Tradiţia sărbătorii Sânzienelor, a Solstiţiului de vară şi a zilei Sfântului Ioan Botezătorul

Noaptea de Sânziene  este o noapte magică, un moment de linişte, de echilibru, în care se deschid porţile cerului şi lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Se spune că mai ales în această noapte (23-24 iunie, noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul) cei norocoşi pot întâlni Sânzâienele.

 
Numite în tradiţia populară şi Sfintele, Frumoasele, Măiastrele, Sânzienele sau Sânzâienele sunt fiinţe ireale, fantastice, făpturi luminoase din aer, albe, frumoase, binefăcătoare, care au numai însuşiri bune. Fuioare uşoare de vânt în timpul zilei, noaptea se transformă în zâne cu părul galben şi rochii albe de abur, ce dansează hore ameţitoare prin grădini, mutându-se dintr-un loc într-altul, cântând în aer cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Sunt entităţi ale aerului, transparente, pure şi nobile, foarte greu de perceput, dată fiind natura lor instabilă, fluidă, predispusă la mişcări foarte rapide.  

Spre deosebire de alte personaje mitice, ca Ielele şi Rusaliile, Sânzienele (Drăgaicele) sunt binevoitoare omului, aduc fertilitate culturilor agricole, femeilor căsătorite, păsărilor şi animalelor, dau miros şi puteri tainice florilor, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor şi apără lanurile de intemperiile naturii. Sub un nume sau altul, aceste făpturi mitice există în folclorul tuturor popoarelor, nu numai în Europa, ci pe toate continentele.

 

Sărbătoarea Sânzienelor are loc la trei zile după Solstiţiul de Vară, cea mai lungă zi din an, moment de răscruce situat la mijlocul anului şi înscris sub semnul focului, al Soarelui. În cinstea acestuia se aprind focuri uriaşe pe culmile dealurilor. Încinşi cu brâuri din pelin, oamenii se rotesc în jurul focului, apoi aruncă în foc aceste brâuri ca să ardă odată cu toate posibilele necazuri viitoare. La final, se rostogolesc la vale roţi aprinse, şi ele simboluri ale Soarelui, care se îndreaptă odată cu vara către toamnă şi care au rolul de a alunga spiritele rele. Uneori, sunt lăsate să plutească pe ape mici ambarcaţiuni cu lumânări. Se practică săritul peste focul purificator. Se crede că cine va trece prin foc sau va sări peste el în această noapte, se va purifica şi întregul an care urmează va fi apărat de duhurile rele, de boli şi va fi fericit. Tradiţiile acestea, care există şi acum în ţările Europei Centrale şi de Nord datează de secole, cu mult înaintea creştinismului. 
 
După ce se trece de miezul nopţii şi focurile se sting, oamenii se îndreaptă în linişte spre casele lor, lăsând locul spiritelor care, după credinţa populară, în noaptea aceasta ca şi în toate nopţile importante ale anului, hoinăresc hai-hui prin lume. De aceea, cu această ocazie se realizează şi practici de pomenire a morţilor, numite Moşii de Sânzâiene: se face curăţenie la morminte, se pun flori, se aprind lumânări şi se dă de pomană la cimitir.

În această zi, florile de sânzâiene, împletite în cununi, sunt atârnate, până în anul următor, la ferestre, la porţi, la streşinile caselor, cu credinţa că vor apăra oamenii, animalele şi recolta de forţele nefaste, malefice şi vor aduce noroc şi belşug. Aceste cununi sunt folosite şi pentru prevederea viitorului, în funcţie de felul în care cad după ce sunt aruncate pe casă.

 

Floarea de Sânziană (Gallium verum sau Gallium mollugo – după culoarea galbenă sau albă) este o floare de câmp cu inflorescenţe mărunte, pline de polen, frumos mirositoare, care înfloreşte în preajma solstiţiului de vară, în perioada coacerii cerealelor. Ea are numeroase întrebuinţări în medicină şi cosmetică, drept pentru care mitologia populară i-a acordat şi proprietăţi mistice, fiind folosită în practicile magice efectuate în noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul. Dacă o fată tânără o pune sub pernă în noaptea respectivă, îşi va visa cu siguranţă ursitul. Dacă îşi pun în păr sau în sân floarea respectivă, atât fetele cât şi femeile devin mai atrăgătoare şi mai drăgăstoase. Dacă se spală la ivirea zorilor cu roua căzută pe Sânzâiene sau se îmbăiază în apă curgătoare devin mai frumoase.

 

În medicina populară, Sânziana are numeroase întrebuinţări, dar pentru a avea eficienţa dorită trebuie culeasă după un anume ritual: florile se culeg în zorii zilei de Sf. Ioan Botezătorul, în timp ce tulpina şi seminţele, cum este şi firesc, toamna. Dacă sunt culese corespunzător, proprietăţile lor sunt miraculoase. Astfel, întăresc copiii debili şi limfatici, dacă se pun în apa lor de baie; vindecă frigurile; puse în alcool vindecă rănile şi urmele loviturilor; roua căzută pe flori în noaptea de Sf. Ioan Botezătorul este leac sigur pentru bolile de ochi şi piele.

În acelaşi timp, floarea de Sânziană este un reper calendaristic agrar. Dacă înfloreşte înainte de Sf. Ioan Botezătorul, înseamnă că vegetaţia plantelor este prea avansată. La trei zile după Solstiţiul de Vară, ziua începe deja să scadă. Întreaga vegetaţie îşi pierde cîte puţin sevele şi aromele. De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecătoare este ziua de Sânzâiene, fiind considerată cea mai bună zi din an pentru aceasta, florile potenţându-şi puterile şi mirosurile înainte să le înceapă declinul. Multe din florile şi ierburile care se culeg în această zi, sunt duse la biserică, cu credinţa ca vor fi sfinţite şi prin aceasta vor fi curăţate de influenţele negative ale Rusaliilor/Ielelor, zânele rele ale pădurilor. 

Pentru ţărani această zi este foarte importantă pentru prognoza vremii. În credinţa populară se crede că dacă plouă de Sf. Ioan Botezătorul sau după Sânziene,este de rău augur, deoarece următoarele 40 de zile va ploua neîncetat.

Din seria obiceiurilor legate de această zi face parte şi tradiţia băii de solstiţiu (21 iunie) sau de ziua Sf. Ioan Botezătorul (24 iunie). Aceasta se face într-o apă curgătoare şi se consideră că spală toate nenorocirile şi supărările anului trecut, precum şi că ajută ca să se împlinească toate dorinţele în următorul an. Există de asemenea obiceiul unui scăldat ritual pentru păstrarea sănătăţii. Pentru acest lucru sunt alese locuri anume, ape din sălbaticie. Se mai spune că dacă la miezul nopţii bei roua căzută pe floarea de Sânziană, aceasta purifică şi este aducătoare de noroc, iar dacă faci în această zi o baie în care ai turnat decoctul făcut din nouă plante anume – obligatoriu şi Sânziana, tot anul vei fi sănătos şi-ţi va merge bine.

Lista credinţelor populare legate de această sărbătoare este foarte bogată:

- În această noapte, ca şi în noaptea de Crăciun, se spune că animalele stau de vorbă. Cine le pândeşte le poate înţelege graiul şi poate afla multe taine.

- Tot în această noapte se spune că răsare în mod magic floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege, înfruntând curajos duhurile care o păzesc; acesta va putea citi gândurile oamenilor şi va descoperi comori ascunse.

- În această noapte se înconjoară casa cu făcliile aprinse, la fel câmpurile cu cereale, fâneţele, grajdurile, aceasta pentru ca anul următor să fie mai bogat. În acelaşi timp, se fac puternice zgomote nocturne pentru a alunga duhurile rele.

- Dacă o fată aruncă un buchet de flori de Sânziene prin uşa deschisă sau prin fereastră, atunci îşi va găsi în acest an ursitul. Alteori buchetul se pune sub pernă, căci se spune că visele din această noapte se împlinesc.

- Perioada solstiţiului de vară este şi prilej pentru organizarea târgurilor, bâlciurilor şi iarmaroacelor, pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei (Târgurile de Fete).

- Una dintre plantele deosebit de folosite în medicina populară este verbina. Pentru ca să aibă eficienţă, verbina se culege doar în nopţile de Sânziene, de Înălţarea la Cer şi de Sf. Petru şi Pavel. Acestei plante i s-a acordat o importanţă şi un respect deosebit, încă din antichitate: romanii îşi împodobeau cu ea templele. Se considera că este sub influenţa planetei Venus, de aceea era folosită în ritualurile pentru dragoste. Dacă se punea pe câmp, atunci aducea prosperitate şi recoltă bogată. Dacă se punea în pantofi, îţi lua oboseala pe loc. Se spune că nu e voie să o scoţi din pământ cu un obiect din fier, ci doar cu unul din argint. Însă înainte de a o scoate se toarnă pe pământ ceară şi miere. După ce este scoasă (în noaptea sărbătorilor amintite) trebuie să fie pusă uşor pe pământ şi să fie vegheată pînă la răsăritul zorilor. În medicina populară se mai spune că dacă culegi această plantă înainte de asfinţitul soarelui, tot anul următor nu vei avea dureri de cap.

- La solstiţiul de vară se atârnă crengi de arţar la uşi şi la ferestre, pentru că există credinţa fermă că în acest fel vor fi îndepărtate toate forţele malefice. Frunzele de arţar culese în această zi şi puse la uscat vindecă orice rană şi înlătură durerea de cap.

- Dacă hainele, covoarele şi aşternuturile sunt expuse în 24 iunie la soare, ele nu vor fi mâncate de molii.

- Dacă în această zi vezi o furnică roşie, aceasta este de foarte bun augur. Iar dacă găseşti o furnică în portmoneu, este un semn indubitabil că vei avea un an foarte bogat.

- În unele zone se obişnuieşte ca în această zi să se mănânce turte din aluat cu flori de soc, în felul acesta întregul an care urmează vei fi sănătos. Crenguţe de soc sunt atârnate la ferestre şi la uşi, pentru a apăra în felul acesta casa de orice necazuri şi boli şi pentru a se asigura astfel bunăstarea în tot anul următor. Din cele mai vechi timpuri, socul este plantat lângă casele oamenilor deoarece se crede că în el sălăşluieşte un duh sau o zână bună care-i apără pe oameni de nenorociri. E considerat un sacrilegiu să tai un soc, copacul despre care ţăranii spun că „în faţa lui trebuie să-ţi scoţi pălăria”.

- Se spune că dacă culegi şi mănânci la miezul nopţi de Sf. Ion Botezătorul petalele florii de grâu, numită albăstrica, tot anul vei avea noroc în toate.

Sursa: yogaesoteric.net

Read more...

Invataturile Mantuitorului pentru a evita capcanele pe drumul evolutiei

Principiul fundamental al crestinismului este Imitatio Hristi, adica luarea crucii personale, pe un umar si strabaterea Golgotei patimilor. Si nu virtutile si puterile Sale sunt cele care ar trebui sa ne incite cel mai mult, ci mai ales lipsa oricarei forme de ego, din toate actiunile si lucrarile lui divino-umane.


Prima capacana, pe care Mantuitorul ne invata s-o ocolim, in cautarea perfectiunii este intoleranta. De regula, perfectiunea umana starneste acest morb. In vremurile sale, fariseii si saducheii se considerau superiori prin cunoasterea textelor sacre, iar astazi, ortodoxii fanatizati spun despre ei ca au intaietate la Mantuire, doar pentru ca ei il iubesc pe Hristos, mai mult decat pe oricine…sau, mai rau, ca doar ei merita Regatul…Nimic mai fals teologic, nimic mai prostesc duhovniceste. Mantuitorul ne accepta pe toti asa cum suntem, dar ne propune tuturor un ideal de iubire smerita, blanda si atotcuprinzatoare.


O alta capcana in care bietul om, pornit pe calea desavarsirii lui, se poate prabusi, este ca atunci cand practica iubirea, sa se astepte la reciprocitate, desi Iisus ne invata sa ne iubim vrajmasul. Din pacate, tendinta omului este sectara in toate privintele, impunand un etalon al valorilor pentru care merita sa fie iubit cineva. Pentru Hristos, fiecare om este demn de dragoste pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce are sau face…


De regula, noi muncim si ne manifestam astfel incat sa fim acceptati de ceilalti, sa ne gasim un loc, cat mai confortabil, in duhul lumii. Pe cararea ingusta care duce la Reintegrarea Ingereasca, invatura lui Hristos este alta. Importanta este lucrarea, nu rezulatul ei imediat. Iisus nu s-a temut de esec, stiind ca opera sa dumnezeiasca va dura in veac. Moartea trupului Sau a fost dovada refuzului de a renunta la valorile sale, din dorinta de a-si vedea acceptata opera, cu orice pret, de catre ceilalti. ”Ce folos sa castigi intreaga lume, daca iti pierzi sufletul.”


De regula, noi cand suntem coplesiti de necazuri, cadem in patima auto-compatimirii, ajungand sa-i impovaram pe altii cu necazurile noastre. Iisus, cuprins de toata rautatea lumii, nu se plange si nu se lasa prada melancoliei, ci pe toate le duce supunandu-se vointei Tatalui. Ne invata si pe noi in versul Rugaciunii…”sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia ta, precum in cer asa si pe pamant.“


Iisus nu are nimic din ganditorul sau savantul distant si vanitos. El nu se infumureaza cu ansamblul cunostintelor sale, nu epateaza, nu iese ostentativ in evidenta. Filosofia Mantuitorului este profund integralist-umanista. Am putea spune ca Iisus este un ganditor caruia ii pasa de ceilalti.


Poate cea mai importanta lectie mantuitoare este faptul cu nu textul legii si nici ceremonialul gol, steril, sec, au vreo importanta, ci faptele pline de iubire. Nu apartenenta la o religie, secta, sau curent, doar generozitatea inimii, duce catre mantuire.


In practica spirituala, Iisus nu face parada, nu se autoeticheteaza ca fiind un ascet rigid si sumbru, ba dimpotriva a fost adesea criticat ca a petrecut cu pacatosii, ca-i placea un vin bun, muzica si veselia. Noi nu trebuie sa fugim de bucurie, caci ea ne este caluza catre Eliberare, dar sa nu ne temem prea tare, nici de suferinta. Sfintii Parinti chiar spun: “suferinta acceptata este un mod de a te darui celorlalti!“


Infruntand oamenii Templului si autoritatea Cezarului, Hristos ne transfera tainica putere de a-L aduce pe Tatal in sufletele fiecaruia dintre noi, aratand ca adevarata locuinta a lui Dumnezeu, e in inimile noastre si nu in caramizile moarte ale oricarei constructii. Biserica Sa este formata din pietre vii, din suflete, legate intre ele prin iubire, nadejde si credinta, nu prin mortar.


Virtutea cea mai mare, pe care o putem primi, mergand pe drumul crucii este rabdarea si iertarea. Fiecare oprire, sub povara Crucii Destinului, se aseamana cu popasul unui pensionar pe o banca, in parc… prilej de reflectie pana la Marea Intalnire de dupa viata in trup…



Sursa; http://codulluioreste.ro/invataturile-mantuitorului-pentru-a-evita-capcanele-pe-drumul-evolutiei/

Read more...

Cele 10 boli in evolutia spirituala

Urmatoarele 10 categorii nu se vor a fi definitive, dar sunt niste repere pentru a deveni constienti de unele dintre cele mai comune boli cu transmitere spirituala:

1. Spiritualitatea Fast-Food: Combina spiritualitatea cu o cultura care motiveaza viteza, multifunctionalitatea si gratificarea instanta iar rezultatul este foarte probabil sa fie o spiritualitate fast-food. Spiritualitatea fast-food este un produs al fanteziei comune usor de inteles cum ca eliberarea de suferinta conditiei umane poate fi rapida si usoara. Insa un lucru este clar: TRANSFORMAREA SPIRITUALA NU POATE FI DOBANDITA POCNIND DIN DEGETE.
2. Spiritualitatea gresita:  Spiritualitatea gresita este tendinta de a vorbi, de a ne imbraca si purta imaginandu-ne cum ar face-o o persoana spirituala. Este un fel de imitare spirituala care mimeaza realizarea spirituala la fel cum pielea de leopard artificiala mimeaza o piele de leopard veritabila.
3. Motivatiile confuze: Cu toate ca dorinta noastra de a creste este veritabila si pura, de multe ori este amestecata cu motivatii mai marunte, incluzand dorinta de a fi iubiti, dorinta de a apartine, nevoia de a ne umple golurile interioare, credinta in Calea Spirituala ca ne va elibera de suferinta si ambitie spirituala, nevoia de a fi special, de a fi mai bun decat, de a fi “Acela”.
4. Identificarea cu Experienta Spirituala: In aceasta boala, ego-ul se identifica cu experienta spirituala si o adjudeca ca si cum ar fi a lui si ajungem sa credem ca integram intelegeri care au rasarit din noi in anumite momente. In cele mai multe cazuri aceasta boala nu e definitiva, desi tinde sa tina perioade lungi de timp in cazul acelora care se cred iluminati  si/sau care functioneaza ca invatatori spirituali.
5. Ego-ul spiritualizat: Aceasta boala apare atunci cand tocmai structura personalitatii egotice devine adanc cufundata in concepte si idei spirituale. Rezultatul este o structura egotica care este “anti-glont”. Cand ego-ul devine spiritualizat, devenim invulnerabili la ajutor, la informatii noi sau la raspunsuri constructive. Devenim fiinte umane impenetrabile fiind impietriti in cresterea spirituala, toate in numele spiritualitatii.
6. Productia in masa de invatatori spirituali: Sunt cateva traditii de curente spirituale la moda care produce oameni care se cred ca au ajuns la un nivel de iluminare spirituala sau maestrie, ceea ce este mult peste nivelul lor real. Aceasta boala functioneaza ca si o banda rulanta de spiritualitate: imbraca stralucirea asta, atinge acea intelegere, si – BAM! – esti iluminat si pregatit sa iluminezi si pe altii intr-un mod asemanator. Problema nu este ca astfel de invatatori instruiesc ci ca ei se prezinta pe sine ca si cum ar fi obtinut maestria spirituala.
7. Mandria spirituala: Mandria spirituala apare cand practicantul, dupa ani de munca grea a atins un anumit nivel de intelepciune si foloseste acesta realizare ca sa justifice blocarea spre alte experiente. Un sentiment de “superioritate spirituala” este alt simptom al acestei boli. Se manifesta ca un sentiment subtil de “Sunt mai bun, mai intelept si deasupra celorlalti pentru ca sunt spiritual”.
8. Spiritul de turma: Descrisa ca si gandirea de grup, mentalitatea de cult sau boala de ashram, spiritul de turma este un virus inselator care contine multe elemente co-dependente traditionale. Un grup spiritual face conventii subtile si inconstiente privind modul corect de a gandi, vorbi, imbraca si actiona. Indivizii si grupurile infectate cu “spiritul de turma” resping indivizii, atitudinile si circumstantele care nu se conformeaza cu legile nescrise ale grupului.
9. Complexul celui Ales: “Complexul celui Ales” nu se limiteaza la evrei. El este credinta cum ca “Grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat, cu alte cuvinte, mai bun decat alt grup”. Este o distinctie importanta intre recunoasterea ca cineva a gasit calea cea dreapta, invatatorul sau comunitatea potrivita lui, spre deosebire de a fi gasit Pe Acela.
10. Virusul mortal: “Am ajuns”: Aceasta boala este atat de distrugatoare incat are capacitatea de a fi terminala si mortala pentru evolutia noastra spirituala. Aceasta este credinta cum ca “Am ajuns” la scopul final al caii spirituale. Progresul nostru spiritual se opreste in punctul unde aceasta credinta devine cristalizata in psihicul nostru, in momentul in care credem ca am ajuns la capatul caii, progresul viitor inceteaza.

“Esenta iubirii este perceptia.” , potrivit invataturilor lui Marc Gafni, “asadar esenta iubirii de sine este perceptia de sine. Te poti indragosti de cineva pe care il vezi clar- inclusiv pe tine insuti. A iubi este a avea ochi de vazut. Doar cand te vezi pe tine insuti cu claritate poti incepe sa te iubesti”.
Este in spiritul invataturilor lui Marc , in care personal cred, ca o parte critica din invatare si discernere pe calea spirituala este descoperirea bolilor si autodeceptionarea atotpatrunzatoare a ego-ului care se regasesc in noi toti. In astfel de momente de realizare avem nevoie de un simt al umorului si suportul adevaratilor prieteni spirituali. Pe masura ce dam piept cu obstacolele noastre  in cresterea spirituala, sunt momente cand este usor sa cazi intr-un sentiment de disperare, auto-denigrare si sa-ti pierzi increderea pe cale. Trebuie sa ne pastram credinta, in noi si in ceilalti, pentru a face cu adevarat o schimbare in aceasta lume."

sursa:
http://www.huffingtonpost.com/mariana-caplan-phd/

Read more...

Exista viata dupa moarte? Jurnalul unui neurochirurg

Nu e om care sa nu-si fi pus macar o data in viata intrebarea “Exista viata dupa moarte?”. Parerile sunt impartite: unii cred ca da, altii cred ca nu, unii sunt convinsi ca da, altii sunt convinsi ca nu.
Iata opinia unui neurochirurg celebru, dr. Eben Alexander, autorul cartii “Poof of Heaven” (Dovada ca Raiul exista), scrisa dupa ce a stat in coma si a experimentat lucruri pe care nu credea vreodata sa le faca: o calatorie de dupa moarte. 
Si nu numai atat, am vazut-o si eu. Am fost plasat intr-o lume in care noi suntem mai mult decat corpurile si creierele noastre, in care moartea nu este sfarsitul constiintei, ci mai degraba o calatorie cat se poate de pozitiva. Nu sunt prima persoana care descopera ceva evident: constiinta noastra exista si dincolo de existenta trupului. Insa sunt prima persoana (cel putin din cate stiu eu), care a avut o astfel de experienta in timp ce cortextul meu era complet nefunctional. Colegii mei m-au urmarit secunda cu secunda. Toate studiile de pana acum relavau faptul ca oamenii traiesc aceasta experienta doar cand cortextul le functionteaza cat de putin. Experienta mea, insa, a avut loc in timp ce cortextul meu nu functiona deloc. Iar asta este o evidenta relevata de tomografiile computerizate facute de colegii mei.
Mi-au trebuit luni sa inteleg ce s-a intamplat cu mine. Nu numai ca imi imaginam ca medical este imposibil sa fi fost constient in timpul comei, insa nu-mi explicam nici ce s-a intamplat in acel timp…
…La inceputul aventurii mele, eram inconjurat de noroi, mari, pufosi, albi si roz, care se suprapuneau contrastant pe un cer albastru-inchis. Deasupra lor, mult, mult mai sus – se vedeau stoluri de vietati transparente care traversau cerul, lasand dare in urma lor. Sa fi fost pasari? Sa fi fost ingeri? Aceste cuvinte mi s-au intiparit in minte si mi le-am reamintit cand am inceput sa scriu despre experienta mea. Insa nu erau nici pasari, nici ingeri. Erau niste vietati foarte diferite de lumea mea reala de pe aceasta planeta. Era ceva mult mai avansat. Niste forme de existenta mult superioare.
… Dintr-o data am auzit un zgomot puternic, ca un imn gorios care venea de mai sus. Ma gandeam daca zgomotul era produs de acele vietati. Apoi, cand mi-am revenit, ma gandeam daca nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietati care alergau de colo colo. Zgomotul era foarte palpabil, aproape material, asemanator cu picaturile de ploaie pe care le simti pe piele, dar care nu te uda. Simturile vazului si auzului nu erau separate ca pe Pamant. Puteam sa aud frumusetea acelor corpuri argintii care fluturau deasupra mea si puteam sa vad cantecul lor vesel si zglobiu.
In aceasta lume nu puteai sa te uiti sau sa auzi ceva fara sa devii o parte din acel lucru si totusi, in mod misterios, nu atingeai acel lucru. Din perspectiva mea prezenta, cred ca ar trebui sa intelegem ca nu te poti uita la lume separat. Totul era distinct, si totusi, orice avea legatura cu celelalte lucruri.


Povestea mea devine si mai ciudata. Nu eram singur in calatorie, eram cu o femeie. O femeie tanara cu obraji puternici si ochi mari si albastri. Fata ei frumoasa era marginita de un par auriu. Cand am vazut-o prima data, mergeam alaturi pe o suprafata cu un model complicat, pe care apoi l-am recunoscut ca fiind aripile unui fluture. De fapt, erau miloane de fluturi in jurul nostru care se duceau in inima padurii si care apoi reveneau si ne inconjurau. Era ca un rau de viata si culoare in jurul nostru. Femeia era imbracata simplu, insa in niste culori pline de viata: albastru, indigo, portocaliu, piersaciu. Se uita la mine cu acea privire pe care daca o vezi 5 secunde iti dai seama ca viata ta merita traita de-aici incolo, indiferent de ce s-a intamplat inainte. Nu era o privire romantica. Era o privire extrem de prietenoasa, diferita de cele pe care le vedem noi pe pamant. Fara sa-mi rosteasca ceva, a vorbit cu mine. Mesajul venea la mine ca un vant. Si atunci mi-am dat seama ca este reala. La fel de reala
ca viata mea pe pamant. Nu era o fantasma trecatoare.
Mesajul ei a fost compus din trei parti:

“Esti foarte iubit si apreciat, pentru totdeauna!”“Nu ai de ce te teme!”
“Nu ai cum sa faci ceva gresit!”
Mesajul a venit spre mine ca o senzatie de usurare. Era ca si cum cineva imi inmana acum regulile jocului pe care il jucasem deja toata viata mea fara sa-l inteleg vreodata.

“Iti voi arata multe lucruri aici, dar te vei intoarce”, mi-a spus femeia, fara sa foloseasca aceste cuvinte.
I-am raspuns: “Ma voi intoarce aici?”
Un vant cald a inceput sa bata, ca o briza divina. Si-apoi totul s-a schimbat si am ajuns intr-o lume cu o vibratie mai mare. Desi aveam functiile limbajului (asa cum il stim noi pe pamant), am inceput sa vorbesc “fara cuvinte” cu acest vant.
“Ce este locul acesta?”
“Cine sunt eu?”“Unde sunt?”
De fiecare data cand puneam aceste intrebari, urma raspunsul o explozie de culoare, lumina, dragoste si frumusete, ca un val care se spargea de mine. Gandurile intrau in mine direct. Dar nu erau ca pe pamant, vagi, imateriale sau abastracte. Erau solide, mai fierbinti ca focul si mai ude ca apa si pe masura ce le primeam eram capabil, instantaneu si fara efort, sa inteleg concepte pe care le-as fi inteles in ani de zile pe Pamant.

Pe masura ce inaintam m-am trezit intr-un gol imens, intunecat complet, de masuri nedefinite, si totusi confortabil. Si dintr-o data a aparut o lumina pe care am simtit-o langa mine. Acea lumina era interpretul meu care imi traducea aceasta prezenta vasta din jurul meu. Era ca si cum ma nasteam intr-o lume noua, iar universul parea un pantece urias, iar acea lumina, conectata cu mine cumva (parca era identica cu acea femeie pe aripile fluturilor), ma ghida prin el.

Mai tarziu, cand m-am trezit, am gasit un citat din poetul crestin din secolul al XVII-lea, Henry Vaughan. Parea ca descrie exact locul magic in care m-am aflat care era, potrivit descrierii, Divinitatea insasi. “Dumnezeu exista intr-un intuneric orbitor”. Exact asa a fost in cazul meu: un intuneric desavarsit dar totusi plin de lumina.

Stiu ca suna complet extraordinar si, sincer, greu de crezut. Daca cineva mi-ar fi spus aceste lucruri – chiar si doctor sa fii fost – as fi fost sigur ca a luat-o putin razna. Insa am trait asta, si nu e deloc nebunie. Este ceva extrem de real, chiar mai real decat orice eveniment din viata mea pamanteana, inclusiv nunta mea si nasterea celor doi copii.

Ce am trait eu are nevoie de explicatii.

Fizica moderna ne spune ca universul este unitar, nu este divizat. Dincolo de suprafata unui obiect sau eveniment, totul in univers este legat de orice alt obiect sau eveniment. Totusi, noi traim intr-o lume a separarii si a diferentierilor. Inainte de aceasta experienta aceste idei mi se pareau abstracte. Acum sunt realitati. Nu numai ca universul este definit de unitate, ci si de dragoste. Universul pe care eu l-am experimentat fiind in coma a fost socant si, totusi placut. Acelasi univers de care Einsten si Iisus vorbeau, insa fiecare in felul sau.
Mi-am petrecut ani din viata mea, ca neurochirurg, studiind la cele mai prestigioase institutii medicale din tara. Stiu ca multi elevi de-ai mei – ca si mine de altfel inainte de coma – sustin teoria conform careia creierul (in special cortexul) genereaza constiinta si ca traim in univers datorita emotiilor, si mai putin datorita iubirii neconditionate pe care Dumnezeu si universul o au pentru noi. Insa experienta traita mi-a dat peste cap credintele. Si sunt pregatit sa-mi petrec restul vietii investigand adevarata natura a constiintei umane si sa demonstrez ca suntem mult mai mult decat creierul nostru.

Nu cred ca va fi o misiune usoara. Putina lume vrea sa accepte ceea ce spun eu. Singurul loc in care lumea mi-a acceptat povestea a fost biserica. Prima data cand am intrat intr-o biserica dupa ce mi-am revenit, am vazut totul cu alti ochi. Culorile care razbateau prin vitralii imi aminteau de acea lume, de dincolo. Suntele joase de la orga imi aduceau aminte de gandurile si emotiile din lumea de dincolo. Iar imaginea lui Iisus rupand painea pentru discipolii lui mi-a evocat din nou mesajul ca Dumnezeu ne accepta si ne iubeste neconditionat, mult mai puternic decat orice parinte care isi iubeste copiii.

Sunt inca doctor, sunt inca om de stiinta, insa cred cu tarie ca sunt o alta persoana.


Sursa:esoterism.ro

Read more...

Un calugar budist l-a vazut pe Buddha in iad si recunoaste ca doar crestinii detin adevarul

Povestea de mai jos e scrisa de un fost calugar budist. Redau cateva fragmente din ea:

“Buna! Numele meu e Athet Pyan Shinthaw Paulu si sunt din Myanmar. M-am nascut in 1958 in orasul Bogale din sudul Myanmar-ului. Parintii mei erau budisti devotati, asa cum sunt marea majoritatea a oamenilor din Myanmar. La 18 ani, am fost trimis la o manastire budista pentru a deveni calugar novice. In Myanmar, multi parinti incearca sa-si trimita fiii intr-o manastire budista, considerand ca e o mare onoare in a servi in felul acesta.

Cand am implinit 19 ani si 3 luni (in 1977), am devenit calugar obisnuit. Calugarul senior de la manastirea mea mi-a dat un nou nume budist, acesta fiind obiceiul in tara noastra. El era cel mai faimos calugar budist din tot Myanmar-ul. Toata lumea stia cine era, fiind onorat pe scara larga de catre oameni si respectat ca un mare invatator. Din pacate, in 1983 el muri brusc, fiind implicat intr-un accident de masina mortal. Moartea lui a socat pe toata lumea. La momentul acela eram calugar deja de sase ani.

Am incercat din greu sa fiu cel mai bun calugar si sa urmez toate preceptele budismului. La un moment dat, m-am mutat intr-un cimitir unde am trait si am meditat continuu. Unii calugari care doresc sa cunoasca adevarurile lui Buddha fac lucruri ca mine. Unii se duc in adancul padurilor si duc o viata solitara. Am incercat sa ma detasez de gandurile mele egoiste si de dorinte, pentru a scapa de boala si suferinta si pentru a ma elibera de ciclul acestei lumi. Cat am stat la cimitir, nu mi-a fost frica deloc de fantome. Atunci cand am incercat sa ating pacea interioara, un tantar a aterizat pe bratul meu si, in loc sa-l alung, l-am lasat sa ma piste. Si asta pentru ca invataturile noastre budiste ne spun ca nu trebuie sa facem rau niciunei fiinte.

Putin timp dupa piscatul tantarului, m-am imbolnavit foarte grav. M-am dus la spital pentru tratament, iar medicii mi-au spus ca am atat febra galbena cat si malarie. Am stat o luna i spital, timp in care nu numai ca nu m-am facut mai bine, dar mi-era din ce in ce mai rau. Medicii mi-au dat drumul, spunandu-mi ca nu aveam nicio sansa de supravietuire.

Dupa ce am fost externat din spital, m-am intors la manastire, unde alti calugari au avut grija de mine. Mi-era atat de rau, incat, la un moment dat am intrat intr-o stare de inconstienta. Am aflat mai tarziu ca de fapt am murit timp de trei zile. Inima mea incetase sa mai bata, iar trupul meu a fost pregatit pentru incinerare, pentru a fi supus unui ritual de purificare conform traditiilor budiste.

Desi cei din jurul meu spuneau ca sunt mort, totusi mintea si spiritul meu erau constiente. Sa va povestesc acum experienta mea dincolo de moarte. Am simt deodata un vant foarte puternic si cand privi in jur vazui un loc pustiu, fara persoane. Am mers un timp, pana cand am vazut un rau. De partea cealalta a raului se afla un lac oribil de foc, asemenea iadului. In budism nu avem conceptul de iad. La inceput am fost confuz si nu am stiut ca era un iad pana cand l-am vazut pe Yama, regele iadului (n.t. Yama este numele atribuit regelui Infernului, in numeroase culturi din Asia). El avea un trup si o fata de leu, dar picioarele erau asemenea unui naga (spirit de sarpe). Pe cap avea o serie de coarne. Imi era extrem de frica. Tremurand, am intrebat cum il cheama. El a raspuns, “Eu sunt regele iadului, Distrugatorul”.

Regele iadului mi-a spus sa se uite in iazul de foc. M-am uitat si am vazut mai multi calugari budisti. M-am uitat mai aproape si am vazut capul ras al unui om. Cand m-am uitat la fata omului am vazut ca era calugarul meu senior, cel care a murit intr-un accident de masina in 1983. L-am intrebat: “De ce se afla el in acest lac de foc? El a fost un invatator foarte bun.” Regele iadului a raspuns: “Da, a fost un invatator bun, dar nu credea in Iisus Hristos. De aceea, el este in iad.”.

Mi s-a spus sa ma uit la o alta persoana care se afla in foc. Am vazut un barbat cu parul foarte lung infasurat pe partea stanga a capului sau. L-am intrebat regele iadului “Cine este acest om?” El a raspuns: “Aceasta este cel caruia voi va inchinati: Gautama Buddha”. Am fost foarte deranjat sa-l vad pe Gautama in iad. Am protestat: “Gautama a fost un om bun si a avut un caracter moral desavarsit. De ce sufera el in acest lac de foc?” Regele iadului mi-a raspuns: “Nu conteaza cat de bun a fost. El este in acest loc pentru ca nu a crezut in Dumnezeul cel vesnic.”

Am vazut apoi un alt om care purta o uniforma de soldat. El avea o rana mare pe piept. L-am intrebat: “Cine este acest om?” Regele iadului mi-a raspuns: “Acesta este Aung San, liderul revolutionar din Myanmar. El este aici pentru ca a persecutat si a ucis crestini, dar mai ales pentru ca nu crede in Iisus Hristos.”

Epilog

Dupa descrierea infieratoare a iadului, acest fost calugar budist ne descrie cum a vizitat si paradisul, in cele 3 zile cat timp el a fost mort. Apoi, ca un miracol el s-a trezit. Iata ce ne mai povesteste el:

Imediat am inceput sa le spun calugarilor si oamenilor lucrurile pe care le-am vazut si auzit. Toti au fost uimiti. Le-am spus despre cine se afla in iazul de foc, si le-am spus ca numai crestinii detin adevarul si ca stramosii nostri ne-au inselat de mii de ani! Le-am spus ca tot ce credem noi este o minciuna. Oamenii au fost uimiti pentru ca stiau ce fel de calugar am fost, plin de ravna pentru invataturile lui Buddha.

Dupa acest eveniment marcant, fost calugar deveni crestin si se lapada de credinta sa pentru Buddha.

Sursa :http://www.almeea.com

Read more...

Cele patru Legaminte ale fericirii

PRIMUL LEGAMANT: Fii impecabil in tot ceea ce spui.

Vorbeste deschis, integru, exprimand doar ceea ce gandesti cu adevarat. Spune intotdeauna adevaratul si fereste-te sa folosesti cuvintele pentru a barfi, a defaima sau a-i barfi pe ceilalti. Nu vorbi urat cu tine insati si nu folosi cuvinte depreciative impotriva propriei persoane. Fa astfel incat acel cuvant pe care il folosesti sa serveasca adevarului si iubirii. Evita minciunile, promisiunile desarte, barfele. Chiar si fara sa constientizezi, ele pot produce rau celorlalti. Cuvintele au putere. Involuntar sau nu, ele pot rani. Sunt multe persoane care nici nu realizeaza ce forta negativa degaja atunci cand vorbesc agresiv, nechibzuit, fara sa gandeasca. “Cuvantul nostru este magie pura, iar folosirea lui gresita este magie neagra”, spune Miguel Ruiz in cartea sa “Cele patru legaminte”. 

Spune-i unei persoane ca este incapabila sa iubeasca. Spune-i acest lucru in mod repetat. Va ajunge sa creada ca este incapabila sa iubeasca. Cuvintele tale pot produce rezonante in ceilalti, determinandu-i sa cada la invoiala cu ei insisi. Cuvintele negative duc la legaminte negative cu sine insusi sau cu ceilalti. Sau din contra. Spune-i unei persoane ca “poate”, ca este perfect capabila sa iubeasca. Spune-i acest lucru cu cea mai mare sinceritate, crezand in ceea ce spui, fara sa urmaresti un scop anume. Spune-i in mod repetat, iar probabilitatea de a crede in capacitatea sa de a iubi va creste considerabil. Cuvintele, constata Ruiz, trebuie sa fie utilizate in sensul bunelor intentii si al eticii. Acesta ne sfatuieste sa punem accent asupra pozitivitatii cuvantului, nu asupra negativitatii sau iritabilitatii pe care le poate exprima.

CEL DE-AL DOILEA LEGAMANT: Nu considera nimic ca fiind personal 

Pentru a intelege acest legamant trebuie sa intelegi ca oamenii nu sunt decat o reflexie a lor insisi, a comportamentului lor. Ceea ce fac si spun cei din jurul nostru reprezinta o proiectie a propriilor realitati. Ceea ce fac si spun alti nu este din cauza ta. Fiecare dintre noi are o modalitate unica de a privi lumea, fiecare dintre noi ii priveste pe ceilalti prin prisma propriilor prejudecati. Fereste-te sa crezi ca actiunile tale sunt cele care determina intotdeauna comportamentul celorlalti. Nu lua in considerare feedback-ul negativ pe care il primesti de la ceilalti in legatura cu propria persoana. Nicio opinie nu este exlusiv obiectiva. Nu considera opiniile si judecatile pe care ceilalti le emit despre tine si comportamentul tau ca fiind cele mai corecte si juste. Te expui voluntar suferintei Exista lucruri care tin de tine si pentru care suntem responsabili si lucruri care nu tin de noi si pentru care nu suntem responsabili.

Autoimunizarea impotriva negativitatii celorlalti nu este imposibila. Nu lua personal ceea ce spun si fac ceilalti daca aceste actiuni sau cuvinte iti produc nefericire inutila. Nu sunt despre tine, sunt despre ei insisi.

“Atunci cand ii privesti pe ceilalti oameni exact asa cum sunt, fara a interpreta nimic la modul personal, este imposibil sa fii ranit de ceea ce spun sau fac ei.” “Daca veti respecta acest legamant, veti putea calatori in jurul lumii cu inima complet deschisa si nimeni nu va va putea rani. Veti putea spune: „Te iubesc” fara frica de a fi ridiculizat sau respins. Veti putea cere ceea ce aveti nevoie”.

AL TREILEA LEGAMANT. Comunica cu ceilalti si spune clar ceea ce vrei. 

Aplicarea celui de-al treilea legamant te poate ajuta, intr-un mod simplu si necomplicat, sa iti transformi viata. Comunica clar cu ceilalti, exprima ceea ce vrei cu adevarat, fa-ti curaj pentru a adresa intrebati, dar nu te lasa prada presupunerilor inutile. Presupunerile pot da nastere neintelegerilor, conflictelor, sentimentelor de tristete, si chiar si suferintei. Presupunerile creeaza drama intr-un mod inutil. Nu presupune ca stii ceea ce gandesc ceilalti fara a verifica in prealabil. Nu trage concluzii gresite privitoare la comportamentul si actiunile celorlalti. In spatele comportamentului si opiniilor lor se pot afla motive diferite. Daca superiorul tau este irascibil si manios si se intampla ca privirea lui sa cada asupra ta nu inseamna ca este manios pe tine. 

“Calea de a inceta sa mai facem presupuneri consta in a pune intrebari, in a comunica. Noi trebuie sa fim siguri ca felul in care comunicam este clar. Daca nu intelegeti ceva, intrebati. Aveti curajul sa puneti intrebari pana cand va clarificati complet, iar ulterior nu presupuneti ca stiti totul despre o anumita situatie data. Odata ce auziti raspunsul, nu va mai trebui sa faceti presupuneri, deoarece veti sti adevarul

AL PATRULEA LEGAMANT: Fa intotdeauna ceea ce iti sta in putere.

Indiferent de circumstante, fa intotdeauna ceea ce iti sta in putinta. Nimeni nu isi doreste regrete, pareri de rau, un “cum ar fi fost daca”, “oare as fi putut face mai mult” asa ca fa pur si simplu tot ceea ce tine de tine.ACTIONEAZA! Fa ceea ce poti ca sa iti poti spune mai tarziu “am facut tot ceea ce am putut”. Vei impiedica astfel aparitia proceselor de constiinta si autojudecare. Remuscarile vor fi disipate inainte de a se forma. Este adevarat ca potentialul nostru maxim nu este intotdeauna constant. Randamentul nostru maxim variaza in functie de dispozitie, de o serie de factori exterior, de starea de sanatate, etc. Cand esti sanatos spre exemplu, poti actiona la potentialul tau maxim. Nu se va intampla acelasi lucru si cand esti bolnav. Se intampla ca astazi sa nu fii in aceeasi forma maxima ca ieri. Este un lucru absolut normal. Nu ai cum sa fii intotdeauna in forma ta maxima. Circumstante necontrolabile intervin in planurile noastre. Lucrurile se intampla pur si simplu in jurul nostru. Decat sa te confrunti cu pareri de rau mai tarziu pentru ca nu ai facut ceea ce puteai, depune un efort cinstit pentru lucrurile care conteaza.
“Actiunea inseamna sa traiesti plenar. Inactivitatea este practic o contestare a vietii. Inactivitatea inseamna sa stai in fata televizorului in fiecare zi, ani si ani la rand, deoarece te temi sa fii viu si sa-ti asumi riscul de a exprima ceea ce esti cu adevarat. Exprimarea de sine inseamna a actiona.’

(Don Miguel Ruiz - "The four agreements")

Read more...

Păpușa de cârpă

Daca pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă și mi-ar dărui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ceea ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.

As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata…

N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!

Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.

Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.

Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.

Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.

Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune te iubesc.
Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita!

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi
cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.

De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.

Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.

Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.

Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

Sursa: filedelumina.ro

Read more...