţei universale, însoţit însă de următoarea explicaţie: prin greşeală, te micşorezi. Poţi trăi şi micşorat, suportând însă toate inconvenientele micşorării tale: marginalizare, mediocritate… Poţi trăi micşorat şi sănătos(!), cu condiţia să nu ieşi de sub binecuvântare, ca micşorarea să nu devină nimicire.

Psalmul 50 (51). „Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta… (…) Întoarce faţa Ta de la păcatele mele…“. Este cel mai important Psalm al penitenţei. Uneori duhovnicii impun drept canon copierea zilnică a acestui Psalm, timp de 21 de zile. El conţine şi sugestia arderii păcatului, dar şi imperativul iertării, ca ultima şansă a purificării.

Psalmul 141 (142). „Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.“ („Cu glasul meu strig către Domnul…“). Este Psalmul asumării sacrificiului de sine, spre ridicare celor părăsiţi şi spre transformarea singurătăţii în şansă.

PSALMUL 21

1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşelilor mele.
2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu Te vei gândi la mine.
3. Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, laudă lui Israel.
4. În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei.
5. Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat.
6. Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului.
7. Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând:
8. "Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el".
9. Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele.
10. Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu.
11. Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute.
12. Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat.
13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte.
14. Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele.
15. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu.
16. Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât.
17. Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat.
18. Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele.
19. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine.
20. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.
21. Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
22. Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea.
23. Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia mea.
24. Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunării Te voi lauda, zicând:
25. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El!
26. Să se teama de Dânsul toată seminţia lui Israel.
27. Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului,
28. Nici n-a întors fala Lui de la mine şi când am strigat către Dansul, m-a auzit.
29. De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El.
30. Mânca-vor săracii şi se vor satura şi vor lauda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dansul vii vor fi inimile lor în veacul veacului.
31. Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului.
32. Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor.
33. Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri.
34. Mâncat-au şi s-au închinat toţi graşii pământului, înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pământ.
35. Şi sufletul meu în El viază, şi seminţia mea va sluji Lui.
36. Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul.

PSALMUL 31

l. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua.
4. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţa când ghimpele Tău mă împungea.
5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea.
6. Zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului"; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura.
12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

PSALMUL 50

l. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfa, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

PSALMUL 141

l. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursa mie.
4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce căuta sufletul meu.
5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: „Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii“.
6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
7. Scoate din temniţa sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

IV. Psalmii desăvârşirii: 45 şi 118. Litania Legii

Psalmul 45 (46). „Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.“ („Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru…“). Este un Psalm al practicii spirituale. Adevărata sănătate nu este o problemă medicală, ci sufletească. De aici reiese şi importanţa acestui Psalm al ascezei, unde găsim scris: „Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu…“ („Opreşte-te şi cunoaşte…“) (45:10). Unii autori filocalici (Isaia Pustnicul, de exemplu) au dezvoltat acest verset, vorbind despre cele 6 opriri ale realizării.

Psalmul 118 (119). „Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.“ („Ferice de cei fără prihană în calea lor…“). Psalmul acesta îi „încununează“ pe toţi ceilalţi. Este un tratat de medicină, de înţelepciune, de mistică. El reaminteşte secretul restaurării omului — interiorizarea Legii revelate — şi cauza bolilor — încălcarea legilor universale. Cele mai importante legi universale pe care le încalcă omul sunt iubirea de Dumnezeu şi iubirea de semen. Această încălcare se numeşte: agresivitate, egoism, mândrie, furie, vanitate, osândirea aproapelui şi neputinţa iertării.
Psihologia numeşte această serie de erori, structurate în caracter, „complexul Cain“: tendinţa omului de-şi elimina semenul. Această tendinţă — adesea tradusă în practică — are ca urmare şi ca avertisment o îmbolnăvire. Blestemul, blasfemia, ura, osândirea, au ca primă urmare o cefalee, o dereglare endocrină sau circulatorie, o scădere energetică. Nu ca să te pedepsească, ci ca să te oprească de la încălcarea legii universale. Psalmul 118 ne trezeşte în memorie detaliile legii, rememorarea lor continuă, întru deplina sănătate a trupului şi întru iluminarea minţii.
Nota Bene. Se înţelege că nu numai Psalmii selectaţi de noi aici, ci toţi ceilalţi, au o energie benefică salvării noastre. Scrierile revelate conţin coduri puternice, dar adesea enigmatice, pierdute uneori de noi, oamenii moderni. Regăsirea lor cere un travaliu ascetic, de fiecare dată răsplătit.

PSALMUL 45

1. Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
2. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor.
3. Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui.
4. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui.
5. Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă.
6. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.
7. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
8. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ.
9. Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.
10. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ.
11. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

PSALMUL 118

1. Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.
2. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor,
3. Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.
4. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.
5. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!
6. Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale.
7. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca sa învăţ judecăţile dreptăţii Tale.
8. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit.
9. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.
10. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.
11. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc ţie.
12. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
13. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale.
14. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăţia.
15. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale.
16. La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale.
17. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale.
18. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta.
19. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.
20. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea.
21. Certat-ai pe cei mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
22. Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.
23. Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.
24. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu.
25. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău.
26. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale.
27. Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale.
28. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale.
29. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte.
30. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat.
31. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruţinezi.
32. Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea.
33. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea.
34. Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea.
35. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.
36. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie.
37. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă.
38. Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.
39. Îndepărtează ocară, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune.
40. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă.
41. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău,
42. Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.
43. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit,
44. Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului.
45. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
46. Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat.
47. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.
48. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale.
49. Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
50. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, ca cuvântul Tău m-a viat.
51. Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.
52. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat.
53. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta.
54. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.
55. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta.
56. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am cautat.
57. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.
58. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău.
59. Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale.
60. Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale.
61. Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.
62. La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.
63. Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale.
64. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă.
65. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.
66. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut.
67. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.
68. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale.
69. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
70. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat.
71. Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale.
72. Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.
73. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.
74. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.
75. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit.
76. Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.
77. Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
78. Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
79. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.
80. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez.
81. Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
82. Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: „Când mă vei mângâia?“
83. Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
84. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?
85. Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
86. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajuta-mă!
87. Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.
88. După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele.
89. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;
90. În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne.
91. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ţie.
92. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit întru necazul meu.
93. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne.
94. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat.
95. Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.
96. La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit.
97. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.
98. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
99. Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.
100. Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat.
101. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
102. De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.
103. Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!
104. Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii.
105. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumina cărărilor mele.
106. Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.
107. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău.
108. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă.
109. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat.
110. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.
111. Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.
112. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.
113. Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.
114. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.
115. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
116. Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.
117. Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.
118. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.
119. Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
120. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut.
121. Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate.
122. Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.
123. Sfârşitu-sau ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale.
124. Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă.
125. Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale.
126. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.
127. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul.
128. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât.
129. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
130. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci.
131. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit.
132. Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, fală de cei ce iubesc numele Tău.
133. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.
134. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.
135. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale.
136. Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru ca n-am păzit legea Ta.
137. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale.
138. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul.
139. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei.
140. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el.
141. Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
142. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul.
143. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea.
144. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu.
145. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi cauta.
146. Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale.
147. Din zori m-am sculat şi am strigat; întru cuvintele Tale am nădăjduit.
148. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale.
149. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.
150. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat.
151. Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.
152. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.
153. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat.
154. Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu.
155. Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat.
156. Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază.
157. Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.
158. Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale.
159: Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază.
160. Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale.
161. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea.
162. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoara mare.
163. Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit.
164. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale.
165. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc.
166. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit.
167. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte.
168. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.
169. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte.
170. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte.
171. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale.
172. Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte.
173. Mâna Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.
174. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este.
175. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie.
176. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

Vasile Andru

Rugaciuni cu puteri vindecatoare (Psihoterapie isihastă) 3

2012-01-19T09:26:00.008+02:00

Vindecări miraculoase

Cheia vindecărilor: trăirea în duh

Pe Sf. Munte Athos vom auzi adesea că s-au săvârşit minuni. S-ar putea zice că, acolo, miracolul este fapt cotidian.
Sunt ajutoare cereşti sau minuni săvârşite prin evlavie şi prin icoana Maicii Domnului: însănătoşiri, salvarea unei obşti, daruri neaşteptate, schimbarea vieţii.
Alte ajutoare minunate vin dinspre relicve sfinte, locuri consacrate, sau dinspre asceţi sporiţi.
De ce pe Sfântul Munte se petrec miracole mai mult decât oriunde?
Iată de ce. Pentru că ei, cei de acolo, trăiesc în Duh, şi nu în trup. Asceţii de pe Munte, nevoitorii, fie la obşte, fie la pustie, toţi trăiesc în Duh. Chiar şi pelerinii, călătorii care vin acolo cunosc şi ei trăirea în Duh. Ei vin pentru o perioadă limitată. Dar şi în acest interval limitat, ei cunosc influenţa puternică a mediului atonit şi, măcar pe timpul acela, ci trăiesc în duh, nu în trup. Unii din aceşti călători vor prelungi starea de trăire în duh şi după revenirea în lume.

Ce înseamnă a trăi în trup

Sunt trei stări de trăire: în trup, în minte şi în duh.
A trăi în trup înseamnă a rămâne conectat la sursa păcatului. Înseamnă a trăi înrobit patimilor, simţurilor. A te gândi doar la mâncare, la sex, la satisfacerea nevoilor primare: a te gândi la bani şi la funcţii: a fi dominat de ambiţii şi egoism. A trăi între griji şi plăcere.
Un mare păcat este grija. Un subtil păcat este plăcerea sau satisfacerea imediată a simţurilor. Grija este îmbolnăvirea, plăcerea este regresie psihică.
Grijile înseamnă a trăi în trup. A te identifica deci cu trupul, cu partea ta căzătoare şi vulnerabilă. În slavonă, grejnik înseamnă păcătos. Pe drept cuvânt: cel copleşit de griji e un păcătos…

Bucătăria şi mintea dăruirii

Un participant la Cercul de practică isihastă Oratio mentis obiectează:
– Dar noi trebuie să avem grija rugăciunii de toată vremea! Înseamnă că grija este un păcat?
Răspunsul: Noi trebuie să avem stăruinţa rugăciunii. Deci, nu grija ei, nu obsesia ei, nu apăsarea ei: ci stăruinţa ei… Stăruinţa este senină, dulce, roditoare.
O participantă zice:
– Ce folos că ne simţim bine şi eliberaţi de griji la întâlnirile Filocalice! Dar, după aceea mergem acasă şi ne năpădesc grijile gospodăriei, grijile bucătăriei… Înseamnă că noi, gospodinele facem păcate că stăm în bucătărie?
Răspunsul: Treburile gospodăriei sunt slujiri, nu griji. Bucătăria este slujire, nu grijă. Transformă mintea: de la mintea grijii, la mintea slujirii. Slujirea înseamnă: muncă dezinteresată de a obţine profit personal imediat, cu simţul dăruirii, cu drag şi fără bombăneală.
Parabola „Marta şi Maria“ a fost rău înţeleasă de oameni. Hristos nu dezaprobă faptul că Marta munceşte. El dezaprobă că Marta bombăneşte şi scânceşte! Hristos o găseşte exemplară pe Maria nu pentru că ar renunţa la muncă, ci pentru că renunţă la bombăneală, iar mintea ei e pregătită pentru contemplaţia divinului. Că dacă înlături bombăneala şi obsesiile şi invidia — capeţi mintea slujirii, mintea limpede a bunătăţii şi a sănătăţii.
Aşa se face trecerea de la trup la Duh.
Mai amintim că definiţia Iluminării (a doua din cele patru iluminări) este: o continuă bunătate a minţii şi a inimii.

Principiul plăcerii

Spuneam că mare păcat este grija (pentru că blochează, întunecă, îmbolnăveşte) şi cel mai subtil păcat este plăcerea, pentru că duce la stagnare, la regresie infantilă, la indiferenţă religioasă, cădere.
În psihologie, se vorbeşte de două principii care guvernează procesele mintale: principiul plăcerii (infantil) şi principiul realităţii (comportament de adaptare, de ajustare la dificultăţi). Principiul plăcerii revendică îndeplinirea imediată a unor trebuinţe; iar când acestea nu pot fi împlinite, omul scânceşte, înjură, bombăneşte, urlă; sau, în alte cazuri, el cade în reverie, vise compensatorii, ascundere în boală…
La adult, principiul plăcerii se poate manifesta prin reverie şi vis, ca satisfacere iluzorie; dar şi prin revendicări vehemente, nemulţumiri şi mânie, în cazuri de dizarmonie nervoasă. Aceasta se remediază sau se corectează prin practica despătimirii (vezi rugăciunea lui Efrem Sirul).

Mintea mulţumirii şi a iertării

Facem distincţie între plăcere şi mulţumire.
Mulţumirea este stare salvatoare: este stabilitatea emoţională.
Sf. Pavel defineşte astfel condiţia înaltei evoluţii spirituale: „Rugaţi-vă neîncetat. Întru toate mulţumiţi“ (I Tes. 5:17-18).
Prin mulţumire înţelegem un stadiu al minţii foarte stabil, ferit de fluctuaţii afective, ferit de exaltare, pe de o parte şi de scrânteală, pe de altă parte.
Mulţumirea dezvăluie un psihism calm, puternic, senin: nu se încântă când primeşte zăhărelul, nu înjură când îl frustrezi de zăhărel.
Este „mintea de viaţă lungă“. Căci a mulţumi provine din cuvintele a mulţi–ani. Vezi termenul popular întrebuinţat şi de Sadoveanu: mulţănesc, adică îţi urez mulţi ani!
Iar în slavonă, „mulţumesc“ se spune bogdaprosti, adică: Dumnezeu dă iertare.
Înţelegem, prin această referire la etimologie, de ce mintea mulţumirii este mintea vieţii lungi, este mintea iertării. Şi, mai ales, este mintea care face trecerea de la plăcere la realitate, de la trup la Duh.

Şocul iniţiatic şi menţinerea treziei

Când sursa impresiilor păcătoase este retezată, începe trăirea în duh.
Importantă este menţinerea acestei trăiri. Căci unii primesc darul treziei în duh, o clipă, fie prin contactul cu locul sacru, fie prin puterea unui duhovnic sau maestru; dar menţinerea treziei este grea.
Pentru menţinerea în Duh sunt necesare ajutoare, asceză exterioară, procedee, context salvator. Omul este slab şi are nevoie de sprijin.
Menţinem mintea în Duh şi în trezie, prin rugăciune, prin cele 7 taine, prin simboluri religioase.
Ne amintim că symbolon înseamnă unire. Iar contrarul lui symbolon (unire) este diabolos, care înseamnă dezbinare, rupere, scindare, învrăjbire.
Symbolon este şi „Crezul“ de la Niceea (simbolul credinţei); symbolon este şi o imagine care declanşează o amintire divină, un context salvator, o experienţă spirituală.

Omul deschide 12000 de uşi pe an

Un exemplu de simbolizare: Uşa. Obiect comun, cu care ne întâlnim zilnic… Pentru cel sporit în duh, uşa este nu numai un cadru dreptunghiular de ieşire şi intrare; ci el îşi aminteşte sensul duhovnicesc, cel rostit de Hristos: „Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi, şi păşune va afla.“ (Ioan 10:9).
O uşă desparte două spaţii: spaţiul amorf, al lumii, şi spaţiul consacrat: al casei, al bisericii, al chiliei, al trapezei.
Când deschizi o uşă, să-ţi aminteşti de aceasta, şi astfel intrările şi ieşirile vor fi binecuvântate… Şi, cum omul deschide 12000 de uşi pe an, ar avea ocazia să-şi reactualizeze planul spiritual de 12000 de ori…
Deschiderea unei uşi devine un exerciţiu spiritual. Faceţi-l mereu, zilnic.

Simboluri salvatoare

Crucea: simbolul mântuirii.
Cartea: simbolul mărturisirii.
Lumânarea: simbolul hristic, lumina vieţii.
Icoana: simbolul întrupării divinului în istorie.
Muntele: simbolul credinţei.
Mâna: simbolul vindecării.
Piciorul: simbolul slujirii, al ascultării.
Tripticul crucea + ancora + inima simbolizează: credinţă, nădejde, dragoste (I Corinteni 13:13).
Apa: simbolul purificării.
Pâinea şi vinul: simboluri euharistice. Ca exprimare spirituală, rememorăm simbolul pâinii (=trup hristic) la fiecare masă.
Arborii: Iisus, fericirea cerească; Învierea corpului (pe morminte); omul botezat faţă de cel nebotezat (copacul verde şi copacul uscat).
Florile: simbolul harurilor Sf. Duh.
Nuca: perfecţiunea omenească.
Metania: simbolul învierii omului din moartea păcatului.
Toaca: chemare şi mediere pământ–cer.
Clopotul: vocea exterioară a bisericii.
Amin: începutul şi sfârşitul.
Fireşte, înţelegem prin simbol un fapt lucrător, nu un idol. Icoana, nu este idol, ci este simbolul întrupării şi elucidează taina întrupării. Simbolul este o scară: nu idolatrizezi scara, ci urci pe ea prin taine şi înţelesuri, şi menţii mintea în tărie, trăieşti în duh, eşti în vestibulul miracolului.

Cele mai puternice rugăciuni

Care sunt cele mai puternice rugăciuni? Sunt cele spuse din inimă şi cu lacrimi. Aşadar, contează calitatea adresării, evlavia, stăruinţa, mutarea cu mintea de la lume la Dumnezeu, mutarea de la trup la duh.
La toate rugăciunile vei primi un răspuns. Nu există rugăciune fără răspuns. Uneori răspunsul este învăluit; alteori răspunsul nu este cel aşteptat de tine, ci acela pe care, în profunzime, îl meriţi. Uneori răspunsul vine cu un decalaj de timp; cei slabi se descurajează, dar cei vrednici stăruie.
Putem selecta câteva rugăciuni care au un răsunet particular în fiinţa umană şi produc mai lesne lucrarea vindecătoare.
În primul loc stau: Rugăciunea Domnească şi Rugăciunea isihastă. Acestea sunt complete şi totale.
Dar pentru că omul este slab şi căzător, şi nu poate lua tot rodul celor două rugăciuni „totale“, adăugăm şi altele care au salvat existenţe, au îndreptat patimi şi au adus vindecări.
E vorba de Rugăciunea Sf. Efrem Sirul, Moliftele Sf. Vasile cel Mare şi, mereu, la mari înălţimi sufleteşti: Psalmii.

Rugăciunea isihastă,

ca o practică spirituală esenţială, va fi expusă într-un volum special, care se află sub tipar. Rugăciunea isihastă este un mare dar pentru cel care caută „cum să ne purificăm, cum să ne iluminăm şi cum să ne desăvârşim“ (am citat din subtitlul Filocaliei).
Rugăciunea isihastă este personală, este tainic, este iniţiatică: se întemeiază pe transmiterea de la îndrumător la ucenic. Procedeul rugăciunii lui Iisus poate fi cunoscut de oricine, dar cu o remarcă: lucrătorul în lume (mirean) va trebui să practice numai faza „rugăciunii lucrătoare“.
Procedeul „rugăciunii minţii în inimă“ se practică prin repetarea stihului isihast: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!“. Acesta este stihul cel scurt, de cinci cuvinte, şi aşa l-am preluat de pe Sf. Munte Athos. Se practică însă cu folos stihul dezvoltat: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!“.
Condiţiile concentrării, meşteşugul, asceza exterioară şi interioară, le vom expune în volumul anunţat.
Atitudinea lăuntrică este de primă importanţă. Se realizează acel stadiu de linişte, când „tac gândurile ca să vorbească Dumnezeu“.
Cei care nu au un îndrumător (duhovnicul poate fi un îndrumător dacă el însuşi a practicat şi a dobândit această lucrare) nu vor depăşi 15-20 minute de rugăciune a minţii în inimă. Efectele sunt, la râvnitori, o stare de trezie, şi un prim stadiu de isihia: linişte lăuntrică, un temei de sănătate şi bunătate, premisă a trăirii misterului divin.

Rugăciunea Domnească

Întrebat ce foloase „miraculoase“ i-a adus tabăra isihastă din iulie 1995, un participant tânăr şi fără ipocrizie a răspuns, în plină emisiune TV: „Mi-a reamintit rugăciunea Tatăl nostru!“.
Tatăl nostru este cea mai puternică rugăciune creştină; este o cale de purificare şi iluminare, cum spune Filocalia.
Un bătrân spunea: Dacă vrei să ţi se ridice o piedică din cale, să spui Tatăl nostru de şapte ori.
În practica isihastă, rugăciunea împărătească se rosteşte înainte de concentrarea monologhică.
Mântuitorul ne învaţă: „Iată cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri!“(Matei 6:9).
Aşadar, vom zice Tatăl nostru la începutul meselor şi la începutul oricărei lucrări, şi la început de meditaţie isihastă.
Un isihast, atestat în Pateric, folosea un procedeu unic: numai repetarea necontenită a rugăciunii Tatăl nostru. El începea această rugăciune seara, o spunea toată noaptea, o termina dimineaţa. În tot acest timp, el o recita mintal doar o singură dată, nebăgând de seamă că a trecut noaptea… Căci, în timpul rugăciunii necontenite, survine aşa numitul prezent liturgic, când mintea este eliberată de percepţia temporală convenţională.
Cum se rosteşte Tatăl nostru?
Mai întâi vrem să înlăturăm entuziasmul unora pentru practici tehniciste sau sincretiste.
Într-un trata de „exerciţii spirituale“ (revoluţionar de altfel) se propune procedeul ritmării / sincronizării cu respiraţia, astfel: primul cuvânt e spus pe inspiraţie, al doilea pe expiraţie, al treilea pe inspiraţie şi tot aşa. Deşi autorul acestei metode a ajuns sfânt în calendare (pentru alte fapte, nu pentru acest procedeu!), metoda sa, tehnicistă şi corporală nu a fost practicată.
Este limitativă şi recitarea medicală a rugăciunii, asociind fiecare propoziţie cu anumite glande endocrine, sau cu anumite plexuri. Acest procedeu poate fi aplicat doar în tratamente specifice, şi nu precum lucrare zilnică spirituală.
De-a dreptul zadarnic şi precar s-a vădit procedeul sincretist, de asociere a acestei rugăciuni cu concentrarea pe fiecare chakra, cu scopul activării „forţei spirituale cosmice“. E un procedeu hibrid şi nefolositor.
Rugăciunea împărătească Tatăl nostru se rosteşte simplu, ţinând mintea şi inima „nedezlipite de Dumnezeu“.
Părinţii din pustia sketică ne mai îndeamnă s-o rostim „din inimă şi cu lacrimi“.
Este bine ca, de fiacre dată când e cazul rostirii ei, să fie spusă de două ori consecutiv. Prima dată: cursiv, dulce, cu căldură. A doua oară: la fel, dar în plus, îndreptând atenţia spre cuvintele cheie, menţinându-le mult timp în minte. Astfel, practicianul iese din mecanica rostirii şi realizează o trăire mai profundă.
Care sunt cuvintele cheie? Din prima parte a rugăciunii (partea iluminatorie) acestea sunt: Tatăl, Numele, Împărăţia, Voia. În partea a doua (care e predilect „vindecătoare“) cuvintele cheie sunt: Pâinea, Iartă, Ispită, Izbăveşte.
Fiecare din aceste cuvinte are o semnificaţie vastă şi un efect imens. S-au scris tratate întregi despre aceasta. Deşi în prealabil putem aprofunda sensurile acestor cuvinte, totuşi, în timpul rugăciunii, evităm orice teologhisire, orice comentariu filosofic sau teologic pa marginea lor, pentru a lăsa mintea să pătrundă adevărul divin şi pentru a obţine starea de isihia (linişte lăuntrică).

Rugăciunea lui Efrem Sirul pentru despătimire

Vindecarea de patimile cele multe se face prin „ascultare“. Ascultările sau „slujirile“ sunt indicate de îndrumător sau de duhovnic şi sunt atent observate în timp; ele sunt date sub formă de teme / lucrări specifice, sub formă de canon sau penitenţă, dar mai frecvent sub formă de împlinire a unei munci pentru „tăierea voii“, pentru micşorarea egoului, pentru moderarea aroganţei, pentru stimularea unei atitudini „slujitoare“ faţă de lucrul mâinilor, pentru sporirea smereniei.
În multe cazuri, împătimirea se manifestă ca psihopatie, ca nevroză, ca dizarmonie psihică. Iar despătimirea este o grea lucrare de echilibrare a personalităţii. Numai după o bună despătimire, ucenicul primeşte îngăduinţa să practice rugăciunea isihastă văzătoare.
Rugăciunea lui Efrem Sirul este folositoare pentru auto-despătimire şi întărire personală. Se citeşte zilnic, pentru conştientizarea impurităţilor, a „toxinelor“ psihice, şi pentru înlăturarea lor din minte, purificând mintea, sporind sănătatea psihică.

Textul rugăciunii lui Efrem Sirul

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele!
Duhul trândăviei, al grijii de multe, al stăpânirii peste alţii şi al grăirii în deşert depărtează-l de la mine.
Iar Duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie, robului tău.
Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe aproapele meu.
Că binecuvântat eşti în vecii vecilor.
Amin.“

Osândirea ca omorâre simbolică

Esenţa acestei rugăciuni este exprimată în fraza ultimă: să discern în mine însumi şi să nu osândesc pe aproapele meu.
„Să nu osândeşti“: este o aprofundare ultimă a poruncii a şasea: Să nu ucizi.
De bine, de rău, omul civilizat a ajuns să-şi controleze tendinţa de a ucide, şi acest control i-a adus mult bine. Dar el, omul modern n-a putut înfrâna tendinţa de a osândi, adică de a ucide cu gândul, cu vorba, cu explozii emoţionale negative, cu emiteri spontane de unde cerebrale theta, cu defăimarea, cu ocara.
De aceea spunem că osândirea semenului este o ucidere simbolică. Şi, deşi este simbolică, adică nevăzută uneori şi nesângeroasă aparent, urmările ei sunt jalnice. Mai ales pentru persoana care nu-şi controlează osândirea, căci ea va suferi tulburări afective, neuronale şi uneori somatice. Rugăciunea lui Efrem Sirul este un binevenit medicament.
Dar ea trebuie făptuită cu mintea şi cu trupul. Adică să fie precedată de mătănii şi închinări (ca lucrare a trupului) şi de multă stabilitate în timpul rostirii ei (ca lucrare a minţii, concentrare) şi mereu sentimentului că nu faci singur această lucrare, căci nu poţi reuşi de unul singur, ci o faci împreună cu Mântuitorul şi îi simţi darul. Când spui „Doamne“, simte-i prezenţa, nu imaginea. Numai când ai simţit realmente că nu lucrezi singur, ci cu El, puterea ta se restabileşte, sporeşte.

Viziunea de la Colibele Arse

La Sf. Munte Athos, am căutat schitul Colinele Arse, de care este legată o întâmplare petrecută în anii ´50.
A venit acolo un mirean, dorind să se călugărească. Dar mica obşte de la scit a constatat că nu-i bun de călugăr. Nu avea pic de chemare, era leneş şi fără râvnă, nu era atras de preocupări duhovniceşti. Dar a fost îngăduit să rămână la schit, să lucreze ca argat. Într-o zi, el a auzit la slujbă cuvintele Evangheliei: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!“. El şi-a zis imediat în gând: „Ticăloase, cel puţin această poruncă s-o împlineşti“. El s-a ţinut mereu de această poruncă, adică nu a osândit pe nimeni, nu a batjocorit pe nimeni, nici cu gândul.
În apropierea morţii, el a avut o viziune: L-a văzut pe arhanghelul Mihail ţinând în mână o hârtie pe care erau scrise toate păcatele lui şi lipsea de acolo un singur păcat: cel al osândirii aproapelui.! Adică avea o singură virtute; dar aceasta a atârnat greu, căci se zice: dacă nu ai osândit, nu vei fi nici tu osândit la judecata finală. Deci vei fi mântuit! Şi arhanghelul Mihail a rupt hârtia cu păcate, omul scăpând de osânda veşnică, primind salvarea.
Bătrânii de la Athos au confirmat această viziune, ca validă şi venită de la Dumnezeu, şi întâmplarea a fost trecută în Pateric, de unde am aflat-o noi.

O întâmplare trage pe alta

Cultivarea consecventă a unei singure puteri (virtuţi) atrage după sine o suită de alte virtuţi, eliberarea. De aceea spuneam, este important să repetăm mai des ultima frază a rugăciunii lui Efrem Sirul:
„Dăruieşte-mi, Doamne, să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe aproapele meu“.
Dacă ţii mintea nedezlipită de această propoziţie şi o repeţi zilnic interiorizând-o, ai creat premiza eliberării.
Premiza eliberării este: discernământul şi expulzarea trufiei. Discernământul: vederea greşelilor tale, ca smerire, dar şi ca întărire: greşelile tale, nu ale „adversarului“, sunt sursa conflictelor, eşecurilor, bolilor…

Migrenele, cefaleea: opriri de la păcat

Doctorul S. N. Lazarev povesteşte că o femeie a venit la el cu mari dureri de cap. Doctorul i-a observat starea şi i-a spus: „V-aţi supărat crunt pe soţ, aseară în jurul orei 7“. Femeia a confirmat uimită: „Da, l-am ocărât“. Doctorul i-a explicat că ocara (nimicirea simbolică a semenului) încalcă o lege divină. Iar migrena a apărut nu ca s-o pedepsească, ci ca s-o oprească de la sudalmă. Restabilind legea iubirii, prin iertare, recapeţi sănătatea.
Aşadar, osândirea semenului se plăteşte şi pe Pământ, aici şi acum. Sunt două trepte de gravitate ale acestui rău: 1) robia minţii; 2) scindarea minţii.
„Nu fi robul supărării!“, zicea acest ascet. Supărarea este robie, adică blocaj energetic, îngustarea minţii. Doctorul Lazarev tratează o cefalee, ajutându-l pe om să-şi mute gândul de la ură la pace, sădindu-i un gând pozitiv.
„Scindarea“ personalităţii, adică schizoidia, arată că mânia şi ura persistă şi se fixează în caracter.

Cele patru robiri şi cele patru dezrobiri

Rugăciunea lui Efrem Sirul este o recapitulare a tabloului „legărilor“. Este utilă această reamintire, ca întărire a supraeului.
Cele patru legări sau patimi sunt: 1) Trândăvia, adică absenţa preocupării de mântuire, inerţia mentală, akedia, întunecarea rugăciunii; 2) Grijile, adică păcatul, adică rumegarea de gânduri rele, răspândirea minţii, angoasa; 3) Patima stăpânirii peste alţii, legată de hipertrofia egoului, paranoia, infantilism, autoritarism, posesivitate, gelozie, suspiciune; 4) Patima grăirii în deşert.
Paragraful următor al rugăciunii lui Efrem Sirul, prin evocarea celor patru virtuţi esenţiale, prilejuieşte programarea minţii cu trăsături profund pozitive: 1) duhul curăţiei; 2) gândul smerit; 3) răbdarea; 4) dragostea „agapică“. Observăm că sunt reluate, cu alte cuvinte, patru din cele 9 Fericiri.

Cum se practică rugăciunea despătimirii?

Cu trupul şi cu mintea. Osteneşte-ţi trupul şi va seca trufia. Înainte de a repeta rugăciunea, se bat 3 mătănii. După fiecare frază, se bat câte 3 mătănii. Şi se încheie cu 3 mătănii.
Asceza trupului are două aspecte: unul dinamic, altul static: metania şi stabilitatea perfectă. Păstrarea stabilităţii este o lucrare corporală mai grea decât muncirea.
Tendinţele agresive sau patimile sexuale se domolesc, când este cazul, prin 1000 de mătănii. În acest timp, se practică un regim alimentar vegetarian şi postul supravegheat. „Seacă stomacul şi mor patimile“ zicea Petru cel Mic, Atonitul († 1958).
Atitudinea mentală, pe timpul practicii: să simţi că nu poţi reuşi prin tine singur, ci cu ajutorul lui Dumnezeu, al lui Hristos.
Când zice „Doamne şi Stăpânul vieţii mele“, să-I simţi prezenţa vie, cum El lucrează în tine. „Dăruieşte-mi“ se repetă de 3 ori în textul rugăciunii. Asta înseamnă că tu lucrezi ca să rodească DARUL. Căci, la urmă, despătimirea şi minunea sunt daruri, iar lucrul tău consecvent este doar pregătirea darului. Numai cu El vei reuşi.
Dispare orice gând de victimizare şi de autocompătimire. Complexul persecuţiei şi al victimei arată că tu osândeşti semenul, îl simţi agresiv, persecutor. Simte mai ales că tu eşti nedotat şi micşorat de patimi, gata pentru despătimire.
Rugăciunea lui Efrem Sirul se practică mai ales în crize afective, în şocuri emoţionale. O vor practica şi cei care mai luptă cu patimile lor. În perioada de criză, ea poate fi făcută de 9 ori pe zi. După ce furtuna emoţională a trecut, după ce nestăpânirea pătimaşă a fost învinsă, după ce starea sufletească se aşează în senin, rugăciunea lui Efrem se face de două ori pe zi, ca o profilaxie spirituală.

Vasile Andru

Rugaciuni cu puteri vindecatoare (Psihoterapie isihastă) 2

2012-01-17T09:35:00.002+02:00

Cel care îşi analizează destinul, află cauza bolii, scapă de sindrom şi dobândeşte putere.
E bine că scapă de boli, dar e rău că dobândeşte putere, pentru că trebuie să fii iniţiat ca să ştii ce să faci cu ea. Întotdeauna însă se începe cu analiza. Omul care se analizează, care cunoaşte şi înfrânge întunericul, scapă de boli. Drumul se continuă prin exerciţiul spiritual numit liniştire. Dacă dai „valurile“ creierului la o parte, terenul liniştii creează cel mai bun dialog cu resursele noastre lăuntrice.
c). Sugestia este o altă terapie. Sugestia sofronică, îndrumată de terapeut. Dar şi cea personală. Seara, la culcare, spune doar atât: „Am încredere în mine!“ sau „Sunt liniştit, sunt cu desăvârşire liniştit.“. Şopteşte-i subconştientului, seara, acest lucru, când informaţia intră mai uşor în subconştient. Sugestia este un ajutor din afară. Amintirea legii revelate sau naturale.
d). Pe locul înalt, vine ofranda — un mod de ardere în cascadă. Toate cele trei moduri de care am vorbit până acum produc dizolvare lentă şi sigură a impurităţilor. Ofranda, însă, este o ardere în cascadă, este chirurgie. Este radicală. „Chirurgia“ este întotdeauna o soluţie finală. Bine este întâi să dizolvăm lent impurităţile sorţii prin postura perfecţiunii, să dobândim liniştea minţii pentru a vindeca.
Ofranda este un lucru pe care astăzi îl facem tot mai puţin. Dacă te-ai întreba ce ofrandă ai făcut în ultima săptămână, ai vedea că ai ratat multe ocazii. Nu că n-ai avut ce dărui, ci ai ratat ocaziile care ţi s-au oferit. Ce se poate dărui? Ce poate dărui un român sărac, cu un salariu prăpădit — sau chiar fără salariu? Sunt mai multe feluri de-a dărui: primul este să depui o cantitate de muncă. A face o muncă pentru altcineva este o ofrandă, dar numai dacă este făcută cu plăcere, ştiind că prin asta purifici ceva din soarta ta. Mai pot fi şi daruri esenţiale, chiar sacrificii, pe care le faci pentru cineva. Nu vorbesc, desigur, despre sacrificiu final, care este viaţa!
Revenim la posibilităţile de a dărui ale românului sărac. Este vorba de a dărui expresia pozitivă a feţei. Gândiţi-vă de câte ori ratam prilejul să dăruim celorlalţi expresia senină a feţei noastre. Mă uit la oamenii de pe stradă şi îmi spun: „Uite cum aceşti oameni ratează să-mi dăruiască mie acum ceva, expresia senină a feţei lor…“. Sunt chinuiţi, sunt copleşiţi de ziua de muncă. Expresia feţei este foarte importantă, în primul rând pentru tine. Ca să-ţi menţii o expresie senină, soliciţi o pozitivitate nebănuit de mare în tine. Trebuie să poţi să încurajezi oamenii — discret, neprivindu-i în ochi… dacă vrei să convingi pe cineva, atunci priveşte-l între ochi. Nu te uita direct în ochii acelei persoane. Iar dacă vrei să-l influenţezi în bine pe respectivul, după ce te-ai uitat la faţa lui, şi l-ai fotografiat mental, întorci privirea în interior şi îţi imaginezi că acel om este fericit. Atunci el a primit realmente, de la tine, un impuls constructiv.
Fiţi senini. Seninătatea e ofranda ce poate fi făcută sistematic. Un gând bun este şi el o ofrandă. Dacă te uiţi la un om şi-ţi spui în gând: „Mutra acestuia cere palme…“, i-ai introdus un program subconştient agresiv. În el se crispează ceva şi în ziua aceea el va înjura, va violenta pe cineva, fără să ştie de ce. Dacă îl priveşti şi îţi spui: „Mutra acestuia cere o ţuică…, o ţuică mică, pe care i-aş da-o dacă aş avea ocazia“, ai introdus într-însul un program bun.
Cenzurează-ţi gândurile rele. Gândul rău, de altfel, îţi poate produce o migrenă dacă este direcţionat spre cineva. Fereşte-te să adresezi gânduri rele — dimpotrivă, contracarează-le cu cele bune.
Dacă îţi vine să spui ceva rău, imediat, ştiind ce te aşteaptă, formulează o urare de bine. Până vei învăţa să faci din suflet acest lucru, fă-l ca şi când ţi-ai lua o precauţie.
Ofranda verbală este iarăşi foarte importantă. Iată un alt mod de-a da ceva: un cuvânt bun. Medicii buni, preoţii buni, au întotdeauna un cuvânt bun. Este şi aici un meşteşug — nu e totul să-ţi propui, trebuie să te şi mobilizezi, trebuie un pic de empatie.
De ce unii nu pot niciodată să transmită un cuvânt de consolare? Pentru că o fac formal. Ar trebui să te pui în situaţia celuilalt ca şi cum tu ai fi acolo, şi atunci vei reuşi să dai un cuvânt bun. E un mod de a oferi ceva. Sigur, există şi ofrande materiale — atunci când poţi să le faci, şi când le faci sistematic. Dăruiţi zilnic o pâine. Daţi celor săraci şi copiilor. Dacă puteţi, dacă sunteţi pregătiţi — copiilor să le daţi un măr, o bucată de pâine. E important dacă puteţi să le daţi de fiecare dată, să le daţi pentru că oricum o duc mai rău decât noi. Mila este un sentiment extraordinar. Compasiunea şi mila — sentimente mari, care ard multă negativitate în soartă. Aşa cum încrederea în sine este un element constructiv pentru sine, mila este un element constructiv pentru alţii. Nu mila în sensul jeluirii, ci mila în sensul participării empatice — te pui în situaţia lui, să îţi închipui că în acel moment tu eşti el. Empatia declanşează imediat o dinamică a cerinţelor şi a egalizării câmpurilor. În lumea aceasta, câmpurile biotice tind spre o comunicare între oameni şi spre un răspuns, spre o conectare unul la altul.
Iată cum prin ofrandă se merge spre fericire.
Fericirea este o rezultantă a dreptei vieţuiri. Cine aleargă după fericire, n-o va avea, dar cine aleargă după dreapta vieţuire va avea şi fericirea.
A fost odată un prinţ melancolic — Tamas, aşa se numea. Era un prinţ mâhnit, după cum îl arată şi numele: „Tamas“, în sanscrită, înseamnă întunecat. Şi prinţul acesta mâhnit, îngrijora pe cei din jur, căci un prinţ mâhnit face nevroză, iar un prinţ nevrotic dă porunci rele. Ştim şi noi, căci am avut despoţi nevrotici şi aţi văzut ce porunci rele dădeau. În consecinţă, cei de la curte au încercat să-l optimizeze. Un înţelept de la curte i-a zis că ar putea să fie fericit dacă ar îmbrăca o cămaşă a unui fericit! Iată o sugestie bună: cămaşa unui om fericit ar putea să te facă fericit. Gândirea magică judecă aşa.
Prinţul deodată s-a înveselit şi a trimis soli prin toată împărăţia ca să găsească un om fericit şi să smulgă de pe el cămaşa, dându-i în schimb aur — aici e vorba de cumpărarea unui simbol, iar simbolurile se vând scump… Aşadar, solii au mers să caute cămaşa în împărăţia respectivă, care era plină numai de oameni bombănitori, grăbiţi, amărâţi, necăjiţi, ratând ofranda, adică având veşnic chipurile crispate. Nu găseau nici un om fericit… Prinţul Tamas aştepta, trimişii nu mai veneau! În sfârşit, unul dintre trimişi a ajuns pe undeva unde a găsit un ins foarte vesel. Omul trebăluia ceva cântând — părea să fie fericit. Ei bine, trimişii prinţului s-au uitat bine la el, au luat aminte cum se poartă cu familia… Îşi răsfăţa soţia, o alinta, îi zicea cuvinte frumoase deşi arătau a fi căsătoriţi de mult timp. Cu copiii se purta la fel. Acela era omul! Aşa că nu mai rămânea decât să-i ia cămaşa, simbolul fericirii! S-au repezit la el, i-au tras de pe umeri o haină jerpelită şi, când să-i smulgă cămaşa, au constatat că sub haina aceea jerpelită omul nu avea cămaşă! S-au dus atunci rapid la prinţ şi i-au spus cum arăta cămaşa fericirii: omul fericit era atât de sărac, încât nu avea cămaşă pe el! Un sărac care suferă, care este chinuit de sărăcia lui, este un om care-şi scurtează viaţa. Un sărac pe care sărăcia nu-l doare însă, a dobândit detaşare şi este un om longeviv şi sănătos. „Cămaşa fericirii“ constă în depăşirea frustrării şi în renunţare. Nu degeaba Biblia spune că, dacă ai două cămăşi, una s-o dai aproapelui. Aşa arată „cămaşa fericirii“ — o trebuinţă mai puţin, scăpare de trebuinţe!

7 reguli filocalice pentru restabilirea sănătăţii

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) defineşte astfel sănătatea: „Starea completă de bine fizic, psihic şi social, care este dată nu numai de absenţa bolii sau infirmităţii“. Pe acest „nu numai“ îl vom completa acum, aprofundând factorul psihic prezent în definiţie: stabilitate emoţională, mulţumire fermă, parametri spirituali ridicaţi.
Definiţia de mai sus este acceptată ştiinţific, deşi are un anume idealism. Ea arată că atitudinea mentală este hotărâtoare în restabilirea sănătăţii. Dar de ce numim „filocalice“ regulile de mai jos? Pentru că ele urmăresc ceva mai mult decât întărirea „gândirii pozitive“. Ele ne orientează, ne ajută să conectăm trupul direct la sursa divină a însănătoşirii.

1. Starea de bine mintal grăbeşte refacerea fizică

Este regula numărul unu, şi toate celelalte sunt detalii ale ei.
Starea de bine mental grăbeşte refacerea fizică… Sănătatea noastră este o funcţie a psihicului şi a gândirii pozitive. Omul este ceea ce gândeşte. O gândire care selectează afecte pozitiv, o gândire bazată pe mulţumire fermă va asigura o sănătate bună sau o recuperare rapidă. Aceasta se întâmplă deoarece trăim într-o lume în care pierdem adesea condiţia sănătăţii celei bune. Mulţumirea lăuntrică este garantul păstrării acestei stări.
Cum se poate dobândi mulţumirea? Mută mintea de la „veacul acesta“ şi mintea se va schimba.
Întrebaţi-vă: suntem mulţumiţi? Există o relaţie între mulţumire şi inteligenţă, între mulţumire şi înţelegere. Dacă eşti tipul cerebral, întâi înţelegi lumea şi eşti mulţumit că lumea este ceea ce este.
Dacă aparţii tipului intuitiv, afectiv, întâi îţi creezi starea de mulţumire, şi va urma înţelegerea. Depinde cărui tip mental îi aparţii. Dacă dominanta este intuitivă, atunci creează-ţi o stare de mulţumire; din ea va rezulta inteligenţa. Dacă dominanta este cerebrală, atunci înţelegerea creează mulţumire.
Este un fapt valabil şi în relaţia dintre doi oameni, doi soţi. V-aţi pus vreodată întrebarea de ce apar frecvent situaţii conflictuale între soţi?
Pentru că nici unul nu înţelege natura celuilalt. De pildă, femeia trebuie înţeleasă din punct de vedere al dinamicii afective. Oscilând între închidere şi deschidere. Ca să se refacă afectiv, uneori femeia se închide, se retrage în sine, pare mâhnită. Bărbatul o vede închisă şi retrasă, şi atunci se gândeşte că sentimentele ei faţă de el s-au răcit. Dar acel bărbat nu înţelege că aşa-zisa răceală a femeii este o fază naturală prin care ea trebuie să treacă pentru a-şi reface comportamentul afectiv.
Dinamica masculină este alta, oscilând între fugă şi revenire. Ca să-şi refacă afectivitatea, bărbatul fuge. Iată de ce, atunci când vede un bărbat „fugind“, femeia n-ar trebui să se teamă că sentimentele lui faţă de ea s-au răcit; ea ar trebui să ştie că dinamica lui afectivă se reface prin fugă.
Această idee nu trebuie înţeleasă eronat, cum că cei care fug au şi dreptate s-o facă. Fuga poate fi exprimată divers — un bărbat „fuge“ în cititul presei, e absent din casă. E şi asta o fugă. Sau „fuge“ să joace table cu vreun vecin. Sau „fuge“ la mănăstire, dacă este mai pios.
Femeia trebuie să înţeleagă că bărbatul are, la un moment dat, nevoie să „fugă“. Înţelegerea faptului că asemenea stări sunt naturale ar putea evita numeroase conflicte, conflicte care generează ulterior perturbări de personalitate ale membrilor familiei — fie localizate scurt, fie cu amprentă de durată aspra copiilor.
Psihologii au explicat deja că majoritatea impasurilor pe care le vor avea copiii noştri mai târziu sunt cauzate de conflictele din familie, petrecute în perioada copilăriei acestora.
Aceasta este, deci, prima regulă: sănătatea este o consecinţă a binelui mental. Iar acest bine mental are la bază înţelegerea şi stare de mulţumire. Nu automulţumire, ci acea mulţumire care, la urma urmei, înseamnă înţelegere.

2. Nu considera boala ca o pedeapsă pentru păcate

Unii consideră boala ca fiind o pedeapsă pentru păcate: aceasta este o dovadă de slăbire psihică. Omul bolnav se reface mai greu când consideră că a fost bătut de Dumnezeu, şi că Atotputernicul i-a dat boala în chip de pedeapsă.
Dar dacă boala nu este o pedeapsă pentru păcate, ce este atunci? Putem vorbi despre boală ca fiind o oprire de la păcat, o informaţie, o atenţionare că am încălcat o lege.
Într-o carte celebră, care se cheamă Călătorie înspre soare apune, personajul principal este o maimuţă. O maimuţă poznaşă, născută dintr-o piatră. Şi ea s-a dus să caute iniţierea. Un maestru a ajutat-o să obţină iniţierea şi, astfel, ea a devenit „egala cerului“, nemuritoare. Însă cu toate că era nemuritoare, maimuţa tot făcea pozne. Poate e şi situaţia omului: deşi dobândeşte atâta ştiinţă, sălbăticia din el nu dispare.
Ei bine, ajungând această maimuţă, la un moment dat, în cer, face tărăboi printre sfinţi, răstoarnă nişte cazane unde se fierbea elixirul vieţii, strică nişte tocmeli… Sfinţii atunci se supără şi se plâng lui Dumnezeu că o maimuţă întoarce totul cu susul în jos. Şi atunci Dumnezeu îi spune lui Buddha: „Ia tu maimuţa asta, că e în India, e din ţara ta. Ia-o şi dă-i un leac să se astâmpere!“ Şi Buddha a luat atunci un cerculeţ de fier, l-a pus pe capul maimuţei şi l-a fixat bine, ca ea să nu-ş poată da jos, spunându-i: „De câte ori vei călca o lege divină, cercul te va strânge!“ Şi a venit maimuţa pe Pământ; cum făcea o poznă mare, cerculeţul o strângea şi atunci se cuminţea.
Iată deci că durerea ei de cap nu era o pedeapsă, ci o informaţie că a încălcat o lege sacră, o lege împotriva vieţii. Noi nu ştim că în realitate am încălcat o leg; dacă ne-am corecta atitudinea şi n-am mai încălca legea, ne-ar lăsa durerea de cap, fără pastilă şi fără doctor.
Iată deci că boala nu e o pedeapsă pentru păcat, ci o oprire de la păcat.
S-a pus adesea întrebarea: „De ce ne îmbolnăvim?“.
Un răspuns ar fi că ne îmbolnăvim ca să ne amintim de Dumnezeu. Întotdeauna când suntem bolnavi ne amintim de Dumnezeu. Putem spune că de fapt, ne îmbolnăvim ca să ne smerim, ca să ne aducem aminte că suntem trecători.
În afară de asta, de ce ne mai îmbolnăvim?
Ne îmbolnăvim ca să smulgem tandreţe. În lumea aceasta în care toţi sunt grăbiţi, nimeni nu vrea, nu are timp ca să ne dea tandreţe. Atunci, inconştient, ce facem? Ne îmbolnăvim, ca să smulgem tandreţe, căldură. Le amintim celor din jur că ne datorează căldură, căci ei uită! Toţi datorăm ceva semenului.

3. Boala nu trebuie privită ca o catastrofă,

ci ca un prilej de introspecţie, de linişte, de întrerupere a gândurilor
Definiţia păcatului o ştim. Păcatul sunt grijile şi încălcarea celor trei legi universale revelate.
Dacă până acum nu ştiaţi foarte limpede ce înseamnă „păcat“, iată o definiţie ajutătoare. Păcat înseamnă să ai griji — dacă ai griji, ai păcate. Grijile ne împuţinează liniştea, împuţinează viaţa. „Rumegarea“ gândurilor slăbeşte omul.
Boala prilejuieşte această întrerupere a grijilor; este o oprire forţată din „mecanica păcatului“, din mecanica vieţii păcătoase.
Există o a 11-a poruncă — noi ştim doar 10, pe care le-am interiorizat şi după care ne conducem.
Porunca a 11-a apare ca un verset în Psalmul 45, sună aşa: „Opreşte-te şi cunoaşte!“ („Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu“ Ps. 45:10). Considerăm această frază ca porunca a 11-a. Ştiţi că în Pentateuh (Vechiul Testament) sunt 613 porunci?! În afară de cele 10, cele mai importante, în primele 5 Cărţi ale lui Moise apar deci şi multe altele. Iar a 11-a ar fi „Opreşte-te şi cunoaşte!“. Nu poţi ajunge la cunoaştere din mers. Noi trebuie să descoperim oprirea spirituală.
Opreşte-te şi citeşte Filocalia sau Patericul.
Opreşte-te şi fă un minut de introspecţie. Introspecţie înseamnă liniştea interioară. Nu analiza interiorul: analiza este un viciu intelectual. Introspecţia este doar linişte interioară.
Opreşte-te deci şi cunoaşte înălţimea ta spirituală, precum şi dimensiunea ta cea mare. Această a 11-a poruncă este încununarea celor 10 porunci cunoscute, după ce te-ai civilizat, când începi să-ţi descoperi dimensiunea metafizică. „OPRIREA“ este o practică. Ea a fost dezvoltată în Filocalia, care a propus „exerciţiul celor 6 opriri“. Acest „opreşte-te“ se poate referi şi la controlul celor 6 surse de agitaţie şi dezorganizare a personalităţii.
Prima oprire este stabilitatea fizică: ea atrage după sine stabilitatea minţii şi lipsa grijilor.
A doua oprire este oprirea de la păcat.
A treia oprire este oprirea de la mâncarea care ne aprinde.
A patra oprire: de la adunarea cu oamenii inferiori moral — deci un îndemn de a te aduna cu oameni sporiţi, cu oameni cu preocupări înalte.
Oprirea este stazis. În greceşte, stazis înseamnă exerciţiu spiritual, cum ar fi rugăciunea. Şi rugăciunea este tot oprire.
Aceasta este deci regula a treia: boala este un prilej de oprire, de introspecţie.
Omul se îmbolnăveşte nu numai pentru că încalcă o lege, ci să-şi amintească de o lege sacră, şi să se schimbe...

4. Boala este un prilej de schimbare

Dacă vom privi boala din acest punct de vedere şi dacă nu ne vom mai teme de ea, vom constata că astfel ieşim mai repede din boală. După ce au fost bolnavi, mulţi oameni şi-au schimbat modul de a mânca, de a trăi, de a (con)vieţui.

5. Devii sănătos dacă îţi doreşti cu adevărat acest lucru

Asta înseamnă, întrucâtva, că mulţi sunt bolnavi pentru că, în inconştient, ei se lasă să fie bolnavi. Afirmaţia poate părea, la prima vedere, şocantă. Şi totuşi, ei sunt bolnavi, în primul rând, ca să-şi atragă un beneficiu nevrotic: vor să fie trataţi ca nişte copii. Când lupta vieţii ne copleşeşte, toţi simţim nevoia să fim trataţi precum copiii; atunci subconştientul „cheamă“ o boală. Dacă vrei cu adevărat să devii sănătos, devii sănătos.

6. Ajută-ţi subconştientul să grăbească vindecarea

Acest lucru este posibil: să-ţi ajuţi subconştientul. Este un proces care se petrece în stare de relaxare, într-o stare destinsă — mai ales dacă eşti bolnav.
Relaxat, cu ochii închişi, repetă-ţi formule ale însănătoşirii. Cea mai curentă astfel de formulă este: „Mă simt din ce în ce mai bine, pe zi ce trece şi din toate punctele de vedere“; trebuie rostită la indicativ prezent, pentru că subconştientul nu cunoaşte alte timpuri verbale.
Această formulă a fost folosită de dr. Emile Coué, care a vindecat, prin ea şi prin climat psihic spiritual, sute de cazuri.
Repetarea acestei formule duce la preluarea ei de către rinencefal, iar rinencefalul transmite comenzile de refacere acolo unde este nevoie. Rinencefalul, diencefalul şi formaţiunile reticulare trimit comenzile de refacere acolo unde este slăbită structura noastră. Dacă această formulă este repetată de trei ori pe zi, în perioadele noastre de slăbire, timp de 21 de zile, admiţând că este un caz cronic sau un caz ceva mai complicat, survine întotdeauna o îmbunătăţire.

7. Pentru cei vrednici, un impas precum o boală poate să fie un prag iniţiatic

Boala nu numai că îţi dă o informaţie despre viaţă, dar îţi poate crea şi condiţia unei schimbări mentale profunde, o trăire iniţiatică.
Acestea sunt regulile restabilirii sănătăţii.
Ajungem din nou la regula dintâi: starea de bine mental întreţine starea de bine fizic şi grăbeşte refacerea fizică. Cu cât vom supraveghe mai bine mentalul, cu atât vom stăpâni starea de sănătate.
Omul ar trebui să ştie nu numai cum poate să îşi revină, cum să-şi restabilească sănătatea. El ar trebui să ştie câte ceva despre corelarea dintre greşeală şi boală — ce tip de greşeală naşte o categorie de boală — tocmai pentru a evita îmbolnăvirea. Asta trebuie reţinut: faptul că, sănătoşi fiind, putem să evităm o eventuală îmbolnăvire prin starea de bine mental.
Starea aceasta de bine mental poate fi clădită prin autoimpunere şi prin purificare.
*
Predispoziţia noastră pentru boală vine din predispoziţia pe care o avem de a alege răul. Noi alegem răul. Dumnezeu nu vrea răul omului; omul alege răul.
Omul alege răul pentru că este uneori neştiutor. Nu ştie exact ce este bine şi ce este rău. Alteori omul alege răul din constrângere. Este constrâns să îl aleagă. Constrângerea ţine de firea omului, de naşterea lui.
Originea bolilor depăşeşte, adesea, puterea noastră de înţelegere.
Există 3 origini reperabile:
1. Unele boli sunt genetice sau ancestrale: te-ai născut cu o povară în soartă. Nu eşti răspunzător de aceste boli, ele sunt nişte poveri. Te-ai născut cu ele.
2. Alte boli provin din conflictele sau traumele avute în perioada prenatală şi în copilărie. Dacă au existat conflicte puternice sau traume în acea perioadă, individul le va resimţi în tot timpul vieţii. Iată de ce copilăria, familia, mediul sacru al casei trebuie privire cu mare grijă.
3. Boli cu surse nomice. Nomos, în limba greacă, înseamnă lege. Acestea sunt bolile despre care deja am vorbit, venite dintr-o încălcare a Legii revelate. Şi este palierul actual: cumul cotidian de erori.
Pe lângă toate acestea, la maturitate putem să observăm că în noi există o predispoziţie la îmbolnăvire în funcţie de anumite coordonate — două la număr. Adică: (1) ne îmbolnăvim pentru că suntem agresivi şi (2) ne îmbolnăvim pentru că ne simţim vinovaţi.
Agresivul şi vinovatul se îmbolnăvesc mai uşor.
Neagresivul şi nevinovatul fac faţă multor condiţii grele fără să se îmbolnăvească; fac faţă şi mediilor contaminate fără să se îmbolnăvească.
În privinţa agresivităţii, trebuie spus că de multe ori nici nu o conştientizăm. Vă ştiţi agresivi? Cu siguranţă nu!
Există printre cunoştinţele mele un domn care este foarte bisericos; are circa 40 de ani, merge la biserică, este un bun închinător, un practicant al religiei. Cu toate aceste calităţi, femeia din preajma lui, prietena lui simţea lângă el un disconfort extraordinar. Cei doi au venit la mine să mă întrebe de ce se întâmplă acest lucru, de ce ea simte astfel. Dacă o priveai pe acea tânără cu un ochi care vede aura, constatai că în preajma bărbatului respectiv aura ei era perforată, zdrenţuită parcă. Concluzia este că bărbatul avea o agresivitate inconştientă, foarte puternică, care zdrenţuia aura partenerei sale. El s-a mirat atunci — de unde agresivitate, când se ştia pios, milostiv?
Stând un pic de vorbă cu el, am aflat că mai fusese căsătorit, divorţase şi purta o ură înverşunată primei sale soţii. E lesne de înţeles că, în preajma lui, orice femeie simte un mare disconfort, pentru că el se împotriveşte femeii în sine. Aflând acestea, bărbatul m-a întrebat ce-i de făcut. „Trebuie să-ţi rezolvi agresivitatea inconştientă“, i-am spus. În viaţa sa conştientă, el era bun, milostiv, însă inconştient era agresiv. El ştia că este bun ca pâinea lui Dumnezeu — făcea şi pomeni, punea lumânări la biserică — , nu agresiv.
„Cum să-mi dizolv agresivitatea inconştientă?“ m-a întrebat.
L-am sfătuit ca în fiecare zi, în rugăciunile sale, să o pomenească pe fosta lui soţie şi să ceară pentru ea putere, sănătate, gândire bună.
„Cum să cer aşa ceva pentru ea? Este o scorpie, cea mai mare scorpie! a ripostat el. Nu pot să mă rog pentru ea!“
„Acest nu pot trebuie să-l depăşeşti! Numai dacă te rogi pentru ea o să-ţi dizolvi agresivitatea inconştientă“.
„Dar nu merită…“, mi-a răspuns.
„Tocmai pentru că nu merită! Cu cât te rogi mai mult pentru ea, cu atât ea va înflori, acolo unde se află“.
„Dar nu merită să înflorească! Vreau să piară, să se usuce!“
„Iată, cred că ţi-ai conştientizat destul de bine de ce, când se află lângă tine, partenera are aura zdrenţuită!“, i-am zis eu atunci.
Ce se întâmplă când ai o aură zdrenţuită? Eşti vulnerabil. Poţi să iei foarte uşor o gripă sau o infecţie, de exemplu. În acelaşi timp, poţi resimţi influenţa negativă ce vine dinspre o anumită persoană, sau pur şi simplu din câmpurile din jurul nostru (din care, când suntem sănătoşi, selectăm numai pozitivitatea).
Revenind, pot să vă spun că acel pacient a reuşit până la urmă să se vindece, să se roage cu bucurie pentru acea „scorpie“. În cele din urmă a început să vadă că nu era chiar aşa de scorpie cum credea el, şi că numai încărcătura lui de ură o făcea pe fosta lui soţie să pară atât de rea.
O doză de agresivitate inconştientă avem cu toţii, să ştiţi. Ne naştem cu ea. Ea este baza complexului Cain. Inconştient, vrei să-l elimini pe semenul tău. Omul se simte bine dacă elimină un om. Subconştientul se simte bine când lichidează pe cineva, când extermină. Ce înseamnă acest lucru? Să ne gândim la serviciu, de exemplu. Toţi colegii îţi par răi şi urâcioşi. Te-ai simţi bine dacă ai reuşi zilnic să elimini câte unul…
Inconştient, deci, purtăm în noi complexul Cain — unii mai puternic, alţii mai slab. Cert este că acest complex produce în noi o anumită vulnerabilitate.
Cum dispare agresivitatea inconştientă? La modul practic, această agresivitate dispare mâncând mai des verdeţuri. E un lucru la îndemâna noastră. Dacă mănânci verdeţuri, descreşte agresivitatea inconştientă — foarte simplu. E una dintre cele 6 opriri: oprirea de la hrana care aprinde simţurile, care aprinde agresivitatea. Noi nu ne dăm seama, mâncăm asemenea hrană spre împuţinarea vieţii noastre şi spre urâţirea ei.
Dar mai ales terapia iertării şi ofranda remediază agresivitatea inconştientă. „Împacă-te cu aproapele tău… cu fratele tău, cu pârâşul tău“. (Matei 5:23-25). Dacă ai o aversiune faţă de cineva, atunci la rugăciune evocă-i faţa senină şi „dăruieşte-i“ mental: pace, sănătate şi Har.
Agresivitatea inconştientă se împarte şi ea în 3 categorii: împotriva ta, împotriva semenului tău şi împotriva spaţiului în care trăieşti.
Conflictul psihic cu spaţiul predispune la boli de piele, dar şi la dizarmonii nervoase.
Cei agresivi împotriva lor înşişi sunt foarte mulţi. Poate tu crezi despre tine că eşti blând. Adesea cei blânzi îi iartă pe toţi ceilalţi şi se atacă pe ei înşişi. Asta este o agresivitate împotriva ta. Să nu spui niciodată: „Nu merit să trăiesc“. Această agresivitate naşte predispoziţii maladive în zona bazală, a energiilor ancestrale. Bolile uterului pornesc de la această atitudine, de la această auto-depreciere, de la această auto-ieftinire a femeii.
Dacă aveţi probleme în zona bazală, la aparatul uretral, să ştiţi deci, că prima măsură pe care trebuie s-o luaţi este să vă schimbaţi atitudinea faţă de voi. Orice altă depreciere naşte aici vulnerabilitate.

Vasile Andru

Rugaciuni cu puteri vindecatoare (Psihoterapie isihastă) 1

2012-01-16T13:51:00.003+02:00

Există o medicină isihastă?

Termenul de „medicină isihastă“ este oarecum nou şi ipotetic. L-am întrebuinţat începând cu 1990, şi nu am fi prea încântaţi să ştim că noi l-am lansat, atunci. La câteva întâlniri de lucru, am dezbătut teme despre practici terapeutice din mediul monahal, elemente de psihoterapie clericală.
Ce este specific şi ce este asimilare (din terapii naturiste de ultimă oră) în aşa-zisa medicină isihastă?

Vindecări harice

Pe lângă mănăstirile româneşti funcţionau bolniţe (adică spitale) care erau în grija monahilor sau a duhovnicilor. Monahii practicau vindecări harice — unii din ei aveau darul vindecării prin pase, prin atingere cu mâna sau prin ritual de sfinţire. Alţii vindecau prin psiho-tehnici duhovniceşti, foarte eficiente (tratau tulburări de personalitate şi sindromul de posesiune).
Monahii mai foloseau şi leacuri: plante medicinale, decocturi; manevre osteopatice, orientarea dietei şi valorizarea postului.
Esenţială însă, aici, este concepţia de bază, hieratică (numită azi şi holistică), în care trupul este văzut ca un întreg fizic şi spiritual, în el reflectându-se chipul dumnezeirii, ca bază a armoniei şi a sănătăţii sale. În medicina holistică se consideră că boala se datorează pierderii divinului din noi, iar însănătoşirea este rezultatul restabilirii acestei legături.
Nu a existat însă un sistem coerent al acestei medicini isihaste — denumită şi sacro-terapie. Nu a existat nici vreun manual în genul tratatului „Ayurveda“ al indienilor sau în genul acelor „Tehnici de viaţă lungă“ ce se învaţă în şcoala Dao Jiao, a chinezilor. Totuşi, din elementele disparate ale practicilor terapeutice monahale, s-ar putea recupera câteva principii de mare interes.

Longevitate şi iluminare

Cunoaşterea divină înseamnă cunoaşterea vieţii. Dacă omul nu ar încălca legea care i-a fost revelată, el nu s-ar îmbolnăvi niciodată, iar viaţa lui ar fi lungă şi adevărată. Dar omul este neştiutor şi neputincios, incapabil să respecte legea revelată, iar boala este urmarea firească a ignoranţei.
Este importantă, aşadar, îmbunătăţirea atitudinii mentale, ce se poate realiza, în cazul medicilor, prin spiritualizarea actului vindecător, iar în cazul pacienţilor, prin sporirea credinţei. Se constată că cei credincioşi se vindecă mai repede.
O modalitate accesibilă de a realiza această îmbunătăţire ar fi redescoperirea Rugăciunii domneşti, care trebuie spusă zilnic, înainte de fiecare masă şi înainte de fiecare acţiune importantă, repetând-o de fiecare dată, de câte două ori. Această rugăciune activează în noi „păstrătorii vieţii“.
La fel, repetarea zilnică a celor 9 Fericiri, din Predica de pe Munte. Ele fortifică gândirea pozitivă şi ard afectele negative, convertindu-le în putere.
Terapia isihastă este însăşi practica isihastă. Mireanul care zice consecvent, de două ori pe zi, rugăciunea minţii în inimă (Oratio mentis) obţine un efect vindecător, îşi sporeşte imunitatea corpului.
Evident, rugăciunea nu trebuie practicată doar pentru motive de sănătate, căci sănătatea nu este un scop, ci un rezultat firesc al purificării şi al iluminării.
De aceea, când practicăm rugăciunea sau meditaţia isihastă, nu ne gândim la efectele medicale. Ele survin de la sine. Nu ne încărcăm mintea cu dorinţe sau concepte sau ingenioase rezultate. Scopul este trecerea de la trup la Duh, proces minunat care le vindecă pe toate.

Cele trei vindecări: trup, minte şi suflet

Ca şi la vechii evrei, medicina noastră, în vechime, era strâns legată de religie, de credinţă. Religia era văzută în trei ipostaze: vindecătoare a trupului (terapie), vindecătoare a minţii (liniştire, iluminare) şi vindecătoare a sufletului (mântuire).
Care sunt argumentele medicinii isihaste?
Rugăciunea dezvoltă puterea vindecătoare. Mulţi asceţi, care practică în mod consecvent rugăciunea, au dovedit aceasta. Ei au asociat darul vindecării cu ştiinţa vindecării, îmbinând cunoştinţele de medicină cu harul personal.
Părintele Elefterie, din Munţii Neamţului, combina osteopatia cu harul primit prin asceză, rezultatul fiind vindecările miraculoase pe care le făcea.
Părintele Arsenie Boca era renumit prin ceea ce am putea numi „terapia de cuplu“ şi disciplină sexuală, corectând medical şi sacerdotal „păcatele prin care se tâlhăreşte energia genetică“.
Şi astăzi, în mănăstiri, bolnavii găsesc asistenţă şi ajutor. Se îndreaptă către mănăstiri mai ales două categorii: oameni cu boli incurabile (somatic) şi cei cu tulburări mentale.
Terapia isihastă are însă, mai întâi, un caracter de profilaxie şi supraveghere. Spovedania are acest rol. Biserica practică dezlegări, în mod sistematic, cu toată colectivitatea creştină. Acestea (spovedania şi împărtăşania) constituie un mod minunat de îmbunătăţire, de „naştere din nou“, după cum sunt şi modalităţile de vindecare a tensiunilor psihice, înainte ca ele să somatizeze (sau chiar dacă au somatizat).
Adesea, după o împărtăşire, urmează o însănătoşire bruscă. Dar, mai ales, aşa se reglează echilibrul psihic al comunităţii.
Ştiinţa dezlegărilor este o chestiune pe care preoţii o stăpânesc bine. Dezlegarea dizolvă negativitatea ancestrală şi achiziţionată, ridică păcatele sau desface legăturile oculte.
Pentru cel căzut sub legare ocultă, dezlegarea preoţească este mai eficientă decât psihanaliza. A a părut astăzi o ramură nouă, etno–psihiatria, care ţine cont şi de aspectul religios, sacerdotal, al dezlegărilor, în tratamentul psihiatric.
Un caz special de dezlegare îl constituie alungarea unui duh rău — exorcizarea.

Doctoria rugăciunii pure

Terapia isihastă nu-i o simplă variantă a etno-psihiatriei. Ceea ce o face diferită, superioară, este „doctoria rugăciunii pure“, ca şi principiul unitar conform căruia starea de sănătate este restabilirea legăturii cu divinul.
Rugăciunea minţii în inimă, Oratio mentis, este ea însăşi o profilaxie şi un tratament. Liniştea lăuntrică (isihia) este terenul pe care se dizolvă orice conflict, orice boală, orice negativitate.
Verbul latin medeor (a îngriji, a vindeca) a dat cei doi termeni de care vorbim acum: medicină şi meditaţie. Medicina se ocupă de vindecare trupului, meditaţia — de vindecarea minţii şi de pregătirea terenului minţii pentru primirea salvării. Acesta este ultimul medicament. Astfel că un demers de medicină isihastă poate fi formulat în două cuvinte: „Rugaţi-vă neîncetat!“

Relaţia între păcate şi boli

O parabolă monahală zice: „Nu cere de la Dumnezeu darul vindecării, ci darul de a-ţi vedea propriile păcate!“.
De ce este mai important al doilea dar? Pentru că dacă-ţi vei vedea păcatele şi le vei îndrepta, tu nu te vei mai îmbolnăvi niciodată, şi deci nu vei avea nevoie de darul vindecării.
Care sunt păcatele, cum pot fi cunoscute şi ce boli ne pândesc dinspre ele? Cum se reflectă, în planul sănătăţii, încălcarea poruncilor revelate? Privind cazuistica bolnavilor, privind efectul, vezi că unul dintre tăietorii vieţii sunt grijile: obsesiile, rumegarea gândurilor. Cineva spunea chiar că grijile sunt „păcatul însuşi“. Ele sunt păcatul împotriva propriei tale naturi. Păcate cu urmări asupra sistemului nervos sau acele boli care ţin de somatizări nervoase.
Şi păcatul „negru“: mânia, duşmănia, osândirea aproapelui. Pe drept s-a spus într-o parabolă atonită, că: un om care făptuise multe greşeli în viaţa lui, a dobândit totuşi mântuirea pentru că n-a ocărât niciodată! Adică acela a avut o mare virtute: n-a osândit pe semenul său, nici cu vorba, nici cu gândul.
Foarte rar se întreabă omul ce legi universale a încălcat. Abia când se îmbolnăveşte, el stă uneori să se întrebe de ce s-a îmbolnăvit. Tratamentul medical este util în crize, dar este ineficient în destin. Căci restabilirea temporară, sau ieşirea din criză, este doar începutul adevăratei vindecări. Trebuie purificată rădăcina.
Restabilirea deplină a sănătăţii stă în practicarea respectului faţă de cele trei legi universale:
– relaţia armonioasă cu semenul;
– relaţia armonioasă cu sacrul;
– respectul vieţii în toate formele ei, începând de la nivelul personal, până la forme de viaţă elementare.
*
Există o relaţie între erori şi îmbolnăvire? Putem preveni sau remedia o îmbolnăvire prin eliminarea erorilor? Dar între personalitate şi boală, există o relaţie? Da, sigur că există! Un coeficient de personalitate bun presupune armonie, deci sănătate mentală şi sănătate somatică.
„Rumegarea gândurilor“ are efect asupra aparatului digestiv, pentru că, deşi este simbolică, se reflectă în planul concret. Simbolurile au o putere foarte mare. Noi „rumegăm“ simboluri, şi dacă nu le digerăm, aparatul digestiv se îmbolnăveşte. Dar nu toate aceste „rumegări“ duc la cancer.
Cunosc cazul concret al unui bărbat care făcea curse între soţie şi amantă, una locuind în cartierul Pionerilor–Tineretului, iar alta în Militari. Ele nu au ştiut niciodată una de alta. Personajul masculin nu mai este în viaţă, a murit de cancer la tubul digestiv. El nu a reuşit să digere această situaţie adulterină, deci o situaţie de păcat mortal. În asemenea cazuri se constată îmbolnăvire de cancer — când se săvârşeşte un păcat mortal! El a murit; dacă ar fi reuşit să „digere“ această situaţie duplicitară, credeţi că scăpa de cancer? Este o nedreptate a naturii. În natură există o echilibrare a câmpurilor, iar dacă el ar fi scăpat, nepăsându-i prea mult de adulter, boala s-ar fi reflectat în urmaşul său.
Aţi putea să mă întrebaţi: din moment ce întotdeauna binele este recompensat, iar răul este pedepsit, de ce nu sporeşte binele şi răul de ce nu descreşte? Sf. Augustin a dat răspunsul la această întrebare: răul nu scade pentru că, deşi este pedepsit întotdeauna, acest lucru se întâmplă cu mare întârziere. Niciodată imediat. Şi, până la pedeapsă, omul are timp să mai facă 100 de păcate… El primeşte o pedeapsă pentru păcatul pe care l-a făcut acum cinci ani; între timp a mai făcut 100 de păcate, pentru care nu este pedepsit imediat, ci peste alţi cinci ani.
Iată de ce mecanismul bio feed–back nu funcţionează atât de perfect la rasa umană. Totuşi întârzierea care se produce în primirea binelui şi la gestionarea răului este bună pentru om. Pentru că se întâmplă atâta rău încât, dacă am fi pedepsiţi imediat, mâine n-am mai fi. Faptul că suntem pedepsiţi cu întârziere este o şansă, pentru unii, să se salveze.
Cei sensibili, cei care pot să-şi însuşească o lecţie se salvează prin această întârziere. Ceilalţi — întunecaţii, închişii, îngustaţii, cei care nu simt — acumulează păcate în plus! Acesta ar fi un mecanism lent de întoarcere a culpei, a pedepsei pentru culpă.
Trebuie să înţelegem că nu orice „rumegare“ de gânduri va aduce disfuncţii grave în aparatul digestiv. Toţi oamenii digeră gânduri, e drept, dar ei se împart în două categorii:
– unii fac păcate împotriva semenului: prin ură, agresivitate, mânie
– alţii păcătuiesc împotriva lor înşişi – e vorba de auto-agresivitate, culpabilizare.
Urmarea în îmbolnăvire este diferită, la fiecare dintre aceste două categorii. Omul de care vorbeam mai devreme, care făcea curse între soţie şi amantă, comitea un păcat împotriva semenului, un păcat foarte grav, care a avut o urmare la fel de gravă.
Păcatul împotriva semenului este mult mai grav decât acela care se produce când rumegi gânduri care te privesc pe tine şi care nu vizează un atac împotriva celui de lângă tine. Şi aici se pot deosebi numeroase situaţii, „nuanţe“. „Rumegi“ gânduri când te-a vexat cineva şi nu eşti destul de pregătit lăuntric să înţelegi că nu te-a vexat ca om, ci o nevroză. Dacă ar înţelege asta, oameni nu ar mai „rumega“ gânduri. Este o categorie mai inofensivă, care nu determină boli incurabile, dar care poate evolua spre o nevroză de caracter. Asta înseamnă blocaje psihice, ineficienţă socială şi o mâhnire care poate să-ţi întunece viaţa şi să-ţi micşoreze bucuriile.
Să luăm cazul unei persoane care reacţionează spunându-şi: „Nu merit să trăiesc, mă simt inutil pe acest pământ…“. Dacă nutriţi asemenea gânduri, puteţi fi siguri că vă aşteaptă o pedepsire. Culpa împotriva ta însuţi este mai puţin gravă decât culpa împotriva semenului, dar tot foarte gravă este. Nemulţumirea de sine, neîncrederea în propria persoană duce la dizarmonii psihice, la un randament scăzut şi o micşorare a posibilităţilor, dar mai port duce la dezechilibre somatice. Multe boli ale simţurilor — boli de vedere, de auz, de percepţie — vin din nemulţumirea faţă de sine. Nu este puţin lucru. Bolile văzului vin dintr-o frică de viitor, de pildă, din frica de a vedea înainte. Unele conjunctivite grave vin dintr-o frică de viitor. Uitaţi-vă ce maşinărie complicată este omul, cum neîncrederea în sine poate duce la o boală de vedere.
Şi timiditatea este o culpă împotriva ta. Nemulţumire, neîncredere, rejectarea vieţii. Acel „nu merit să trăiesc“, „nu merit prea multe de la viaţă“. Acea stare retractilă.
Categoria care se auto-culpabilizează este foarte expusă la îmbolnăviri. Cunosc cazul unei fetiţe de 10 ani, victimă a conflictelor din familie. Părinţii se despart, dar în chip scandalos şi traumatizant pentru copil. Există despărţiri care produc un stres imens, cum sunt cele din cauze adulterine, sau cele legate de dizarmonii mentale ale unuia dintre părinţi, despărţiri care lasă traume asupra copilului. Fetiţa de care spuneam a căpătat o labilitate extremă, a făcut un sindrom de posesiune. Adică a început să se manifeste ca o posedată. Cazul s-a rezolvat foarte greu, cei mai buni terapeuţi căutând să-l elucideze. Un caz elucidat se tratează mai uşor. În mintea sa, copilul inventase un agent pedepsitor: deci demonul care o poseda era o elaborare a minţii sale. Ea se credea vinovată de ruptura părinţilor, ruptură care a avut atâta violenţă încât a născut inconştient, în ea, un mare sentiment de culpabilitate. Ea nu şi-a zis conştient: „Eu, copilul, sunt cauza rupturii dintre părinţi…“, ci sensibilitatea sa copilărească, neavând un prag de toleranţă la agresivitate, a sucombat.
A sucomba înseamnă a nu mai putea lupta. A nu mai lupta înseamnă că tu te vezi nu numai ca victimă, ci şi vinovat de ce s-a petrecut. În mintea fetei a apărut deci această idee şi atunci ea a căutat un agent pedepsitor, puternic, care s-o sprijine în acţiunea ei inconştientă de auto-eliminare. Şi atunci a dobândit sindromul de posesiune şi într-însa au apărut manifestări diavoleşti. Sub hipnoză, dialogând cu ea, terapeutul a întrebat: „Cine eşti tu, cel care chinui această fetiţă?“, iar copilul răspundea cu glas schimbat: „Eu sunt diavolul, vreau să iau viaţa acestei fetiţe!“. Acest agent pedepsitor din mintea fetiţei trebuia s-o suprime, trebuia s-o chinuie atât de tare, încât să o elimine.
Fetiţa a fost la un pas de moarte, însă a fost eliberată prin colaborarea între un preot şi un psiholog. De ce era nevoie de un preot? Pentru că noi avem un modelaj cultural atât de profund impregnat de credinţă încât, dacă entitatea „diavol“ se manifestă, înseamnă că subconştientul nostru poate fi reparat prin entitatea „sacerdot“. În mod obligatoriu, deci, a trebuit să fie chemat un preot, deoarece un psiholog singur nu ar fi putut duce la capăt terapia acelei fetiţe.
De altfel, dacă te auto-culpabilizezi, predispoziţia de a „achiziţiona“ o boală psihică este şi mai mare. Sugestibilitatea este mai mare la auto-culpabil, ca şi predispoziţia de a „achiziţiona“ o boală psihică.
Eu nu aş îngădui ca slujbele de exorcizare să fie făcute cu public; acest lucru este o mare greşeală. La noi se face asta, iar riscul dobândirii unui sindrom de posesiune, dacă asişti la un ritual de exorcizare, este foarte mare. E ca şi cum ai face o execuţie cu public. O exorcizare cu public este la fel de traumatizantă. Sigur, poţi să participi dacă eşti pregătit, şi mai ales dacă ştii că în psihicul tău nu există conflicte. Dar, de cele mai multe ori, oamenii care asistă sunt oameni foarte vulnerabili, cu puternice conflicte psihice, iar dacă ai conflicte psihice eşti sugestionabil. Acest lucru se întâmplă mai ales în cazul în care conflictul psihic este de natură să te facă să te învinovăţeşti: şi cine nu se învinovăţeşte? Noi suntem destul de slabi şi ne învinovăţim adesea, ori până şi cea mai mică idee de învinovăţire este o impuritate care deschide poarta preluării unui program demonic.
Exorcizările de la Cernica nu sunt de un dramatism prea mare, dar şi ele pot să lase în tine un program negativ. Cele de la Mănăstirea Sihăstria, însă, sunt de un dramatism extraordinar. Acolo, dacă nu eşti un om puternic şi fără conflicte, cu o existenţă purificată, rişti să preiei, măcar parţial, programul de demonizare. O slujbă de exorcizare — mai ales mediatizată, cum au fost câteva în ultimul timp — este teribil de răscolitoare anulând etajele conştientului, la cei care asistă. Oricât de tare ai fi, scena zvârcolirii demonizatului îţi surpă bariera raţională şi tu nu mai eşti stăpân pe conştient, informaţia trecând direct în subconştient. Dacă subconştientul nu este suficient de curat, informaţia aceasta cutremurătoare va lăsa o amprentă negativă care, în funcţie de conflictele pe care le ai — actuale sau ancestrale —, ar putea să nască limitări ale personalităţii, dacă nu chiar un sindrom de posesiune.
Riscul „contaminării“ este foarte mare, am văzut oameni cutremurându-se… Sunt lucruri care depăşesc posibilităţile de control ale unui om. Atunci te afli, pentru câteva minute, la discreţia subconştientului. Iar dacă acesta este curat, n-ai de ce te teme, într-adevăr. Dar ştim noi că este chiar fără nici o urmă de conflict? Nu putem şti!... Din publicul pe care l-am văzut asistând la exorcizări, mulţi sunt oameni de mare simplitate care vin cu necazuri din familiile lor… Orice conflict din familie măreşte sugestibilitatea şi lasă programul malefic să se strecoare în mintea ta.
Acestea sunt riscurile auto-culpabilizării, riscuri pe care ar trebui să le preîntâmpinăm. Cum poţi să preîntâmpini riscul acesta?
Unii confundă smerenia cu retractilitatea. A fi smerit nu înseamnă să-ţi spui: „Eu sunt un nimic pe această lume, mă mir că mai fac umbră pământului, nu merit acest lucru…“. Nu aceasta-i smerenia. Numai în faţa lui Dumnezeu noi suntem neînsemnaţi. Cehov spunea: „Numai în faţa lui Dumnezeu să te smereşti, nu în faţa ta însuţi în primul rând şi în faţa celor cu care convieţuieşti“. Smerenia nu trebuie să aibă aerul unei înjosiri. Umilinţa în faţa lui Dumnezeu este un lucru extraordinar, dar nu şi în faţa ta şi a semenilor tăi. O să ripostaţi că părintele Cleopa zicea adesea „sunt un putregai“, dar el în faţa lui Dumnezeu zicea acest lucru. În faţa ta însuţi spui „sunt o putere!“ De ce? Pentru că te interesezi de destin, de mântuire. S-a constatat că în măsura în care te preocupi de soarta ta, de îmbunătăţirea ei, aduni putere. Este şi o primejdie şi un avantaj. Avantajul — scapi de îmbolnăviri. Dezavantajul — că aduni putere. E un mare dezavantaj să aduni putere, în primul rând pentru că devii mai primejdios pentru semenii tăi. Un om care adună putere dacă este vorbit de rău de semenul său, produce boală în acesta. Iată dezavantajul… Poţi să ajungi şi aici! Corectaţi-vă deci atitudinea şi înţelegeţi adevărata smerenie. Adevărata smerenie este să ştii că eşti un zero în faţa lui Dumnezeu şi în faţa eternităţii, dar, în acelaşi timp, să ştii că eşti o putere în timpul ce ţi s-a dat şi prin ajutorul pe care îl poţi da. Smerenie mai înseamnă să nu-l vexezi pe semenul tău: să renunţi la ego. Să devii un slujitor al semenului — un sens al smereniei şi un sens al încrederii în sine. Timiditatea, culpabilizarea, sugestionabilitatea — toate, aducătoare de rele — se vor diminua prin această grijă faţă de încrederea în sine. Vă puteţi chiar repeta la culcare, când mintea este în alfa: „Am încredere în mine, am încredere în mine…“.
Încrederea diminuează culpa. Un om care are încredere în el nu mai cade în păcatul vulnerabilităţii prin culpă. Auto-învinovăţirea poartă cu sine primejdii. Niciodată să nu spui: „Nu merit să trăiesc…“. A, dacă spui: „Nu merit să trăiesc mărunt…“, asta este altceva. O asemenea afirmaţie poate să-ţi dea chiar un elan. Merităm să facem umbră pământului, pentru că facem parte dintr-un plan divin. Altfel nu ne-am înmulţi, nu ar exista această curioasă dialectică a victoriei şi a înfrângerii. Merităm deci, cu prisosinţă, să trăim şi să facem umbră pământului. „Nu merit să trăiesc mărunt!“ — asta poţi s-o spui, dar nu ca o autoexcludere, ci ca o excludere a mărunţişului din viaţa ta. Astfel se va micşora auto-culpabilizarea, şi prin aceasta vei deveni mai puţin sugestionabil.
Adaptare la real. Cunosc cazul unei fete ce avea un prieten pe care îl idealiza, un om cu reale calităţi. Relaţia durase mult, verificată în timp ca armonioasă şi bună. Ei bine, într-o zi fata descoperă că acel prieten o înşeală. A fost şocată, prăbuşită. Cum ar trebui privită din exterior această situaţie? Să ne pară rău că ea a descoperit faptul? Observaţi că deodată, dintr-un om „ideal“, individul a devenit mizerabil şi rejectabil. Tânăra nu l-a mai putut suferi, şi în plus a făcut o depresie psihică.
Dar cum o putem ajuta pe această tânără femeie? O depresie „nerezolvată“poate să provoace multe stricăciuni în viaţa unui om. Deci cum o putem ajuta? În primul rând, putem să-i incităm adaptabilitatea. Ea deocamdată se află în stadiul când nu vrea să vadă pe nimeni, nu mănâncă, se închide în sine, tocmai a depăşit un episod suicidar. Va trebui să-i stimulăm adaptabilitatea; răul vine în primul rând din neadaptarea ei. Un adaptat ştie că fiinţa umană are atâtea moduri de a se conduce, încât poate oferi oricând surprize; şi ştiind aceasta, posibilitatea de a fi luat prin surprindere scade.
Râvnim la ideal, dar ne adaptăm la real. Când suferi crunt şi când te crezi victimă, ca prim auto-diagnostic şi prim-ajutor să-ţi spui ferm; „Sunt un neadaptat!“ Luare de cunoştinţă care trezeşte resursele adaptării…
Până una–alta, tânăra în discuţie, care a făcut o depresie puternică şi s-a izolat total, se vădeşte a fi o persoană care nu luptă. În cazuri din acestea se luptă. Pentru un partener lupţi — fie lupţi ca un om care vrea să-şi modifice partenerul, fie lupţi ca acele femei care nu sunt interesate să îşi modifice partenerul, ci numai să-l aibă. Ele nu îl vor numaidecât îmbunătăţit, ci îl vor al lor! Altele îl vor îmbunătăţit! Ei bine, îmbunătăţeşte-l! Natura umană este supusă căderii; partenerul tău ideal ar putea să te înşele chiar mâine, deoarece natura umană este supusă căderii, deoarece omul are instincte şi deoarece tu nu lupţi.
Acum 3 ani, un cunoscut mi se plângea că are dificultăţi în relaţia cu sexul opus şi că are impresia că nu este plăcut, deşi el este o persoană arătoasă. În puţinele întrevederi pe care le-am avut, mi-am dat seama că dificultatea lui venea din neîncrederea în sine, sentiment care „cheltuia“, sau, mai bine zis subestima, o calitate pe care el o avea. Întrebându-mă el de ce unii au succes, cum de reuşesc să producă un soi de fascinaţie asupra celor din jur, eu i-am spus că primul secret al fascinaţiei lui naturale este abstinenţa sexuală. El atunci a aflat că avea această calitate şi nu şi-o valoriza din cauza neîncrederii în sine. El o avea, cumva, dintr-o frustrare şi dintr-o neîndemânare totală de a stabili o relaţie cu sexul opus. Deodată, a aflat că posedă un tezaur, ceva care ar fi putut să-l ajute la îmbunătăţirea relaţiilor cu lumea. Această descoperire, că abstinenţa sexuală produce fascinaţie în chip natural, l-a ajutat să se lumineze. I-am explicat că doar neîncrederea îl făcea să se ferească. După un timp am observat că terapia dăduse asemenea roade, încât tânărul avea tendinţa să devină un Don Juan. Şi atunci a trebuit să indicăm o altă „terapie“, este vorba de practica autocontrolului. Fiind o persoană inteligentă, discuţia a avut şi de această dată efect.
Un alt exemplu… Cunosc o femeie, mai trupeşă, care l-a un moment dat, ca să slăbească, a început să ţină dietă severă, trăind doar cu apă. Ei bine, într-o zi a venit şi mi-a spus: „Mă îngraş din apă chioară!“. Când spui: „mă îngraş din apă chioară“, deja ai introdus în subconştient un program de îngrăşare. De ce însă la alţii nu „prinde“ acest program? De ce acest program nu funcţionează în toate cazurile?
Iată de ce: subconştientul nu primeşte programele, din cauză că, probabil, nu se simte destul de vinovat! În cazul particular de care vorbeam, este vorba de „vinovăţia“ de a fi gras sau slab. Persoana care spunea că se îngraşă cu apă rece avea un complex de auto-învinovăţire, iar acest complex crea sugestibilitate. Iată de ce această formulă putea să treacă direct în subconştient, iar dacă trece în subconştient, ea devine act. Dacă şi-ar fi zis: „slăbesc mâncând tone de pâine pe zi“, ar fi slăbit, pentru că, la cât de complexată era, subconştientul ar fi preluat orice program. Să credem atunci că toţi complexaţii preiau uşor programe? Da, mai ales cei care au un complex al auto-învinovăţirii.
Persoana despre care vorbeam se îngrăşa din apă rece — nu mânca mai nimic, ţinea post, dar era convinsă că se îngraşă cu apă rece şi mereu în mintea ei exista acest program. Şi cum în mentalul ei erau suficiente prejudecăţi, plus labilitatea — ea era foarte sugestionabilă — „programul“ de îngrăşare cu apă chioară era preluat imediat.
Iată de ce este esenţial să ne purificăm ancestrele şi mentalul — pentru această rezistenţă la programe aleatorii. Oamenii purificaţi sunt oameni foarte rezistenţi. Pe aceştia nu numai că blestemul nu-i atinge, undele mentale ale celor frustraţi sau ale vrăjitorilor nu îi ating, dar nici propriile lor superstiţii, nici propriile lor programe negative nu au efect! Mintea este un mecanism atât de subtil, încât nu ştii când intră răul, când s-a tradus un gând în act. De aceea Hristos spunea: „Vegheaţi neîncetat!“. Neîncetat trebuie să faceţi ceva pentru purificarea sorţii, pentru purificarea subconştientului, pentru că programul rău intră uşor în subconştientul nepurificat, deci vulnerabil.
Odată purificaţi, nimic malefic nu va intra în noi. Putem să asistăm chiar şi la exorcizările de la Sihăstria şi programele malefice nu vor intra în noi. Cazurile de posedare (cel puţin cele cercetate de noi) sunt programe distructive, nu sunt drăcuşori cu corniţe şi codiţă; sunt programe care pot intra în subconştientul tău dacă mintea este năpădită de conflicte.
Care sunt soluţiile de purificare a sorţii, terapiile? Indicăm patru categorii de soluţii:
a). Luarea la cunoştinţă, sistematică şi îndrumată. Mărturisirea, euharistia: cu un duhovnic sporit. Recursul la psihanaliză, când este cazul. Acestea sunt procedeele insight, de aflare a cheiţei conflictului.
b). Mai sunt procedeele holistice, profunde, dincolo de concepte. Cum ar fi protopostura, ca stabilizare mentală şi afectivă. Iar mai presus de toate, Oratio mentis. Toate sunt soluţii de restaurare a minţii, prin dizolvarea conflictelor, a impurităţilor. Acestea sunt marile soluţii; liniştirea minţii, lăsarea la o parte a tuturor întrebărilor dizolvă impurităţile…
În cazul tinerei femei de care vorbeam mai înainte, adaptabilitatea va spori când va înceta să îl acuze pe prietenul ei (de care, de altfel, s-a despărţit) că este un netrebnic, un păcătos. Osândirea ei sporeşte meritul lui. Cel osândit creşte, iar ea, osânditoarea, suferă. Ea nu ştie să lupte, şi atunci îl descalifică şi pe el — face, deci, două rele. Una că nu luptă şi a doua că osândeşte un om, ceea ce otrăveşte.
Vorbirea de rău a unui om otrăveşte mintea celui care vorbeşte, după care produce perturbări în câmpul lui. Pe un om sau îl îndreptăm sau îl evităm, iată adaptarea. Sigur, există o suferinţă până când intervine înţelegerea acestui fapt, dar suferinţa este exact ceea ce ascute simţul luptei şi naşte strategiile cele mai bune.
Totuşi, când suferim suntem în greşeală. Un om care suferă este un om în greşeală. Poate o să spuneţi: „Săraca fată, după ce că a fost înşelată, tot ea se află în greşeală?“… Da, ea se află în greşeală. El se află în păcat şi cine ştie în ce mod se va întoarce acest păcat asupra lui! El se află în păcat, dar fata se află în greşeală, iar greşeala este mare cât păcatul!
De unde putem atunci să ştim că ne aflăm în greşeală? Din faptul că suferim. Ori de câte ori suferi, e din cauza neadaptării tale şi din cauză că greşeşti undeva. Natura te-a înzestrat rău undeva, şi atunci ţi s-a dat o încercare ca să ştii, ca să lucrezi pentru tine, să pui la punct o neputinţă. „Nu mă culpabilizez, nu atac şi nu desfiinţez!“ — iată formula. Astfel răul va fi limitat.

Vasile Andru

Puterea cuvintelor

2012-01-05T13:39:00.003+02:00

Cuvantul e cea mai puternica unealta pe care o are omul. Cuvantul reprezinta manifestarea fiintei noastre spirituale, scanteia divina din interiorul nostru.
Cuvantul nostru poate crea cel mai frumos vis si realitate, dar poate si sa distruga tot ce exista in jurul nostru. De aceea, folosirea gresita a cuvantului creeaza iadul pe pamant. Orice putere creatoare folosita rau, nepotrivit, poate deveni putere distructiva. Cuvantul nostru este magie pura, iar folosirea lui gresita poate deveni magie neagra. Cuvatul vorbit sau scris este atat de puternic incat un simplu cuvant poate schimba o viata sau poate distruge vietile a milioane de oameni. Un cuvant negativ poate fi un blestem, iar adesea oamenii folosesc cuvantul la fel ca magicienii, blestemandu-se inconstient unii pe altii. Noi ii blestemam adeseori pe altii prin parerile care le exprimam. De exemplu, daca ne intalnim cu un prieten si ii spunem: “ai o paloare pe fata care se intalneste numai la oamenii bolnavi”, daca el va asculta aceste cuvinte si va fi de accord cu ele se va putea imbolnavi.
Aceasta e puterea cuvantului. Oamenii care au un nivel ridicat de spiritualitate sunt foarte rezistenti la blesteme si la undele mentale ale altora.

Cel mai adesea folosim cuvantul pentru a ne imprastia emotiile noastre otravite, pentru a ne exprima furia, gelozia, invidia sau ura. Cuvantul e cel mai pretios si mai puternic dar pe care il are umanitatea, dar noi il folosim si impotriva noastra. Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat omul, cea mai teribila si mai puternica este cuvantul nepotrivit care poate sa distruga fara sa lase urme. Noi ne atacam in permanenta prin cuvinte si ne omoram unul pe altul in mod sistematic, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru.

Aceasta practica a devenit cea mai rea dintre toate formele de magie si a fost numita barfa. Barfa, desi pare atat de inofensiva, ne altereaza si scurteaza viata, ne distruge fizic si spiritual, fiindca in permanenta ne ruineaza sufletul si trupul. Barfa e un act de magie neagra si este foarte rea, deoarece este otrava pura. Cu totii am invatat cum sa barfim acceptand barfa altora, socotind ca aceasta este o modalitate normala de comunicare. Barfa a devenit o forma curenta de comunicare in societatea umana. Barfa si gandurile urate pe care le genereaza reprezinta un frecvent traumatism aplicat omului la care ne- am gandit.

De cele mai multe ori noi cream o otrava emotionala proprie prin folosirea unor cuvinte ca: sunt gras, imbatranesc, imi cade parul, sunt prost, nu voi fi niciodata perfect, nu voi reusi…etc. Astfel, noi materializam aceste cuvinte in realitatea noastra sau mai bine zis impotriva noastra. De aceea, important este sa intelegem ce este cuvantul si ce putere are el. intreaga lume poate sa barfeasca in legatura cu noi, insa daca noi nu punem la suflet, nu dam crezare, vom deveni imuni la barfe. Daca cineva ne trimite in mod intentionat o emotie otravita, dar noi nu o luam la modul personal, ea nu ne va afecta.

Cand omul nu accepta emotia otravita aceasta se intoarce asupra celui care a trimis-o si-l afecteaza direct. Gandul si cuvantul pun in miscare vibratiile ce se propaga in cercuri din ce in ce mai mari, pana ce imbratiseaza intregul univers, dupa care ele se intorc la noi tot atat de sigur ca atunci cand le-am emis. Gandul e o energie pura, care nu moare niciodata. Sa ne ferim mintea de gandurile rele despre ceilalti si sa ne asumam intreaga responsabilitate asupra sentimentelor, gandurilor si cuvintelor noastre.
In cuvinte se afla puterea si energia create de gandire. in ziua in care omul va intelege ca are puterea de a-si schimba viata prin cuvintele create de gandire, atinge maturitatea. Gandurile si cuvintele sunt niste transmisii energetice care in functie de incarcatura lor, adica de frecventa lor joasa sau inalta, ne pot face rau sau bine.

La fel se intampla si in cazul cuvintelor scrise. De aceea, este bine ca la capul patului in care dormim sa nu tinem carti care relateaza despre nefericiri, violente, crime etc. Aceste bombardamente informationale continute in carti sunt preluate in starea de veghe sau de somn, afectand intr-o masura foarte mare organismul uman. Dupa o vreme ne simtim rau, obositi, avem cosmaruri, stari deprimante, comportamente bizare si violente.

Cuvintele pot vindeca

Iubirea e cuvantul care se apropie foarte mult de cuvantul Dumnezeu ca influenta vibratorie si se cunoasc mii de vindecari, care au fost realizate prin folosirea lui. Orice boala cunoscuta cedeaza locul puterii sau puterii iubirii pe care o emitem. Noi putem influenta in mod subtil pe cei aflati in preajma noastra, prin energia pozitiva sau negativa pe care o emitem. Gandurile si sentimentele negative sunt asemenea unor arme puternice care pot cauza pagube considerabile. Daca uram pe cineva din adancul inimii si trimetem spre el ganduri negative putem contribui la distrugerea lui.

in vindecarea de la distanta grupurile de tamaduitori se roaga pentru cei aflati departe de ei. Ei trimit ganduri pozitive spre cel bolnav si prin acestea se produce vindecarea. Orice cuvant are o frecventa vibratorie. De aceea, e benefic ca omul sa utilizeze numai cuvinte de inalta vibratie. Fiecare cuvant atrage o energie asupra celui care il exprima si energia e in raport cu vibratia cuvantului. Sa evitam permanenta emiterea de ganduri de vibratie joasa ca: ganduri de ura, invidie si de razbunare. Cuvintele sunt cartile noastre de vizita in plan subtil. Cu cat cuvintele sunt mai alese si mai inalt vibrationale, cu atat cel care le utilizeaza e un spirit evoluat, o fiinta de inalta vibratie spirituala.

Cuvintele de vibratie joasa

Cu cat vibratia cuvintelor e mai joasa cu atat fiinta care se manifesta astfel dovedeste ca e un spirit involuat, un om de vibratie joasa. O vibratie joasa inseamna o functionare la nivel coborit a celui care o are. Vibratia joasa se recunoaste dupa starea pe care ti-o da: de tensiune, de teama, de boala, de nemultumire, de nefericire. Omul devine astfel o victima sigura a energiilor de vibratie joasa pe care le emite.
Majoritatea oamenilor nu fac decat sa critice si sa blesteme pe cei care ii guverneaza. Sub influenta acestor ganduri negative si rau facatoare guvernantii sunt impinsi sa ia decizii gresite pentru tara si greselile lor cad asupra intregului popor. Iata deci ce forta distructiva se poate realiza atunci cand oamenii gandesc negativ, in mod colectiv, la o anumita persoana. Sa binecuvantam pe marii initiati si calugari care emit in permenenta vibratii mentale foarte pozitive prin care salveaza omenirea de la autodistrugere. Toate cuvintele pe care le rostim sau gandim creeaza realitatea noastra, se materializeaza . Gandurile sunt ca niste fiinte vii, caci ele poarta in univers informatia furnizata de noi insine. Ele reprezinta cea mai vie si subtila forta a omului.

Orice fraza e formata din cuvinte, constituind o grupare informational- energetica , asemenea unui organism viu care traduce in fapt informatia persoanei careia i-a fost adresata fraza. Ea nu primeste mesajul asa cum il concepem noi, ci sub forma unei energii pe care o decodifica in felul sau propriu. Cuvantul rostit are o mare putere intrucat ii dam energie din corpul nostru ca sa-l facem sa lucreze. De aceea, trebuie ca mai intai sa alegem cuvintele si apoi sa le dam putere. Gandul poate fi forta dinamizatoare din spatele cuvantului rostit si astfel ii dam putere. A te teme de cuvintele negative auzite la altii despre tine inseamna a le spori energiile si astfel influenta lor negativa asupra ta va creste.

Daca cuvantul e rostit intr-o doara sau fara forta gandului, el nu ajunge sa se implineasca, dar tot poate produce rau daca este negativ. Orice cuvant negativ adresat unui om reprezinta un atac energetic asupra lui, cu efect de bumerang, amplificat si asupra noastra. Efectul gandurilor si cuvintelor noastre bune sau rele revin la noi cu siguranta cu care le-am emis in mod amplificat. Cand esti lovit cu vorba doare mai mult decat daca esti lovit cu mana sau cu piciorul. Cuvintele sunt energii cu modulatii aproape infinite, care produc efecte devastatoare in timp asupra corpului subtil al fiintelor umane.

Astfel, ne atacam, ne facem rau si ne omoram unul pe altul in mod sistematic, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru. Multi oameni au obiceiul de a rosti blesteme pentru orice fleac, ei isi blesteama parintii, copii, vecinii, prietenii, de a apela la vrajitorie sau magie neagra…. Este un obicei foarte rau, fiindca vorbele creeaza conditii ca nenorocirile sa apara. Un cuvant este o racheta ce parcurge spatiul si care in trecerea ei declanseaza forte, agita entitati si provoaca efecte ireparabile. De aceea s-a spus: inainte de apusul soarelui impaca-te cu fratele tau. Acest lucru inseamna ca trebuie rapid sa reparam raul facut celorlalti.
Cand ne gandim la cineva se creeaza un canal energetic intre noi si omul la care ne gandim. Energia cuvintelor rautacioase – cu incarcatura negativa – aruncate asupra unei persoane, precum si intensitatea cu care au fost rostite, au efecte devastatoare, in timp, asupra corpurilor subtile si ale aurei acelui om si lucreaza asa cum au fost adresate. De fapt, orice cuvant sau gand bun sau rau poarta in el informatii ce duc la energiile pe care le formeaza. Astfel: acolo unde se duce atentia se duce si energia. Important e ca energia si informatiile trimise sa fie pozitive.

Posibile solutii

Pentru ca incepand din acest moment sa nu mai facem rau nici unei fiinte din univers, nici macar cu gandul, trebuie sa avem in vedere urmatoarele:
Nu emiteti niciodata pretentii fata de nimeni si nimic, nu faceti nici un repros nimanui. Nu reprosati nimic nici destinului, nici trecutului, nici oamenilor. Nu uitati ca orice repros al tau reprezinta un program de distrugere a aceluia spre care il adresati. Efectul va fi mai mare daca persoana respectiva este intr-o stare de vulnerabilitate energetica. La om si sufletul se deschide prin spate. Tot ce vei rosti in urma omului, totul se va implini. De aceea, daca ati rostit in urma cuiva un blestem, veti continua in subconstient sa rostiti acest blestem oricarei persoane care v-a intors spatele, inclusiv propriilor vostri copii. De aceea, la toti cei care pleaca de la noi sau cu care ne intalnim sa le transmitem numai lumina, iubire si armonie. Daca nu facem acest lucru, prin subconstient vom transmite dezaprobare, suparare sau iritare.

Vorbirea de rau a unui om otraveste mintea celui care vorbeste, dupa care produce perturbari in campul lui energetic si intra in suferinta. Cand omul se gandeste la cineva nu prea frumos, are loc conectarea de energii negative comune si chiar fara a-i dori raul poti sa il produci.

Una din legile universului e aceea de a nu face rau unei persoane nici macar cu gandul. Cand cineva gandeste ca se poate intampla ceva rau lui insusi sau altcuiva, el atrage toate nenorocirile asupra destinatarului si cu cat acestea sunt reprezentate in mod real, cu atat mai mare e raul pe care il provoaca. Nu raspundeti raului cu rau sau ocarei cu ocara, ci dimpotriva binecuvantati. Cand binecuvantam dam si primim in acelasi timp. Oferind pace si iubire, acestea se intorc la noi insutit. Nu se raspunde la ura si la rautate cu rautate, ci cu ganduri de iubire si lumina, chiar daca ne vine greu s-o facem. De aceea mii de oameni se autodistrug in mod inconstient, deoarece se hranesc in permanenta cu fructele putrede ale gandirii negative.

Prin ura, rautate si furie nu vei rezolva niciodata nimic. Numai iubirea recompenseaza . Ura face mai multe ravagii semenilor nostri decat pe campul de lupta. Oamenii se ucid intre ei mai degraba cu vorba decat cu fapta. Antidotul urii este iubirea si iertarea. Frica, indoiala, orice gand negativ sunt nocive, toxice si autodistructive.

Cand te simti vinovat in ganduri, vorbe sau fapte fata de cineva e important sa-ti ceri iertare in fapt sau macar in gand respectivului. Fa-o pentru tine. Sa nu te preocupe reactia celuilalt.

Oricand aveti ganduri “negre” despre o persoana, aduceti-va aminte sa comutati butonul si sa va rugati pentru sanatatea ei si sa-i trimiteti ganduri de lumina si iubire. Un om nervos, care are tensiunea ridicata, explodeaza in torente de cuvinte, in lamentari, intr-o agresivitate necontrolata care ii va afecta pe cei apropiati sau mai indepartati care vor prelua inconstient energiile negative pe care acestale emana. Asa se explica bolile copiilor care sunt extrem de sensibili la certurile parintilor sau ale subalternilor si ale colegilor care au un sef/coleg coleric. De asemenea, toate obiectele din jur se impregneaza cu energiile negative emise, devenind aducatoare de probleme pentru toti ce stau mediul respectiv, inclusiv pentru cel/cei care le-au provocat. Atunci cand ne pierdem controlul, noi spunem si facem lucruri pe care nu am fi dorit sa le spunem si sa le facem. De aceea e atat de important sa devenim
impecabili in gandire, in vorbire, adica sa gandim pozitiv si sa spunem numai cuvinte pozitive.
De regula, noi eliberam otrava noastra emotionala asupra persoanei despre care credem ca este responsabila de nedreptatea comisa asupra noastra. De fapt, noi suntem dispusi sa ne descacam otrava asupra oricarei alte personae, vinovate sau nu, numai sa scapam de ea. De multe ori o trimitem asupra copiilor care sunt prea lipsiti de aparare si astfel se nasc relatii abuzive verbale si faptice. Oamenii mai puternici fizic si psihologic abuzeaza de cei slabi, caci simt nevoia sa scape de aceasta otrava emotionala negativa, aruncand-o asupra acestora.

Daca tu consideri ceva ca fiind rau acesta devine rau in mod automat. De aceea se spune: devii ceea ce gandesti . Tot ce gandim se materializeaza in existenta noastra. Omului i se intampla tot ce gandeste. Daca accepta in gand si in mental boala si batranetea, de acestea va avea parte mult mai repede decat ar fi firesc. Gandul rau il infaptuim: intai in noi, pe plan mental, prin simplul fapt ca il acceptam si ne hranim cu el si apoi in afara spre victima spre care a fost directionat.

Samanta tuturor faptelor tale se gaseste in gandurile si vorbele tale. Daca gandesti si spui “nu pot sa-l sufar pe cutare”, de fapt il ataci la nivel energetic subtil si ceea ce sunt ganduri si vorbe repede ajung fapta. De aceea nu e bine sa spunem lucruri agresive sau vorbe care ranesc pe altii. Calomniind o persoana in fata altora sau uneltind impotriva ei o ataci la nivel energetic subtil.

Toate bolile fizice sunt expresia unor ganduri eronate si dispar odata cu corectia de rigoare.

Dupa cum crezi asa va fi. Convingerile omului influenteaza si creeaza realitatea. Sa crezi pe deplin in tot ce vrei sa realizezi. Sa simti ca deja ai primit sau vei primi curand. Aceasta atrage foarte repede spre tine rezultatul dorit.
Sa nu emiti niciodata opinii de genul: sunt gras, slab, urat imbracat, sarac etc, caci trimiti catre tine sau catre altii energii si informatii negative ce au ca rezultat ca ei vor gandi la fel despre ei insasi ori despre altii si ceea ce vor gandi nu va intarzia sa se materializeze. Sub nici un motiv sa nu spui cuiva: esti lenes, esti prost, esti nemernic, nu esti bun de nimic etc., fiindca toate acestea creeaza sau amplifica in el cusurul ce i se reproseaza. Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, a dori raul oamenilor apropiati.

Sinceritatea este cheia. Sa cauti sa exprimi mereu, prin cuvint, numai ceea ce simti si crezi din tot sufletul ca este adevarat. Sa alegi sa faci numai ceea ce este in deplin acord cu idealul tau. Sa fii tu insuti in tot ce gindesti, afirmi si intreprinzi. Iar ca sa ajungi la asta, trebuie sa cauti permanent sa te cunosti pe tine insati/insuti, sa-ti clarifici idealul, sa renunti la ideile inutile si daunatoare, cu alte cuvinte sa devii mereu mai intelept. Este cea mai mare realizare a vietii unui om, pe care o poate comunica apoi si celor din jur, chiar fara cuvinte, numai prin ceea ce este.

de Eugen Dita

Icoanele "duble" din Rusia

2012-01-03T15:58:00.002+02:00

Anii comunisti, de prigoana anticrestina, au fost uitati si in Rusia. Intoarcerea oamenilor catre credinta este la fel de intensa ca-n Romania, si tot ca la noi, rasplatita dupa masura, prin miracole care sa le intareasca oamenilor nadejdea in Dumnezeu. Intre ele, un loc aparte il ocupa icoanele "duble", a caror imagine apare si pe sticla care le inveleste. Asezat sub ochiul critic al cercetarii stiintifice, misterul nu se lasa dezlegat *

Aparitie miraculoasa

Era prin anii '20 ai secolului trecut cand, vestea ca intr-un catun din stepa ruseasca, pe fereastra unei case, isi facea aparitia chipul Maicii Domnului ajunsese si la Moscova. Intrigate (represiunile si persecutiile religioase erau pe atunci in toi), oficialitatile au trimis o comisie sa vada despre ce este vorba. Localnicii au confirmat: da, in fiecare zi, Maica Domnului aparea pe geamul ferestrei. Se intampla pe inserat, atunci cand pe drumul de langa casa trecea, intorcandu-se de la pasune, ciobanul cu turma lui de oi. Imediat ce se facea auzit clinchetul clopoteilor de la gatul mioarelor, fereastra incepea, parca, sa prinda viata, prin aparitia, intai abia perceptibila, apoi din ce in ce mai clara, a chipului Maicii Domnului. Satenii se obisnuisera deja cu miraculoasa si imbucuratoarea aparitie, asa ca se adunau, seara de seara, in casa cu pricina, pentru a celebra o minune asa de mare, cu rugaciuni si evlavie.

Hotarata sa rezolve "problema", comisia de la centru a analizat sticla: era curata, nici urma de vreo imagine pe ea. Desi n-au dat crezare celor relatate, au asteptat, totusi, pana spre seara. Din momentul in care au rasunat clopoteii de la grumazul oilor, vestindu-le apropierea, pe geam a inceput sa se contureze discret, dar destul de vizibil, o imagine. Cu cat se apropia turma de oi si sunetele de care era insotita erau tot mai puternice, cu atat devenea si chipul de pe fereastra mai clar, pentru ca in cele din urma sa spulbere orice urma de indoiala: imaginea de pe geamul ferestrei era a Maicii Domnului din Kazan, una dintre cele mai iubite icoane din Rusia. Dupa care, pe masura ce oile se departau, imaginea se tot estompa, disparand in cele din urma, la fel de misterios dupa cum aparuse. Scepticii trimisi de la "centru" au privit din nou geamul. Era curat. "De unde aveti sticla?", se repezi cu intrebarea unul dintre ei. Stapanul casei o luase dintr-un conac devastat si abandonat. "Si sticla unde era?", a continuat iscoditor interogatorul. "Acoperea o icoana". "E clar. Vopseaua s-a evaporat si a influentat sticla, a avut loc o reactie chimica. Imaginea apare cand soarele se apropie de asfintit si razele lui lumineaza sub un anumit unghi", explica el cu emfaza, fara a-i mai asculta pe localnicii care sustineau ca imaginea sfanta aparea si in zilele ploioase, cand astrul zilei era ascuns dupa nori. Sticla geamului cauzatoare de zvonuri perturbatoare a fost confiscata si, fara indoiala, distrusa. Localnicii au ramas insa pana azi cu convingerea ca au fost martorii unui miracol adevarat.

Maica Domnului de la Vedenskaia

In vara anului 1993, inchinandu-se in fata icoanelor din biserica manastirii "Vedenskaia" (Intrarea Maicii Domnului in Biserica) din Kiev, egumenul Damian a observat ca una dintre ele, care o infatisa pe Maica Domnului cu pruncul Iisus, se cam intunecase. I s-a parut ciudat, caci nu trecuse decat un an de cand fusese redata in buna stare manastirii, de schimonahia Teodora, care o pastrase ca pe o comoara, in toti anii cat biserica fusese inchisa. Deosebit de frumoasa, asezata intr-un chivot special facut pentru ea, icoana fusese pusa la loc de cinste, in stanga iconostasului. In urma observatiei facute de monahul Damian, s-a luat hotararea ca icoana sa fie restaurata. Indepartand in acest scop sticla chivotului, nu mica a fost mirarea celor prezenti, cand au observat ca, de fapt, icoana era la fel precum o stiau, tonalitatea culorilor fiind neschimbata, doar sticla ce-o acoperea nu mai era aceeasi. Pe luciul ei aparuse o dublura a Maicii Domnului din icoana, o imagine usor argintie, precum cea a negativului unui film. Un fenomen nemaiintalnit. Cum a fost posibil? S-a cerut parerea oamenilor de stiinta. Cu binecuvantarea mitropolitului, cercetatorii s-au lansat in descifrarea misterului.

Pornind de la ideea ca ar fi un fals, au analizat icoana, au examinat imaginea de pe sticla, au luat mostre de vopsea de pe cea dintai si particule din substanta depusa pe cea din urma si le-au studiat la microscop. Nici vorba de urma vreunei pensule! Imaginea aparuta in mod inexplicabil pe interiorul sticlei chivotului este nefacuta de mana omeneasca, a fost prima concluzie. N-a trecut mult timp si egumenul Damian ii invita din nou la manastire pe cercetatori. Pe noua sticla ce acoperea icoana, de data aceasta pusa la o distanta mai mare, se imprimase din nou chipul Maicii Domnului. Un an de zile le-a trebuit specialistilor ca, in urma unor analize amanuntite si a unor indelungi dezbateri pe marginea lor, sa-si decline competenta, afirmand ca, "deocamdata", stiinta nu poate explica fenomenul. Sticla pe care s-a imprimat chipul Maicii Domnului, considerata icoana nefacuta de mana omeneasca, a fost inramata si depusa, si ea, spre inchinare. Se spune ca cei care au ganduri tulburi, cu greu se pot apropia de ea, o forta necunoscuta respingandu-i si facandu-i sa scoata tipete ciudate. In 1995, Sfantul Sinod al Bisericii Ucrainene a hotarat ca cele doua icoane, Maica Domnului si "dublura" ei, sa fie trecute in randul icoanelor facatoare de minuni.

Mucenicii imparatesti de la Ekaterinburg

Incepand cu 1990, mass-media din Rusia informa frecvent despre unele fenomene inexplicabile in spatiul ortodoxiei ruse, motiv pentru care s-a considerat oportuna alcatuirea unui grup de experti, subordonat Patriarhiei din Moscova, care sa le examineze. In 2002, comisiei i-au fost trimise spre examinare Icoana Mucenicilor Imparatesti din biserica "Nasterea Domnului" din Ekaterinburg, impreuna cu sticla chivotului pe care aparea distinct imaginea icoanei. S-a intreprins o cercetare fara precedent, la care si-au adus contributia specialisti din diverse domenii: fizica, criminalistica, energie nucleara, arta fotografica, fizica atomica, biologie, restauratori de opere de arta. Si s-au convins ca substanta depusa pe sticla chivotului nu se regaseste, nici in materialul de suport pe care a fost pictata icoana, nici in vopselele folosite, nici in lacul protector ce le acopera. "Reactia poate fi admisa, ramane insa de neinteles de ce apare IMAGINEA", marturisea intr-un interviu Pavel Florenski, presedintele acestui organism. "Daca ar fi avut loc un proces de evaporare-condensare, sticla s-ar fi acoperit cu un strat uniform. Pe cand asa, apare o imagine anume, foarte clara. Nu s-a gasit nici o explicatie".

Secretul unui pin

Un alt "fenomen neobisnuit", de care s-a ocupat comisia de experti din Moscova, trecandu-l tot in randul celor "miraculoase", a fost semnalat de catre Iuri Koshelev, in urma unei intamplari petrecute in gospodaria lui.

Icoanele

Era in 1996, intr-o zi friguroasa de noiembrie, mult diferita de oricare alta, dupa cum avea sa se dovedeasca. Iuri
umpluse de ceva timp cuptorul cu lemne si le daduse foc. Cu vatraiul in mana, banuind ca ar fi momentul sa imprastie carbunii incinsi, deschise usa cuptorului. Palalaie mare, cum era si de asteptat. L-a surprins insa faptul ca o bucata de lemn nu se lasase nicicum atinsa de flacari, ca celelalte. "De ce oare?", s-a intrebat el nedumerit. Lua lopata si-o scoase afara sa vada ce anume a impiedicat-o sa arda. A inmarmurit: lipita de bucata de lemn, facand corp comun cu ea, se afla o icoana. Cu gesturi precaute, ca sa nu sfarame ceva, a sters-o cu grija cu un prosop. Stralucea, de parca n-ar fi fost scoasa din cuptorul cuprins de flacari. O mica icoana de alama, de doar 9 pe 10 cm, infatisand-o pe Maica Domnului.

Se cuibarise atat de bine in structura lemnului, incat Iuri n-o observase cand despicase butucii, taisul toporului alunecand pe langa ea. Partasa la neobisnuita intamplare, sotia lui Iuri a scotocit prin toata stiva de lemne si a gasit, spre surprinderea ei, si cealalta bucata de lemn in care fusese inchisa icoana, anume, chiar partea de care fusese lipit chipul Maicii Domnului. A fost usor de recunoscut, caci chipul de pe icoana se imprimase in cele mai mici detalii in structura lemnului.

Asa un eveniment, petrecut chiar sub ochii lui, nu putea fi tainuit, s-a gandit Iuri. Mai ales ca si-a amintit si ce-i spusese in copilarie evlavioasa lui mama: "Cand gasesti o icoana, se cuvine s-o daruiesti unui sfant lacas". Ducand icoana la Manastirea Yuriev, nu departe de Novgorod, omul a avut parte de o noua surpriza: icoana gasita de el era, de fapt, Icoana Maicii Domnului "Rugul aprins". Abia atunci a inteles Iuri de ce nu s-a lasat bucata de lemn mistuita de foc. Din inalta pretuire, icoanei i s-a facut un chivot special si a fost depusa, spre inchinare, in biserica manastirii. O valoare deosebita se considera a avea si bucata de lemn pe care s-a imprimat imaginea Maicii Domnului, considerata "icoana nefacuta de mana omeneasca". Si aceasta este pusa intr-un chivot si asezata la loc de cinste, in biserica din Iuja.

Cum a ajuns icoana in cuptorul lui Iuri? Cumparase busteanul de la un depozit. Se stia ca era trunchiul unui pin batran, ce crescuse pe locul unde candva fusese un cimitir, in perimetrul caruia, in 1920, se construise o capela. Dupa doar 4 ani, capela a fost daramata, iar cimitirul facut una cu pamantul. Pinul, vlastar tanar pe atunci, scapase ca prin minune. Peste cateva decenii, in timpul unei furtuni, a fost lovit de fulger, din care cauza se uscase apoi, si a fost taiat. Cum a ajuns icoana in trunchiul pinului? Se spune ca atunci cand a fost distrusa capela, cineva ar fi fixat icoana in arbore. Cu o intelepciune mai presus de cea a multor oameni, pinul a imbratisat icoana ca pe o pretioasa comoara, ascunzand-o privirilor hulpave ale vanatorilor de icoane, pentru a le-o reda apoi credinciosilor, care au atata nevoie de semne ceresti.

Sursa:FORMULA AS

Evolutia iubirii

2011-12-30T14:16:00.003+02:00

In cele ce urmeaza vor fi prezentate diverse niveluri de experimentare si de raportare la iubire. Aceste trepte toate sunt integrate pe calea continua a sufletului care se angajeaza sa invete plenitudinea iubirii constiente pe planeta Pamant.

Toate etapele sunt perfecte in sine, sunt necesare si foarte valoroase. si fiecare aspect nou, mai extins, mai pur si mai constient al iubirii se bazeaza pe cele de dinainte si in mod obligatoriu le cuprinde in sine pe acestea. si toate ne sunt daruite din IUBIREA ABSOLUTA a lui Dumnezeu pentru noi, COPIII SAI IUBITI !

1. Primul nivel al iubirii este servirea inconstienta al propriului corp fizic. Acesta este un instinct animalic automat si involuntar.

2. Al doilea nivel este sustinerea familiei de provenienta si integrarea intr-un grup mai numeros (societate), unde impreuna este mai usoara si mai sigura supravietuirea fizica. in cazul animalelor acest nivel reprezinta unirea si sprijinul reciproc in cadrul stolurilor, grupurilor, haitelor etc; iar in cazul fiintei umane corespunde gintelor si triburilor.

3. Al treilea nivel deja este posibil in mod specific doar oamenilor si reprezinta unirea in alianta a mai multor triburi, neamuri, clanuri si formeaza constinta identitatii etnice. (Mai nou s-a descoperit ca sunt si unele aliante intre grupuri numeroase de animale apartinand unor specii distincte.) Egoul uman (si chiar si sufletul uman trezit) simte clar aceasta apartenenta constient sau inconstient si se raporteaza si se lasa ghidat de aspectul respectiv (egregorul).

4. Identitatea rasiala umana, respectiv identificarea cu rasa avand pielea neagra, alba, galbena si rosie. Aceste rase umane sunt in corespondenta cu elementele cosmice de baza ale creatiei (tattvele) si pana in prezent s-au dezvoltat fiecare pe cate un continent distinct al planetei. in epoca actuala, pentru prima oara in cursul istoriei cunoscute a umanitatii rasele au inceput sa se amestece atat exterior, din punct de vedere al locului geografic, cat si din punct de vedere cultural, mental, filosofic si chiar biologic-genetic. Suntem participantii procesului de sinteza si de unificare la acest sfarsit de ciclu evolutiv planetar; dar deocamdata ca si specie (Homo Sapiens Sapiens) nu suntem foarte atenti, sensibili si constienti de insemnatatea acestui fapt.

5.Pana aici in linii mari a fost vorba despre evolutia constintei si a iubirii la nivelul supravietuirii, a egoului cu accent preponderent pe diferentele specifice si limitatoare ale mentalului si ale corpului fizic, cu toate ca toate aceste nivele si aspecte exista si in domeniul sufletului ca niste etape ale trezirii. Din acest punct de vedere calea sufletului este integrarea si daruirea sincera, libera si constienta prin sacrificiul fata de o unitate din ce in ce mai mare si mai extinsa, din ce in ce mai apropiata de UNITATEA ABSOLUTA a iubirii si a constintei. TRAIREA PENTRU COMUNITATE iN LOC DE TRAIREA IN COMUNITATE. Acest salt al constintei si al iubirii marcheaza trezirea sufletului, ca semn evident si indubitabil prin care un Om adevarat se deosebeste de un animal (oricat de inteligent si eficient ar fi animalul respectiv in lupta pentru supravietuire).

Omul care simte si urmeaza iubirea se sacrifica pe sine renuntand la interesele sale individuale in interesul comunitatii mai mari caruia ii apartine. in loc de egoism la el prevaleaza abnegatia, in loc de calculele si asteptarile privind propriul avantaj omul manifesta incredere, acceptare si rabdare. Tendinta de a judeca neajunsurile si slabiciunile unor situatii sau a unor fiinte el in mod natural se raporteaza cu o dorinta reala de intelegere si isi ofera ajutorul in mod neconditionat ori de cate ori este nevoie. (in mod evident compararea acestor perechi de raportare la nivelul egoului respectiv al inimii poate continua cu multe alte exemple insa acum nu aceasta este scopul.)

Pana acum era vorba despre relatia dintre individ si societate, iar acum urmeaza relatia dintre doua fiinte umane si diferitele forme de manifestare ale iubirii dintre ei.

1. Prima oara imediat dupa nastere experimentam relatia dintre copil si parinte. Aici prin natura lucrurilor este o necesitate ca doar parintele sa fie cel care (se) daruieste constient, iar copilul sa joace in mod exclusiv rolul celui care accepta si primeste totul. El depinde in totalitate de exterior, de parinti, sub aspectele supravietuirii fizice, a sigurantei emotional-afective si al echilibrului psihic in general. si nu din cauza ca este egoist. Un nou nascut nu dispune de ego (ideea falsa si senzatia iluzorica a unui Eu separat de toata creatia) , mintea sa este curata, calma si libera. Totusi corpul are anumite necesitati pe care le solicita si daca nu le primeste cumva, atunci incepe sa se dezvolte egoul. Astfel copilul, pentru a atrage atentia asupra lui, incepe sa invete roluri care nu sunt proprii naturii sale reale. Astfel el deja nu se exprima pe Sine, a inceput sa poarte o masca, a devenit fals si si-a pierdut inocenta. Aceasta etapa cuprinde prima perioada de viata pana la varsta de 7 ani.

2. Dupa aceea in timpul adolescentei (7-14 ani) omul face cunostinta cu trei aspecte noi si foarte importante pentru el. Toate cele trei reprezinta elemente perturbatoare si impreuna sunt capabile sa genereze o criza existentiala profunda prin forta, insolitul si caracterul surprinzator si coplesitor.

A. Pubertatea, trezirea sexuala trezeste in copil energii foarte intense si necunoscute pe care nu le poate controla si astfel el devine foarte expus si in mare masura chiar subjugat de acestea. Din acest motiv nimic nu mai functioneaza asa cum el invatase pana atunci, cum a fost obisnuit. Daca pana acum el s-a descurcat cumva cu el insusi si cu viata, in acest moment el este depasit de situatie. isi pierde echilibrul interior si sentimentul sigurantei. si acest fenomen mai are si o componenta afectiva extrem de puternica si anume aparitia starii de indragostire. (constiinta comuna identifica starea de indragostire cu starea de iubire insa cele doua aspecte au origini specifice si clar distincte) Aceasta stare de indragostire este doar una din laturile dorintei divine de contopire, de fuziune, de unificare.

B. Tot acum apare si capacitatea de reflexie interioara, de atentie constienta si un anumit discernamant incipient. Copilul isi pune intrebari mai profunde despre el insusi, despre viata si despre lume. Prin acumularea tutror experientelor sale de pana acum deja are o conceptie personala despre viata si simte ca vrea sa fie liber, vrea sa poata decide singur, vrea sa isi urmeze propriile alegeri si sa actioneze liber. El doreste sa scape de tutela sufocatoare a parintilor sia adultilor dar launtric simte ca deocamdata nu este pregatit sa isi rezolve toate problemele singur si de aceea are nevoie si solicita sprijinul adultilor. si â€“ din pacate â€“ la aceasta varsta noi, adultii nu prea ii acordam aceasta libertate fireasca, si an general abuzam de slabiciunile colpilului nostru, profitam de avantajul pe care il avem si il manipulam il fortam, il obligam sa se alieneze. in trecutul istoric cunoscut experienta umanitatii ne arata ca in perioada adolescentei copii sunt incorsetati, obstructionati, inselati, convinsi sau chiar corupti de catre parintii lor â€žiubitoriâ€. Exact ca si mai inainte, de cand s-a nascut.

C. Trezirea spontana si inconstienta a sufletului. La aceasta varsta omul incepe sa isi simte din nou propriul suflet, chiar daca de obicei nu este constient de aceasta. Totusi copilul incepe sa isi da seama launtric ce anume il atrage, ce isi doreste, ce ii place si ce fel de indeletniciri i se potrivesc la modul profund. El descopera directia de pornire pe calea fericirii sale, altfel spus sesizeaza chemarea si ghidarea sufletului sau. insa parintii sai, de obicei cu sufletul adormit, nu il inteleg, fiindca nu il pot simti sufleteste, si ei sesizeaza doar ca in exterior copilul lor se comporta neobisnuit si oarecum dezorientat. Din fericire exista din ce in ce mai multe exceptii, parinti constienti si cu adevarat demni care isi sprijina copii pe cararile alese de acestia.

Din cauza acestor trei noutati serioase copilul devine un om nou insa el nu se cunoaste pe Sine, nu este constient. Chiar daca el in mod spontan traieste si experimenteaza toate fenomenele legate de cele trei aspecte nou-venite in viata lui. Din acest motiv exista diverse sarbatori si ritualuri de initiere si de acordare a calitatii de adult (femeie respectiv barbat cu un rol si o valoare specifica in cadrul comunitatii) la popoarele care inca traiesc in natura si care sunt numite de aroganta stiintifica occidentala drept primitive. Ajutorul intregii comunitati este de un real folos si constituie o pregatire eficace a tanarului prin diverse incercari de natura sa ii dea incredere in sine si trezesc constiinta responsabilitatii sale.

Dupa aceea in perioada cuprinsa intre 14-21 de ani tanarul in mod firesc si involuntar se deschide si se angajeaza pentru a invata la nivel mental, afectiv si fizic multe lucruri care il ajuta sa devina capabil pentru viata independenta. inca este asistat de parinti si alti adulti ai comunitatii din care face parte (rude, profesori, cunostinte) in toate domeniile vietii dar el accepta ajutorul acestora in mod special doar in unele cazuri si situatii mai dificile sau de o importanta mai mare. Din pacate nici generatia adulta nu poate oferi o reteta perfecta pentru viata fericita, ei insisi fiind in lipsuri si suferinte interioare si exterioare.

in perioada actuala al inceputului de mileniu, noi, adultii trebuie sa ne deschidem sa devenim atenti si sa invatam de la copii nostrii indiferent de varsta lor, fiindca ei sosesc deja gata pregatiti pentru transformarile profunde generale care au loc acum pe planeta noastra. Noile generatii sunt mult mai treji din punctul de vedere al iubirii, al sufletului si al constientei spirituale. Ei sunt mai puternici, mai curati si mai atenti; ei aduc si impartasesc acestei lumi intelepciunea si armonia iubirii neconditionate pe care o exprima. Ei nu sunt indusi in eroare si deturnati de tentatiile care au reusit sa corupa majoritatea parintilor lor.

Ei evita in mod constient capcanele si slabiciunile ce carecterizeaza societatea noastra moderna si sunt imuni din nastere la bolile fizice si psihice afectiv-mentale care au invins nenumarate fiinte umane mai inainte. si ei vin pe Pamant doar sa ajute. Chiar si cei care s-au nascut incepand cu a doua jumatate a secolului XX au reprezentat (si reprezinta si astazi) impreuna o tranzitie importanta in acest sens, dar copiii zilelor noastre sunt in mod clar tangenti cu perfectiunea (Prima generatie de aparitie masiva a acestor suflete in epoca actuala a fost cea a hipiotilor, apoi au urmat in anii 70 copiii indigo, urmati la finele mileniului II de catre copii de cristal si respectiv in prezent de copii supranumiti COPII CURCUBEU. Aceste denumiri nu sunt intamplatoare, ele exprima configuratia aurica si capacitatile spirituale cu totul deosebite pe care aceste suflete le folosesc in mod constient in interesul intregii planete si a umanitatii.)

Ei sunt armate de invatatori intelepti si de mici incep sa ne educe, sa ne ajute si sa ne ghideze prin exemplul lor. Energiile si rezonantele specifice acestor copii, cuvintele si comportamentul lor ne aduc aminte si ne ajuta sa avem si noi incredere iar in iubirea curata, infinita si neconditionata, in perfectiunea vietii si in libertatea constienta a tuturor COPIILOR DIVINI, a noastra, a fiecarei fiinte umane.

7. si atunci (la 21 de ani) tanarul devine adult, o fiinta umana matura, puternica si independenta, capabila sa ia decizii, sa discearna si sa aleaga asumandu-si responsabilitatea pentru actiunile sale libere. Aici tanarul a pierdut deja aproape in totalitate calitatile de copil.

Din cauza accelerarii nemaiintalnite a ritmului vietii exterioare (personale si sociale) si interioare (rapiditatea cu care experientele sufletesti si spirituale se succed in constinta omului ca individ si specie) toate fazele precedente se manifesta din ce in ce mai timpuriu si acest proces inca nu a atins culmea catre care goneste. Viata pe Terra in prezent a devenit extrem de intensa si plina de valtori puternice descendente si de cai spiralate cu sens ascendent.

in orice caz de aici incolo copilul nu mai este nici inconstient si nici slab, ci a devenit un om tanar. (FEMEIE/BARBAT)

8. incepand cu acest moment ea/el incepe sa isi traiasca cu adevarat propria viata libera. Pana acum copil fiind a fost la cheremul lumii, al celorlalti oameni, etc., deoarece era inca neexperimentat, nepregatit, imatur si inconstient din punct de vedere biologic, afectiv, mental si spiritual. Nu ii fusese permis si nici nu avea capacitatea launtrica sa isi foloseasca liberul arbitrul si sa decida asupra propriei vieti si propriei fiinte. Societatea in general, dar mai ales familia unde s-a nascut a constituit un factor puternic si inevitabil care il manipula, il conducea, il folosea si la modul global il determina conform limitelor deja stabilite si stipulate prin ansamblul legilor scrise si nescrise.

9. si doar aici, in aceasta perioada a vietii sale interioare si exterioare pot apare diversele relatii libere cu ceilalti oameni, in conformitate cu sentimentele, viziunea si alegerea sa.

Si va avea cunostinte, amici si colegi. Aceste interactiuni sunt relativ superficiale, bazate pe aspecte pur exterioare, formale si lipsite de aproape orice responsabilitate. Ele au loc din cauza unor coincidente ce depasesc vointa si puterea de control al tanarului. Aceste situatii legate de profesie si de distractie sunt tot atatea prilejuri de comunicare caracterizata de rutina privind aspecte tehnice, hobby-uri, sport si petrecerea timpului liber. in aceasta faza a interactiunilor umane sunt specifice destinderea si absenta oricarei exigente de apropiere sufleteasca mai profunda. Chiar si asa aceste contacte reprezinta o integrare la un anumit nivel in societatea umana a adultilor si raspunde nevoii de apartenenta la un grup uman, avand la baza dorinta egoului de a fi acceptat respectiv lasat liber in cadrul comunitatii. Aceasta stare nu aduce satisfactii launtrice deosebite, este semnul unei permisiuni exterioare reciproce si nimic mai mult. Prin ea singuratatea individului se mentine si la fel persista si dorinta de a fi iubit si de a-si exprima iubirea.

10. si atunci va urmari si va hrani relatii de prietenie. Cu oameni asemanatori, cu care se completeaza reciproc sub diverse aspecte si la multiple niveluri. Prietenii au ce oferi si totodata pot primi unul de la celalalt multe valori afective, cunostinte mentale respective trairi si experiente complexe sufletesti-spirituale. Iar daca cei astfel imprieteniti raman loiali si curajosi, atunci prin puterea iubirii adevarate care ii uneste, toate aceste transferuri cantitative si calitative vor avea loc la modul concret oferind sprijin si imbogatind deopotriva pe amandoi. Aceasta este minunea si gratia sacra a lui Dumnezeu Tatal, si din Voia Lui aceasta este chiar ordinea sacra si perfecta a vietii macrocosmice. si de aceea fara exceptie in fiecare caz de prietenie autentica lucrurile se desfasoara intocmai. Iar iubirea curge liber intre ei si amandoi sesizeaza si traiesc constient caldura acestei realitati.

Deja sau deschis intrucatva si fiecare si-a depasit intr-o anumita masura considerabila limitele inchistatoare ale egoului. Ei isi impartasesc aspectele, experientele si problemele mai profunde cu care se confrunta in viata lor. Toate acestea au loc deopotriva in actiunile, sentimentele si gandurile lor, iar in cazul cel mai fericit aici se include si comuniunea lor si in dimensiunea adevarului spiritual. Unirea a doua fiinte devine un fapt din ce in ce mai plenar pe masura ce ei isi urmeaza mai curajosi chemarea inimii si glasul sufletului care ii ghideaza. si, in functie de uniunea lor sufleteasca ei sunt pe zi ce trece mai impliniti si fericiti, liberi, puternici, curati. si toate acestea definesc masura in care PENTRU EI ARE UN ROST ADEVARAT SA TRAIASCA O SOARTA UMANA PE PAMANT IN ACEL PREZENT. in cazul in care ceea ce ei simt impreuna este sincer, pur si puternic si daca ei urmeaza acest sentiment se daruiesc si se abandoneaza acestei realitati pe care o traiesc si chiar o alcatuiesc impreuna, atunci niciodata in viata nu vor mai fi singuri vreoadata. Daca insa devin falsi, prefacuti si necinstiti, daca se lasa pacaliti si invinsi de fricile egoului lor si se indeparteaza, se izoleaza reciproc si se exclud din uniunea prieteneasca de care au avut parte, altfel spus daca abuzeaza mai mult sau mai putin constient de acest dar primit de la Dumnezeu, atunci singuri vor refuza ceea ce i-ar fi putut ajuta realmente si in consecinta vor ramane iarasi expusi in solitudinea obtuza a propriului egoism.

Unde se intalnesc mai multi decat doi prieteni adevarati, se formeaza grupuri mai numeroase unde fiecare se simte in largul lui, este deschis catre toti membrii grupului, sunt afectuosi intre ei si se intereseaza si se inteleg profound reciproc, fiecare cu fiecare. O asemenea viata este vestitorul PARADISULUI pe Pamant.

Daca un asemenea grup bazat pe iubire sincera, asumata, curata, si ingrijita, aceasta este deja un miracol si daca ei toti reusesc sa se sprijine in interiorul acestui grup de prieteni pe termen lung, atunci acest fapt are o insemnatate deosebita la fel ca si in cazul prieteniei intre doua suflete. Timpul este proba finala pentru tot ceea ce apare in viata omului care aduce si indeparteaza multe experiente si posibilitati, iar daca prietenia este pretuita la justa ei valoare atunci chiar ea va fi solutia si forta care va ajuta grupul sa treaca cu bine prin toate cele, indiferent de conditiile exterioare schimbatoare. si un asemenea grup format din prieteni de suflet va razbi prin toate greutatile, pericolele si obstacolele numai daca este autentica si strabatuta de o iubire constienta. Astfel sufletele celor care formeaza grupul va deveni mai liber, cu o viziune mai clara, cu o pozitie mai stabila si avand o putere crescanda in intensitate si armonie. Ei toti urmeaza chemarea inimii cu incredere, curaj, si credinta constienta pe de o parte, si cu un imbold profund, irezistibil si spontan ce este urmat voluntar de fiecare data cand este nevoie pe de alta parte. in caz ideal ambele aspecte sunt prezente simultan, iar atunci prietenii implicati se simt total liberi atat singuri cat si impreuna. si aici, numai aici, pentru prima oara in experienta de viata pamanteana isi poate face aparitia o noua faza a iubirii interumane.

11. Sentimentul si experimentarea FRATERNITATII. Aceasta este o stare sufleteasca si de constiinta cu totul aparte. La acest nivel fiinta umana devine constienta si astfel relatia de fraternitate functioneaza prin excelenta doar in masura constientei. Cei care se simt si se raporteaza ca fratii in cadrul marii familii a umanitatii trebuie in prealabil sa isi da seama de importanta si valoarea inexprimabila a iubirii si astfel la modul real Sa ACCEPTE, Sa ISI ASUME SI SA IUBEASCA INTREAGA FIINTA A CELUILALT OM. Fiecare devine un receptacol total permeabil si daruit fara rezerve pentru universul launtric si misterios al celuilalt si se ofera la modul cel mai firesc si simplu, fara prejudecati pentru sustinerea totala pana la sacrificiul de sine a fiintei celuilalt, constient fiind inclusiv de slabiciunile si lipsurile acestuia precum si de urmarile dificile ce ar putea rezulte din acestea. si nu din cauza unui destin neinteles si obligatoriu, ca in cazul familiei biologice, ci din cauza identitatii unei realitati interioare esentiale care este simtita si constientizata, recunoscuta si servita cu fidelitate fie ca ea se manifesta in propria fiinta, fie prin sufletul celuilalt. Aici apare increderea neconditionata in adevarul si armonia celuilalt suflet, stare ce exclude orice indoiala, judecata sau opozitie. Toate acestea sunt posibile si mereu victorioase prin prezenta permanenta si revarsarea coplesitoare a iubirii, datorita sentimentului euforic si miraculos al libertatii in suflet.

Aici nu conteaza calitatile, problemele, lacunele de caracter sau de educatie, situatia materiala, apartenenta sociala, credintele religioase, starea sanatatii, etnia, rasa, sexul, viziunea despre lume, scopul vietii sau puterea de intelegere si de a iubi a celuilalt. Conteaza un singur lucru.

ASUMAREA FERICITA A IUBIRII. PENTRU CEI CARE AU ATINS ACEST NIVEL DE CONSTIENTA IN IUBIRE TOATE ACESTEA LE SUNT ABSOLUT NATURALE sI USOARE DE INDEPLINIT, INDIFERENT DE DIFICULTAILE EXTERIOARE CU CARE SE POT INTALNI PE CALEA IUBIRII TOTALE. UN ASEMENEA OM PRECUM SI CEI CARE FRATERNIZEAZA ASTFEL UNII CU CEILALTI TOATE ACESTEA IN MOD EVIDENT SI NECESAR SE MENTIN PE PERIOADA INTREGII VIETI SI CONTIUNA CHIAR SI IN CELELALTE DIMENSIUNI EXISTENTIALE DUPA PARASIREA PLANULUI MATERIAL, FIZIC. ACESTE FIINTE UMANE AU DEVENIT SUFLETE INFRATITE IN INSASI INIMA ETERNITATII, IN IUBIREA UNIVERSALA A LUI DUMNEZEU.

Ei se pot baza unul pe celalalt mereu si in orice situatie fiindca fidelitatea lor nu depinde de gradul de marime a efortului necesar, a riscului prezent sau a problemei ce trebuie rezolvat. Ei sunt loiali si prezenti unul pentru celalalt din cauza ca se iubesc infinit. Ei sunt cu adevarat liberi in cadrul acestei iubiri fraterne si astfel pot oferi si primi, cere si refuza orice fel de sprijin si cu toate acestea ei nu traiesc din/prin sau unul pentru celalalt, ci mai degraba prin aceasta iubire atotcuprinzatoare viata si experienta lor comuna le apare ca un fel de poveste la care participa impreuna. Numai ei cunosc si traiesc acest basm al vietii in care iubirea este pe primul loc si tot iubirea invinge toate obstacolele fara exceptie. Ceilalti sunt orbi, nu simt si nu constientizeaza miracolul sacru in care fratii sufletesti sunt imbaiati necontenit de Gratia Divina. Singurul motiv pentru care ei au parte de acest cadou divin este simplul fapt ca s-au abandonat iubirii care este chiar prezenta vie in sufletul lor a lui Dumnezeu Tatal. EI ISI ASUMA COMPLET IUBIREA PE CARE O SIMT INTERIOR! EI IUBESC SA IUBEASCA CU ADEVARAT LIBER!!!

12. Atunci cand acest sentiment inaltator al fraternitatii uneste pentru o perioada lunga de timp un grup mai mare de fiinta umana, atunci aceste suflete se deschid si se apropie atat de intim incat ei vor simti, vor gandi, vor decide si vor actiona ca o singura fiinta, ca o singura constiinta, ca o singura iubire incomparabil mai profunda, mai plenara, mai puternica si mai armonioasa decat oricare om individual care face parte din acest grup si vor forma un egregor organic unificat.

Daca egregorul grupului este suficient de puternic prin puterea celor care il formeaza, atunci ei toti vor ramane impreuna pe parcursul mai multor vieti si mai multor morti fizice, astrale si cauzale. Ei aproape ca o fiinta unica se roaga si prin gratia divina primesc misiuni comune pentru care lucreaza impreuna si astfel ajutati de Dumnezeu Tatal ei ca grup indeplinesc o menire mai complexa, mai dificila si mai importanta decat rolul oricarui om singuratic sau oricarui grup uman numeros dar care nu este cu adevarat unificat de iubirea lui Dumnezeu acceptata ca forta directoare a vietii lor.

Misiunea acestor grupuri in general este in legatura cu raspandirea spiritualitatii, a iubirii si a constientei pure. De altfel exact aceasta este si scopul lor ca suflete si ei sunt dornici, pregatiti si demni pentru o asemenea lucrare a lui Dumnezeu prin ei.

Au capacitatea sa ii ajute, sa ii invete si sa ii ghideze pe fratii si surorile lor pe calea trezirii sufletului, a inimii si a constiintei spirituale. Ei toti sunt caracterizati printr-o anumita candoare jucausa, spontaneitate si dezinvoltura dezarmanta, precum si de o smerenie fireasca, o inima calda si un simt exceptional al responsabilitatii pentru implinirea Vointei Divine. Pentru aceasta fiecare dintre ei sunt inzestrati dinainte de nastere cu puteri si talente aparent miraculoase si misterioase, dar totusi in fapt acestea sunt numai tot atatea expresii ale perfectiunii Copiilor Divini treziti la realitatea faptului ca ei sunt creati cu adevarat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu Tatal. Prin prezenta si viata lor ei demonstreaza realitatea si exemplifica intregii umanitati comuniunea frateasca prin abandonul intru iubirea divina, fidelitatea simtita si respectata fata de idealul misiunii grupului si actiunea ferma, armonioasa si plina de tenacitate in directia contopirii constiente cu Spiritul Tatalui Ceresc. Ei isi desfasoara munca sprijinindu-se reciproc si sustinuti de gratia tainica a lui Dumnezeu pentru a contribui astfel in mod eficient la realizarea Planului Universal de Fericire al lui Dumnezeu.

Nivelul urmator in ceea ce priveste evolutia iubirii intre fiintele umane poate sa apara oricand incepand cu prietenia adevarata intre oamenii de sex opus si aceasta este dragostea. De obicei ea chiar apare usor si natural atunci cand prietenia devine suficient de stabila, sincera si profunda.

13. DRAGOSTEA INTRE BARBAT SI FEMEIE APARE PRIN EXCELENTA NUMAI DATORITA GRATIEI SACRE A LUI DUMNEZEU SI EA TREZESTE DEOPOTRIVA INIMA SI SUFLETUL LA UN NIVEL DE CONSTIENTA SI TRAIRE MAGICA SPECIFICA ACESTEI FORME A IUBIRII. Atunci cand atat femeia cat si barbatul sunt la un nivel relativ egal de deschidere, armonie si constienta, atunci amandoi sunt in mod asemanator atinsi si transformati de gratia divina si iubirea lor este una reciproca. Ei simt la fel, cred la fel si isi asuma la fel de sincer si constient plenar si profund atat libertatea cat si responsabilitatea care li se acorda prin aceasta dragoste. Astfel daca ei se daruiesc neconditionat si pana la capat ghidarii acestei iubiri, ei pas cu pas DIN DOUA SUFLETE SEPARATE DEVIN O SINGURA FIINTA CONSTIENTA, numit in traditia spirituala a umanitatii si ANDROGINUL DIVIN GLORIOS (COPIL DIVIN CONSTIENT, CONSTIINTA sI IUBIRE CHRISTICA).

Aceasta osmoza interioara pana la o starea desavarsita de unificare se produce in timp printr-o deschidere a fiecaruia intru fiinta celuilalt, la toate nivelele si sub toate aspectele ce caracterizeaza fiinta umana (fizic, energetic, emotional, afectiv, mental, supramental si spiritual). Iar acest miracol este posibil si este realizat efectiv numai si numai de catre IUBIREA DIVINA ATOTPUTERNICA SI ELIBERATOARE.

Totodata cuplul de indragostiti este condus printr-o succesiune de fericire din ce in ce mai vasta in final topindu-se in extazul etern al lui Dumnezeu. Cei doi aspira la o deschidere si o cuprindere simultana perfecta astfel incat sa se lasa cu adevarat uniti (UN-iti) de taina sacra a iubirii. intreg procesul incepe cu foamea animalica a egoului pana la disolutia si contopirea eliberatoare cu celalalt suflet intru aceasi Unitate, in aceasi Constiinta Identica cu Sine ESTE JOCUL LIBER SACRU sI PERFECT iN TOATE DETALIILE ALE LUI DUMNEZEU IN CADRUL CREATIEI, ACEASTA ESTE ESENTA SI ROSTUL ULTIM AL VIETII.

ACEASTA ESTE DE FAPT: VIATA. Parcurgerea tuturor etapelor de evolutie prin invatarea, experimentarea, intelegerea, simtirea si trairea tuturor posibilitatilor oferite de jocul creatiei si in final realizarea completa a acestei faze ultime. Astfel de la constiinta extrem de limitata si redusa a materiei fizice minerale sufletul trece rand pe rand in forme mai evoluate cum sunt plantele, animalele, oamenii, ingerii si androginul. Cuplul de indragostiti care s-a unit la toate nivelele simultan, permanent si perfect va accede in Sine la starea existentiala a Copilului Divin Constient. Doi intr-UNUL, ADAM KADMON, ANDROGINUL GLORIOS, REINTEGRAREA INTR-O SINGURa FIINTA A LUI ADAM SI A EVEI, DAR ACUM DEJA INTELEPT SI CONSTIENT iN VIRTUTEA TUTUROR EXPERIENTELOR PRIN CARE A TERCUT IN CADRUL JOCULUI CREATIEI. O FIINTA TOTAL LIBERA SI TOTAL RESPONSABILA. ACESTA ESTE OMUL CEL NOU, OMUL ADEVARAT. ASA VOR FI COPII NOULUI PAMANT. ACESTA ESTE TELUL CATRE CARE SE INDREAPTA IN ACESTE VREMURI INTREAGA UMANITATE CA SPECIE., CONFORM PLANULUI DIVIN SACRU. EI IL VOR INTiMPINA PE IISUS CHRISTOS LA A DOUA VENIRE IN GLORIE PE PAMANT. IAR IUBIREA CHRISTICA iI VA PUTEA INUNDA IN MOD FIRESC SI CONSTIINTA CHRISTICA II VA PATRUNDE CU USURINTA PENTRU CA VOR FI GATA, VOR FI PREGATITI. SI SFANTUL PAMANT VA FI iN iNTREGIME IAR EDEN, CA LA iNCEPUTUL POVESTII OMULUI. GRADINA EDENULUI, ASEMENEA GRAALULUI SAU RAIULUI SAU ESTE DE FAPT REGASIREA PROPRIEI IDENTITATI DE IUBIRE LIBERA SI CONSTIENTA.

ACEASTA ESTE CONDITIA NEMURIRII.

Si reintoarcerea ACASA, dizolvarea in Dumnezeu Tatal se realizeaza dupa ce aceasta cale spirituala a fost strabatuta pana la capat., iar fiinta s-a eliberat pe calea iubirii de absolut toate iluziile mintii despre propria-i imperfectiune, limitare si finalitate.

Si, dupa toate acestea, fiinta care a ajuns la niveul de constienta totala in adevarul ca el este Copilul perfect al lui Dumnezeu, asadar el, Androginul Christic triumfator se abandoneaza pe Sine intru Tatal Ceresc si se topeste in Fiinta Suprema, de fapt in Fiinta Unica Eterna .

Sursa:mail

Voteaza Radio Vocea Sufletului!

2011-12-23T23:46:00.003+02:00

Radio Vocea Sufletului participa la concursul "Selectia Nationala a Premiilor Online Radar de Media 2011". Daca vrei sa ne sprijini, intra pe acest link si voteaza-ne: Radar Media (categoria nr. 6 - radiouri online).

Prima etapa a concursului se termina pe 25 decembrie, asa ca mai sunt doua zile pentru a ne vota. Multumim anticipat!

Un Craciun plin de lumina si bucurie!
Cu drag, echipa Radio Vocea Sufletului

Culegi ceea ce semeni

2011-12-18T13:15:00.002+02:00

Legea cauzei si efectului este aceeasi cu legea „actiune/reactiune”, care spune: „Culegi ceea ce ai semanat”. Este o lege importanta si trebuie sa tii seama de ea in orice imprejurare. Ea te va ajuta sa devii stapan pe destinul tau. intotdeauna, in mod inevitabil, cauza antreneaza dupa sine efectul. Este o lege imuabila pe care o regasim pe toate planurile – fizic, psihic, mintal, cosmic si spiritual. A nu crede in ea e la fel de lipsit de sens ca a nega legea gravitatiei si a te arunca de pe o cladire de 60 de etaje, sau a bea un pahar cu otrava crezand ca nu te vei otravi pentru ca lichidul din pahar pare inofensiv.

Legea „cauza/efect” este ireversibila. E firesc sa crezi ca, daca semeni morcovi, vei culege morcovi si nu cartofi. Acelasi fenomen se produce si in viata ta. Culegi ceea ce semeni. Toate urmarile de aici ti se trag. Tot ceea ce culegi a fost semanat de gandurile tale constiente si inconstiente. Ti-as putea cita mii de exemple in acest sens. in prezent, ai putea trai intr-o casa in valoare de o jumatate de milion de dolari? Nu. Nu e pentru tine, e numai pentru cei bogati? Exact. Este suficient pentru a culege ceea ce gandesti. Dar cum se face ca sunt atatia care traiesc in castele? Exista mii de milionari. De ce ei si nu tu? Pur si simplu pentru ca ei cred in asta. Te tenteaza sa pleci intr-o calatorie pentru un an? A, nu! Asta nu se face! Nu ai timp, nici bani! Atunci, asta vei culege. Ramai acolo unde esti. Crezi ca ai o boala ereditara? Da? Ah, da, imi dau seama. Nu ai de ales. Ai diabet, ca tot restul familiei. Nu vei recolta niciodata altceva pentru ca ai acceptat in mod inconstient ideea ca aceasta boala e ereditara. Stii ca e dovedit faptul ca exista foarte putine boli ereditare? Singura pe care eu o recunosc intr-adevar este modul de a gandi transmis din generatie in generatie… „Nu pot. Nu sunt in stare”; iata cel mai bun mijloc de a trece pe langa succes!

Legea cauza-efect actioneaza la fel asupra tuturor. Fie ca esti sarac, bogat, papa, cersetor, barbat, femeie, copil, aceasta lege exista pentru fiecare dintre noi. Si, de fiecare data cand i te impotrivesti, tu esti cel care suporta consecintele. A fi capabil sa cunosti efectul pe care-l provoaca o cauza este o dovada de mare intelepciune. Daca-ti petreci viata lenevind si asteptand sa-ti pice totul din cer, n-ai sa culegi niciodata aceleasi lucruri ca cel care inventeaza si munceste continuu. Sunt atatia oameni preocupati sa-i invidieze pe altii, sa contemple succesul pe care-l au, resemnandu-se cu gandul ca ei nu vor avea niciodata aceasta sansa. Ei vor culege ce au semanat, mai precis, nimic.

Daca nu culegi destula dragoste in viata ta, cine a uitat s-o semene? Daca nu te bucuri de toata afectiunea pe care o doresti, cine a uitat s-o semene? A-ti demonstra afectiunea prin gesturi nu va determina in mod automat o recolta bogata de dragoste. Totul depinde de felul in care o faci. Aici este vorba de adevarata afectiune, adevarata dragoste, cea pe care o daruiesti din inima, fara a astepta nimic in schimb. Nu poti culege ceva din inima altora daca iubesti cu capul. Daca vrei sa schimbi efectele si reactiile din viata ta, tot ce ai de facut e sa schimbi cauza. Observa ceea ce culegi si adu-ti aminte ce ai semanat. Inevitabil, vei gasi cauza.

Poti verifica legea cauza-efect prin teste simple: daca te apropii prea mult de foc, o sa te arzi; daca tii in mana un cub de gheata, iti ingheata degetele. Poate este prea simplu! Dar aceasta lege importanta nu e cu nimic mai complicata. Orice ai face, reactiunea e la fel ca actiunea, tot asa cum efectul e totuna cu cauza si ceea ce recoltezi e totuna cu ce ai semanat. Omul isi complica deseori viata in fata simplitatii. Se indoieste, isi face griji si se simte derutat pentru a se regasi, in final, tot in punctul de plecare. Si, pe tot parcursul acestui drum, s-a confruntat cu o multime de lucruri neplacute pe care le-ar fi putut evita daca ar fi cautat de la inceput in el insusi. Raspunsul este intotdeauna acolo.

Daca anumite situatii se repeta in mod regulat, fara sa poti intelege ce se intampla, accepta ideea ca aceasta recolta a fost semanata de tine, probabil chiar din frageda copilarie. Ai decis inca de atunci sa te ascunzi in tine insuti, iar astazi continui sa culegi aceleasi rezultate. Aceasta recolta se poate manifesta printr-o sanatate fragila, diferite boli, violenta etc. Tu nu-ti aduci aminte de aceste decizii pentru ca ele sunt practic intotdeauna luate in mod inconstient.

Totusi, nu e nevoie sa te intorci atat de mult in timp pentru a incerca sa intelegi. Nici macar nu e nevoie sa incerci sa intelegi. Poti uita trecutul si sa incepi de azi o viata noua .

Daca vrei, poti schimba efectul din viata ta schimband cauza chiar din aceasta clipa. Decizia iti apartine. Daca te hotarasti ca de acum inainte vrei sa culegi dragoste, poti incepe sa semeni cand si unde vrei. Nu te mai preocupa de trecut si de cauzele care s-au pus in miscare. Nu mai cauta sa afli care situatie a produs cutare sau cutare efect. O iei de la inceput. Uita trecutul; acestea nu sunt decat experiente pe care le-ai trait.

Nu e nevoie sa mergi pana la extreme. incepe cu mici realizari, stiind precis ce vrei sa culegi. Fii gata sa treci la actiune. E foarte important sa treci la actiune pentru a obtine reactiunea dorita. Daca ramai acasa si pastrezi totul in mintea ta, rezultatele vor veni foarte greu. Trebuie sa pui energie in ceea ce faci, trebuie sa te misti.

Daca iti doresti o garderoba noua, arunca hainele pe care nu le mai vrei, pretextand ca faci loc in dulap pentru ceea ce vei cumpara. incepe, treptat, sa cauti lucrurile pe care le doresti intr-adevar. Fara indoiala, te gandesti: „Ar fi prea frumos sa fie adevarat; e aproape imposibil sa mi se intample asta”.

Vezi care e cauza pusa in miscare? Fii constient de toate gandurile tale. Ce gandesti citind aceste ganduri? Crezi in ceea ce spun? Esti gata sa traiesti in acest fel sau mai ai inca indoieli? Daca te indoiesti, nu vei obtine niciodata ceea ce vrei.

Daca vrei sa ai mai multi prieteni, sa fii in mijlocul oamenilor si sa ai o viata activa, incepe prin a intreprinde ceva in acest sens. Gaseste-ti prieteni; aproprie-ti oamenii, vorbeste cu trecatorii de pe strada, oriunde te-ai afla. Fa asta in fiecare zi. Astfel vei pune o noua cauza in miscare.

Deci, incepi prin a vizualiza ceea ce vrei; apoi treci la actiune, incredintat ca vei obtine ceea ce vrei. Recolta nu e mereu instantanee; de aceea, perseverenta e un atribut indispensabil al fiintei umane.

Legea cauza-efect se va ocupa de cealalta persoana potrivit intentiilor pe care le are fata de tine . il va face sa culeaga ce a semanat. De aceea, e important sa ne ocupam numai de treburile noastre si sa invatam sa-i acceptam pe oameni asa cum sunt.

Gandeste-te ca poti avea tot ce-ti doresti. Nu e nici o limita pentru ca tot ce exista pe Pamant a fost creat pentru fiecare dintre noi. Deci, scrie ce vrei sa culegi si treci la actiune inca de pe acum.

In urmatoarele zile,incearca sa devii mai constient de atitudinile tale negative care te pot impiedica sa obtii ceea ce vrei. Transforma-le in ganduri pozitive. Iata afirmatia pe care trebuie sa o rostesti cat mai des posibil:

Incepand de acum,seman si culeg cu gandurile, cuvintele si actiunile mele, numai ce-mi este benefic.

Sursa:mail

A trai fara incetare in bucurie

2011-12-10T21:15:00.005+02:00

A trai fara incetare in bucurie pare ceva imposibil fiindca nu se cunoaste structura fiintei umane. Dincolo de corpul fizic, astral si mental, noi posedam inca trei corpuri superioare: corpurile cauzal, budic si atmic. Aceste trei corpuri ne pun in legatura cu lumea divina si daca reusim sa le dezvoltam, nici chiar grijile si necazurile nu ne mai pot distruge sau intuneca ceea ce suntem
pe cale sa traim in regiunile luminii.

De aceea, prin gandurile, sentimentele si faptele noastre, dar si prin meditatie si rugaciune, trebuie sa ne straduim zilnic sa pastram legatura cu lumea divina, pentru a continua sa traim in
sufletul si spiritul nostru. Iar sufletul si spiritul nostru ne inspira o cu totul alta modalitate de a vedea si simti lucrurile.

Atunci cand sufletul si spiritul vorbesc in noi, atatea necazuri dispar, atatea suferinte!Iar ele se transforma chiar in liniste, in intelepciune, in intelegerea sensului vietii.

Omraam Mikhaël Aďvanhov

Tehnologii de dezvoltare umana

2011-12-04T15:19:00.002+02:00

Protejeaza-te de actiunea nociva a radiatiilor cu care intri in contact!
(Telefoane mobile, telefoane fixe fara fir, cuptor cu microunde, televizor, calculator, fire de inalta tensiune, radio, etc.)

Stii cat de mult esti afectat de radiatiile electromagnetice?

Pe langa nivelul de stres si de incordare zilnica cauzate de ritmul agitat si presant al vietii sociale, mai exista si alte surse perturbatoare. RADIATIILE ELECTROMAGNETICE, chiar daca nu le vezi cu ochiul liber, te inconjoara aproape oriunde mergi, iar „imbratisarea” lor te seaca de energie la propriu.

Te poti proteja impotriva radiatiilor cu un maxim de eficienta!

Cea mai sigura cale este desigur evitarea totala a acestor radiatii invizibile. Dar, realist, nu putem renunta la civilizatie, la avantajele tehnologice moderne si pentru asta platim un pret suplimentar care este sanatatea noastra. Intre cele doua extreme iti recomandam moderatia si de cate ori este posibil redu la strictul necesar utilizarea telefonului sau expunerii la orice tip de radiatii EM. Acestea sunt masuri pasive care tin de responsabilitatea fiecaruia.

O masura activa care te va ajuta sa contracarezi cea mai mare parte a acestor efecte nocive este VITAL PROTECT. Principiul pe baza caruia functioneaza acest aparat este simplu: exista o frecventa de rezonanta care ne branseaza la energiile vitalizante si binefactoare ale Pamantului denumita Schumann (dupa cel care a vorbit pentru prima data despre ea, Otto Weber Schumann). Oamenii de stiinta afirma ca aceasta frecventa de rezonanta este ritmul oscilator al campului magnetic al Pamantului. Experientele efectuate au demonstrat ca daca in apropierea imediata unei fiinte umane (de exemplu) exista un generator pe frecventa Schumann, creierul devine imun la radiatiile nocive din mediul inconjurator. Si invers, perturbarea acestei frecvente la nivelul organismului duce in scurt timp la boala. Studiile NASA au confirmat aceste experiente, astfel incat acum cosmonautii folosesc acest gen de dispozitive si in spatiu pentru protectie si refacerea vitalitatii. VITAL PROTECT creeaza un camp de protectie pe o raza de 2 metri in jurul sau.

De ce functioneaza VITAL PROTECT si care sunt cele mai importante beneficii?

Este un aparat cu structura radianta alcatuita prin combinarea unor spirale realizate din metale nobile si o retea de cristale. Aceasta structura genereaza un vortex care echilibreaza energiile de-a lungul coloanei si asigura o purificare continua a campului subtil al fiintei. Simpla ei prezenta langa un subiect produce o echilibrare a energiilor vitale si astfel, organismul devine imun la influente radiante nocive.

Ai nevoie de protectie atat in timpul zilei, cat si pe timpul noptii – fie ca lucrezi, fie ca dormi. Este foarte important sa dai randament in ceea ce faci si la fel de important sa te odihnesti profund. De aceea, este cu adevarat necesar sa te folosesti de un aparat practic pe care sa-l poti lua oriunde cu tine, sa nu ocupe mult spatiu si sa fie usor. Poti tine VITAL PROTECT atasat la curea, in buzunarul de la haina sau in geanta langa tine.

Retine ca Vital Protect te conecteaza la energiile vitale ale Pamantului si iti echilibreaza fiinta integrand-o in armonia Universului cu ZERO eforturi din partea ta. Este practic o conexiune puternica la Forta Vitala a vietii pe Pamant.

Pentru mai multe informatii sau pentru achizitionarea acestui aparat da-ti click pe acest link: VITAL PROTECT

ALCHIMIA CREIERULUI

Reconfigureaza-ti creierul si fii genial in 3 - 6 saptamani!
Scapa de stres in doar 10 minute!
Redescopera echilibrul si bucuria de a trai
Mentine-ti mintea agera indiferent de varsta

Descopera cum iti poti schimba undele cerebrale fara efort in doar cateva minute de la stres la relaxare profunda si chiar meditatie, pentru o sanatate mai buna, somn profund regenerator si performante de varf!

Ce este MIND SYNERGY si ce REZULTATE are?

Este un dispozitiv de stimulare cerebrala bazat pe principii stiintifice solide. El actioneaza prin intermediul stimulilor luminosi si vizuali si este prevazut cu un microcontroler, memorie si programe proprii. Cele 51 de programe ale sale acopera intreaga gama de efecte si beneficii aduse de acest tip de stimulare cerebrala.

Din totalul informatiilor pe care le primeste creierul, aproximativ 95% sunt receptate pe cale vizuala. Din restul de 5 procente mai mult de doua treimi le constituie stimulii auditivi. Astfel, realizand o stimulare vizual-auditiva putem capta aproape intreaga atentie a creierului. Cel care s-a ocupat sistematic pentru prima data, in anii "50 de stimularea creierului prin intermediul semnalelor luminoase si sonore a fost doctorul Francis Lefebure. Numeroasele sale studii experimentale realizate pe loturi de studenti voluntari precum si pe mai mult de 200 de pacienti, au demonstrat ca in urma unor stimulari simple audiovizuale de acest gen (lumina si sunet alternant stanga/dreapta) apar efecte profund benefice care se mentin mai multe zile.
Intr-o singura sedinta cu Mind Synergy efectele cel mai des intalnite in cadrul studiilor si despre care ne-au relatat utilizatorii sunt:

o stare de relaxare spontana si profunda
vid mental, linistire completa a activitatii mentale
euforie, o bucurie coplesitoare fara obiect
modificarea perceptiei temporale si spatiale in timpul somnului (intrepatrunderea mai multor universuri)
disparitia in timpul sedintei a anumitor tulburari
aparitia unor idei noi, deosebite, a unor solutii foarte inspirate
un somn profund, regenerator.

Dupa mai multe sesiuni utilizatorii au relatat aparitia urmatoarelor rezultate:

amplificarea capacitatii de concentrare si memorare
stimularea creativitatii
cresterea volumului de informatii memorate
randament excelent la invatare accelerata
intrarea rapida si cu rezultate foarte bune in meditatie.
stimularea capacitatilor mentale latente precum telepatia, precognitia si clarviziunea.
aparitia unor fenomene precum dedublarea astrala si visele constiente.

Cum se foloseste?

MIND SYNERGY este foarte usor si placut de utilizat. Asezat confortabil sau intins pe pat iti pui ochelarii speciali, castile si apesi butonul ‚pornit". In cateva minute vei intra intr-o stare de relaxare speciala, o stare modificata a constiintei numita transa.

Pentru mai multe informatii sau pentru achizitionarea acestui aparat deosebit accesati acest link:

MIND SINERGY

Ziua Sfantului Andrei

2011-11-29T10:01:00.002+02:00

Sarbatoarea Sfantului Andrei este o sarbatoare incarcata de magie si mister. Desi este o sarbatoare crestineasca in care este cinstit sfantul Andrei, apostolul care a propovaduit pentru prima oara crestinismul pe meleagurile romanesti, peste aceasta sarbatoare, in timp, s-au suprapus mituri, credinte populare si obiceiuri cu iz pagan. Datinile si obiceiurile din popor legate de aceasta zi si noapte sunt insa multe si numeroase. Au frumusetea si farmecul lor, iar cei care stiu sa se lase cuprinsi de vraja acestei sarbatori, vor experimenta pe propria piele autenticitatea unei Halloween pur romanesc.
Cele mai frumoase traditii si obiceiuri romanesti legate de ziua Sfantului Andrei:

Ziua lupului

Ziua Sfantului Andrei mai este cunoscuta in popor si ca Ziua Lupului sau Gadinetul schiop. Se crede ca in aceasta zi lupul capata anumite puteri pe care nu le are in restul anului: el devine mai sprinten si isi poate indoi gatul astfel incat sa isi vada coada. Traditia spune ca aceasta noapte este o noapte speciala si pentru lupi. De peste paduri si dealuri, la chemarea sfantului Andrei, lupii se aduna laolalta. Sfantul, considerat a fi stapan peste fiare, imparte prada si hrana fiecarui lup in parte pentru a avea in iarna care vine. Totodata, el le da voie lupilor sa atace animalele celor care nu respectat sarbatoarea. De aceea, daca vrei sa-ti aperi animalele din gospodarie de atacurile lupilor in noaptea dinspre sfantul Andrei, este bine sa eviti sa faci curat, sa maturi in casa si sa duci gunoiul afara, sa nu imprumuti (te vei afla in paguba daca o vei face) si nici sa nu te pieptani.

Pentru protectie impotriva lupilor si pentru evitarea eventualelor pericole, exista un alt obicei mostenit din strabuni. In anumite sate, in noaptea Sfantului Andrei, este de datoria barbatului sa ascunda coasa astfel incat nimeni sa nu o gaseasca. Este de datoria femeii sa ingroape un drob de sare in pragul grajdului. Sarea trebuie descantata inainte si scoasa de sub pragul usii a doua zi cand se pune in mancarea vitelor. Animalele vor fi astfel ferrite de vrajile rauvoitorilor. In anumite zone, oamenii lipesc cruci de ceara pe cornul drept al vitelor. La randul tau, fereste-te de lupi in aceasta noapte. Se crede ca omul muscat de lup in aceasta seara se transforma in varcolac…
De asemenea, este bine sa nu faci treaba in aceasta zi. In caz contrar, se crede din batrani, vei fi incercat de boli grele si ciudate.

Sa citim in… vreme si-n elemente vegetale. Predictii meteorologice din popor

In popor, vremea din noaptea Sfantului Andrei o prevesteste pe cea a iernii. Daca cerul va fi fara nori, iar luna se va vedea sus pe cer inseamna ca iarna care va veni va fi calduroasa. Daca cerul va fi acoperit de nori, iar pe cer va fi luna plina, iarna va fi incercata de zapezi mari. Tot de Sfantul Andrei, se rup crengute de mar si se pun in apa. Daca infloresc de Sfantul Vasile, va urma un an plin de belsug si roade. Aceste crengute inmugurite, in anumite zone ale Olteniei, sunt folosite ulterior pe post de sorcova de ziua Sfantului Vasile.

Un alt obicei de prevestire a vremii este obiceiul celor 12 cepe. Fiecare din cele 12 cepe reprezinta o luna diferita a anului. In ajunul Sfantului Andrei, cele 12 cepe se pun intinse in podul casei, lasandu-se acolo pana in ajun de Craciun. Cele care au ramas frumoase sau au incoltit sunt lunile care vor fi incarcate de belsug si roade. Cepele care s-au stricat reprezinta lunile in care vremea va crea paguba. Tot in ajunul sfantului Andrei, exista traditia ca toti membrii familiei sa puna grau la incoltit intr-o farfurioasa cu apa. Graul trebuie pastrat si ingrijit pana in seara de Anul Nou. Cel al carui grau va creste des, frumos si verde va avea parte de un an frumos si plin, bogat in evenimente pozitive. In anul respectiv, va avea parte de noroc si va merge bine in toate privintele, atat in dragoste, cat si pe plan financiar.
Noaptea Sfantului Andrei, o noapte de temut…

Noaptea Sfantului Andrei este o noapte de iubit si de temut. In noaptea de dinaintea Sfantului Andrei (pe 29 inspre 30) se fac cele mai puternice vraji si descantece de dragoste. Prin diverse trucuri mostenite din batrani, fetele incearca sa-si ghiceasca viitorul in iubire si sa-si vada iubitul in vis. Tot in aceasta noapte, strigoii si alte spirite malefice care nu au fost primite in lumea de dincolo dupa inmormantare umblan nestingherite pe drumuri, atacand pe cei care nu sunt pregatiti. Drumurile sunt bantuite in aceasta zi de ‘strigoi vii”, “strigoi morti”, de moroi si pricolici, personaje de temut ale folclorului romanesc pe care ai face bine sa nu le superi sau sa le manii. Ele provoaca pagube in gospodarii, pocesc, amutesc, chinuie, iau virilitatea barbatilor, strica binele si impiedica livezile in a rodi. De aceea, casele trebuie unse la usi si la geamuri cu usturoi. Tot cu usturoi se ung si tarusii portii. Oalele trebuie intoarce cu gura in jos, cenusa calda scoasa din soba, usile trebuie inchinate cu o lumanare aprinsa si sfintita, placinte dulci si alimente cu usturoi trebuie sa se afle pe masa fiecarui crestin, firimituri de paine trebuie intinse afara, in gospodarie… Astfel, strigoii vor sta deoparte de casa respectiva si nu vor face niciun rau…

… dar si o noapte de iubit

Numeroase sunt si traditiile si obiceiurile ce tin de descifrarea viitorului in dragoste. Fetele care doresc sa vada in vis chipul celui iubit isi pun busuioc sau 41 de boabe de grau sub perna in noaptea de 29 spre 30. „ Voi, 41 de fire de grau / Eu voi adormi / Si voi hodini / Dar eu ma rog lui Dumnezeu / Sa-mi trimita ingerul meu / Cel ce mi-e dat de Dumnezeu” ( T. Pamfile – Sarbatorile de toamna si Postul Craciunului ), trebuie sa spui inainte de a te duce la culcare. Daca visezi ca un barbat iti va lua boabe din acest grau, acel barbat iti este ursitul si te va cere in casatorie in curand.

O alta metoda cunoscuta de a afla daca vei avea noroc in dragoste si te vei casatori este metoda celor 9 cescute. In ajunul Sfantului Andrei, fetele tinere necasatorite trebuie sa umple noua cescute cu apa (pline ochi) si sa le verse continutul intr-o strachina mai mare. Strachina respectiva se asaza sub icoana sau chiar sub icoana Sfantului Andrei daca ai in casa. Ziua urmatoare, apa din strachina trebuie masurata cu aceleasi cescute. Daca in strachina mai ramane apa, este semn ca fata respectiva isi va gasi alesul in curand. Daca in schimb, ultima cescuta nu se va umple, fata respectiva va mai avea de asteptat. In anumite zone, in noaptea sfantului Andrei, cand luna plina este vizibila pe cer, fetele tinere merg pe furis la o fantana si o afunda in apa, rugandu-se Sfantului Andrei astfel: "Sfinte Andrei/ Scoate-i chipul in fata apei/Ca in vis sa il visez/C-aievea sa-l vaz". (Tudor Pamfile – Sarbatorile la romani) .
Totodata, in anumite sate romanesti, se mai pastreaza urmatorul obicei, ‘obiceiul citirii in pari’: fetele ies in miez de noapte afara (in noapte de 29 spre 30) si se indreapta catre gardul casei lor. Ele ating unul din parii gardului fara sa se uite care este, dupa care numara in continuare pana la al noulea, insemnandu-l totodata cu o fir de lana rosie. Ziua urmatoare, pe lumina, se duc la parul respectiv, cel insemnat cu rosu. Daca parul este neted – sotul va fi chipes, insa sarac. Daca parul va fi noduros, nu foarte inalt – sotul va fi sarac, batran si nu va trai prea mult. Daca parul are coaja grasa, sotul va fi foarte avut.

In unele zone se credea ca fetele care poarta usturoi la brau in aceasta zi au sanse mai mari sa se marite in anul care vine. Stiu, zambiti… Si eu :)... De asemenea, daca pui un firicel de busuioc sfintit sub perna inainte de culcare si daca iti este ursit sa te mariti in anul respectiv, vei vedea in vis chipul viitorului sot. Oare asa sa fie?...

In vremuri de demult, exista un alt obicei prin care fetele tinere puteau vedea anticipat chipul celui sortit. In ajunul Sfantului Andrei, chiar la miezul noptii, cu parul despletit si dezbracata pana la brau, intr-o incapere luminata de doua lumanari, fata respectiva trebuia sa se aseze intre doua oglinzi dispuse paralel, una in fata sa, alta in spate. In oglinda din fata trebuia sa isi priveasca chipul. Se spune ca in oglinda din spate ar fi trebuit sa vada reflectat chipul ursitului sau sa vada scene din viitor...
Conform superstitiilor din batrani, ca sa te protejezi impotriva puterii lupilor si sa nu-i aduci in apropierea gospodariei, ar trebui sa nu iti piepteni parul in aceasta zi, sa nu torci, sa nu faci curat in casa sau sa dai gunoiul afara. Seara sfantului Andrei reprezinta si un prilej de aflare a viitorului si de “citire” a vremii. In unele zone ale Munteniei, exista obiceiul de a semana grau in farfurioare. Persoana al carei grau va creste frumos, verde si des va avea parte de un an prosper si benefic. Graul nu trebuie aruncat, ci dat ca hrana pasarilor cerului. Totodata, daca va fi luna plina si cerul acoperit cu nori, se spune ca iarna va fi lunga si grea. Daca pe cer sunt stele multe si nu se vad nori, este semn de iarna usoara. In acelasi timp, de Sfantul Andrei, in casa se aduc mladite de cires si se pun in apa. Daca infloresc pana in sarbatoarea Craciunului, anul care vine va fi unul bogat.

Noaptea in care “strigoii vii”, “strigoii morti”, moroii si spiritele malefice ratacesc in lume…

Noaptea Sfantului Andrei este splendida si terifianta in acelasi timp. Nu i se spune degeaba Noaptea Strigoilor… este singura noaptea cand strigoii isi parasesc locurile din cimitire si umbla printre oameni stricand si facand rele. Este o noapte in care barierele intre lumea mortilor si lumea viilor dispar. Pe langa “strigoii morti”, morti ce nu si-au gasit linistea si drumul in lumea de dincolo, se crede ca in noaptea de 29 spre 30 noiembrie drumurile sunt populate si de “strigoi vii”, spiritele oamenilor care pleaca fara voia lor din trup si se razboiesc cu strigoii morti provocand la randul lor rautati si sperieturi. Dar baltile sunt populate si de vrajitoare, iar vazduhul si de varcolaci...
Strigoii provoaca diverse pagube, luand mintile oamenilor, stricand rodul livezilor, imbolnavind animalele, luand potenta barbatilor, chinuindu-i si sugand sangele celor vii, pocind chipurile frumoase. Tragandu-se din copii nebotezati, oameni ucisi, oameni neputreziti sau inmormantati de vii, oameni cu pacate grave sau carora nu li s-au facut slujbele crestineste de inmormantare si pomenire, moroii nu sunt atat de malefici precum strigoii. Au insa obiceiul de a suge sangele animalelor. Pricolicii sunt oameni care fara voia lor isi parasesc locuinta in aceasta noapte si se intrupeaza temporar in vietatile pamantului. In anumite zone, pricoliciul este infatisat ca un om cu coada. Fie provine din incest, fie asupra lui au cazut vraji si blesteme de nedezlegat.

Femeile au rolul de a-si proteja familia impotriva strigoilor intorcand toate oalele din casa cu gura in jos sau imprastiind in intinderea gospodariei bucati din paine pentru ca strigoii sa le manance si sa nu patrunda in casa. Pentru ca se stie ca strigoilor le place sa se adaposteasca la caldura, in ziua Sfantului Andrei, cenusa calda trebuie si ea scoasa din soba. Oamenilor le revine datoria de a se proteja impotriva varcolacilor prin arme redutabile: usturoiul si candela, aceasta din urma pastrandu-se aprinsa pe tot parcursul noptii.
In functie de zona, usturoiul se agata de usile de la intrare sau se unge cu el tocurile usilor si al ferestrelor. Hornurile trebuie si ele sa fie neaparat astupate. In anumite parti ale tarii, se mai pastreaza inca Obiceiul Usturoiului, o petrecere in care fetele si flacaii de la sate joaca si chefuiesc de-a lungul intregii nopti, pazind astfel usturoiul si gonind spiritele rele.
Se spune ca descantecele, vrajile, ritualurile de dragoste au putere in noaptea magica…

Iubirea si dorintele de iubire ale oamenilor nu sunt nici ele lasate deoparte intr-o noapte a magiei si a posibilitatilor precum este cea de 29 spre 3o noiembrie. Unele ritualuri si superstitii legate de dragoste au disparut, altele s-au pastrat. In vremuri de demult, exista obiceiul de "macinare a graului indarat". Din acest grau macinat, amestecat cu apa, se framantau turte. Turtele erau asezate pe o scandura, urmand sa se dea drumul cainelui pentru a le manca. Urma sa se marite in curand fata a carei turta era mancata prima de caine. In alte zone, fata care dorea sa se marite prepara o turta speciala, extrem de sarata, pe care trebuia sa o manance inainte de a se duce la somn. Daca visa un barbat care ii aducea apa in somn pentru a-si potoli setea, inseamna ca acel barbat este ursitul ei si ca o va cere in casatorie.
Ca sa il visezi pe cel harazit de Dumnezeu sa-ti fie sot, se spune ca in noaptea de 29 spre 30 noiembrie trebuie sa iti pui sub perna 41 de boabe de grau. Daca visezi ca un barbat iti ia boabele de grau, inseamna ca te vei marita in curand. Tot in aceasta seara, fetele care doresc sa-si afle viitorul in iubire trebuie sa umple noua cescute cu apa si sa le toarne intr-un vas, asezandu-l sub icoana. Inainte de culcare, trebuie sa se roage cu credinta sfantului Andrei. A doua zi, cu aceeasi ceasca, trebuie sa masoare apa din vas. Daca in ultima ceasca ramane apa putina, este semn ca vor mai avea de asteptat pana cand isi vor intalni alesul.

Conform unui alt obicei, fetele care doresc sa isi afle viitorul in iubire trebuie sa aiba la indemana o verigheta sfintita de preot in biserica si un pahar cu apa neinceputa. Aruncand verigheta pe fundul paharului cu apa, trebuie sa priveasca intens la ea. Se spune ca, avand convingere si credinta, vei putea vedea in mijlocul verighetei chipul celui care iti va pune la randul sau verigheta pe deget.

In unele zone se credea ca fetele care poarta usturoi la brau in aceasta zi au sanse mai mari sa se marite in anul care vine. Stiu, zambiti… Si eu :)... De asemenea, daca pui un firicel de busuioc sfintit sub perna inainte de culcare si daca iti este ursit sa te mariti in anul respectiv, vei vedea in vis chipul viitorului sot. Oare asa sa fie?...

Pentru a atrage iubirea si pentru ca cel ursit sa apara mai repede in destinul lor, fetele de maritat realizau ritualul “facutului cu ulcica”. Langa soba, fetele tinere intorceau cu gura in jos o ulcica de lut noua, nefolosita. Asezau pe dosul ei trei carbuni aprinsi, rostind o incantatie, rotind vasul de trei ori si rugandu-se sfantului Andrei pentru a-i indruma pasii celui iubit.
Simple superstitii sau... pe undeva... si un strop de adevar?

Sursa:Garbo.ro

Parintele Arsenie Boca(Omul lui Dumnezeu ) Film

2011-11-28T14:24:00.003+02:00

Astazi, 28 noiembrie, se implinesc 22 de ani de cand parintele Arsenie Boca a trecut la cele vesnice.

Parintele Arsenie Boca ne da incredere in bunatatea lui Dumnezeu si in iubirea Sa nesfarsita fata de noi pacatosii:

"Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos e mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu".

"Cand dai, la inceput dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce esti."

Parintele Arsenie Boca

Astazi - Luna Noua si Eclipsa partiala de Soare

2011-11-25T12:12:00.002+02:00

"Eclipsa partiala de Soare care a avut loc in aceasta dimineata la ora 08:10, intr-un moment de Luna Noua in Sagetator este, din punct de vedere astrologic, un eveniment ce poate aduce oportunitati imense pentru viitor deoarece ni se pune la dispozitie un urias rezervor de energii. Aceasta conjunctura ne cheama sa dezvoltam trasaturile pozitive ale Sagetatorului, sa ne bazam pe intuitie, spontaneitate, incredere, speranta ,credinta... Schimbarile radicale fac parte din limbajul karmic al unei Eclipse de Soare. Ascendentul momentului maxim este in Sagetator. Astfel, vorbim de un ascendent mutabil de foc ce induce un puternic spirit de aventura, cautarea unor noi directii, noi orizonturi, cautarea spiritualitatii si a cunostintelor inalte. Este o lectie a curajului, a optimismului. Aceasta energie ne poate ajuta sa devenim “exploratorii” neajunsurilor noastre, problemelor noastre, putand gasi o rezolvare, o noua directie. Este o oportunitate de a descoperi in noi toate raspunsurile de care avem nevoie..."
( http://adriana-astro.com/eclipsa-de-soare-in-sagetator-25-noiembrie-2011-ora-08

Si pentru ca energia acestei eclipse inca va continua sa se manifeste o perioada, va invitam la o noua experienta meditativa pe Radio Vocea Sufletului. In aceasta seara, de la ora 23:00, puteti participa la o meditatie la unison, menita sa ne ajute sa beneficiem de energia transformatoare a acestui moment. Va asteptam cu drag!

www.radiovoceasufletului.ro

Misterul numit Braţo

2011-11-24T10:03:00.002+02:00

În Croaţia, în Zagreb, există un om pe care mii de oameni îl solicită zilnic să-i ajute. Numele lui este Iosif Gotbarac cunoscut de toţi ca Braco din Srebreniak. Acest economist de 38 de ani se deosebeşte complet de sute de mii de alţi "vindecători" din toată lumea. Acest om nu a dat niciodată vreun interviu la televiziune, presă sau radio. El nu a dat vreun anunţ publicitar şi nu şi-a publicat lucrările în vreun fel. Totuşi, mii de oameni vin zilnic la Srebreniak şi în fiecare săptămână Braco petrece 3 zile călătorind prin Balcani şi Europa ca să întâlnească oamenii care doresc să-l vadă dar nu pot să meargă la Zagreb.
Pentru mine, Braco radiază o anumită căldură, energie... iar eu obţin putere pentru săptămâna care vine. Simt căldură... ...energia bucuriei... ...ceva perfect, pur... ...bucurie, fericire, totul... ...tărie, siguranţă, o credinţă mai puternică... ...am simţit aşa o energie puternică încât aproape că am leşinat. Şi a trebuit să merg undeva să mă aşez şi să mai scot căteva haine de pe mine bentru că energia era intensă...

"Eu nu sunt un Guru, nici şeful vreunei secte", spune Braco. "Eu sunt aici pentru cei care au sau vor avea nevoie de mine chiar dacă ei nu ştiu încă." "Nu caut nicio răsplată pentru că şi eu sunt un om cu propriile sale tristeţi şi bucurii." "Eu pot vorbi doar despre acţiunile care trec prin mine şi care uneori mă uimesc şi pe mine de lucrurile pe care ele le pot face." Acestea sunt cuvintele unui om care veghează asupra noastră şi ne dezvăluie sufletul său... ca acea spusă a lui Aristotel "Ochii sunt oglinzile sufletului."
Se spune că el a eliberat mii de oameni de sub durere şi stres fără a-i atinge şi fără a spune o vorbă. Tot ce face el e să se concentreze asupra lor în linişte ...
Lucrul interesant despre Braco e că el e foarte tânăr. De obicei, oamenii care se ocupă cu aşa ceva sunt mai bătrâni, în jur de 60, 70 sau 80 de ani. Dar în opinia mea, el are un nivel de conştiinţă de la care e capabil să ajute oamenii.
A fost foarte frumos. Energia venea în valuri Dinspre el venea multă energie. Prin intermediul sufletului meu am trecut problemele mele spre Braco ca să le rezolv.
Am văzut oameni când calmi, când tremurând, când plângând... În sală era o atmosferă greu de descris... ...după această şedinţă mi-am recăpătat, în sfărşit, vigoarea datorită acestor energii puternice prezente aici m-am simţit de parcă nu mai eram în pielea mea şi apoi, dintr-o dată, am redevenit Eu-cea-adevărată...
Obişnuiam să vin aici cu sora mea... Noi purtam o poză a unui băiat de 3 ani care avea 5 fisuri pe creier şi hepatită B. În 20 de zile fisurile au dispărut, iar hepatita a dat înapoi. ...şi după ce s-a mai întremat a putut merge la doctor
Sora mea s-a născut copil normal, a mers bine până la vârsta de 11 ani. După aceea n-a mai putut merge 14 ani şi încă e în scaun cu rotile. Când am auzit de Braco, am luat o poză şi am venit aici, pentru că sora mea nu putea călători. După aceea, când m-am întors acasă rezultatele au fost vizibile. Sora mea a început să se ridice să meargă la toaletă... Ea chiar a început să spele vasele.
Eu am purtat o poză a fratelui meu, care trăieşte în America. El nu l-a văzut niciodată pe Braco. El avea inima slăbită, iar prin poza pe care am purtat-o eu, el a fost complet vindecat... acolo, în New York. Inima lui e acum complet vindecată.
Am avut probleme mari cu rinichii. Două operatii, tractul urinar obturat. Doctorii nu m-au putut ajuta, dar Braco m-a ajutat.
Am astm... aveam crize, aveam glicemia ridicată... Am probleme de familie... Mulţumesc lui Dumnezeu, Toate s-au rezolvat. Aveam 30% din muşchiul inimii mort. Nu era clar dacă voi mai trăi... darămite să mai şi merg... Dar mulţumită lui Dumnezeu sunt aici.
Doctorii mi-au spus că am cancer hepatic şi intestinal. Prima oară când l-am întâlnit pe Braco, aici în Srebreniak, m-am simţit comple diferit... durerile au dispărut. Am făcut din nou toate analizele şi nu mai am nimic, ca şi cum ar fi fost luate cu mâna. Doctorii nu puteau înţelege cum vine asta...
Am o tumoare pe creier. După prima şedinţă cu Braco mi-am făcut analizele. Şi nu mai aveam nimic...
Acea putere creşte cu fiecare zi şi o poţi simţi. O poţi vedea în această mare de oameni care vin aici, în poveştile şi credinţa lor care sunt, de fapt incredibile. Şi totuşi, toate cazurile sunt documentate medical ceea ce face din ele dovezi absolute. Dovezi despre ajutorul pe care îl dă Braco atâtor oameni sunt menţionate în aproximativ 20 de cărţi şi 50 de casete şi DVD-uri. Aceşti oameni sunt martorii unor vindecări miraculoase restabiliţi după cele mai serioase boli. Soluţii pentru probleme rare şi particulare şi aceştia sunt toţi oameni din Srebreniak, Croaţia... de pe cuprinsul Germaniei, Elveţiei, Austriei, Sloveniei, Bosnia-Herţegovina, Serbia şi Muntenegru, Macedonia şi cine mai ştie de pe unde... Ce m-a interesat pe mine în mod special a fost abordarea sa morală faţă de toate acţiunile sale în privinţa capacităţilor sale, datorită faptului că este tânăr şi de nivel intelectual ridicat.
El crede în terapia sa. Problema e că noi, terapeuţii, experţii medicali, noi nu credem aşa cum crede Braco. Noi nu suntem siguri că terapia noastră este eficientă. O analiză asupra lucrării majorităţii vindecătorilor din lume arată o scădere semnificativă a interesului oamenilor după 3-5 ani. Totuşi, chiar şi după 10 ani de activitate, numărul vizitatorilor lui Braco este în creştere.
Am avut probleme femeieşti, am avut fisuri pe ovare am venit aici de 7 ori, iar azi e pentru prima oară când nu mai am fisuri pe ovare.
Când eram mai tânără am avut osteoporoză şi sinuzită. Dar când am început să vin la Braco, totul era din ce în ce mai bine iar acum totul e bine.
El a fost născut prematur, la 7 luni şi suferă de tulburări cerebrale. La vărsta de 2 luni a avut o operaţie la ochi şi datorită lui Braco el poate vedea acum normal. În special cu ochiul drept, cel care rămăsese nedezvoltat şi se spera să fie recuperabil. Sunt încântată, deoarece el a început să meargă puţin Înainte nu vorbea. Acum poate vorbi, mulţumită lui Braco.
În privirea lui Braco se trezeşte ceva despre care noi nici măcar nu ştiam că există. Ne dezvăluie ceva ce noi nu putem stăpâni în mod conştient. Ceva care ne vindecă, ne rezolvă problemele, şi aduce înapoi dragostea.
Poate asta fi adevărat? El este cu adevărat o persoană care nu seamănă cu vindecătorii obişnuiţi. Totuşi principiul este probabil acelaşi, deoarece fiecare vindecător încearcă să surprindă omul la cel mai înalt nivel al fiinţei umane.
"Nu vreau nimic de la voi", spune Braco, "decât ca voi să fiţi deschişi. Pentru că, cu cât sunteţi mai deschişi, cu atât mai puţin forţele întunecate vă apasă spiritul. Iar forţa pe care v-o dau eu vă va întări. Nu încercaţi să fiţi deschişi. Pur şi simplu fiţi deschişi! Nu încercaţi să faceţi fapte bune, doar făceţi-le! Şi nu doar când veniţi la mine sau când încercaţi să ajungeţi la mine de la distanţă, faceţi asta în fiecare zi. Nu contează cât de minor sau nesemnificativ ar părea."

Traducerea şi adaptarea: dumison

SURSA: http://suntsanatos.ro/

Dorinta sufletului: simplitatea adevarului si a dragostei

2011-11-22T10:19:00.002+02:00

Un alt principiu important al sufletului pare a fi simplitatea. Multi dintre noi se implica foarte mult in povestile despre cum credem ca suntem noi, altii si lumea in care traim. Iar povestile au modul lor de a deveni din ce in ce mai importante si cu cat vorbim mai mult despre ele, cu atat mai predominante devin, pana cand ne regasim incarcerati in ele. Povestile noastre devin scenariile noastre; ne coloreaza viziunea si perceptia, ne determina alegerile, ne impovareaza cu frica, resentimente, cu amaraciune si furie.

Cu toata astea, cand privim cu atentie la povestile noastre, de multe ori se dovedeste ca ele au foarte putina substanta si adevar. Cu cat ne spunem povestea mai des, cu atat pierdem din vedere ceea ce este adevarat, transformand adesea o simpla perceptie de moment intr-un adevar imposibil de tagaduit.

Acest adevar auto-creat incepe apoi sa ne defineasca pe noi insine si lumea in care traim, dar de cele mai multe ori ne serveste doar la a ne limita-pentru ca nu realizam ca de cele mai multe ori povestile noastre doar ne limiteaza.

Daca povestea ta este ca “Mama era rece si nu-mi arata afectiune”, urmatoare adaugire la povestea ta va fi “Mama nu m-a iubit” ceea ce se va transforma in “Nu eram suficient de bun pentru a fi iubit”, apoi in “Nimeni nu ma iubeste”, apoi in “Lumea este un loc in care iubirea nu are ce cauta” sau “Intotdeauna imi aleg parteneri care nu ma iubesc.” In acest stadiu, povestea noastra a devenit nu numai punctul nostru de perceptie asupra lumii ci si filtrul prin care intelegem lumea si deci filtrul prin care intelegem toate experientele si interactiunile cu altii si scenariul conform caruia vom atrage experiente in viata noastra.

Scenariul de viata, exact ca un scenariu de film, determina modul cum va juca personajul principal si modul cum ceilalti vor interactiona cu el. Cand povestea noastra devine scenariul nostru (si cu totii avem astfel de scenarii), devenim convinsi ca perceptiile noastre sunt absolut reale cand, de fapt, multe din povestile noastre originale sunt pur si simplu povesti, care nu se pot dovedi prin fapte reale.

Uneori, am investit atat de mult in aceste scenarii si povesti incat insasi vindecarea poate fi sabotata, pe masura ce cadem in capcana “da, dar…” care inseamna rezistenta la schimbare sau dorinta noastra ca altii sa se schimbe pentru ca noi sa fim fericiti.

Vindecarea se creeaza prin imbratisarea adevarurilor simple care nu poarta greutatea povestilor sau a scenariilor noastre. De exemplu, cei care sunt divortati si au investit enorm in povestea relatiei si a mariajului si motivele pentru care s-a intamplat divortul, fapt care ofera justificare pentru furia pe care o simt. In orice caz, de cele mai multe ori povestea duce lipsa de fapte concrete din relatie. Adevarul simplu este urmatorul: “Candva a fost o mare dragoste intre noi si este foarte trist ca aceasta iubire s-a pierdut.”Acesta este un exemplu de adevar de adevar simplu; cand acest adevar poate fi privit in fata, vindecarea poate incepe.

Prezenta sufletului este evidenta atunci cand exista simplitate. Adesea noi trecem peste simplitatea dragostei atunci cand ne concentram atentia pe dorinta noastra ca lucrurile sa fie mai frumoase decat sunt, sau cand dorim ca ceilalti sa ne ofere mult mai mult decat sunt capabili sa ne ofere. Cand trecem cu vederea placerile simple si simplitatea dragostei in relatiile umane, ne indreptam atentia catre ceea ce lipseste si atunci se creeaza scenariile din viata noastra.

Iubirea nu este un secret, este peste tot in jur si este simpla. Este partenerul care iti aduce supa la pat cand esti bolnav, este cineva care-ti tine umbrela cand ploua, este un prieten care te suna sa te intrebe ce faci. Dragostea simpla si deloc complicata este in jurul nostru in fiecare zi.

Dragostea curge atunci cand comunicam simplu. Cand suntem furiosi pe cineva, dragostea poate curge in continuare atunci cand spunem: “M-am simtit dezamagit pentru ca nu ai aparut la petrecerea mea”, mai degraba decat atunci cand cream povesti intregi in jurul unui eveniment, povesti care devin atat de mari incat cea care nu a aparut la ziua ta este transformat in mama pe care o dispretuiesti iar prietenii ajung sa plateasca pretul pentru inca o poveste din scenariul nostru.

Comunicarea simpla a ceea ce nu ne face placere merge mana in mana cu aprecierea simpla. Cu cat suntem mai clari si mai simpli, cu atat dragostea poate curge mai bine. Si pe masura ce devenim mai clari in comunicarea cu ceilalti,si ceilalti ne vor raspunde in aceeasi maniera. Nu va mai trebui sa ascultam povestile lungi care sa ne explice de ce nu au aparut la petrecerea noastra; ci vor spune simplu:”Imi pare rau”, oferindu-ne un adevar simplu.

Exista multe dovezi in jur cum ca dragostea simpla inca mai exista. Doar trebuie sa o constientizam.

Sursa:damaideparte.ro

A trai cu adevarat…

2011-11-20T18:05:00.002+02:00

Nu are sens sa te temi de moarte. Nu sfarsitul corpului fizic ar trebui sa ne preocupe, ci viata pe care o ducem, atat timp cat traim, care sa ne elibereze de moartea spirituala. Fiecare individ care se naste pe pamant are capacitatea de a deveni unic si special, diferit de tot ce a fost inaintea lui si de ce va veni dupa el.

Dar, pe masura ce devenim prizonieri asteptarilor sociale si ai stereotipurilor, ne blocam aceasta capacitate de auto-actualizare. Intervenim intre noi cei care suntem si noi cei ce am putea fi.

Moartea este cheia portii catre viata. Numai prin acceptarea mortalitatii noastre putem gasi forta si curajul de a respinge aceste roluri si asteptari exterioare si de a ne dedica fiecare zi a vietii noastre dezvoltarii depline. Trebuie sa invatam sa ne hranim din resursele noastre interioare, sa ne definim in functie de mesajul pe care-l primim de la sistemul nostru interior de valori, in loc sa incercam sa ne potrivim intr-un rol stereotip care nu ne vine bine.

Negarea mortii este responsabila partial de goliciunea si lipsa de sens a vietii unora; pentru ca, daca traiesti ca si cum ai trai pentru vecie, e foarte usor sa amani lucrurile pe care stii ca trebuie sa le faci. Iti traiesti viata pregatindu-te pentru ziua de maine sau aducandu-ti aminte de ziua de ieri, iar intre timp, pierzi ziua de azi. Pe cand, daca intelegi pe deplin ca fiecare zi poate fi ultima, iti faci timp sa cresti si sa devii din ce in ce mai mult ceea ce esti cu adevarat si sa te apropii de ceilalti.

Trebuie sa intelegem ca, indiferent de cate zile am mai avea, trebuie sa ne implicam total in dezvoltarea noastra personala. Traim intr-o epoca de nesiguranta, neliniste, teama si disperare. E esential sa devenim constienti de forta noastra interioara si sa invatam s-o folosim pentru dezvoltarea proprie si a celorlalti.

Avem nevoie disperata de oameni care sunt destul de dezvoltati pentru a invata sa traiasca si sa munceasca in cooperare cu semenii lor, cu intelegere si dragoste, sa le pese de ceilalti, fara sa astepte anumite servicii din partea acestora, ci pentru ca vor sa-i ajute dezinteresat. Daca imparti dragoste, vei primi dragoste; comportamentul tau te va ajuta sa cresti si vei fi lumina in intunericul acestor timpuri, fie ca e in camera unui pacient bolnav sau pe moarte, intr-un ghetou din Harlem, sau in propria ta casa.

Umanitatea va supravietui numai prin angajamentul si implicarea indivizilor in cresterea lor si a celorlalti. Acest lucru inseamna dezvoltarea unor relatii de dragoste in care toti sunt la fel de preocupati de fericirea personala si a semenilor. Prin aceasta implicare, indivizii vor contribui la ceea ce ar trebui sa fie de fapt umanitatea. Cheia acestei evolutii e moartea. Numai atunci cand vom fi in stare sa intelegem moartea, vom avea curajul sa devenim ce suntem destinati sa devenim.

Cand oamenii isi vor intelege locul in Univers, vor putea sa si-l revendice. Raspunsul nu e in cuvintele de pe aceasta pagina. Raspunsul e in tine. Tu poti deveni un canal si o sursa de forta interioara. Dar trebuie sa renunti la tot pentru a castiga totul. La ce trebuie sa renunti? La tot ce nu esti de fapt; la tot ce ai ales fara a alege si la tot ce pretuiesti fara a pretui; la tot ce ai acceptat doar pentru ca ai vrut sa te conformezi unei forte exterioare; la indoiala care te impiedica sa ai incredere in tine si sa te iubesti pe tine si pe altii.
Ce vei castiga? Te vei castiga doar pe tine, un eu care e linistit, care e in stare sa iubeasca si sa fie iubit si care intelege care e menirea sa.

Dar nu poti sa fii tu insuti decat daca nu esti altcineva. Trebuie sa renunti la aprobarea “lor”, oricine ar fi ei, si sa-ti evaluezi singur succesele si esecurile, in functie de propriile tale aspiratii care corespund valorilor tale. Nimic nu e mai simplu si mai complicat in acelasi timp.

Unde poti gasi forta si curajul de a respinge acele presiuni exterioare si de a-ti alege propriile valori?

Totul e in tine, daca stii sa te uiti cu atentie si fara teama. Moartea ne poate arata drumul, pentru ca, daca intelegem ca timpul nostru e limitat si nu stim cand se va sfarsi, vom putea sa ne traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Trebuie sa ne facem timp sa incepem acum, pas cu pas, intr-un ritm care sa nu ne sperie. Daca traiesti viata cu compasiune, rabdare, speranta si credinta, iti vei gasi in tine forta care sa te ghideze. Cand oamenii isi gasesc un loc linistit, doar al lor, atunci pot trai un rai personal care sa-i reformeze si sa-i ajute sa devina salvarea omenirii.

Moartea este stadiul final al cresterii in aceasta viata. Nu exista moarte totala. Numai corpul moare. Eul spiritual este etern. Poti interpreta acest lucru in ce mod doresti. Daca vrei, poti vedea esenta eterna a existentei tale ca impactul pe care il are fiecare actiune pe care o intreprinzi asupra celor pe care-i atingi si, la randul lor, asupra celor pe care ei ii ating, si asa mai departe, chiar si dupa ce viata ta se va fi terminat.

Nu vei sti niciodata, de exemplu, efectele zambetului si al cuvintelor de incurajare pe care le folosesti pentru a imbarbata pe cineva cu care vii in contact.

Poti fi mai linistit avand credinta ca exista o sursa a bunatatii si fortei mai puternica decat forta fiecaruia dintre noi, dar care e in interiorul nostru, si ca fiecare eu are o existenta care trece dincolo de mortalitatea fizicului si contribuie la formarea acelei forte superioare.

Moartea, in acest context, poate fi interpretata ca un fel de perdea intre existenta de care suntem constienti si cea care ne este ascunsa pana la ridicarea perdelei. Nu e important daca o deschidem simbolic pentru a intelege limitele existentei pe care o cunoastem, invatand in acest fel sa traim fiecare zi cat mai bine, sau daca o deschidem in momentul in care ne sfarsim existenta fizica.

Ceea ce e important e sa realizam ca, fie ca intelegem pe deplin de ce suntem aici sau ce ni se va intampla dupa moarte, scopul nostru ca fiinte umane este de a creste, de a ne uita in interiorul nostru pentru a gasi acea sursa de liniste, de intelegere si forta care formeaza eul fiecaruia din noi, si sa ne deschidem catre ceilalti cu dragoste, acceptare, rabdare si speranta pentru ceea ce putem deveni impreuna.

Pentru a te linisti, e nevoie sa ai un simt al istoriei, sa simti ca esti parte integranta din ce a fost inainte de tine si ce va fi dupa tine. In felul acesta, nu vei fi niciodata singur, iar graba de azi capata o noua perspectiva: nu-ti folosi timpul in mod frivol. Pretuieste-l, fa in asa fel incat sa cresti cu fiecare zi, sa afli lucruri noi si sa devii din ce in ce mai constient de propriul eu. Nu folosi aceasta crestere in mod egoist, ci pune-o in serviciul viitorului.

Nu lasa sa treaca nicio zi fara sa inveti ceva nou. Fa din fiecare zi o piatra din drumul spre dezvoltare. Nu te odihni pana cand n-ai facut ce trebuia. Dar adu-ti aminte – nu te grabi, mentine un ritm constant, nu irosi energia. Si, in cele din urma, nu lasa lucrurile neimportante sa te distraga de la viziunea asupra eternitatii…

Extras din “Moartea, stadiul final al evolutiei”, Dr. Elisabeth Kubler-Ross

Protectia aurica

2011-11-13T20:20:00.004+02:00

Cand sunteti nevoit sa va confruntati cu oameni impuri, care au o orientare morala indoielnica, va simtiti obosit, stresat, nervos, tensionat?

· Constatati adeseori ca, dupa ce ati fost fixat cu privirea de o persoana cu ochi patrunzatori, vi se face rau? · Intrand intr-o anumita casa ati trait brusc senzatii de apasare si disconfort, simtind poate ca acel loc v-ar respinge? · Sunteti cuprins adesea de o teama nedefinita, paralizanta, inexplicabila, in timpul intalnirilor cu anumiti oameni? · Va simtiti inca foarte receptiv ori fragil interior in timpul confruntarilor existentiale pe care le aveti cu ceilalti?

Daca raspunsul la aceste intrebari este afirmativ, atunci cu siguranta ca starea dumneavoastra psihica si mentala nu este tocmai armonioasa, si ca aveti nevoie sa stiti ce inseamna si cum se realizeaza PROTECTIA AURICA.
Aura omului sanatos este mare, de forma ovala, compacta, si inconjurata de o "plasa de protectie" de natura biomagnetica. Cand aceasta "plasa de protectie" este intacta, persoana respectiva se afla intr-o stare permanenta de armonie. Din pacate, in prezent, tot mai multi oameni au aura "ciuruita", distorsionata, afectata. Cum si in ce mod s-a ajuns la aceasta stare de uzura?

"Dusmanul de moarte" al aurei este nervozitatea si oricine intuieste aceasta daca ia in considerare, de pilda, faptul ca la persoanele rautacioase si iritabile apar cu timpul grave dezechilibre. Starea de nemultumire si impulsivitate sporita, ca de altfel toate celelalte stari negative pe care le manifestam deseori (frica, ura, gelozia, revolta), afecteaza aura dinspre interior, producand "gauri" prin care pot intra in orice moment energiile sau gandurile negative generate de alte fiinte umane inconstiente sau de fiinte dezgustatoare din planurile inferioare ale lumilor subtile paralele.

Spatiul eteric este intesat de tot felul de paraziti energetici si de fiinte cenusii care ne pot face rau in mod voit. Elementalii - asa sunt denumite aceste entitati - prefera sa paraziteze pe corpuri straine si pot ajunge chiar sa puna stapanire pe sufletul unui om care si-a mentinut prin gandurile si actiunile sale legatura permanenta cu lumile inferioare, sfarsind prin a fi posedat de acestia.

Entitatea negativa care incepe sa domine mintea si sufletul unei persoane din planul fizic cauta mai ales sufletul unui betiv, al unui dezmatat, sadic, ucigas, hot, avar sau rauvoitor, pentru ca acestia nu detin controlul propriei lor persoane, fiind dominati de pasiunile lor animalice. Elementalii se bucura insa si de suferinta si necazul omului, hranindu-se cu emanatiile rezultate din indignarea, durerea sau teama acestuia. Orice dezintegrare ii face sa jubileze. Vaporii alcoolului, duhoarea fumatului, mirosul de sange, ca de altfel toate tensiunile psihice ale omului sunt pentru ei un adevarat ospat!

Oamenii lanseaza, prin gandurile lor negative, sageti otravitoare

Iata de ce, in cunostinta de cauza, invataturile milenare yoga avertizeaza asupra pericolului intretinerii gandurilor meschine, inferioare, care "intoxica" spatiul si constituie focare de epidemii psihice si mentale, dar si al egoismului, care adauga zi de zi otrava ucigatoare la aura bolnava a planetei noastre.

Pentru fiecare gand emis avem o responsabilitate uriasa, deoarece un gand negativ generat de o fiinta poate fi captat mental de altcineva care va reactiona iresponsabil, devenind astfel o victima la a carei suferinta am contribuit si noi. Sustinem, fara riscul de a gresi, ca numarul crimelor invizibile este infinit mai mare decat numarul asasinatelor sangeroase din lumea fizica. Din ignoranta, ura sau frica, oamenii lanseaza, prin gandurile lor, sageti otravitoare a caror putere este uneori deosebit de mare. Noi putem interfera cu acestea si riscam sa ne lasam influentati de ele, ori de cate ori, prin starea noastra dizarmonioasa, favorizam in propria noastra aura aparitia fisurilor de care am amintit.

In plus, otrava urii si a nervozitatii, a suferintei si a tristetii, a pasiunilor inferioare "se depune" pe obiectele din jur, pe zidurile cladirilor, pe lucrurile personale. Toti cei care, ulterior, vin in legatura cu aceste obiecte, vor fi influentati mai mult sau mai putin, in functie de calitatea si de starea aurei lor.

Cu siguranta ca toate aceste revelatii cu privire la campul energetic, care exista nu numai in jurul corpului nostru fizic, ci insoteste orice manifestare din Univers, dovedeste - daca mai este necesar sa o spunem - ca trebuie sa stim cum ne putem proteja. Este asadar evident ca avem nevoie de o protectie aurica, ce ne va ajuta sa evitam interferenta cu aceste vibratii impregnate in locurile pe unde trecem.

Cum sa contracarezi energiile psihice malefice emise de altcineva asupra ta:

1. Pentru a reusi sa contracarezi un conflict este necesar sa raspunzi cu IUBIRE sau cu UMOR (care arata o stare de detasare). Procedand astfel, nu vei mai interfera cu vibratia energetica negativa a agresorului, ba chiar vei reusi sa-l faci sa constientizeze starea sa penibila, determinandu-l sa si-o modifice radical. Multi dintre noi am intalnit persoane despre care spunem: "Cu el (ea) nu te poti certa". Aceasta arata ca acel om are o structura psihica echilibrata si armonioasa, care il apara de conflicte si de agresivitatea celorlalti.

2. A doua modalitate necesita o forta interioara si mentala mult mai mare. Daca simtiti ca cineva va absoarbe energia, deliberat sau nu ori focalizand ganduri negative sau energii psihice malefice asupra voastra, invocati Lumina Alba Stralucitoare si trimiteti-o asupra persoanei in cauza. Vizualizati cum aura sa se umple de Lumina Alba si mentalizati ca aceasta reuseste sa anihileze energia negativa manifestata asupra voastra.

Alegeti-va una dintre aceste tehnici si aplicati-o perseverent, studiindu-i efectele.
Manifestati continuu o stare pozitiva si o gandire corecta

Integritatea aurei si starea noastra de bine pot fi aparate in primul rand cu ajutorul energiei psihice binefacatoare. Educarea, formarea psihoenergiei protectoare vor constitui o adevarata profilaxie a omenirii. Pentru inceput este necesar sa se emita insistent ganduri curate, benefice, asigurand patrunderea lor in substanta nervoasa prin repetare continua. Se va elimina astfel, treptat, orice tip de rezonanta cu energiile inferioare.

Gandul la Frumos indica totdeauna drumul catre Adevar si este cel mai important remediu pentru multe suferinte. In loc sa ne tanguim, sa ne indignam sau sa-i judecam pe altii, este mult mai bine sa ne canalizam gandurile catre Frumos, Adevar, Dreptate, Cinste, Prietenie, Iubire etc. Acest gen de ganduri constituie cea mai trainica si mai sigura punte catre Fortele Binelui din Univers.

Cel care trimite in spatiu bucurie o primeste inapoi indoit, cel care trimite amaraciune are, drept raspuns, amaraciune. Exemplu de sugestie pentru gandire corecta: Mentalul meu este purificat, puternic si clar. Gandurile mele benefice exprima intotdeauna bunatate, fericire, pace, iubire si frumusete.

Fiti atenti la perceptiile de moment

Al doilea lucru pe care trebuie sa-l realizati este ca, atunci cand sesizati ca prezenta cuiva nu va face bine, simtindu-va "infestati" sau vampirizati de acesta, sa va departati la o distanta suficienta pentru a nu mai sesiza aceasta interferenta. Daca acelasi lucru il percepeti referitor la o incapere si daca imprejurarea va permite, mai bine parasiti-o imediat, fara regrete.

Autosugestia cu idei-forta

O metoda foarte utila pentru a realiza protectia subtila o reprezinta autosugestia cu anumite idei-forta ce ne pun in rezonanta cu fortele subtile benefice si armonioase ale Universului. Afirmatiile urmatoare vor fi repetate de un numar suficient de ori, pentru a ne impregna in mod adecvat subconstientul cu ele. La incheierea fiecarei serii de repetari, ne vom vizualiza ca si cum ne-am privi pe noi insine din afara cat mai detasati, primind starile respective impreuna cu vibratiile luminoase benefice dorite. Procedand astfel, vom constata ca succesele in directia scontata nu vor intarzia sa apara. Afirmatiile sunt urmatoarele:

Pura Lumina Alba profund binefacatoare si atotputernica a Constiintei divine ma protejeaza inundandu-mi fiinta si aparandu-ma de tot ceea ce este impur. Prin prezenta Ei datatoare de fericire in propria mea fiinta, orice rau este neutralizat, deoarece eu am devenit invulnerabil si invincibil, gratie ajutorului Ei Divin.

Vizualizarea unui glob de lumina

Simultan sau separat de aceasta modalitate expusa anterior, putem apela la actiunea unui camp protector de energie divina. Vizualizati un glob de lumina alb stralucitoare in centrul pieptului vostru. Mentalizati ca aceasta lumina incepe sa se roteasca, marindu-se. Ea se dilata pana cand va umple corpul si se revarsa in exteriorul acestuia. Pe masura ce lumina expansioneaza, tot intunericul se retrage din fata ei. Mariti sfera de lumina pana cand ea va avea cam 50 cm grosime in jurul corpului vostru. Fiind cat se poate de focalizati, fixati aceasta imagine cat de mult timp puteti.

Reluati aceasta vizualizare de cat mai multe ori in timpul zilei.

Recomandari impotriva radiatiilor

Telefoanele mobile, monitoarele calculatoarelor, ecranele televizoarelor sunt aparate care prin radiatiile emanate, pot perturba armonia energiilor indeosebi in zona capului. Pentru a evita eventualele dureri care pot aparea in aceasta zona, recomandam o vizualizare cu lumina alba - ca in metoda descrisa anterior - cu deosebirea ca globul de lumina alba sa fie mentalizat la nivelul capului, avand drept punct de plecare si de expansiune zona centrala a fruntii - Ajna Chakra.

Protectia prin pietre pretioase

Exista, de asemenea, si alte metode de purificare, protectie si exorcizare prin intermediul pietrelor pretioase sau semipretioase, si al plantelor. Aceste metode prezinta un inedit aparte, pentru ca ele erau cunoscute si intrebuintate de catre civilizatiile stravechi. Nu este nimic magic in aplicarea lor, doar ca aceste metode se bazeaza clar pe fenomenul de rezonanta stabilit intre aceste pietre sau plante si diferite focare cosmice de putere si energie.

Recomandam deci purtarea urmatoarelor pietre pretioase sau cristale (dupa ce, in prealabil, au fost purificate timp de 7 zile in sare grunjoasa): onix, cuart, turmalina, agata, crizocol, cristal de stanca, jasp rosu, labradorit, rodonit, sodalit si malahit (care asigura protectia in timpul sarcinii pentru femeile gravide). Este foarte important ca piatra sa vina in contact direct cu pielea, fie pe deget - daca este montata pe un inel - fie pe piept - daca este vorba despre un pandantiv.

Ingerarea de plante medicinale

In ceea ce priveste plantele, indicam un tratament care este necesar sa se realizeze o perioada de minimum trei luni, dupa metoda care a fost descrisa de noi in numerele anterioare ale revistei (plante maruntite fin si tinute sub limba 15 minute, de 3-4 ori pe zi, inghitite apoi cu putina apa minerala). Acestea sunt: busuioc, scoarta de stejar, salvie, iarba sarpelui si iarba Sfantului Ion.

Pozitia corpului care ne ajuta sa ne aparam de vampirizarea energetica

Persoanele in varsta, bolnave sau cu tulburari psihice pot sa-i vampirizeze energetic pe cei sanatosi, exact asa cum un burete absoarbe apa. Pentru a evita acest pericol este necesar ca cei sanatosi sa nu fie receptivi si, mai mult decat atat, sa se concentreze mental asupra propriei aure, inchizand circuitele bioenergetice. Iata si o atitudine corporala care ii poate ajuta: stand cu bratele incrucisate si picior peste picior.

Selectati-va anturajul

Dupa o zi de munca, cei mai multi oameni ajung acasa epuizati fizic, psihic si mental. Unele dintre energiile daunatoare ne apartin; altele, cum sunt tensiunile inexplicabile, gandurile ciudate sau sentimentele stranii, nu sunt ale noastre, dar ne afecteaza pentru ca am interferat cu alte persoane, dominate de asemenea energii impure. Daca am fi atenti, am putea detecta persoanele de la care provin aceste trairi negative si fata de care noi ne deschidem si suntem receptivi.

De aceea este esential sa selectam oamenii in prezenta carora ne simtim bine si sa-i deosebim de cei care ne produc stari negative, mai ales pentru aceia care nu pot controla inca sistemul lor energetic.

Fiecare fiinta are anumite probleme interioare cu care se confrunta. A te incarca si cu problemele altora inseamna ignoranta, neputinta, si o sanatate compromisa.

Sursa: mail

11. 11. 2011 - Un moment de cotitura in evolutia omenirii

2011-11-10T16:10:00.002+02:00

Fara indoiala ca multi dintre dumneavoastra ati remarcat o accelerare a evenimentelor in ultimii ani, un proces intens de transformare la nivelul constiintei. Ne aflam oare pe un prag dincolo de care se dechid oportunitati spirituale deosebite? Este oare aceasta zi de 11. 11. 2011 o zi speciala, un portal de trecere spre acel Nou Cer si Nou Pamant despre care diverse traditii spirituale ne-au tot vorbit?

Conform unora dintre cercetatorii Calendarului Mayas, suntem deja in perioada marii translatii la nivelul constiintei, a unei transformari pe toate nivelele la care participa inclusiv Planeta Pamant, cea care, intr-un anumit sens, ne este mama.

Pentru unii, aceste afirmatii pot sa para exagerate, nefundamentate stiintific, o expresie a unui misticism care nu ar trebui sa existe in societatea noastra moderna, super-civilizata...

Dar oare ne putem baza cu adevarat doar pe cunoasterea stiintifica oficiala? Cu siguranta ca nu! Toti cei care au sufletul deschis intuiesc o realiate subtila infinit mai complexa, un Univers infinit mai bogat, o lume cu posibilitati nelimitate care ne asteapta sa ii patrundem tainele si sa ne bucuram de miracolele ei.

Pe toti cei care simt in acest fel, Radio Vocea Sufletului ii invita maine, 11. 11. 2011, la doua meditatii speciale ghidate, prilejuri pentru a ne deschide la unison in fata acestor energii cosmice, prilejuri de a ne afla in comuniune unii cu altii si, impreuna, in comuniune cu tot ceea ce exista.

Prima meditatie se va desfasura maine dimineata la ora 11:11, iar a doua, mai lunga, va avea loc seara, la ora 23:11.

Te asteptam pe Radio Vocea Sufletului!
www.radiovoceasufletului.ro

P.S. Incepand cu data de 11. 11. 2011 vei putea asculta pe Radio Vocea Sufletului, in fiecare dimineata, la ora 10:00, emisiunea "Energia zilei din perspectiva Calendarului Mayas", o emisiune prin care iti vom prezenta o inedita analiza a energiilor care guverneaza in mod specific fiecare zi.

Obiceiuri, traditii si superstitii de Sfintii Mihail si Gavriil

2011-11-08T12:51:00.002+02:00

Astazi este sarbatoarea sfintilor Mihail si Gavriil, o zi cu traditie si importanta in spiritualitatea romaneasca. Te invitam sa aruncam o privire printre cele mai cunoscute datini si obiceiuri romanesti legate de aceasta sarbatoare, sa patrundem in semnificatiile acestei zile speciale, dar si sa aflam lucruri interesante despre arhanghelii pe care ii cinstim astazi.

Arhanghelii, cei care lumineaza drumul oamenilor pe pamant...

Atat arhanghelul Mihail, cat si arhanghelul Gavriil si toti arhanghelii in general sunt considerati in traditia populara romaneasca insotitori si ajutatori ai oamenilor de-a lungului drumului pe care il strabat de la nastere catre moarte. Ei au intaietate intre ceilalti ingeri, aflandu-se in fruntea lor. In mitologia autohtona, arhanghelii sunt mijlocitori catre divinitate si se roaga pentru binele si sanatatea oamenilor. Pazesc casele, ocrotesc gospodariile, au grija de suflet pana cand acesta ajunge in Rai, ii ajuta pe oameni sa se purifice si sa lupte impotriva propriilor pacate. Tot ei vor fi prezenti in fata cetelor ceresti la Judecata de Apoi.
Mihail este dreptatea

Dintre toti arhanghelii, Mihail este perceput ca fiind cel mai drag lui Dumnezeu. Se spune ca arhanghelul Mihail protejeaza impotriva raului, conduce cetele ingeresti si calauzeste sufletele atunci cand acestea se inalta la ceruri. Arhanghelul Mihail este infatisat ca tinand intr-o mana o balanta, iar in cealalta o sabie si luptandu-se cu fortele din iad. Balanta este un simbol al judecatii finale la care vor fi supusi oamenii la sfarsitul lumii. Pe de alta parte, sabia reprezinta victoria binelui asupra raului, fiind totodata si un simbol al adevarului si al justitiei divine. Mihail pazeste capataiul celui care se afla pe patul sau de moarte. Daca bolnavului ii este dat sa moara, acesta va veghea la capul persoanei respective pentru a-i duce sufletul catre rai. Daca ii este sortit sa traiasca, Mihail va veghea la picioarele bolnavului. Odinioara, cand aveau loc eclipse, se credea ca astrele ceresti sunt furate de draci. Mihail era perceput drept eliberatorul Lunii si al Soarelui, cel care restituia lumii astrii sai vitali. Tot Mihail este cel care o impiedica pe Mamareaua, sotia lui Scaraotchi, sa elibereze gerul si frigul pe pamant.
Arhanghelul Gabriel: Inspiratie. Milostenie. Protectie pentru femei

Arhanghelul Gavriil a fost ingerul pazitor al lui Iisus Hristos pe pamant, in traditia crestina. Arhanghelul Gavriil a fost cel care i-a dictat profetului Mahomed Coranul, in traditia islamica. Gavriil este si el un arhanghel important si indragit in mai multe religii si credinte ale lumii. El este cel care a vestit intregii omeniri nasterea Domnului, fiind asociat revelatiei divine, dar si milosteniei si indurarii. El este arhanghelul – mesager, cel prin intermediul caruia divinitatea transmite vesti si mesaje omenirii, dar si cel care patroneaza Paradisul. El transmite oamenilor, prin gratia divina, inspiratie, intuitie si harul clarviziunii. Gavriil are sub protectia sa persoanele de sex feminin (mamele, copilele, fecioarele), dar si copiii. Mihail, in schimb, ii protejeaza pe conducatori si pe cei din armate si poarta intotdeauna cu el cheile raiului.

Traditii, obiceiuri si superstitii de Sfantii Mihail si Gavriil

Lumanarile care se aprind la biserica in ziua de 8 noiembrie sunt considerate a fi adevarate talismane pentru cei care au trecut in lumea umbrelor si a tacerii. Aceste lumanari “tin de lumina” in lumea de dincolo. Se aprind insa lumanari si pentru cei vii, pentru sanatate, pentru a fi feriti de rele si napaste.

In popor, ziua de 8 noiembrie mai poarta si numele de “vara arhanghelilor”. Vremea in aceasta zi este mai calda decat ar trebui sa fie in aceasta perioada a lunii. Nu numai ca este pacat sa nu cinstesti vara arhanghelilor sau sa o petreci facand diverse treburi in gospodarie, se spune... Munca in aceasta zi este considerata a fi un semn de sfidare a puterii divine. Se crede ca cel care incalca aceasta traditie se va chinui mult in ceasul mortii sale. Pe langa aceasta zi calda, traditia spune ca intre sfintii Mihail si Gavriil si ziua de Craciun trebuie sa aiba loc si “vara iernii”, adica vreo 3-4 zile caldute si binevoitoare.

In sambata care precede aceasta sarbatoare au loc Mosii de Arhangheli. Se fac praznice pentru cei plecati, se imparte de pomana pentru sufletul lor si iertarea pacatelor, se pomenesc in biserici cei morti, se aprind lumanari pentru cei care au trecut in nefiinta fara lumina. Este bine si pentru cei vii sa aprinda o lumanare in biserica in ziua de 8 noiembrie. Se spune ca drumul catre lumea de dincolo le va fi luminat si usor.

In unele zone ale tarii s-a pastrat traditia ca in aceasta zi finii sa isi viziteze nasii, daruindu-le colaci.

Sursa:garbo.ro

Sfaturile unui calugar

2011-11-06T12:04:00.002+02:00

“In aceasta lume complicata in care traim, am intalnit zilele trecute un calugar ortodox de 85 de ani, considerat a avea har conform terminologiei utilizata de confratii sai.
L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el.
”Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las Sfantul Duh sa curga prin mine.
Nu intreb niciodata omul de ce a venit la mine,ce problema are, ii simt doar sufletul cat de greu ii este, si apoi ma rog. Atat fac- ma rog impreuna cu el. Si ii spun ca este o mare bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui ca atunci si El este cu noi.
Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa chiliei.Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu in om patrunzand in chilie.
La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin. Eu nu trebuie sa stiu ce greutate purta el, Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul deschis si ma rog din toata inima mea.
Deci totul este rugaciunea noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le pun pe crestetul capului. Uneori simt ca este nevoie sa mai vina, alteori stiu ca lucrarea s-a facut. Si miracolul pentru mine nu il numesc vindecare, il numesc trezirea omului in Dumnezeu.”
L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns :
“Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive tot in afara ta. Cauza nu sunt cei din jur ci cum il privesti tu pe Dumnezeu. Daca ai credinta nestramutata ca El este in tine, realizezi ca nimeni nu poate sta intre tine si Dumnezeu.
Ca sa te rogi cobori in tine, inchizi ochii si in inima ta o sa gasesti linistea. Acolo te asteapta Dumnezeu.
Mintea este prima care fie se deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine, sau tot mintea este cea care te impiedica. Mintea tese labirinturi si uneori se pierde in propria ei tesatura. Daca lasi iubirea din inima ta sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure drumul catre Cer.”
L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina:
”Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o neliniste,o indoiala in ceea ce priveste relatia ta cu Dumnezeu. Atunci intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai exista inca si acel ceva o sa iti aduca apropierea, si cauti si cauti neincetat.
Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine. Poti trai o intreaga viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde trebuie. Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor oameni,aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in care o reflecta.”
L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi.
Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea multimea.
“Oboseala vine din lupta fiintei cu viata.
Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentruca mergi contra curentului.Iubirea, este curgerea vietii.Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”.
Si m-a intrebat:
”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai?
Atunci te lasai purtata de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta. Atunci te deschideai prin inima.
Obosesti cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata.Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea.
Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza.”
L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:
“Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau. Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o stradanie. Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere, aceasta pace. Nu fugi dupa Dumnezeu, stai linistit si lasa-l sa se exprime prin tine”.
L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea de iluminare, si mi-a spus ca s-a rugat catre Dumnezeu sa il lumineze ca sa poata darui la cei din jur, dintr-o credinta ferma ca cererea sa este auzita si indeplinita, si apoi s-a lasat purtat de valurile vietii, s-a deschis si i-au venit rugaciunile pe care le simtea cu sufletul.
Nu s-a indoit nici un moment si rugamintea sa la Dumnezeu era sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant. Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvantare, bogatia inimii.
I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de creinciosi, a pierdut legatura, si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si Pamant, in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze.
“Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni. Si omul s-a indepartat de aproapele sau. Si aceasta din teama. Teama de a nu se pierde invataturile, de a le pastra nealterate,din frica aceasta si-au concentrat atentia doar pe invatatura si au uitat de ce este mai important-cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile sale. Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a iesit in lume. Dar si in Biserica sunt oameni si oameni.
Ce poti face tu ca om este sa studiezi Cuvantul Intemeietorului, sa il simti, sa citesti si sa alegi acele rugaciuni pe care le simti cu Sufletul, pentruca daca doar le rostesti fara suflet, ele sunt doar sunete goale.
Prin rugaciune omul se inalta prin Cuvant care este fapta, prin gand si prin traire. Acestea trei trebuie sa mearga impreuna ca sa te inalte.
Nu e datoria noastra sa ii judecam pe semenii nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de temelie, invatatura si ne gasim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”
Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea.
”Cauta tacerea, nu urmari sirul cuvintelor mele, asculta-l pe Dumnezeu in tacerea mea.”
Si de cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi, si vedeam ca un glob imens de lumina deasupra capului lui.
Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din jur, cu veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om:
“Eu cand vorbesc cu un om, il privesc pe Sfantul Duh in el. Sa fii lipsit de respect la adresa unui om este ca si cum ai fi lipsit de respect in fata tronului lui Dumnezeu. Nu e suficient sa il vezi pe Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau, uita-te in jur si descopera-l aici. Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grabi sa vorbesti. Cuvintele sunt alcatuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca in acel moment Duhul Sfat se manifesta prin tine in lume.
Lasa ca fiecare cuvant sa vina din sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi. Ceea ce spui tu daca este lipsit de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea va uita, daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui.”
La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa spunandu-mi sa fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez.
Ma gandeam cum pot eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar neapartinand ei si mi-a explicat:”cand faci ceva cu toata inima lasi puterea celesta a Sfantului Duh sa coboare prin tine, omul nu binecuvanteaza cu puterea omului ci cu cea a Duhului, si in fata Sa toti suntem egali.”
Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiuti, simpli, se simte doar adierea lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra.
Viseaza ca si cum ai trai vesnic, dar traieste ca si cum ai muri azi, caci nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai.”
sursa necunoscuta
Abţinerea de la mîncare este postul trupului, iar tăcerea este postul minţii, al sufletului. În deplină tăcere se produce un fel de întărire a sufletului, o însănătoşire spirituală.Călugării din mănăstiri spun că dintre toate canoanele postului, cele mai spectaculoase şi rapide efecte le are asupra sufletului tăcerea.De ce sintem stresati si cu mintea plina de tot felul de ginduri? Pentru ca ne lasam prada stimulilor exteriori, zgomotelor care ne impiedica sa ne concentram in tacere.
Moartea nu vine să-i faci o cafea
In viata mea, am fost la multe capataie de muribunzi. Tipete grozave, vedeau dracii, vedeau pacatele exact cum le-au facut! Nu se puteau salva, ca moartea nu vine sa-i faci o cafea! Vine sa te ia. Te duce unde-s faptele, nu discuta. Si toti acestia doreau sa mai traiasca o zi.
Ziceti ca-i putin… dar sa vedeti, cand se opreste rasuflarea, ce importanta e o clipa.
Justitia divina e incadrata de marea iubire divina, si ne iarta cu o suspinare. Asta m-a facut sa spun ca o clipa poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugaciune. Si un mare traitor a zis ca aceasta clipa e mai mult decat cosul cu lacrimi.
Dumnezeu vrea o inima sincera, si nu mii de rugaciuni. Vrea inima noastra. Nimic nu-i mai scump de la Dumnezeu decat timpul. Ni l-a dat ca sa ne salvam.
Ne-a suferit, ne-a ingaduit, doar-doar ne-om ridica. Asta e mila lui Dumnezeu – ne tine o viata intreaga! Daca am gasi cu putinta sa intrebam pe cei de sus – ce v-a costat de ati ajuns la atata fericire, raspunsul ar fi: timp, putin timp, petrecut bine.
Dumnezeu ne-a creat liberi ca sa luptam, ca harul Lui nu vine la un milog, vine la un erou.
Nu exista pacat mic
La o conferinta, primeam bilete. Si-mi zice unul ca el are un pacat mic. Dar eu cunosc un pacat si mai mic decat al lui. Adam n-a facut altceva, decat a muscat dintr-un mar. N-a fost impotriva lui Dumnezeu, nu s-a indoit de existenta puterii divine, dar n-a ascultat. Si a rasturnat cerul si pamantul.
Nu exista pacat mic!
A trebuit sa vina Hristos sa salveze fiinta omeneasca. Si ne-a adus mai mult decat ne-a pierdut Adam! Ne-a dat putinta de a ne indumnezei. Noi, niste fiinte in dimensiunea in care suntem, avem puteri divine! Avem o animalitate in noi si unde inceteaza animalitatea incepe omul. Pana cand, va intrebati, dam voie animalului astuia din noi sa lucreze?

(extrase din înregistrări audio cu Părintele Arhim. Arsenie Papacioc)

Sursa: calauzaortodoxa.ro

Cand orbii sunt condusi de orbi .....

2011-10-30T11:48:00.003+02:00

Cand orbii sunt condusi de orbi,
spre drumul catre ’’spiritualitate’’

Cu riscul de a supara multi maestri spirituali si pe cei care cred ca au urcat cu un grad sau mai multe pe scara evolutiei spirituale dupa ce si-au cumparat cate o diploma in diverse formari ezoterico-paranormale, sau cei care cred ca daca au fost pe la diverse initieri au capatat statutul de evoluat ’’spiritual’’ , voi da curs imboldului de a asterne pe hartie o povestioara precum si impresiile mele despre aceasta lume nebuna, nebuna, nebuna..

Am fost recent la un seminar de vindecare cu tenta spirituala, de fapt ma mai duc si prin acest domeniu in functie de timp si de ’’chemare’’, doar doar gasesc ce caut: oameni speciali… speciali in sensul ca sunt deja treziti sau au abilitati parapsihice/au activate anumite capacitati, ii pot depista, vedea si ’’simti’’. ..
Un seminar de auto-vindecare nu cred ca ar trebui sa coste bani, parerea mea, mai ales ca ’’maestrul’’ nu face nimic, decat eventual sa dirijeze verbal actiunile energetice pe care fiecare participant le foloseste mai mult sau mai putin corect…oricum nimeni nu vede energiile deci ce conteaza daca se vede sau nu ca a avut efect sedinta.
Dar cum traim deocamdata intr-o lume bazata pe bani, de ce sa nu dam bani pe vindecare ca doar si la spital dam bani si peste tot dam bani, doar doar cineva ne ajuta sa ne vindecam de afectiuni generate pana la urma de noi insine, dintr-un motiv sau altul. Si pana la urma nu este incorect sa folosesti banii , conteaza intentia cu care ii obtii. Dar si mai corect consider ca trebuie sa-i dai acolo unde trebuie…bani ! peste tot bani ! si mai vrem sa traim intr-o lume libera pe planeta asta guvernata de Dl.Ban !

Inainte de sedinta privesc culoarea indrumatorului si-i pun cateva intrebari sa vad cum sta cu sinceritatea, ma uit la lumina care-l inconjoara si-mi dau seama ca am de-a face cu un suflet incarnat din grupa III, de mijloc. Experienta vietilor anterioare ca soldat l-a amprentat cu un enorm curaj , e vremea cand va trebui sa ia o directie spre evolutia sa spirituala astrala, probabil a ales vindecarea altfel n-ar fi aici, nu l-ar interesa acest domeniu. Aici pe Terra se vine pentru practica, experienta, evolutie prin actiunea directa cu oamenii. Imi dau seama ca are oarecum abilitatea de a ajuta oamenii sa-si curete karma negativa a trecutului, o poate face si pentru sine- impreuna cu ei, mai degraba i se potriveste sa lucreze pe sedinte de iertare si cerere de iertare, i-ar ajuta si pe altii si si-ar curata si gogosile-i intunecate care i se invart in jur . Sa stiti ca atunci cand cineva detecteaza energie de culoare inchisa in jurul unei persoane nu inseamna ca acel om este neaparat negativ sau malefic, e prematur sa judecam, (poate fi malefic tocmai unei astfel de acumulari masive) insa mai degraba e semn de suferinta proprie si/sau provocata , acumulata din viata asta sau din trecuturi indepartate. Suferinta poate proveni si din grijile pentru ziua de maine.
Realizez deci ca are abilitati in comunicare si n-ar avea rost sa tot pun intrebari caci exista riscul sa ajungem la o polemica contradictorie, lucru neplacut inaintea unei sedinte unde oamenii isi cautau vindecarea sau cine stie ce raspunsuri. (Cand un om devine agresiv intodeauna exista o suferinta stocata pe undeva).
Deci ma opresc din discutii, desi intentionam sa-i spun la ce s-ar pricepe mai bine, dar credeti-ma : un fost razboinic vine cu o krama a orgoliului pe masura si nu ar accepta sa-i vina asa de pe strada X-ulescu sa-i spuna ce sa faca mai ales cand deja si-a format o cariera in acest domeniu si un nume pe ’’piata spirituala’’…Mai obisnuiesc sa comentez pe unde ma duc atunci cand ’’vad’’ astfel de situatii care nu se potrivesc cu realitatea, poate fi amuzant uneori , dar nu ma pot abtine probabil din dorinta de a pune ordine, sau din dorinta de a exista o atitudine responsabila in actiunile celor care indruma oamenii. Dar stai de-o parte si te uiti, analizezi tacut.. modestia e binevenita.
Personal simt o mare responsabilitate atunci cand ai de-a face cu oameni necajiti, suferinzi, care cauta un raspuns, o speranta, am deci asteptari de la cei care ofera sfaturi si indrumari legate de sanatate si viitorul tau, sa fie in masura sa le dea, iar inainte sa le dea sa se asigure ca ei sunt la locul potrivit. Observ si eu ca am asteptari la capitolul responsabilitate, lucru greu de indreptat caci iau prea in serios viata aici pe Mama Terra.
Deci se termina sedinta de vindecare fiecare plateste si pleca de unde a venit , la fel cum a venit…nimeni n-a vazut nimic, n-au exista vindecari spontane autosugestionate si deci o seara relaxanta, ca multe altele dupa o placuta meditatie, caci dupa ce stai cu ochii inchisi o ora e normal sa te simti mai odihnit. Cativa s-au ridicat brusc parasind incaperea, dorind sa para grabiti insa limbajul corporal transmitea ca nu vor mai reveni… probabil nu primisera conform asteptarilor.
Dar cum nimic nu-i intamplator, in drumul spre casa ma acompaniaza doua doamne de la care aud ca erau in cautare de ceva informatii cu tenta spirituala, fiecare cu probleme personale si daca tot au observat ca lumea e in oarece schimbare spirituala si-au zis sa caute raspunsuri care le-ar ajuta sa inteleaga ce se intampla cu societatea asta, cu viata lor , care e solutia sa gaseasca informatiile ajutatoare in a-si rezolva problemele. Atunci am inteles de unde era imboldul care ma indemna sa merg la serata respectiva, asa ca am dat celor doua doamne numele a doua persoane cu reale abilitati parapsihice capabile sa le ajute pe anumite probleme specifice nevoilor lor.

Plec spre casa gandindu-ma la toata treaba asta …de ce ma pun pe drumuri, rebegita de frig…insa imi raspund, stiu de ce fac asta…caut oameni speciali, dintr-o anume grupa, care se incarneaza rar si mai caut oameni in campul energetic al carora vad ce capacitati au , (multi din ei habar nu au ce salasuieste in ei)… indrumandu-i si deschizandu-le calea spre informatii de care au poate nevoie, si mai caut oamenii care au trecut prin moartea clinica ramanand cu amintiri de ’’Acasa’’…e una din treburile pentru care ma aflu pe aici, parca pierduta intr-o lume pierduta din care simt deseori ca nu fac parte si normal ca nu fac parte decat ’’provizoriu’’, ca toti dealtfel …ii caut , uneori ii gasesc, si-mi face bine sa-i gasesc, pentru ca asa ma simt mai aproape de ’’Acasa’’.

Ma tot gandesc la societatea asta, in care in prezent circula miliarde de informatii pe teme spirituale, emisiuni unele bune undele haotice informativ; se scriu carti cu gramada din care doar cateva randuri sunt cu adevarat capabile sa dea o informatie utila, mai rar si cate o carte realmente cu informatii corecte, editurile deja isi fac buzunarul gros pe spatele autorilor (jecmanindu-i de bani si drepturi) incercand sa lasanseze doar carti care din punctul lor de vedere vor avea succes, nu conteaza ca informatia e buna sau gresita…banul conteaza…
Si mai sunt si anumite cursuri in toate initierile posibile si imposibile, de cred ca si diavolul isi face cruce cand vede ce creativ este biologicul uman…Shamanism… restul le mai accept oarecum dar cand aud de shamanism nu stiu daca sa rad sau sa ma crucesc… Am fost odata prezenta cand un maestru in altceva, la repezeala initia un doritor de acest grad (genul de doritor care aduna diplome si initieri pe banda rulanta sa-si faca iute un pfa unde sa vanda vindecarea) intr-una din camerele apartamentului inchiriat pe post de Templu…apoi stau si-mi imaginez cum isi va desfasura acest shaman activitatea in mijlocul Bucurestiului, in balcon probabil batand la tobe unde are si un ghiveci de frunze ce tine loc de padure, incercand astfel sa trimeata un semnal (nu stiu cui) concurand cu antelene telefoniilor mobile, internetului, haarp si alte sisteme de emisie-receptie…nu mai descriu fenomenul reiki in care se crede ca daca eu am puteri ti le voi putea vinde si tie (pe bani frumosi binenteles) , doar asa ca-ti destup niste canale…nu conteaza daca cineva vede sau nu energia cum actioneaza, dpdv tehnic canalele trebuie sa fie acolo, undeva, astupate.. nimeni nu pricepe ca ’’Decodorul’’ e acolo sus Acasa si ca doar conectandu-te pe frecventa corecta a iubirii poti accesa ceea ce poti primi si esti cu adevarat capabil sa faci… nimeni nu-si pune intrebarea cum s-a intamplat exact cu tipul cel faimos Usui, care a primit gratuit niste simboluri meditand (dupa care s-a lansat in business ), stim foarte bine ca la baza orcarei intamplari se gasesc fantezisti care sa incornoreze povestea sa se vanda bine mai ales daca exista gura-casca cu portofelul plin si cortexul neted…poate simbolurile erau doar pentru el, sa-i active capacitatile proprii, exista aici o parte de adevar in utilizarea iubirii pentru a ameliora afectiuni si nu-i nevoie neaparat de simboluri care pot pana la urma actiona ca stimulent , poti sa faci si semnul crucii daca-l faci cu incredere si iubire in Dumnezeu, efectul este acelasi. Exista ceva simboluri utilizabile insa doar de cei ce-si amintesc de initierile adevarate, cele din Astral, insa sunt strict pentru anumiti avansati in grupurile de vindecatori planetari. Si ca sa dau un exemplu concret, unii din cei incarnati din grupurile de vindecatori avansati ii vom gasi in grupurile care protesteaza vehement pentru dreptul la viata al animalelor, al padurilor, al planetei, cei care se dedica ingrijirii muribunzilor a sarmanilor, a celor cu dezabilitati, ei sunt acei desconsiderati de lumea moderna si mondena, ei fac parte din patura sociala mizerabila pe care n-o baga nimeni in seama, dar dintre ei cei mai puternici isi fac treaba ca pentru asta au venit, interiorul lor este puternic si nimic nu-i va muta in patura bogatilor financiar, deoarece Spiritul lor este trezit si actioneaza, nu le pasa de categoria din care fac parte aici, isi fac misiunea…cati am vazut legati cu lanturi sa nu ne fie taiate padurile, omorate animalele?…putini…caci lasitatea si frica predomina. De acolo ei vad suferinta de aici si se angajeaza in aceasta misiune desi sunt constienti ca ar putea sa rateze misunea sa se intoarca vlaguiti si cu energia arsa dupa o viata chinuita, chinuiti mai ales de catre semenii lor. Insa iubirea lor vibreaza la unison cu a lui Dumnezeu … Sa nu credeti ca toti videcatorii incarnati sunt doar cei care se leaga cu lanturi de un pom, sau protesteaza batuti de jandarmi, nu ! exista si veritabilii ce actioneaza pentru oamenii ajutandu-i si-i invata sa–si repare singuri dereglarile energetice, dar oamenii astia nu i-am vazut sa faca initieri spectaculoase, ei stiu foarte bine ce fac, pentru ca ei chiar vad cum circula energia intre chakre si te vede daca lucrezi sau nu dupa cum te dirijeaza, te vede daca dormi sau esti capabil sa te redresezi, ei vad intensitatea cu care lucrezi…dar acesti oameni nu i-am vazut agitati cu spiritismul la tv, nici faimosi, stau modesti retrasi undeva, nici macar nu-si fac reclama, cine trebuie sa ajunga la ei ajunge, caci drumul spre cunoastere e lung (si plin de taxe)…Astfel de oameni sunt mai mult decat vindecatori, ei au trecut demult de clasa invatarii artei vindecarii in Astral, altii mai evoluati adevaratii intelepti maestri sunt la ultimele lor plimbari pe aici, sunt din grupele incarnate de nivel 6-7, ultimele din care se mai efectueaza incarnari pe Terra. Dupa aceste etape trec la alte actiuni importante si serioase in Astral. Unii au pe cap o coroana ca un cristal mare de ametist, nu se ocupa neaparat de energii sau vindecari ci sunt oameni calzi intelepti, altii care cred eu ca sunt invatatii maestri in de toate au o piramida formata din cercuri triughiulare suprapuse, lucru care ma duce cu gandul la un adevarat Iluminat si nu la cei despre care se vorbeste ca s-au strans in grupuri malefice sa conduca lumea…desi exista o legatura intre forma piramidala…adica ceva ceva tot stiu iluminatii cei rai…dar in fine, e bine ca exista si cei buni conectati cu adevarat la Dumnezeu.

Dumnezeu…un cuvant care-l aud tot mai rar pe la cercurile/cluburile/scolile ’’spirituale’’… unii mai fac referire ca suntem cu totii Unul…suntem si nu suntem aici e alta poveste…dar Centrul Divin ( –n-am cuvinte in dictionar sa pot descrie-) de unde se nasc sufletele si unde se reintorc la maturitate, centrul Divin Suprem, este Fiinta Suprema de care parca uita toti, dar Ea nu ne uita…imaginati-va o mama legandandu-si suav copilul care doarme…Vorbea cineva de un Dumnezeu care pedepseste, bate, taie si spanzura? Cel care a inventat aceasta descriere, exact asta a dorit sa se intample, ca omul sa se indeparteze de El Unicul, de adevarata cunoastere, sa se creada/dovedeasca ca de fapt acest bataus nu exista si ca toti la finalul vietii ne prindem intr-o hora energetica ca un glob urias unde facem ce vrem si din care mai iesim sa ne plantam pe aici…am sa-i dezamagesc pe acestia afirmand ca Divinitatea exista! nu e nici un EL sau o EA, este Unic, dar eu prefer sa o numesc Mama Divina ca doar o mama poate naste…

Realizez astfel ca toata scena asta pe Terra e ca un circ, un spectacol din care facem parte, dar in care ar trebui sa ne luam in serios rolul caci de asta am venit , de asta depinde evolutia noastra si va fi trist cand ne vom intoarce si vom realiza cat de mult puteam sa contribuim la schimbarea in bine a lucrurilor, ce prosti am fost cand ne suparam, razbunam, impuneam, detineam bani si supuneam pe ceilalti, ce idioti am fost cand ne-am sinucis in lipsa de solutii, ce rele am facut si cate suferinta am produs din cauza nestiintei, cat de mult puteam sa iubim si n-am facut-o…nu, noi eram orbi si limitati cautand onoruri, pozitii sociale, hamesiti si inversunati nu ne puteam lua gandul de la bani si cat de nestiutori eram atunci cand ne limitam doar la grija egoista a supravietuirii, cand ne alegeam partenerii/prietenii de viata doar dupa nevoile personale, ucigand iubirea, sinceritatea, demnitatea… si lista continua.
Dar verifica-ti atasamentele acum aici: imagineaza-ti ca ti se anuleaza diplomele, cineva iti ia casa, job-ul si bani…cine esti tu atunci? Ah, buna dimineata si bine te-ai trezit ! te asteapta o zi lunga de cautari…

Sa mai vorbesc despre cursurile spirituale la care obtinem diplome? asta e chiar un alt subiect haios, caci suntem inca amprentati cu mentalitatea ca trebuie pe o hartie sa ni se recunoasca meritele, fara acea hartie suntem zero…oare? Mai ales pe acest teritoriu al Romaniei unde candva diplomele de valoare se obtineau greu pe adevarata cunoastere, ramand aceasta nevoie nesatisfacuta si in dorinta de a fi valorizat de ceva/cineva, s-a la ajuns la vorba aia: exista cerere? atunci vine si oferta! dar adevarata valoarea asa o obtinem? e corect sa simtim nevoia sa ne reevalueze cineva? asta duce la ierarhie, si am scris un articol despre cum se prostitueaza omul ca sa poata face parte din ierarhia sociala mondena...
Nu e cazul sa ne cautam in interior potentialul real, sa ni-l dezvoltam ?
Cand vom reusi sa putem privi dincolo de aparente, sa invatam sa citim dincolo de ceea ce vedem, sa recunoastem valoarea fara a cauta cu ochii diplomele pe pereti, sa recunostem valoarea unui om privindu-i sufletul si nu hainele si masina…? Probabil ca intr-un tarziu.. intr-un viitor al acestei existente pe aceasta Planeta.
Dar...bine ai venit pe Planeta Pamant ! aici viata se desfasoara dupa un alt curs, iar daca pastram din Astral memorii ale ordinii de acolo, putem intelege de ce iti trebuie curaj sa te incarnezi aici…uneori curaj nu gluma…

Asadar sa revenim la cei care cauta ceva…vad oameni disperati si ingrijorati de instabilitatea pe care o percep la orizontul societatii actuale, ingrijorati de viitor, de probleme financiare , de imposibilitatea de a intelege actiunile rautacioase ale semenilor, tematori de energii malefice, speriati cu demonii si iadul, cautatori de Rai, ingrijorati de terorism, afectati de boli, si multe altele…indeosebi cu suferinte bazate pe nevoi…
Multi nu-si inteleg menirea iar daca nu stau bine la capitolul financiar si sentimental se simt pierduti..isi cauta un rost in societate, un rang, un rol in care sa aiba un sens…o diploma care sa le certifice valoarea, altfel se simt devalorizati de sistem, de oameni…
Majoritatea clientilor cu care discut au probleme similare: bani, dragoste, sanatate…Toate problemele provin insa din nevoi primitive nesatisfacute…Putini au informatii legate de lumea astrala si grupa din care ei provin. In prezent Pamantul este populat in mare parte cu suflete tinere provenite din grupele 1-5, e o mare ocazie pentru ele sa participe la schimbarile actuale prin care planeta va trece dar si o mare ocazie de evolutie pe calea pentru care Divinitatea le-a oferit-o.Doar ca acesti copii cam fac numai haos, caci in realitate majoritatea sufletelor tinere sunt incarnate in cei care au tupeu sa ajunga in fruntea sistemelor, doritori de putere si bani, in politica si legi. Slava Domnului ca mai exista si suflete speciale incarnate, grupele 5-6, rareori 7, ( avansati-cu foarte multe vieti traite, cu sute de mii de ani la activ). In ei se regasesc inteleptii si din ei se ridica unii maestri spirituali autentici pe Terra. Ei sunt aici sa ajute sau sa se formeze ulterior ca ghizi, dupa nivelul 7 nu se mai incarneaza nimeni, unii raman in consiliul batranilor intelepti care ne vor analiza la final actiunile noastre terestre (cand ne vom prezenta ca boboceii jigariti) . E o mare amestecatura aici, o aglomeratie imensa , ciudata dar interesanta. Cum am zis unii sunt tineri, altii mai avansati, unii sunt de pe alte planete, altii vin din viitor, altii traiesc in paralel mai multe vieti. E ca o gara…unde cam toata lumea e nemultumita de orar, de conditiile din tren, de controlori, dar unde putini se abtin sa nu taie canapele, sa fure perdelele, sa strice usile si sa nu cumpere bilete…

Revenind la stadiul formarii spirituale, e amuzant sa vezi cum a devenit o moda sa-ti iei diploma de om ’’spiritual’’…ei , aici voi adauga o lamurire…A deveni spiritual inseamna sa obtii un nivel de constiinta ridicat, sa devii Incapabil sa : omori o musca sau un tantar, sa spui o minciuna, sa rupi o planta, sa ranesti un caine, un copil, un om…sa nu poti simti supararea si nici invidia, sa nu poti observa o jignire (caci n-are cum sa te atinga), sa percepi anticipat actiunile faptelor tale care pot produce un bine sau un rau – dupa caz..sa fii capabil sa gasesti solutii de a-ti rezolva problemele fara sa gasesti vinovati in exterior, sa fii capabil sa privesti cu iubire, intelegere si deci intelepciune un om care se ratoieste la tine stiind ca supararea lui provine din suferinte interioare…sa poti fi alaturi de un om care sufera, sa-i poti ridica moralul, sa-l ajuti sa gaseasca solutii la problema lui..etc si lista poate continua caci pricepem ideea…cam asta se invata in ashramurile hinduse, unde pana ajungi intelept freci podeau pana iti finisezi de asperitati orgoliul.
Credem uneori (satui de lumea asta pestrita, cand ne declaram invinsi de sistemul pe care noi il hranim) ca e mai bine sa devenim altceva, sa atragem atentia, simtim ca suntem deosebiti si ca putem fi mai atractivi daca ne fortam sa dobandim puteri pshi prin niste tehnici anume. Caci e interesant sa detii puteri parapsihice, nu? Sa creada X-ulescu ca esti tare si sa se teama de tine ca altfel ii poti arunca un laser de lumina, ii furi ingeri sau il blestemi de se alege pulberea de el, deci sa impunem respect prin teama, interesanta forma de constiinta spirituala…Astfel ca dupa ce urmam niste tehnici anume si mai facem curatenie in interiorul nostru, sau fortam nota si deschidem canalele suntem deci avansati spirituali cu dotari anume, mergem sa meditam in varf de munte si stam acolo ca e mai bine (e grea confruntarea cu societatea) … Vino insa sa-ti verifici din cand in cand gradul de constiinta si deci nivelul spiritual in mijlocul Bucurestiului unde te poate provoca traficul, oamenii care te imping alergand grabiti , administratoul care te fura indiferent cat esti de spiritual sau nu, etc…Da ! putem fugi de asta, atunci cand suntem obositi si cautam un loc sa ne refacem energia consumata, dar adevarata evolutie are loc numai din experiente, din contactul cu ceilalti oameni…Insa adevaratele capacitati psi/ezo/etc se obtin in doua moduri: ori pe cale naturala evoluand in constiinta, ori prin tehnici anume.

Vorbeam ca am intalnit si oameni cu o gradatie spirituala avansata, am gasit aceste exemplare, fine, delicate, care ajuta realmente oamenii, unii sunt dotati cu capacitati de vindecare reala, sunt inconjurati de o culoare verde care variaza in nuante; la o alta persoana am vazut cum se poate conecta real la alte dimensiuni; clarvazatorilor autentici le iese o culoare mov din frunte, la un medic am vazut ca realmente ii pasa de oameni si se pricepea la vindecare dupa valul de culoare verde superb-fosforescent care curgea de pe crestet pe spate…la fiecare insa era diferit…vorbesc de cei pe care i-am intalnit, posibil ca mai sunt si altii cu alte insemne, dar eu nu pot ’’vedea’’ decat persoanele care au reale capacitati si nu mai mult.. vad doar culoarea originala de provenienta a Spiritului si culorile care le tradeaza abilitatile . Asta ma ajuta sa deosebesc pe cei care au realmente anumite capacitati de cei care cred ca le au dar si sa-i informez pe cei care le au si nu le constientizeaza. Amuzant e sa participi la sedinte de vindecare reiki, unde se aduna multi maestri sa vindece pe unul si pe altul, acolo e distractie..ma uit dupa culori si-mi dau seama la ce e bun fiecare, tac analizand, eu insami fiind inca in faza de cercetare , observand ca apar lucruri noi …Ce am vazut insa uneori este o prezenta verde care apare la astfel de sedinte, este o prezenta verde ca un fel de norisor/entitate astrala, ori ajuta la vindecare ori are grija de cel ’’vindecat’’ sa nu i se faca mai rau, ori se face prezent la rugaciuni…Aici cu rugaciunile , treaba merge daca faci rugaciunile din si cu suflet, intr-adevar se prezinta cineva, ne scaneaza, vede ce solicitam, evalueaza daca avem sau nu nevoie de acele cerinte, verifica daca meritam sau nu un ’’bonus’’…Cu siguranta nu suntem lasati de capul nostru pe aici si precum niste copii, suntem supravegheati din Astral la tot pasul…dar avem liberul arbitru si ’’Ei’’ nu pot interveni decat in situatii speciale.
Mi-a trebuit mult pana sa leg aceste informatii deoarece pe unde am fost sa gasesc raspunuri lumea era cam paralela cu ce spuneam eu, ei le stiau din carti si nu ma puteau ajuta sa le inteleg, ca sa nu mai vobresc de suspiciunile din privirile unor ’’maestri’’ si am simtit frustrarea lor , probabil nu intelegeau cum ei care sunt dotati cu diplome nu pot vedea energia despre care scrie in carti si altii o vad asa pur si simplu fara sa fie vorba de vre-un maestru recunoscut la scara mondiala. Astfel am si priceput ca drumul spre cunoastere il faci singur, pe ici pe acolo cate un indrumator dar cunoasterea n-o poti cumpara…Dintr-un om care credea doar in stiinta moderna, abonata la revistele de stiinta si afaceri, strans legata de lumea inconjuratoare, ati crede ca m-am scrantit oarecum vorbind acum de energii, insa cand mi s-au declansat fenomene pe care stiinta mea adorata nu le putea explica am cautat cu ardoare raspunsuri… pe masura ce fenomenele avansau am scris un jurnal special sa pot fi pe faza daca innebunesc sau nu, am fost si la hipnoza sa aflu mai multe pana am renuntat, nimeni nu ma poate hipnotiza atat de treaz imi e constientul doritor de control asupra situatiei…dar ceea ce am descoperit constienta mi-a adus o fericire greu de descris, m-a adus aproape de ’’Acasa’’…cand am plecat pe calea cercetarii religiilor si intelegerii Adevarului nu eram singura, m-au acompaniat invataturile mariilor mei Maestrii : Iisus Hristos si Jiddu Khrisnamurti.
Fiecare om are drumul sau, nu inseamna ca daca vezi ceva aparte esti neaparat deosebit ci poate doar ca ai un rost, ai ceva de indeplinit anume, poate in cazul meu e si rolul sa aduc putina lumina asupra unor informatii prezentate eronat.
Insa e greu sa intelegi anumite informatii daca nu le-ai simtit, vazut, inteles, trait , dar e bine sa mai stii una alta. Informatiile despre aura sunt in general comune, fiind mai usor de vazut, mai rar vezi fiinte de lumina neincarnate, iar pentru repararea aurei o putem face generand iubire, caci ea provine ca o vindecare din interior, putem asculta si muzica cu vibratie placuta fina cum este corul bisericesc, ajuta la armonizarea aurei, insa tot ce vine rau din interiorul nostru vine, daca emani doar onestitate, curaj, iubire sincera, e cel mai simplu mod de a te proteja si intari aura, depinde insa si de intensitatea cu care o faci.
Aura este formata din straturi , campurilor energetice ale biologicului atata timp cat este viu, peste care se suprapune un alt camp ce reprezinta acumularea din vieti anterioare, acest camp este ca o haina cu care se imbraca Sufletul la incarnare si o lasa aici la plecare, deci sa avem grija ce lasam in urma caci trebuie sa ne intoarcem sa echilibram (la o incarcatura mare cand am avut o personalitate puternica si rea aceasta poate iesi la suprafata uneori si o denumim oficial posedare, iar psihiatria abea asteapta sa ne faca un cobai-leguma). La asta se mai adauga gandurile, care pot schimba culorile corpului/campului emotional. Partile inchise la culoare variaza, insa nu inseamna neparat maleficitate ci acumulari de griji, invidie, gelozie, indrazneala inconstienta numita tupeu, dorinte de razbunare. Acesti oameni pot fi ajutati sa-si vindece aceste gogosi formate din emanatii de vibratie joasa, iar iubirea este cea mai puternica arma de vindecare si totodata de evolutie…Orice intentie de a-i ajuta pe altii e bine venita, dar fara mandrie si vanitate caci esti taxat…Universul iti poate face o gluma proasta (la prima vedere) dar si ghizi iti dau un sut de nu te vezi…In lumea de acolo exista un simt al umorului greu de inteles si descris, mai vad oameni obositi de viata care stau seriosi si nu rad ca sa nu fie considerati prosti sau imaturi, habar n-aveti ca si rasul ajuta la vindecarea aurei si recapatarea energiei Sufletului…(Insa cand mai primiti o farsa proasta, ea mai poate provenii si de la sufletele incepatoare neincarnate vreodata care se tin de sotii precum copii nostrii mici care atarna o conserva goala de coada unei pisici…poate o sa scriu oadat ce fac si de ce sunt in stare nazdravanii astia, cum speculeaza ei prostia omeneasca si-si bat joc de ea, uneori luand forme de zei sau alte reprezentari)
Oamenii fara simtul umorului sunt in general cei ce provin din grupele de suflete primare, primele nivele 1-3, ei chiar nu prea inteleg glumele si cu greu ii faci sa rada in hohote din tot sufletul, de fapt rar am vazut vre-unul dintre ei sa rada chiar din tot sufletul...

Sau am auzit alta traznaie: sa cerem acordul Divin pentru vindecare sa vedem daca-l obtinem! Masuram cu ansa (sau antena..haarp)…pai normal ar fi sa stii/simti concret daca poti sa vindeci sau nu, la un subiect care are capacitatea de a vindeca se activeaza centrul palmelor automat, deci esti langa om si simti ca poti sa faci asta, care-i problema? Am vazut oameni care pot ajuta la vindecare fara sa stie ca detin aceasta capacitate, pur si simplu din aura lui pleaca o culoare verde catre cel suferind…dar nu intamplator sunt unul langa altul...uneori mai merg la ei si le spun: mai, vezi ca tu poti ajuta oamenii..
Dar subiectii care au insa capacitati reale de vindecare si fac din asta un spectacol vanitos, (si bine platit), isi vor pierde capacitatile…caci vanitatea si orgoliul costa realmente, din pacate se pierd culorile si asta se vede la intoarcerea ’’Acasa’’. Stiu ca banii reprezinta un mijloc de supravieturie pe Terra insa nu trebuie sa devina un scop…sa ai doar cat iti trebuie sa supravietuiesti, e calea corecta, adevarata viata nu e aici, aici e o parte din scoala si tot aici sunt cele mai mari teste, insa cat stam pe aici ar fi bine sa o facem frumoasa si placuta . Terra este singurul loc unde poate fi traita la extreme durerea si fericirea. Iar adevaratele initieri si scolarizari speciale ''acolo'' le obtinem si nu aici, odata obtinute le luam cu noi pe oriunde ne incarnam, le putem activa, la fel de bine ne putem pierde aptitudinile daca ne batem joc de ele si nu le folosim decent. Nu mai deschid subiectul cu furatul/primitul/legatul ingerilor, ca voi scrie alte 2 pagini pe tema acestei aberatii…

Inainte sa va aruncati banii pe diplome inutile care sa va impodobeasca fatada, cautati in interior sa va analizati intentiile, gandurile, dorintele sufletului, curatiti murdariile din interior, formati parteneriate bazate pe sinceritate si simpatie reciproca si nu pe nevoi materiale si orientari sociale trecatoare, mentineti o permanenta legatura de iubire cu Divinitatea Mama caci din ea provin Sufletele care ne sunt frati si surori (mai mici mai mari suntem cu totii frati), fiti responsabili de faptele voastre, urmati calea Sufletului si nu dorintele logicului, toate raspunsurile sunt in noi, trebuie sa ne cunoastem sa invatam sa comunicam cu Sinele nostru, iar atunci cand greutati va apasa e doar un moment de rascruce in care trebuie sa gasim solutii fara sa afecteze pe nimeni negativ, e momentul de cotitura in care evoluam cu adevarat , atunci suntem lasati singuri (si chiar simtim asta) dar suntem supravegheati, noi am ales acest drum…vom fi evaluati dupa capacitatea de a gasi solutii si nu dupa lasitatea de care dam dovada (cam des)..insa avem liber arbitru sa alegem …Nu intoarce in alta parte capul cand cineva langa tine sufera ci opreste-te din fuga ta si vezi cu ce poti ajuta, te ajuti de fapt pe tine, ca cel care zace acolo in suferinta este o reflexie a durerii si fricilor din interiorul tau, din acest motiv iti apare in cale..
In viitor , usor usor, cu toti vom putea vedea culorile energiilor celor din jur si atunci se vor produce multe confuzii, neplacute din pacate. Caci se vor vedea si aspectele negative conturate prin culori inchise si se vor napusti unii asupra altora crezandu-i malefici. E bine sa ne curatam din timp negativitatile interioare, suferintele, ura, invidia, lacomia, etc.

Sufletul este o Fiinta Spirituala extrem de puternica, inghesuita intr-un biologic uman, vehicul (cu hibe) de calatorie in aceasta lume, asupra caruia incearca uneori cu greu sa detina controlul; Sufletul este dotat cu cea mai puternica arma posibila in Univers: IUBIREA ! utilizati-o

Acum nici nu stiu ce sa fac, sa postez acest articol sau nu…mi-as intreba ghidul…dar mai bine nu... o sa ma risc…asta e! oricum ma opresc aici altfel o sa devina un adevarat roman povestirea astea pe care o voiam initial in doua pagini…trei…

p.s.- a devenit o moda sa intrebam ghidul/ansa/arhanghelii ce sa facem…am voie asta n-am voia aia…dar noi cand mai luam decizii, cum ne mai maturizam…? Oricum suntem aici pe o mare ’’SCENA’’ dar macar sa ne jucam cu demnitate rolul.....

Sursa: life-spiritual-coaching

Lucifer arhanghel cazut

2011-10-29T11:30:00.004+03:00

Lucifer nu a fost un inger ca toti ceilalti .El era cel mai frumos , cel mai luminos si cel mai inteligent dintre Arhangheli .El a fost creat diferit special , ca parte a planului lui Dumnezeu. Avea toate puterile si toata stiinta .Singura putere pe care Dumnezeu nu i-a daruit-o este Puterea Creatiei. Pentru ca era atit de luminos, i s-a dat numele de Lucifer aducator de lumina . Acest nume este dat planetei Venus [luceafarul de dimineata ]cind rasare dimineata . Cind lumineaza la apus se numeste Vesper. Umplindu-se cu atita maretie ,Lucifer ,acest minunat Arhanghel, a inceput sa creada ca este egalul lui Dumnezeu. . In orgoliul lui nemasurat s-a gindit ca el ,marele ,frumosul inteligentul ,il poate detrona chiar si pe Dumnezeu .Aici vreau sa fac o paralela referitoare la unii care ne invata ca noi suntem Dumnezeu . Mare sminteala. Luati aminte ,cum cel mai luminat inger a cazut in aceasta mare cacealma. Acesta este orgoliu nemasurat =a te crede egal cu cineva cu care nici macar nu te poti compara . Aici nu exista termene de comparatie. Nu poti sluji la doi stapini . Caci inevitabil vei pierde pe unul dintre ei. Este foarte clar ,prin Lucifer a patruns raul in lume. Si atentie ,el, Lucifer face parte din creatie . Aici ,in aceasta lume binele nu poate exista decit comparativ cu raul .Si se si raporteaza unul la celalalt. Pacatul a fost ingaduit de insasi Dumnezeu. El ,Domnul ,a stiut aceasta lume inca de la creatie. El a creat-o ca alternativa in cazul caderii. Pentru ca El , Dumnezeu ,a dorit sa creeze in gindire,in simtire ,in traire nu in ispasire. Nu ne-a dorit niste fiinte robotizate care sa ascultam orbeste ordine si sa facem metenele. Dumnezeu a dorit ca prin simturile daruite noua [raiul avea miresme ,flori ,culori ,riuri care susurau] sa ni se reveleze iubirea cea creatoare din inima. Acea deschidere a chakrei inimii anahata ,cum o denumesc unii. Dumnezeu a stiut dintr-un inceput ca lasind liber arbitru alegerea ar putea fi diferita . Deaceea a spus omului Adam :puteti face orice doriti ,numai fructul cunoasterii nu-l gustati .Dumnezeu stia ca daca omul va fi ispitit va avea nevoie de lumea aceasta . Lucifer putea sa nu aibe sorti de izbinda . Si astfel omul l-ar fi intrecut . Intr-o secunda ,binele si raul s-ar fi contopit intr-o stare de iubire ,ar fi format aluatul pretios si creatia ar fi fost intr-o expansiune vesnica de lumina iubitoare. Nimeni si nimic nu ar mai fi putut desparti Tatal de creatia sa. Insa omul a ales calea “orgoliului”,a lui Lucifer. Cind a inteles durerea si suferinta era deja tirziu. In mintea omului aparuse viclenia [s-au ascuns de Domnul poate ,poate ,nu-i va observa] Si asa Dumnezeu a trebuit sa-si foloseasca toate atributele sale .Creator ,Mintuitor ,Judecator. Ca prin aceste atribute sa ajunga in timp ,din nou la inima oamenilor. Deaceea Mintuitorul lumii pune accent imens pe iubire. Lasa totul deoparte . Pina si purificarea prin post ia alt loc . Purificare pe care el insusi a trecut-o timp de 40 de zile . Lasati tot si iubiti ,cel mai usor si totusi complicat pentru firea naravasa si condusa de orgolii a omului. Tot Mintuitorul ne arata si drumul spre iubire . El stie ca oamenii trebuiesc indrumati . Vorbeste in pilde. Vorbeste despre saminta care cade pe pamint manos sau din contra ,pe stinca . Aici este intelegerea. Inceputul oricarui lucru datator de viata este o saminta. Aici intervine contemplatia. Priveste saminta cit este de mica . Insa ce forte nebanuite si nevazute ascunde? Si daca acolo sunt aceste forte ,cum le folosim .Asa la intimplare? Nu ,nicidecum . Ii trebuie loc adecvat . Samintei ii trebuie pamint bun manos ,adinc ,cu soare caldura si lumina.Asa si omului ii trebuie inima plina de iubire ,caldura ,apa lacrimi ,lumina ,pentru a creste mare si puternic.Si ii trebuie si timp ,adica rabdare. Invataturile pe care Mintuitorul le-a dat au fost speciale. Ele nu ne lasa sa cadem ,Iisus insasi ne trage dupa el . In semnul Sfintei cruci gasim cele doua planuri . Inaltarea si caderea. Un plan vertical de sus in jos ,si unul orizontal de la dreapta spre stinga . Adica mintuirea vine de sus in jos [verticala] .In caderea noastra [orizontala] ne mintuim prin inima [de la dreapta spre stinga] . Iar in mijlocul crucii gasim cele doua planuri [binele si raul ]formind un tot unitar ,amestecindu-se si alchimizindu-se, formind planul creatiei. Crucea se porneste de sus in jos ,niciodata de jos in sus. Lumina vine de sus.Apoi se duce in dreptul ombilicului [cordonul de argint ] si apoi se uneste acest culoar divin cu orizontala materiei. Deaceea e bine sa stim ce simbolistica folosim. Ati observat cind va rugati privirea voastra se indreapta spre cer pentru ca sus sunt planurile superioare .Jos sunt cele inferioare. Incercati cand mergeti pe strada sa pastrati privirea sus ,sa accesati planurile superioare. Lasati materia ,grosierul de jos. Cind va rugati ,cind aveti nelamuriri cu privire la orice, cereti indrumare . Ridicati-va privirea sus spre ceruri si cereti ajutor ,sa fiti luminati si inteleptiti de Duhul Sfint . Cereti coborire de Daruri si Haruri tot prin Duhul Sfint. Toate se fac prin Duhul Sfint . Tot ce vine de la Tatal ,vine In numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh ,Treimea cea nedespartita si de viata facatoare. Maicuta Domnului este mare milostiva de oameni si cale spre Dumnezeu .Ea este mijlocitoarea neamului omenesc. Daca nu aveti chemare la posturi si disciplina mintii incercati macar din cind in cind sa treceti cu vederea cite un neajuns. Cind va indreptati spre slujba tineti mintea in friu .Binecuvintati tot si iertati. Chiar daca nu sunteti iertati ,voi iertati. Lasati planurile superioare sa-si faca treaba . Gindurile mici incurca lumina , gindurile de pace si iubire dezleaga si pun baze de temelie.
Fiti observatori fini si observind detaliile veti cunoaste lumea in care locuiti sau traiti.

Sursa:treziredivina.wordpress.com

Poveste cu talc....

2011-10-26T13:51:00.002+03:00

O tânara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de înfruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte si sa se chinuie. Se parea ca ori de câte ori reusea sa rezolve o problema,alta noua îsi facea aparitia.Mama ei o duse în bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc.În scurt timp apa din ele a început sa fiarba. În primul vas a pus morcovi, în al doilea oua, iar în ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nici o vorba.Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus într-un bol. A scos afara ouale si le-a pus într-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o în alt treilea bol. Întorcându-se spre fata ei a întrebat-o:
Spune-mi ce vezi?
Morcovi, oua si cafea,a raspuns ea.
Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii în mâna si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse, si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mamae a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facând aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. în final, mama a rugat-o sa sorbeasca din cafea. Fata zâmbind a savurat o înghititura din cafeaua cu o aroma îmbietoare.
Curioasa, a întrebat-o pe mama ei:
Ce înseamna toate acestea, mama?
Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate,apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat însa diferit.
Morcovii au fost la început tari, puternici si neînduplecati. Dar apa fiarta i-a înmuiat si au devenit slabi.
Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert, continutul sau s-a întarit.
Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.
Care dintre ele esti tu?si-a întrebat fiica.
Când adversitatea bate la usa ta, tu cum raspunzi? Esti un morcov, un ou sau un bob de cafea?
Gândeste-te si tu: Care sunt eu?
Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa îmi pierd puterile, sa devin fragil.
Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, care se schimba cu caldura? Am un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati se aspreste? Exteriorul meu e mereu acelasi,dar în interior zace o inima împietrita?
Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci când apele devin fierbinti reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine?În timpurile în care întunericul si esecurile primeaza, te poti ridica la un alt nivel?Cum faci fata adversitatii? Esti un morcov, un ou sau o boaba de cafea?Poate ca ai parte de destula bucurie care sa te faca dulce, de suficiente încercari care sa te faca puternic, de suficienta tristete care sa te faca uman si de suficienta speranta ca sa te faca fericit.Cei mai fericiti oameni nu au neaparat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei stiu sa beneficieze din plin de tot ceea ce le apare în cale. Cel mai luminos viitor va avea întotdeauna la baza un trecut uitat, nu poti înainta în viata pâna când nu lasi la o parte esecurile si suferintele din trecut.

Momentul prezent – singurul timp care există

2011-10-24T12:24:00.002+03:00

M-am gândit adeseori cât de multe lucruri avem noi de învăţat de la copiii mici. Aceştia nu s-au adaptat încă la conceptul de timp liniar, în care trecutul este urmat de prezent, apoi de viitor. Ei nu percep decât momentul prezent, aici şi acum. Mai mult, copiii mici nu percep lumea ca fiind fragmentată, ci consideră că sunt uniţi cu tot restul lumii, ca parte integrantă dintr-un ansamblu.
Pe măsură ce avansează în vârstă, copiii încep să accepte valorile adulţilor din jurul lor, care pun accentul pe proiectarea trecutului asupra prezentului, iar apoi a viitorului pe care îl anticipează.
Cei mai mulţi dintre adulţi nu pun nici o clipă la îndoială validitatea concepţiei lor despre trecut, prezent şi viitor. Ei cred că trecutul va continua să se repete în prezent, iar apoi în viitor, şi că nimeni nu poate schimba vreodată acest lucru. În consecinţă, ei ajung la concluzia că trăiesc într-o lume în care teama este justificată şi în care, mai devreme sau mai târziu, este inevitabil să se confrunte cu suferinţa, frustrările, conflictele, depresia şi boala.
Atunci când ne cramponăm şi investim energie în experienţele noastre dureroase din trecut, devenind ataşaţi de ele, noi suntem tentaţi să anticipăm un viitor similar. Viitorul şi trecutul nostru devin astfel identice. Noi devenim vulnerabili, considerând că trecutul plin de teamă este real, şi uităm astfel că unica noastră realitate este Iubirea, care nu poate exista decât în momentul prezent. Datorită acestei vulnerabilităţi, ne aşteptăm ca trecutul nostru să se repete identic. Pe scurt, nu vedem în faţa ochilor decât ceea ce ne aşteptăm să vedem, invitând şi căutând astfel nenorocirea şi durerea. În acest fel, reciclăm în permanenţă vinovăţia şi temerile noastre din trecut.
O modalitate prin care ne putem elibera de tot acest „gunoi arheologic” constă în recunoaşterea faptului că ataşamentul faţă de el nu ne aduce în nici un caz ceea ce ne dorim de la viaţă. Dacă înţelegem că reciclarea acestor deşeuri psihice nu ne foloseşte la nimic, putem înlătura vechile blocaje, putem ierta şi ne putem elibera în totalitate Iubirea din momentul prezent. Aceasta este singura cale prin care putem fi fericiţi. Principiul potrivit căruia: „Momentul prezent este singurul timp care există” poate deveni practic o eternitate. În aceste condiţii, viitorul devine o simplă extensie a unui prezent senin, care nu încetează niciodată.
Ori de câte ori ni se pare că am fost răniţi de altcineva în trecut, ne construim în jurul nostru un zid de autoapărare în speranţa că ne vom proteja astfel de alte răni similare în viitor. Prin acest mecanism, trecutul plin de teamă generează un viitor comparabil, creându-se astfel o punte de legătură între cele două timpuri. Atunci când simţim o stare de teamă sau de vinovăţie, noi nu putem iubi. În schimb, dacă ne eliberăm de trecutul plin de teamă şi îi iertăm pe toţi cei care au greşit vreodată faţă de noi, ajungem să experimentăm Iubirea absolută şi o stare de comuniune cu toate fiinţele.
Adeseori, considerăm „natural” să ne folosim de experienţele noastre din trecut ca de nişte puncte de referinţă din perspectiva cărora ne evaluăm momentul prezent. În acest fel, noi ajungem să percepem prezentul prin filtrul unor ochelari foarte întunecaţi.
Chiar dacă nu conduce întotdeauna la dispreţ, familiaritatea are într-adevăr tendinţa de a ne amorţi percepţiile referitoare la cei pe care îi cunoaştem foarte bine. Dacă dorim să ne percepem consoarta, şeful sau colegii de muncă exact aşa cum sunt, trebuie să îi privim în momentul prezent, pornind de la premisa că relaţiile noastre din trecut nu exercită nici o influenţă asupra acestui moment.
Pentru ca fiecare clipă pe care o trăim să devină o nouă renaştere, trebuie să privim prezentul fără a-l condamna. Altfel spus, trebuie să ne eliberăm în totalitate de toate erorile trecutului. Numai în acest fel ne putem simţi liberi şi numai în acest fel putem experimenta miracolul Iubirii, prin împărtăşirea acestei eliberări reciproce. Dacă ajungem să trăim această stare, în care Iubirea este în totalitate prezentă, aici şi acum, noi putem experimenta într-o singură clipă miracolul vindecării depline.
Energia pe care o investim continuu în dorinţa noastră de a controla şi de a anticipa viitorul ne menţine de fapt ataşaţi de experienţele dureroase şi de vinovăţia pe care am trăit-o în trecut. Vinovăţia şi teama, aceşti aliaţi atât de puternici inventaţi de mintea noastră, sunt singurele condiţii care ne fac să credem în această continuitate a timpului.
De pildă, dacă ni se pare că cineva ne-a respins, ne-a criticat sau a fost nedrept cu noi în trecut, vom considera de fiecare dată că persoana respectivă ne atacă. Prin acest mecanism, noi ne vom amplifica teama şi vom încerca în permanenţă să ripostăm. Eliberarea de trecut înseamnă să nu mai acuzăm niciodată pe nimeni, inclusiv pe noi înşine. Ea înseamnă să nu ne mai cramponăm de supărările din trecut şi să acceptăm în totalitate pe toată lumea, fără nici o excepţie. Înseamnă să ne propunem să vedem în ceilalţi numai lumina, nu şi umbra pe care o lasă lampa lor.
Cei mai mulţi dintre oameni trec prin viaţă având convingerea că fericirea sau nefericirea lor depind în mare măsură de evenimentele din mediul înconjurător şi de reacţiile celorlalţi oameni. Adeseori, ei cred că fericirea lor depinde de norocul sau de ghinionul pe care le au în viaţă şi pentru care nu poartă nici cea mai mică responsabilitate. De aceea, ei uită să îşi instruiască mintea să îşi schimbe percepţiile faţă de lumea exterioară. Ei nu realizează că starea de pace este o stare interioară şi că ea stă la baza unei percepţii senine asupra lumii înconjurătoare. Tentaţia de a reacţiona cu mânie, cu exaltare sau într-o stare de depresie se datorează interpretărilor pe care le dăm noi stimulilor din mediul exterior. Aceste interpretări au la bază o percepţie incompletă.
Ori de câte ori ne cramponăm de evenimentele din trecutul nostru sau anticipăm diferite întâmplări viitoare, noi trăim într-o lume a imaginaţiei. Adevărata realitate a vieţii noastre nu poate fi experimentată decât în momentul prezent. Atunci când retrăim în prezent diferite episoade din trecut, fie ele plăcute sau dureroase, noi ne blocăm singuri posibilitatea de a trăi experienţe noi. De aceea, ne aflăm într-o perpetuă stare de conflict, fiind incapabili să experimentăm direct şansele fericirii care ne ies în faţă.
Ori de câte ori ne îmbolnăvim, noi simţim tentaţia de a ne plânge de milă, de a ne lamenta, de a ne focaliza exclusiv asupra corpului nostru şi de a fi deranjaţi de senzaţiile de disconfort şi de durere pe care le simţim. Atunci când ne aflăm în această stare, mânia, iritabilitatea şi depresia pe care le simţim nu fac decât să amplifice şi mai mult sentimentul generalizat de neajutorare şi de neputinţă pe care îl simţim. Ori de câte ori ne focalizăm atenţia asupra ajutorării unei alte persoane, uităm de propria noastră durere şi înţelegem astfel mai bine care este semnificaţia profundă a expresiei: „A dărui înseamnă a primi”.
Foarte mulţi oameni uită că liberul arbitru şi capacitatea de a face alegeri reprezintă atribute inerente ale minţii lor. Toţi oamenii au trăit măcar o dată experienţa de a se simţi blocaţi într-o situaţie fără scăpare.
Iată o sugestie care te poate ajuta dacă te afli într-o astfel de situaţie. Foloseşte-ţi activ imaginaţia pentru a găsi o cale de ieşire din respectiva situaţie. Imaginează-ţi un zid şi gândeşte-te că el reprezintă problema cu care te confrunţi. Vizualizează apoi o uşă în mijlocul acestui zid. Treci prin ea şi închide-o cu hotărâre în urma ta. În acest fel, problema ta nu mai există, întrucât ai lăsat-o pentru totdeauna în spate. Bucură-te de noua ta libertate imaginându-ţi că te afli într-un loc în care nu există griji şi în care nu poţi fi altfel decât fericit. Când te simţi pregătit să părăseşti acest loc de retragere în care te simţi protejat, întoarce-te în această lume, dar adu cu tine şi sentimentul că te-ai eliberat de toate problemele din trecut. Dacă vei cultiva această stare de spirit, vei găsi cu uşurinţă soluţii noi la problemele tale de dinainte.
Ori de câte ori percepem problemele noastre ca oportunităţi de a învăţa ceva nou, experimentăm o stare de bucurie şi de bunăstare după învăţarea acestor lecţii. De altfel, Dumnezeu nu ne pune niciodată la încercare decât atunci când suntem pregătiţi să învăţăm noile lecţii.
Îţi propun ca de acum înainte să nu mai alegi decât scopul unic al păcii interioare, renunţând la toate celelalte obiective care conduc la conflict.
Îţi propun să continui să practici iertarea, să te consideri inocent şi lipsit de păcat, deopotrivă pe tine însuţi pe cei din jur.
Îţi propun să priveşti cu iubire momentul prezent, căci singura cunoaştere autentică îi aparţine.
Îţi propun să îţi continui procesul transformării personale, la baza căruia stă exclusiv procesul dăruirii, nu şi cel al primirii.
Îţi propun să recunoşti că suntem cu toţii uniţi la nivelul Sinelui nostru real şi să răspândeşti în această lume lumina care străluceşte în interiorul tău.
Îţi propun să îţi trezeşti conştiinţa şi să realizezi că esenţa fiinţei tale este Iubirea şi că tu eşti lumina acestei lumi, la fel ca şi ceilalţi oameni.

Sursa: Iubirea înseamnă renunţarea la frică, Gerald G. Jampolsky (Editura Adevar Divin)

Divinul din noi transpus in cuvinte

2011-10-20T21:14:00.002+03:00

SUFLETUL Sufletul omului este creat de Dumnezeu in al Saptelea Cer care se mai numeste si''Araboth''(in Zohar se explica faptul ca Araboth inseamna''amestecuri'' pentru ca este compus din foc si apa'').In Kabala poti gasi multe detalii referitoare la Imparatia Cereasca.In Araboh locuiesc sufletele profetilor,ale dreptilor,alaturi de Mesia.Tot aici gasim Tronul lui Dumnezeu si serafimii.In Araboth... ajung si sufletele care nu mai au nevoie sa se incarneze. Inchipuiti-va acest taram ca un ocean,o mare ''existentiala'' liminata de ''Soarele''Divin. Fiecare val sau unda este un suflet,o vibratie subtila''luminata de i scanteie spirituala''''.Scanteia Divina va ramane in permanenta aici in Araboth in timp ce extensia se va manifesta pe parcursul calatoriei sufletului sau catre perfectiune.Aici toate picaturile,undele formeaza un Tot.Sufletele celor drepti sunt superioare ingerilor si duhurilor.Sufletul omului este singura Creatie care sintetizeaza toate esentele lui Dumnezeu...esentele divine,sefirotice.

Dupa ce au cunoscut acea stare beatifica si ''unitiva'' din Araboth, sufletele trebuie sa coboare in zonele ''inferioare'' pentru asi indeplini menirea,urmand ca intr-un final sa se reintoarca si se reintregeasca in Divin,atunci sunt trimise in ceruri inferioare pentru a se desavarsi prin esentele sefirotice proprii acelui Cer sau se reincarneaza pentru a duce la bun sfarsit problemele nerezolvate. In perioadele dintre vietiile pamantesti,deci in perioadele in care noi gandim ca oamenii respectivi sau decedati, acele suflete pot sa salasluiasca in anumite Ceruri sau pot calatori pe langa Planete pentru a se amprenta cu specificul acelor Planete. Nu exista moarte decat la nivel pamantesc. Unele suflete pot alege sa se incarneze pe anumite Planete pentru a se desavarsi prin anumite esente divine, insa Planeta Pamant este considerata o adevarata scoala in perfectionarea sufletului.

Deja avem momente in viata in care ni se permite sa ne amintim fragmente din vieti ale noastre din trecut. Noi suntem, pe Pamant ca sa invatam, avem dreptul sa facem niste alegeri si suportam consecintele alegerilor noastre.Inainte de a ne reincarna, noi decidem,impreuna cu niste Clauze Divine pe care le avem, ce vrem sa facem in aceasta viata,ce dorim sa reparam din trecut, ce vrem sa invatam ca sa evoluam spiritual. Si astfel incheiem un fel de contract cu Dumnezeu. Trasam liniile principale ale planului acestei vieti, decidem ce oameni vrem sa intalnim in momente importante ale vietii, prin ce situatii sa trecem pentru a evolua, ce parinti sa avem care sa ne ajute in ce avem de facut(parintii ne pot oferi experiente placute sau neplacute, in functie de lucruri, pe care le avem de invatat) si in final Dumnezeu ne da tot ce ne trebuie pentru a duce la capat ce ne-am propus: ingeri pazitori, ghizi spirituali,suport.

Cand ne nastem insa, uitam tot. Si ne trezim pusi in fata a numeroase situatii, de multe ori neplacute, pe care de alfel, ni le-am ales singuri inainte de a veni pe Pamant. Unii oameni intreaba:...''de ce nu suntem ajutati sa ne amintim ce ne-am propus in aceasta viata?" Pentru ca daca ne-am aminti, nu am trece efectiv prin anumite lectii, nu ne-am mai putea concentra pe ele. Am fi distrasi de la informatiile pe care le-am primit in trecut. De aceea se si recomanda sa nu accesezi memoria sufletului tau din pura curiozitate, ci doar cand ai ajuns intr-un moment in care ai putea utiliza acea informatie intr-un moment responnsabil, oricare ar fi scopul ei. Inainte sa te reincarnezi iti stabilesti daca vei avea acces intr-un anumit moment din viata ta, la informatii legate de trecutul tau. Dar daca nu accesezi trecutul si nu esti neaparat un om"spiritual", nu inseamna ca nu poti sa iti atingi obiectivele pe care ti le-ai propus in aceasta viata.

Oricum, cand pleci de pe pamant ai acces natural la memoriile, ca sa poti constientiza ce ai invatat, altfel nu te-ar ajuta la nimic procesul de invatare. Iti amintesti cine esti tu de fapt, iti revine memoria tuturor vietiilor tale, te analizezi cu bune si rele, compari ce ti-ai propus sa faci cu ce ai facut. Faci acest lucru impreuna cu calauzele tale divine. Judecata despre care se vorbeste este de fapt analiza pe care ti-o faci tu ca suflet si toate bunele si relele pe care le-ai facut in timpul vietii pe Pamant. Atunci vezi cum ai folosit oportunitatile care ti s-au oferit in viata pentru a face ce ti-ai produs tu sau cum le-ai ratat prin liberul arbitru. Nu Dumnezeu ne judeca ci noi ne judecam singuri iar El ne da iertarea. Ne alina suferinta si ne ajuta sa continuam sa ne dezvoltam pentru a ajunge acolo Sus, langa El, in al saptele Cer.

Dar cum precizam mai sus, noi ne propunem in linii mari ce vrem sa facem in aceasta viata iar detaliile le adaugam aici pe Pamant. E posibil sa nu facem tot ce ne-am propus sau din contra, chiar sa depasim ce ne-am propus sa facem, inca din timpul vietii. In acest caz daca am reusit sa atingem toate obiectivele fiind inca in trup, calauzele noastre activeaza niste schite de vieti pe care ar urma sa le avem si ne ajuta sa facem si din ele cate ceva in aceasta viata. Atunci esti deja o persoana extrem de angajata pe procesul evolutiv care intelege ca viata pamanteasca reprezinta o scoala care te invata sa te apropii mai mult de Divinitate, purificandu-ti sufletul. Unii oameni se intreaba:''de unde stim daca suntem pe calea corecta? Cum ne putem da seama, fiind inca pe pamant?".Cei care sunt pe directia corecta sau chiar si-au depasit ce si-au propus, au sentimentul ca viata lor se desfasoara''asa cum trebuie'', pe cand ceilalti care s-au departat de la planul lor divin au sentimentul ca totul e scapat de sub control.

Noi am avut de-a lungul vietiilor noastre mai multe identitati (am avut personalitati diferite, am avut niveluri diferite, am trait in medii diferite). In taramurile complexe pe care noi nu le putem percepe, aceste'' identitati'' sunt cumva active, in sensul ca unele probleme cauzate de ele pot fi rezolvate de noi in viata prezenta.Si in momentul in care am venit sa le rezolvam in prezent. Ele au intr-un fel nevoie de noi pentru ca singure nu au putut in vietiile lor pe Pamant sa rezolve aceste probleme. Tu nu iti propui sa rezolvi intr-o singura viata toate problemele din trecut care te impiedica in evolutie, ci doar o parte din ele. Dar memoria colectiva a tuturor acestor identitati scoate in lumina cate o situatie prin care tu, trecand prin aceasta viata si rezolvand-o, eliberezi intr-un fel acea identitate care a determinat cauza unei probleme din prezent.''Evenimentele petrecute de-a lungul vietilor sunt ca o broderie'' spunea Christopher Bache in cartea sa extraordinara ''Reincarnarea si reteaua existentei''.

Privim o broderie complicata si vedem ca doua puncte de la suprafata ei care par a nu avea nicio legatura ...fiind prinse pe spate cu fire intre ele.Totul se intampla cu un motiv si exista o intreaga retea a existentelor noastre si intre multele suflete create de Dumnezeu. Spuneam ca noi stabilim si oamenii cu care ne vom intalni in viata pe care incepem sa o traim.Dar stabilim acest lucru impreuna cu calauzele noastre si cu sufletele acelor oameni.Vorbim despre oameni care au o anumita importanta in viata noastra. Si trebuie sa tinem cont ca actiunile noastre pe pamant afecteaza si vietiile altor oameni. De aceea este bine sa fim responsabili fata de gandurile noastre, de judecatile noastre si de actiunile pe care le facem si care pot avea impact asupra altora. Am incercat sa ating doar cateva aspecte legate de suflet, pentru ca acest subiect extrem de complex si oricum noi oamenii stim inca extrem de putine lucruri referitoare la el.

Insa atunci cand patrunzi in alte taramuri,comunici cu entitati evoluate spiritual prin simturile extrasenzoriale pe care le poti dezvolta si poti ajunge si la ''Adevarul din sufletul tau''. Atunci intelegi ca tot ce se intampla in viata ta are un scop, ca lucrurile pe care le poti afla despre tine sau despre altii sunt de fapt etape din planul stabilit de fiecare, in linii mari, inainte de a veni pe pamant...ca anumite calauze te pot ajuta direct sau indirect sa stai pe directia pe care ti-ai propus-o, depinzand doar de tine, in calitate de suflet intrupat aflat intr-o materie densa, sa alegi sa urmezi ce primesti sau nu ...iar in functie de aceasta alegere, sa iti determini in parte din viitorul acestei vieti si al altor vieti urmatoare. Multi oameni vin sa intrebe ce si-au propus sa invete in aceasta viata, ce si-au propus sa faca sau sa repare, care este scopul acestei vieti pe care o au ei in prezent.

Este bine sa stii ca sunt unele informatii la care nu poti avea acces pentru ca nu te ajuta cu nimic si ...de obicei, ti se aduc in lumina doar situatii care sunt strict legate de situatia ta prezenta.. Poate ati auzit de Memoria Akasha, o structura vie, in continua schimbare, care contine toata memoria Universului, inclusiv pe cea a sufletului tau. Practic atunci cand se acceseaza memoria sufletului tau se lucreaza cu Memoria Akasha. Exista Lorzii Akasha care te urmaresc pe parcursul vietii tale si atunci cand este momentul si daca este momentul iti permite accesul la Sufletul tau. Ei au grija sa accesezi doar informatiile de care ai nevoie, respectand Legile Akashice care sunt extrem de stricte. Mai este bine de stiut ca exista entitati spirituale elevate care nu mai au nevoie sa se intrupeze si care decid sa o faca pentru a ajuta intr-un mod mai direct anumiti oameni de pe Pamant sau omenirea in general, asa cum exista si Ingeri sau unele Spirite ale Naturii care se intrupeaza in acelasi scop. Unele sunt constiente de scopul precis pentru care au venit, altele mai putin sau afla pe parcursul vietii, insa manifesta foarte puternic in timpul vietii caracteristicile pe care le au in Realitatea lor Divina. ...un prieten bun al ingerilor:

*DOREEN VIRTUE*

Am lansat RADIO VOCEA SUFLETULUI

2011-10-13T11:23:00.005+03:00

Cea mai importanta calatorie a vietii noastre este cea care duce in adancul sufletului. Toate lucrurile care ne emotioneaza pozitiv, care ne bucura, care ne fac fericiti sunt tot atatea porti de acces catre lumea de dincolo de ganduri...

Radio Vocea Sufletului, acest spatiu al muzicii si cuvintelor pe care l-am creat impreuna cu aproape 30 de oameni entuziasti, isi propune sa va poarte pe aripile lui in locuri de taina, sa va dea speranta ca putem construi o lume a binelui si a frumosului.

La Radio Vocea Sufletului puteti sa va simti pe drumul spre "acasa" impreuna cu cei care aspira la un Cer Nou si un Nou Pamant...

Alaturi de muzica pentru suflet, aici veti putea intalni oameni remarcabili si veti putea audia emisiuni menite sa aduca mai multa lumina si cunoastere in vietile tuturor. Iata cateva dintre acestea: "Stirile pozitive ale zilei", "Radacinile dacice ale poporului roman", "Medicina psihocauzala", "Locurile de taina ale Romaniei", "Interviuri pe frecventa sufletului", "Scoala Hiperboreana", "Cartea saptamanii", "Agenda culturala a Bucurestiului", "Lumea secreta a plantelor" si altele.

Bucurati-va 24 de ore din 24 de Radio Vocea Sufletului! Auditie placuta!

Clik RADIO VOCEA SUFLETULUI

P.S. Cei care doresc sa sprijine acest proiect sunt rugati sa posteze pe blogul sau siteul lor unul dintre bannerele de mai jos si sa ne anunte de acest lucru pentru a putea sa ii introducem la rubrica noastra de parteneri media. Multumim anticipat!

OGLINDA PRAFUITA

2011-10-07T14:21:00.002+03:00

Cu trei mii de ani in urma, exista un om la fel ca noi toti, care traia in apropierea unui oras inconjurat de munti. Omul a studiat pentru a deveni doctor, dar nu era complet de acord cu tot ceea ce invatat. In inima sa simtea ca trebuie sa existe ceva mai mult decat era scris in acele carti.

Intr-o zi, cand a adormit intr-o pestera, el a visat ca si-a vazut propriul corp adormit. A iesit din pestera in noaptea cu luna noua. Cerul era senin, iar el putea vedea milioane de stele. Apoi ceva s-a petrecut in interiorul sau, ceva care i-a transformat viata pentru totdeauna. El si-a privit mainile, si-a simtit corpul, iar apoi si-a auzit propria voce spunand: “sunt facut din lumina; sunt facut din stele”.

A privit din nou la stele si a realizat ca nu stelele sunt cele care creeaza lumina, ci lumina creeaza stelele. “Totul este facut din lumina; eu sunt facut din stele, a spus el si spatiul dintre ele nu este gol”. Si a stiut ca tot ceea ce exista este o fiinta vie, iar lumina este mesagerul vietii, deoarece este vie si contine in ea toate informatiile.
Apoi a constientizat ca si el era facut din stele, desi nu parea una cu acele stele. “sunt in stele si intre ele”, a gandit el. Atunci, el s-a numit tonal, iar lumina dintre stele nagual si a stiut ca tot ceea ce creeaza armonia si spatiul dintre cele doua este Viata sau Intentia. Fara viata, tonal-ul si nagual-ul nu ar putea exista. Viata este forta absolutului, a supremului, a Celui care a creat totul.
Iata deci ce a descoperit el: totul in existenta este o manifestare a fiintei vii pe care o numim Dumnezeu. Totul este Dumnezeu. Si a ajuns la concluzia ca perceptia umana este doar lumina ce percepe lumina. El a vazut ca materia este o oglinda – totul este o oglinda care reflecta lumina si creeaza imaginile acelei lumi, dand nastere lumii iluziei, Visul, care seamana cu un fum ce nu ne permite sa vedem cine suntem cu adevarat. “Noi, cei adevarati, suntem iubire pura, lumina, pura”, a spus el.

Aceasta realizare i-a transformat viata. Dintr-o data, el a stiut cine este cu adevarat, s-a uitat in jur la ceilalti oameni si la restul naturii si a ramas uimit de ceea ce a vazut. El s-a regasit pe el insusi in tot ceea ce exista – in fiecare fiinta umana, in fiecare animal, in fiecare pom, in apa, in ploaie, in nori, in pamant. Si a vazut ca viata amesteca tonal-ul cu nagual-ul in diferite moduri pentru a crea miriade de manifestari ale Vietii.
In acele momente el a inteles totul. Era foarte emotionat si inima sa era plina de pace. Cu greu putea sa astepte pentru a le spune si prietenilor sai ceea ce descoperise. Dar cum ar fi putut explica toate acestea in cuvinte? A incercat sa le spuna ce a descoperit si celorlalti, dar ei nu-l puteau intelege. Ei puteau vedea doar ca se transformase, ca din vocea si din ochii sai radia ceva extraordinar. Au observat ca el nu mai judeca pe nimeni si nimic. El devenise altfel.

Putea intelege pe oricine foarte bine, dar nimeni nu-l putea intelege pe el. Ei credeau ca el era o incarnare a lui Dumnezeu, dar el zambea cand auzea aceasta si apoi spunea: “este adevarat.Suntem la fel, voi si cu mine. Suntem imagini ale luminii. Suntem una cu Dumnezeu”. Dar nici asa oamenii nu-l intelegeau.
El a descoperit ca el era o oglinda pentru restul persoanelor, o oglinda in care el se putea vedea pe sine. “oricine este o oglinda”, a spus el. El s-a vazut in ceilalti, dar nimeni nu l-a vazut pe el. Si astfel, a constientizat ca toata lumea visa, dar fara a fi constienta de acest lucru, fara a sti cine sunt ei cu adevarat. Ei nu-l puteau vedea pe el in ei insisi, deoarece exista un perete de ceata sau de fum intre oglinzi. Si peretele de ceata era creat de interpretarea imaginilor luminii – visul oamenilor.
Apoi, a stiut ca va uita curand tot ceea ce invatase. Dorind sa-si aminteasca de-a pururi viziunea pe care a avut-o, s-a decis sa-si puna Oglinda Fumurie, astfel incat intotdeauna sa stie ca materia este o oglinda, iar fumul este cel care ne impiedica sa stim cine suntem cu adevarat. El a spus: sunt o Oglinda fumurie, deoarece ma vad pe mine in fiecare dintre voi, dar noi nu ne recunoastem unul pe celalalt din cauza fumului dintre noi. Acel fum este visul, iar oglinda esti tu, visatorul”.

DON MIGUEL RUIZ

Mintea care nu iartă. Iubire versus Ego

2011-10-02T12:40:00.002+03:00

Egoul este cel care ne şopteşte la urechi că nu vom putea găsi fericirea decât în lumea exterioară, printr-o acumulare de lucruri. El este cel care ne şopteşte că dacă vom găsi un partener de cuplu potrivit, totul se va armoniza în viaţa noastră şi nu vom mai putea cunoaşte suferinţa. Atunci când lucrurile par să meargă prost, el ne învaţă că singurul lucru pe care îl putem face este să dăm vina pe altcineva. Egoul are propriul său sistem de convingeri. Dacă dorim, îi putem accepta convingerile. Dacă nu dorim, putem căuta alte perspective din care să privim această lume. Desigur, nu trebuie să uităm că egoul nostru face parte integrantă din noi. De aceea, cu cât ne vom amplifica discernământul, recunoscând gândurile datorate egoului temător, cu atât mai liberi vom fi să optăm pentru o viaţă mai plină de iubire şi de pace.

Sistemul de convingeri al egoului este bazat pe teamă, pe vinovăţie şi pe condamnare. Dacă am opta numai pentru principiile şi liniile sale directoare, am opta practic pentru o stare perpetuă de conflict şi nu am mai cunoaşte vreodată pacea interioară şi fericirea. Acesta fiind însuşi mecanismul de funcţionare al egoului, nu trebuie să ne mire faptul că acesta nu crede în iertare. De fapt, el va face întotdeauna tot ce-i va sta în puteri pentru a ne convinge că nimeni din această lume nu merită să fie iertat. Mai mult, va merge până acolo încât ne va spune că noi înşine nu merităm să fim iertaţi! Egoul se cramponează cu disperare de convingerea că nimeni nu trebuie iertat pentru greşelile sale.

Pe de altă parte, el este absolut convins că trebuie să ne apărăm în permanenţă de atacurile celor din jur. El ne transmite continuu acest mesaj, sub forma unor sentimente care pot fi recunoscute cu uşurinţă. Spre exemplu, mintea neiertătoare a egoului va încerca întotdeauna să ne convingă că singura modalitate de a ne proteja de o eventuală nouă rană sufletească este aceea de a pedepsi persoana care ne-a rănit prin mânia şi prin ura noastră, izolând-o şi arătându-i dispreţul nostru, astfel încât să se simtă prost pentru fapta sa.

Egoul nostru se manifestă prin acel sentiment interior care ne face să credem că ar fi nepotrivit, prostesc sau chiar o nebunie să iertăm pe cineva ale cărei acţiuni ne-au rănit sau ne-au făcut să ne simţim ameninţaţi în vreun fel. Ca şi cum acest lucru nu ar fi de ajuns, egoul ne reaminteşte în permanenţă că în viaţa noastră există oameni care nu îşi doresc nimic mai mult pe lume decât să ne rănească în fel şi chip, oameni care merită exclusiv mânia noastră, nicidecum iertarea. Peste toate, egoul este şi foarte viclean. El se pricepe de minune să îşi aleagă martorii. Şi poţi fi absolut sigur că îi va alege numai pe aceia care îi vor susţine pe de-a-ntregul părerile. Egoul este prin excelenţă contradictoriu. Spre exemplu, el ne ascunde faptul că atunci când cedăm în faţa impulsului de a ne înfuria pe alte persoane, dorind să le pedepsim, noi ne închidem singuri în propria noastră închisoare. Un alt secret pe care ni-l ascunde este acela că gândurile noastre lipsite de iertare creează în inima noastră un gol interior, un sentiment de pierdere şi de tristeţe care ne împiedică să trăim starea de pace interioară şi de iubire. Acest gol interior ne desparte de semenii noştri şi de starea de unitate care ar trebui să ne caracterizeze.

În cazul în care credem în Dumnezeu, egoul ne şopteşte la urechi că acesta este un Dumnezeu furios şi răzbunător, gata să ne lovească cu trăsnetul lui pentru a ne pedepsi pentru „păcatele” şi pentru gândurile noastre „greşite”. Egoul ne învaţă că nu putem avea încredere şi nu ne putem simţi în siguranţă în prezenţa lui Dumnezeu. El susţine că iubirea necondiţionată pentru Dumnezeu nu este altceva decât o iluzie pe care ne-o creăm singuri şi că atât timp cât ne vom crampona de această viziune stupidă, nu vom face decât să ne amăgim singuri. Egoul încearcă să ne convingă în permanenţă că Dumnezeu este veşnic mânios şi gata oricând să provoace moartea oamenilor prin tot felul de dezastre naturale de genul cutremurelor şi al tornadelor care ucid atâţia oameni sau îi lasă fără case. El merge până acolo încât afirmă că Dumnezeu ne trimite aceste nenorociri numai pentru a ne pedepsi pentru păcatele noastre. Mintea incapabilă de iertare a egoului se cramponează în permanenţă de gândurile de teamă, de suferinţă, de durere, de disperare, de griji şi de îndoieli. Ea consideră că orice greşeală reprezintă un păcat de neiertat.

Principalele 20 de motive pentru care refuzăm să iertăm:

Este foarte greu să ierţi atunci când asculţi de vocea egoului, care te învaţă că cel mai bun lucru pe care poţi să îl faci este să pedepseşti persoana care te-a rănit, refuzându-i iubirea ta. Este foarte greu să ierţi atunci când ai un ego încăpăţânat care încearcă în permanenţă să te convingă că ura îţi conferă o siguranţă şi o certitudine mult mai mare decât iubirea. Este foarte important să nu facem din egoul nostru un duşman, dar nici să ne ataşăm prea tare de el. Este la fel de important însă să ne dăm seama că acesta ne poate conduce pe căi greşite. Egoul nostru nu încetează niciodată cu predicile. El se cramponează de un sistem de convingeri care valorizează frica, conflictul, indiferenţa şi nefericirea, făcând din ele principalele lui priorităţi. Egoul consideră iubirea pur şi simplu un act de nebunie.

Atunci când devenim prea ataşaţi de vocea egoului, lucru care se întâmplă îndeosebi în momentele de stres sau atunci când lucrurile nu merg în viaţa noastră aşa cum ne-am dori, noi auzim distinct în mintea noastră vocea egoului, care ne transmite mesajul că nu este cazul să iertăm. În realitate, noi avem întotdeauna de ales: putem asculta vocea iubirii sau cea a egoului. Cum ne putem da seama când anume ne vorbeşte egoul? Simplu: vocea egoului se naşte întotdeauna din teamă. Sfaturile sale ne lasă întotdeauna într-o stare de conflict interior, niciodată de pace. Atunci când ascultăm de mintea incapabilă să ierte a egoului, aceasta ne oferă nenumărate motive pentru a nu ierta, ascunzându-ne însă faptul că singurii care vom suferi, pierzându-ne pacea interioară, suntem noi.

Iată 20 de exemple ale modului de a raţiona al egoului:

1. Acel om te-a rănit profund. Merită pe deplin să fii furios pe el, să nu-l mai iubeşti şi să fie pedepsit.
2. Nu fi prost! Dacă îl vei ierta, acel om te va răni din nou şi din nou.
3. Dacă îl ierţi, nu îţi dovedeşti decât propria slăbiciune.
4. Dacă ierţi această persoană, este ca şi cum i-ai spune că a avut dreptate, iar cel care a greşit ai fost tu!
5. Numai un om lipsit de respect faţă de sine ar putea ierta această persoană.
6. Atunci când nu ierţi pe cineva, îţi manifeşti controlul asupra persoanei respective. Controlul este principala metodă pe care o aplică egoul pentru a se simţi în siguranţă.
7. Cea mai sigură cale de a ţine la distanţă persoana care te-a rănit este să nu o ierţi niciodată.
8. Dacă nu vei ierta această persoană, te vei simţi mai bine, căci aceasta este cea mai sigură cale de a te răzbuna pe ea.
9. Dacă nu vei ierta această persoană, vei obţine controlul asupra ei.
10. Iertarea celui care te-a rănit este cea mai mare prostie din lume.
11. Atunci când ierţi pe cineva, renunţi la propria ta siguranţă interioară.
12. Dacă îl ierţi pe cel cu care te-ai certat, rişti să îl faci să creadă că eşti de acord cu ceea ce a făcut.
13. Iertarea nu este altceva decât acceptarea comportamentului greşit.
14. La limită, poţi ierta pe cineva, dar numai dacă îşi cere sincer iertare pentru ceea ce a făcut. Nici chiar atunci nu trebuie să îl ierţi însă pe deplin.
15. Dacă îl ierţi pe acest om care a păcătuit, Dumnezeu te va pedepsi.
16. Recunoaşte: întotdeauna, greşeala îi aparţine celuilalt, aşa că ce rost are să ierţi?
17. Nu crede niciodată pe cineva care îţi spune că proiectezi asupra celorlalţi propriile tale greşeli, respingându-le.
18. Nu cădea în capcana celor care îţi spun că dacă nu poţi ierta pe cineva pentru o anumită greşeală, acest lucru se datorează faptului că nu poţi accepta o faptă pe care ai comis-o tu însuţi şi pe care o consideri de neiertat.
19. Dacă vei ierta această faptă oribilă, nu vei fi cu nimic mai bun decât cel care a comis-o.
20. În cazul în care crezi că există un Dumnezeu sau o putere superioară care te protejează să nu mai fii o victimă inocentă atât timp cât îi ierţi pe cei din jur, înseamnă că ţi-ai pierdut complet minţile!

Schimbarea sistemului nostru de convingeri

Dacă dorim să învăţăm valoarea iertării – deopotrivă a celorlalţi oameni şi a noastră – noi trebuie să ne schimbăm sistemul de convingeri. În acest scop, putem începe prin a renunţa la convingerea egoului că trebuie să găsim neapărat pe cineva pe care să dăm vina atunci când în viaţa noastră merge ceva prost. Putem adopta apoi noi convingeri în inima noastră, care să ne ajute să înţelegem valoarea renunţării la auto-condamnare şi la condamnarea celor din jur, astfel încât să ne putem înconjura numai de iubire.

Una din modalităţile prin care putem face acest lucru constă în a ne schimba modul de a gândi în legătură cu noi înşine. Egoul se identifică în totalitate cu corpul fizic şi nu concepe faptul că noi suntem fiinţe spirituale care au venit să locuiască pentru o vreme într-un astfel de corp. Dacă vom reuşi să ne schimbăm această percepţie, privindu-ne ca fiinţe spirituale eterne, şi nu doar ca nişte simple corpuri, ne va fi mult mai uşor să sesizăm valoarea iertării.

Fericirea şi pacea interioară nu apar decât atunci când renunţăm să mai căutăm vinovaţi pentru lucrurile care nu merg bine în viaţa noastră. Învinovăţirea altuia nu ne aduce fericirea pe care ne-o dorim, la fel cum nu pot face acest lucru nici răzbunarea sau pedepsirea celor vinovaţi. Singura care ne poate aduce această fericire de durată este iertarea. Noi suntem singurii care putem opri cercul vicios al mâniei, durerii, amărăciunii şi tristeţii provocate de conflictele noastre interioare şi exterioare. Fiecare om este responsabil pentru renunţarea la blocajele pe care şi le-a impus singur, pentru iertarea de sine şi pentru iertarea celor din jur, care îi pot aduce vindecarea, bucuria şi pacea pe care le caută de atâta vreme.

Schimbările încep să apară odată cu depăşirea fiecărui obstacol

Transcenderea fricii, ruşinii şi vinovăţiei. Primul obstacol pe care trebuie să îl depăşim este incapacitatea noastră de a ne schimba sistemul convingerilor. Poate cel mai mare blocaj în calea iertării este sistemul de convingeri bazat pe teamă, nu pe iubire. Acest blocaj începe să dispară de îndată ce ne manifestăm voinţa de a-i privi cu alţi ochi pe ceilalţi oameni, fie ca fiinţe care se bucură de iubire, fie ca fiinţe speriate, care au o nevoie disperată de iubire. Altfel spus, nu mai trebuie să interpretăm comportamentul celorlalţi oameni din perspectiva vinovăţiei sau inocenţei lor. Nu mai trebuie să-i privim cu ochi critici, pentru a vedea dacă ne atacă sau nu, ci trebuie să-i considerăm nişte fiinţe armonioase, care ştiu să se bucure de iubire, sau dimpotrivă, speriate, caz în care ne transmit cererea lor de ajutor.

Trebuie să devenim conştienţi de mecanismul percepţiei şi al proiecţiei. În calitatea noastră de fiinţe umane, avem un mecanism particular prin care dăm sens vieţii noastre. Avem amintiri minunate ale tuturor lucrurilor care ni s-au întâmplat vreodată, aproape începând din ziua naşterii noastre, iar uneori chiar dinainte de acest moment. Dacă în copilărie sau în tinereţe ni s-au întâmplat lucruri dureroase sau traumatizante, noi nu numai că ne aducem aminte de ele, dar chiar avem tendinţa să ne cramponăm de ele, evaluând din perspectiva lor prezentul şi viitorul nostru.

Mecanismul percepţiei şi al proiecţiei face parte integrantă din fiinţa umană, dar egoul este capabil să folosească acest mecanism în propriile sale interese. El ne convinge că proiecţiile noastre asupra altor persoane sau situaţii reprezintă însăşi realitatea. În final, el ne convinge că toate gândurile şi sentimentele noastre neplăcute se datorează unor persoane sau situaţii prezente în lumea exterioară. Ultimul lucru pe care şi-ar dori egoul să îl înţelegem este acela că tot ceea ce experimentăm noi în prezent este determinat în exclusivitate de gândurile din mintea noastră.

În general, noi nu ne asumăm responsabilitatea pentru percepţiile şi pentru proiecţiile noastre, dar dacă vom începe să o facem, vom avea libertatea de a alege cu adevărat între sistemul de convingeri al egoului şi cel al iubirii. Dacă vom deveni conştienţi de maniera în care se foloseşte egoul nostru de mecanismul proiecţiei, vom putea să ne manifestăm cu adevărat liberul arbitru. Vom putea acorda respectul cuvenit sentimentelor noastre, luând decizia dacă dorim să le cultivăm sau să ne detaşăm de ele.

Controlul trecutului şi al viitorului. Dacă dorim să ne pregătim inima şi mintea în vederea iertării, trebuie să renunţăm definitiv la convingerea că trecutul se va repeta inclusiv în viitor. Atunci când suntem atacaţi, teama se face să ne asumăm o poziţie defensivă. Această teamă continuă să existe în subconştientul nostru ani la rând, menţinându-ne convingerea că am putea fi oricând atacaţi din nou în acelaşi fel. Egoul nostru ne învaţă să nu avem încredere în alţi oameni, ba chiar să ne aşteptăm că vom fi din nou atacaţi. Există un aspect al conştiinţei noastre care trăieşte în permanenţă în acest trecut plin de spaime şi care este convins că trecutul se va repeta. Acest aspect al conştiinţei noastre are convingerea de nestrămutat că trecutul dureros prezice automat un viitor la fel de dureros.

Convingerea că evenimentele din trecut le prezic pe cele viitoare este cultivată de ego, care nu se alimentează decât cu gândurile noastre pline de teamă, incapabile de iertare, care judecă şi condamnă. Din păcate, această dietă nesănătoasă ne menţine separaţi de sinele nostru divin, de experienţa iubirii şi a unităţii cu ceilalţi oameni, inclusiv de experienţa prezenţei lui Dumnezeu.

Simptomele suferinţei şi durerii îşi au întotdeauna rădăcinile în gândurile noastre, în incapacitatea noastră de a ierta, şi pot lua diferite forme. Puţini oameni acceptă posibilitatea că atunci când se cramponează de gândurile lor critice, care refuză iertarea, ei optează practic pentru suferinţă. Egoul ne şopteşte adeseori la urechi că aceasta este cea mai bună cale de a-l pedepsi pe cel care ne-a rănit, dar în realitate singurii care suntem pedepsiţi suntem noi înşine. Îţi reamintesc că durerea, teama, nesiguranţa şi boala nu fac decât să alimenteze egoul. De aceea, acesta detestă pacea interioară, iubirea, fericirea şi sănătatea.

Percepţia egoului (căreia noi tindem să îi dăm crezare) este aceea că dacă nu păstrăm ranchiună unei persoane care ne-a rănit, ne punem singuri în pericol. Din păcate, această energie negativă pe care o cultivăm se acumulează înlăuntrul nostru şi mai devreme sau mai târziu se întoarce împotriva noastră la fel ca un bumerang.

Reţine: gândurile şi convingerile noastre determină întotdeauna experienţele noastre de viaţă. Scopul iertării este de a ne elibera de trecut, inclusiv de toate neînţelegerile şi resentimentele pe care le avem faţă de alte persoane. Iertarea nu numai că nu ne pune deloc în pericol, dar ne ajută chiar să trăim mai plenar şi mai fericiţi în momentul prezent. Dacă în clipa de faţă de simţim împăcaţi, noi avem tendinţa să proiectăm această stare de pace interioară inclusiv asupra viitorului. În acest fel, prezentul fericit se extinde asupra unui viitor fericit, tinzând să devină una cu acesta. Din păcate, cei mai mulţi dintre oameni trăiesc într-o realitate în care trecutul plin de teamă se identifică (prin proiecţie) cu un viitor plin de temeri, realitate care tinde să devină efectivă, căci convingerile noastre creează întotdeauna realitatea în care trăim.

Probabil că atât timp cât vom continua să locuim în acest corp, vom fi tentaţi în permanenţă să emitem judecăţi critice şi să refuzăm să iertăm. De acea, trebuie să ne reamintim continuu că fiecare moment reprezintă o oportunitate nouă pentru a face alegerea cuvenită. Personal, am convingerea sinceră că unul din cele mai frumoase daruri ale omului este chiar această putere de a alege gândurile pe care le cultivă în mintea sa. Libertatea de a alege ne poate elibera de propriile noastre judecăţi critice care ne întemniţează şi de propriul nostru ataşament faţă de trecut.

Iertarea ne ajută să trecem pe o altă vibraţie – cea a iubirii. Ea ne reaminteşte că iubirea reprezintă singura noastră realitate şi că în afara ei nu mai există nimic. Iubirea reprezintă răspunsul la toate întrebările şi problemele cu care ne confruntăm!

Iertarea: cea mai mare putere vindecatoare, Gerald Jampolsky

Sursa:drumuricatretine.wordpress.com

Puterea de creatie a inimii este superioara celei a creierului(Interviu cu Drunvalo Merchizedek)

2011-09-27T11:08:00.002+03:00

Ei bine! In interiorul corpului nostru – corpul nostru, asa cum am mai spus, este un instrument, un templu sacru, sfant – detinem aspecte incredibil de puternice puse laolalta; putem sa facem orice, cand spiritul stie cum sa foloseasca trupul. Vreau sa spun ca nu este nimic ce nu putem face: putem crea realmente o planeta, o galaxie. Nu spun poate sau ai putea.., probabil.., eu spun TU POTI! Poti sa faci orice, nu e vorba de ceva comparativ cu ceea ce este posibil. Asta cand spiritul este complet aliniat cu corpul, iar partea corpului care este cea mai importanta, fara nici un dubiu, de necontestat, este INIMA. E de departe mai mareata decat creierul, iar eu pot sa dovedesc asta!

Daca din punct de vedere stiintific studiezi actul conceptiei, privesti lucrurile intr-un anumit fel: exista o sfera care este ovulul, spermatozoidul intra in el si sunt 10-11-12-15 spermatozoizi care intra – nu este ceea ce e scris in carti, dar este in stiinta – si ovulul, printr-un proces, incepe sa se divida. Stim asta. La 512 celule se formeaza un camp in jur, ca un halou, ce se transforma in ceva care, literalmente, incepe sa creasca si devine inima umana. Deci, ceea ce devine, este inima umana. Acesta este un stadiu in evolutia umana: atunci cand esti in interiorul pantecelui mamei, cand esti o inima – nimic altceva! Nu ai creier, nu ai brate, nu ai picioare, nu ai ochi, nu ai nimic – esti doar o inima care incepe sa bata. Ceva mai tarziu, abia dupa ce inima incepe sa bata, putem vedea ca inceputul, prima parte, prima zona a corpului uman este inima. Cu siguranta! Si ceea ce se intampla in continuare, este ca trupul iese in afara, din inima. Si iese incetisor afara, apar bratele, iar inima ramane in cavitatea toracica, in piept. Cand incepi sa vorbesti despre alte conexiuni din interiorul corpului – precum aceia dintre voi care studiaza kundalini-yoga sau krya-yoga – ti se spune ca trebuie sa pui varful limbii pe cerul gurii intr-un anume fel – din pacate, foarte multi dintre acesti oameni nu stiu de ce sau ce se intampla cu adevarat.

Motivul pentru care limba este atat de importanta, este pentru ca in interiorul inimii se afla un spatiu foarte mic, care se numeste LOCUL SACRU DIN INIMA, – despre care putem citi in Upanishade, scrieri de acum 5.000 de ani –, LOCUL UNDE ARE LOC CREATIA. Orice a fost vreodata creat, la orice nivel al existentei, a venit de acolo – din acel loc mic din interiorul inimii.

Cand inima a creat creierul, a creat si o carare, o cale care duce la creier, dar spiritul obisnuia sa se afle in acel spatiu mic din interiorul inimii. Cand am cazut, acum 13.000 de ani, am parasit inima si ne-am dus (prin acea cale) in creier. Asa a fost dezvoltat ego-ul si ne-am uitat toata intelepciunea, toata cunoasterea. Functionam la un nivel foarte simplu, folosindu-ne doar puterea creierului care nu reprezinta nimic. Puterea inimii este infinit mai mareata decat cea a creierului, atat decat intelepciunea, cat si decat cunoasterea – toate acestea.

Ei bine, modul in care noi traiam in interiorul inimii si cel in care faceam lucrurile, era sa traim din inima, cu inima si sa controlam creierul, ca si cum am fi avut o telecomanda – si faceam acest lucru prin varful limbii.

Iata de ce este important varful limbii – in interiorul corpului, in relatie cu inima. Cand, la inceput, suntem o inima si corpul iese din ea, care e primul lucru care iese? Primul lucru care iese din interiorul inimii este varful limbii si, in mod evident si adevarat, poti sa vezi in acest fel legatura dintre varful limbii si locul sacru din inima. Si nu numai asta: limba – cand iese afara si ajunge pana unde e ea in final, cand ajunge pana sus unde se afla acum in corp – formeaza ca un sac care contine inima şi vine pana sus la nivelul pieptului, se termina cu limba. DE ASTA ESTE FOARTE IMPORTANT VARFUL LIMBII, PENTRU CA LIMBA ESTE FIZIC CONECTATA CU INIMA.

Pe cerul gurii se afla un anume punct care este conectat direct cu talamusul, cu glanda talamus; este acea parte importanta care stabileste legatura dintre inima si creier, asa cum era inainte. Talamusul este ceea ce "aprinde" undele alfa si creierul. Atunci cand iti misti limba pe cerul gurii, nu pot sa explic prea bine acum, dar este realmente o legatura sexuala intre inima si creier – o relatie sexuala este stabilita intre acestea doua si incepe in talamus, iar cele 4 parti ale creierului intra in alfa, la niveluri foarte inalte. Cand aceste 4 parti ajung la o anumita putere, intr-un aumit fel – ceea ce poate lua o dupa-amiaza, sau 30-40 de ani – cand asta se intampla, apare o lumina verde in interiorul capului. Poate fi verde-galbui sau verde-albastrui, dar o lumina verde apare.

In acel moment, instructiunile din timpurile stravechi sunt sa mergi in glanda pineala, in chakra pineala care se afla in centrul capului – exact in mijlocul tubului de respiratie – unde va apare o bila ca un ochi. Glanda pineala insasi este realmente un ochi; poti merge in scrierile stiintifice si sa citesti despre asta – Jacob Liberman este cel care stie cele mai multe despre acest subiect si care a scris o carte “Lumina, medicamentul viitorului”, unde descrie toate astea. Acel ochi – glanda pineala – este o sfera halou care ar trebui sa fie de marimea unui ochi normal, dar pentru ca nu l-am folosit – a intrat intr-o entropie – s-a micsorat, dar este un halou, are receptori de culoare in interior, are o lentila pentru a vedea, insa lentila este indreptata (priveste) in sus, pentru ca pe acolo noi primim prana vietii, de deasupra. In acel moment – cand vezi lumina verde – trebuie prin intentie sa misti acel ochi, de la directia in sus spre directia in fata, prin mijlocul fruntii, prin punctul celui de-al treilea ochi.

Acest loc nu este jos spre sprancene, ci daca masori distanta dintre varful nasului si varful barbiei, iar apoi aceeasi distanta o muti in partea de sus (de la varful nasului spre frunte) acolo se afla iesirea celui de-al treilea ochi. Nu este jos intre sprancene, este cumva in mijlocul fruntii, iar cei trei ochi aproape ca formeaza un triunghi. Iar cand faci miscarea dinspre sus spre fata, te uiti spre chakra pituitara care sta in fata acelui punct si apoi, ceea ce se intampla este ca lumina verde se transforma intr-o spirala si, in cele mai multe cazuri, spirala se termina in acel punct si il fixeaza/inchide – fixeaza acea chakra pituitara. Poti realmente sa vezi cum se intampla chestia asta. Iti explodeaza mintea cand vezi ca se intampla asta. Cateodata pot fi cercuri concentrice, din ce in ce mai mici si mai sunt alte variante in cazuri foarte rare, dar 99% din cazuri se intampla printr-o spirala si simti toate astea.

Apoi mai este o alta chakra, una chiar in spatiul din fata fruntii, a unei alte glande din cap. Apoi se leaga toate acestea 3 impreuna si cand faci asta, 8 fascicule (bare) de lumina ies afara din cap, se leaga intre ele si formeaza o sfera de lumina in jurul capului si stralucesti in intuneric – stiinta a fotografiat aceasta stare si va pot pune in legatura cu oameni care sa demonstreze asta – astfel ai un halou in jurul capului, asa cum avea Iisus – si acum ai cel de-al treilea ochi deschis. In acest fel, in acest moment, te afli la mijloc intre constiinta umana si urmatorul nivel de constiinta. In acel moment, ai doua moduri de a merge mai departe, de obicei se alege unul dintre ele – si anume, sa folosesti creierul pentru a vedea intr-acolo. Cand faci asta, capeti capacitati extrasenzoriale – stii lucruri, vezi lucruri, poti face diverse lucruri, sa misti obiecte prin camera, sa bagi mana prin pereti – poti face tot felul de astfel de lucruri si poti crea orice, dar nu recomandam sa se faca asa ceva, pentru ca creierul nu are intelepciune, este un instrument polarizat – jumatate masculin, jumatate feminin – si tot ceea ce creezi de acolo, va fi polarizat. Vei obtine ce ti-ai dorit – dar, in acelasi timp, vei obtine si exact ceea ce nu iti doresti si de aceeasi intensitate.

DAR ESTE SI UN ALT MOD DE A CREA, SI ANUME DIN INIMA – CEEA CE ESTE CU TOTUL DIFERIT, PENTRU CA AI OCHIUL INIMII (CEL DE-AL TREILEA OCHI), PRIN CARE POTI VEDEA. In acest fel, pe langa cele 6 simturi umane de baza, realmente apare si un alt simt, dintre posibilitatile pe care le avem. Uitandu-te prin cel de-al treilea ochi esti capabil sa vezi lumea exterioara, intr-un fel care este stravechi si te poti uita la orice, poti sa stii lucruri pe care nu le-ai gandit vreodata. Este acel punct – PUNCTUL DE DESCHIDERE – prin care putem vedea ingeri, fiintele plasmatice, putem sa intram in fluxul reamintirii a ceea ce suntem cu adevarat. Atunci cand vedem in acest fel – in spatiul sacru al inimii este inregistrat totul, acolo este cronica acasha a intregului univers – avem propria noastra cronica acahsa de unde am venit inainte de a fi aici, iar cand suntem in acea stare, ne putem aminti despre orice, oricand – orice vrem sa stim, doar ne punem atentia si apoi intentia spre ceea ce vrem sa stim si toate amintirile revin.

Aceasta este cea mai importanta informatie pentru existenta fiintelor umane, in acest moment. Oricine si le poate aduce aminte, dar ia timp ca sa stabilesti toate astea. Ceea ce vreau eu intr-adevar sa mentionez, este ca e posibil ca oamenii sa nu gaseasca acea reamintire, suficient de repede. In aceste schimbari prin care urmeaza sa trecem – si aici mayasii sunt corecti – cand vorbim despre schimbarea polilor, despre schimbari majore ale Pamantului, la niveluri care sunt EXTRAORDINARE… guvernele noastre sunt nefolositoare, religiile sunt nefolositoare, totul este nefolositor. Singurul lucru pe care il aveti, este corpul vostru! Si pe voi insiva, si pe familiile voastre si pe oamenii pe care ii iubiti.

Oriunde te-ai afla, esti intr-un un loc bun pentru ca sa poti practica cel mai simplu lucru dintre toate: miscarea inspre inima si, cu adevarat, sa traiesti din inima. Daca incepi sa traiesti din inima, o vibratie incepe sa apara, sa se intample in interiorul spiritului tau si al constiintei tale. Aceasta vibratie este recognoscibila de catre Mama Pamant, de Tatal Soare [...]. Insa cine ne intereseaza sa o recunoasca? Pe noi toti ne intereseaza foarte mult ca aceasta vibratie sa fie recunoscuta de catre Mama Pamant. In timpul acestei schimbari, aceia sunt oamenii pe care ea ii va proteja (cei care vor avea acea vibratie, pentru că asa ii va recunoaste – n.tr.). Nu ma intereseaza daca vei sta intr-un vulcan pentru ca ea, intr-un fel, cumva, te va da la o parte din acel vulcan si te va tine in viata, in timpul acestui proces. Aceia vor fi oamenii care vor fi rugati sa mute constiinta umana, la urmatorul nivel.

Ceilalti oameni, care nu pot gasi modalitatea prin care sa treaca peste asta, nu vor fi raniti, dar vor muri – moartea nu este un lucru rau, este doar o tranzitie. Ei vor trece prin moarte si vor merge la un alt nivel al existentei, cel mai probabil de unde au venit – asta este ce spun nativii americani si triburile Hopi, asta este ceea ce cred ei: cum ca va fi un numar masiv de morti, in acea perioada, va fi incredibil, daca te vei uita, va arata oribil, dar trebuie sa iti aduci aminte ca este doar o tranzitie si ca totul este o.k. si cu adevarat sa crezi in tine insuti si sa crezi in conexiunea cu Dumnezeu, sa crezi in viata de pretutindeni. Daca vei crede asta, nu numai ca te vei ajuta pe tine, dar iti vei putea ajuta familia, pe cei pe care ii iubesti si vei fi unul dintre primii oameni ai noii omeniri, unul dintre primii oameni care vor face aceasta tranzitie.

Practicand fiintarea din inima inseamna ca trebuie sa renunti la ego, sa nu fii atasat de lucruri fizice, de masinile tale, de banii tai, de nimic, doar trebuie sa fii acolo pentru viata. Si, sa stii ca, indiferent ce se intampla, viata va fi in regula cand va trece printre toate astea. Mai exista un mod de a simplifica lucrurile – eu inca incerc sa gasesc o modalitate de a prezenta aceasta idee, sa inteleg o modalitate prin care sa prezint asta – intr-un mod foarte simplu: as spune... "este ceea ce este"!"

Sursa:esoterism.ro

Cei 6 stalpi ai increderii in sine

2011-09-22T11:14:00.002+03:00

Profesor doctor, speaker, psihoterapeut si specialist in dezvoltarea personala, Nathaniel Branden este considerat a fi unul dintre cei mai mari psihologi ai secolului si unul dintre cei mai remarcabili autori motivationali. Experienta lui Nathaniel Branden ca autor si psiholog s-a concentrat indeosebi in jurul increderii si a stimei de sine. Renumele sau este strans legat de acest aspect. In cartea sa The Six Pillars of Self-Esteem (Cei sase stalpi ai increderii in sine), Nathaniel Branden ne prezinta cei 6 stalpi ai increderii in sine, practici la care ar trebui sa apelam zilnic. Iata care sunt in conceptia lui Nathaniel Branden cei 6 stalpi ai stimei si ai respectului de sine:

Traieste constient
– Nu te uita prea mult in trecut, nici prea mult in viitor, ci traieste in prezent. Invata sa te bucuri de frumusetea lui “acum”. Fii receptiv la ceea ce se afla in jurul tau si fii prezent la propria viata, la propriile actiuni, la propriul comportament. Eforturile tale trebuie sa se concentreze nici mai mult, nici mai putin decat asupra a ceea ce are loc acum. Nu neglija circumstantele si imprejurarile si raporteaza-te intotdeauna la ele. Fii deschis catre informatia care iti poate parveni dinspre exterior si care te poate ajuta in concretizarea obiectivelor, valorilor si intereselor personale. Nu-ti pune ochelarii atunci cand te uiti la ceea ce se petrece in lumea ta interioara. La fel cum nu neglijezi lumea exterioara, nu neglija nici lumea interioara. Este important sa le asculti, ba mai mult, sa te implici in amandoua.

Autoacceptarea
– “Putem fugi nu doar de partea noastra intunecata, dar si de partea noastra pozitiva, luminoasa – de orice care ne poate face sa ne distingem din multime”.

Autoacceptarea inseamna impacarea cu sine si acceptarea a tot ceea ce exista in noi, inclusiv a acelor aspecte pozitive pe care, inconstient sau nu, incercam sa le ascundem uneori. Nu este atat de usor pe cat pare sa fii capabil sa te accepti asa cum esti si sa-ti asumi responsabilitatea a ceea ce esti, in varietatea ta de ganduri, sentimente, actiuni. Nu te nega, nu te renega si nici nu te ascunde. Nici in fata ta, nici in fata celorlalti. Nu te alunga. Da-ti sansa sa simti ceea ce simti. Acorda-ti permisiunea de a gandi ceea ce gandesti. Da-ti sansa de a actiona in felul in care actionezi. Da-ti posibilitatea de a vedea sentimentele si actiunile celorlalti fara a te simti obligat sa iti placa in mod neaparat, sa fii de acord cu ele sau sa le gasesti justificari. Fii constient de toate acestea, insa asuma-ti responsabilitatea pentru ele. Fii constient de tine si accepta responsabilitatea pentru propria persoana.
Autoresponsabilitatea
– Pentru a atinge increderea in sine deplina trebuie sa iti stii care iti sunt responsabilitatile. Trebuie sa le accepti si sa le faci fata cu fruntea sus, nu cu capul plecat. Trebuie sa raspundem provocarilor vietii ca indivizi, nu ca victime, ne sfatuieste Nathaniel Branden. Pentru ca fiecare alegere ne apartine. Pentru ca fiecare actiune ne apartine. Pentru ca fiecare din noi poarta pe umerii sai responsabilitatea propriei vieti si a starii sale de bine. Constientizam sau am putea constientiza tot ceea ce facem. La fel de bine, am putea constientiza si impactul pe care ceea ce facem il are asupra celor din jur.

Autoafirmarea
– Autoafirmarea inseamna in primul rand sinceritate fata de tine. Daca esti sincer si corect fata de ceilalti, nu fi nesincer si incorect fata de tine. Nu-ti falsifica propria realitate a ceea ce esti si a ceea ce valorezi doar pentru ca nu ti-ai dori sa te confrunti cu dezaprobarea. Trebuie sa gasesti curajul sa lupti pentru tine, sa iei atitudine pentru tine intr-un mod potrivit, in momentul potrivit , manifestand respect fata de tine, fata de contexte, dar si fata de cei din jur. Fii autentic si manifesta-te, sustine-te in fata celorlalti, ne sfatuieste Nathaniel Branden. A te afirma nu inseamna nici a fi agresiv, nici a fi pasiv, este de parere acesta. Afirmarea este drumul dintre ele…

Traieste cu scop
– Daca esti sincer fata de ceilalti si esti sincer si fata de tine, nu ezita sa fii sincer si fata de dorintele, obiectivele sau scopurile personale. Pentru a creste stima de sine si avea o incredere pozitiva in tine, ramai fidel obiectivelor proprii, nu obiectivelor altcuiva. Incearca sa-ti traiesti viata dandu-i un scop, iar daca nu l-ai gasit inca, apuca-te sa il identifici. Da-ti un scop. Da-ti doua. Da-ti mai multe scopuri. Mobilizeaza-te pentru a-ti implini scopurile. Stabileste-ti obiectivele pe termen scurt sau lung. Lupta pentru ele. Ia atitudine concreta pentru ele. Ai in vedere si lucrurile de care ai nevoie pentru a le atinge. Nu te departa prea mult de realitate. Evalueaza-ti in permanenta actiunile pentru a-ti da seama cat de departe sau aproape esti de indeplinirea lor. Nu neglija nici rezultatele actiunilor tale. Fiecare in parte te aduce mai aproape de implinirea scopului.

Integritatea personala
– Acest din urma stalp, este de parere Nathaniel Branden, este cel care sustine si leaga laolalta toti ceilalti stalpi, ingloband valorile, actiunile, telurile si convingerile tale. Daca ii tratezi pe ceilalti cu corectitudine, de ce nu te-ai trata si pe tine cu aceeasi masura? Daca exista o egalitate intre ceea ce esti, ceea ce faci si ceea ce stii si nu discrepante, atunci ai facut un pas mare inspre castigarea increderii in sine. Trebuie sa traiesti in functie de ceea ce esti. Trebuie sa-ti spui intotdeauna propriul adevar, sa-l sustii in fata ta si a celorlalti. Trebuie sa existe o oarecare concordanta intre ceea ce esti, ceea ce spui, ceea ce simti si ceea ce gandesti. Intareste prin actiuni ceea ce gandesti. Nu spune ceva daca nu crezi in acel ceva. Nu te simti obligat sa simti ceea ce simt ceilalti. Bunavointa si ingaduinta pe care le ai fata de ceilalti trebuie sa le ai si fata de tine.

Nathaniel Branden

Sursa:Garbo.ro