Dragostea adevarata.....

miercuri, 20 iulie 2011


Era o dimineaţă aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aşeze ştiind că avea să mai treacă cel puţin o jumătate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare îşi priveşte ceasul la fiecare minut care trece.

Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul şi să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi aşa de gravă… în aşteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana şi mă lansez într-o mică conversaţie. Îl intreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are şi dacă nu preferă să aştepte sosirea medicului pentru tratarea rănii… Îmi răspunde că trebuie să meargă neapărat la casa de bătrâni, aşa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soţia.
Politicoasă, îl intreb de sănătatea soţiei. Senin, bătrânul domn îmi povesteşte că soţia, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soţia putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana dar batranul îmi explică că ea nu-şi mai aduce aminte de 5 ani cine este el…
Şi-atunci îl întreb mirată: “Şi dvs.. vă duceţi zilnic ca să luaţi micul dejun împreună?“. Cu un surâs dulce şi o mângâiere pe mână, îmi răspunde: “E-adevărat că ea nu mai ştie cine sunt eu, dar eu ştiu bine cine este ea“.
Am rămas fără cuvinte şi un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu paşi grăbiţi. Mi-am înghiţit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viaţă!… Căci, în fond, aşa este dragostea adevărată ?!… nu neapărat fizică şi nici romantică în mod ideal. Să iubeşti înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat.”
Persoanele fericite şi împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care ştiu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au.
Viaţa nu înseamnă să supravieţuieşti unei furtuni ci să ştii să dansezi în ploaie !!
Sursa:mail

Read more...

Bunatatea

luni, 18 iulie 2011


Dragostea si bunatatea genereaza oxitocina in organism, care este denumit si "hormonul dragostei" fiind prezent in cantitati mari in timpul acelor imbratisari pline de tandrete si iubire.Este acel flux care strabate intreg organismul in acele momente, deasemenea exista un nivel ridicat la mamele care isi privesc cu dragoste noua progenitura, care abia si-a facut aparitia in planul fizic.


Oxitocina este asociata cu generozitatea, cu nivelul de crestere a increderii, reduce frica si anxietatea, ii determina pe oameni sa vada viata intr-o lumina pozitiva, socializeaza cu usurinta si au un grad mai mare de empatie unii fata de altii.


Oxitocina se produce cand ai un sentiment de iubire si de legatura cu o persoana, sau mai poate fi generat in timpul unei intimitati fizice.Totusi, oxitocina are o promovare semnificativa in sanatatea fizica, fiind daunatoare radicalilor liberi, inflamatiilor, scaderea tensiunii arteriale, in bolile inimii si insanatosirea ei, prin crearea de noi vase de sange.


Exista o serie intreaga de metode naturale de a creste oxitocina in organism, cum ar fi: vizionarea unui film de suflet, o expresie emotionala, primirea unui masaj de calitate, sprijinirea unui iubit/iubite, imbratisari fara numar, si chiar plimbarea unui animal de companie.Rezultate exceptionale in producerea oxitocinei, o au meditatiile zilnice, sau un timp de relaxare in iubire si compasiune. Intra in contact cu stima si dragostea, pentru tine, pentru altii si pentru toata lumea.Poti extinde aceasta dragoste si compasiune, chiar pentru oamenii care iti displac, cu care esti in conflict, dispret sau dezacord pentru o vindecare prin rezonanta.


Sa ne gandim chiar la vrajmasii nostri sa-si transforme energiile dense in lumina si iubire.Neuitand actele de bunatate, care le includ pe cele mai mici,cum ar fi: sa inchiriezi un obiect cuiva, oferind complimente sincere, a deschide usa cuiva si a avea timp sa asculti doleanta cuiva, sa oferi cuiva o carte, sa faci un tort, o prajitura buna cuiva, pana acolo, cand poti paste pe izlaz un card de gaste cuiva plecat sa-si rezolve o problema.Acestea, chiar sunt probleme din viata de zi cu zi.Mai poti face voluntariat, poti oferi cuiva masa de pranz, sau sa scrii o poezie pentru cineva drag.


Bunatatea in cuvinte creeaza incredere.
Bunatatea in gandire creeaza profunzime.
Dragostea este izvorata din bunatate.

Sursa:esoterism.ro

Read more...

Natura onirica a Universului

marți, 12 iulie 2011


Un fermier statea lungit sub un copac, absorbit in gandurile sale. Sotia sa a venit fugind, cu lacrimi in ochi, si i-a spus ca unicul lor fiu a fost muscat de o cobra. Barbatul a ramas tacut. Stupefiata de aceasta indiferenta aparenta, sotia a inceput sa planga: "Tu nu ai pic de de inima!". "Nu intelegi nimic!", i-a
raspuns el. "Noaptea trecuta am visat ca sunt rege si ca am sapte fii. Intr-o zi, acestia au plecat in padure, unde au fost muscati de cobre si au murit. In prezent, ma intreb daca trebuie sa plang dupa cei sapte fii morti in vis sau dupa unicul nostru fiu, muscat de cobra in acest vis pe care il traim acum." Cu siguranta ca acest om avea o mare putere de discernamant spiritual. Pentru el, atat lumea materiala cat si cea din subconstient sunt la fel de lipsite de realitate. In timp ce visam, lumea fizica in care traim devine ireala si
doar lumea subconstientului pare adevarata. Iar cand "visam" in aceasta lume, uitam de lumea subconstientului.

Toate lucrurile exista doar in Constiinta. Un barbat visa ca este soldat si ca a plecat intr-o batalie, in care este ranit mortal. In vis, el este constient ca va muri curand si este foarte trist. Se gandeste la fiintele dragi pe care va trebui sa le abandoneze. Se trezeste brusc si nu mai poate de bucurie cand realizeaza ca nu
trebuie sa moara si ca totul a fost un vis. Se bucura ca este sanatos si in viata. Dar ce se intampla cu un soldat care, in viata terestra, este ranit de moarte? El se trezeste in lumea astrala si descopera ca de fapt toata trairea sa nu a fost decat un vis, ca de fapt nu are corp fizic. Trebuie sa intelegem ca toate
experientele sunt traite intr-o stare de vis!

Timpul si spatiul formeaza o urzeala imaginara, pe care este construit acest Univers. Sa presupunem ca eu adorm si visez ca sunt la bordul unui avion care parcurge cele 12000 de mile care despart Los Angeles de India. Trezindu-ma, descopar ca toata experienta nu a avut loc decat in creierul meu si ca nu a durat decat cateva secunde. Aceasta este natura iluzorie a timpului si spatiului, pe care se bazeaza toate ideile umane despre realitate.

Aceasta lume iti pare reala datorita faptului ca Dumnezeu te-a adus la viata in Visul Sau Cosmic. Tu faci parte din Visul Sau. Daca tu visezi ca te-ai lovit cu capul de un perete, in urma acestui fapt poate apare o durere imaginara de cap. Cand te trezesti, realizezi ca nu a existat nici un perete de care sa te lovesti si ca experienta pe care ai trait-o nu a fost decat in vis si ca nu te afecteaza in momentul prezent. Acelasi lucru se intampla cu visele pe care le consideri reale si pe care le traiesti in prezent. Trezeste-te la unica Realitate, Dumnezeu, si cu siguranta vei descoperi ca viata terestra nu este decat un spectacol, un joc de
lumini si umbre.

Intr-un film actiunea pare foarte reala, dar privind din cabina de proiectie poti sa observi ca intreaga istorie nu este animata decat de o singura raza de lumina. Acelasi lucru se intampla si cu Marele Film al Creatiei. Dumnezeu a spus :"Sa se faca lumina!" (Geneza, 1:2). Intregul Univers a fost emanat de o singura raza de lumina divina. Este un film cosmic, asemanator cu cel din sala de cinematograf. Diferenta consta in faptul ca, in sala de cinematograf, spectacolul este bidimensional, solicitand doar vazul si auzul, in timp ce "filmul" cosmic este multidimensional si afecteaza toate cele cinci simturi ale omului. In sala
de cinematograf, imaginile proiectate pot sa va faca sa radeti sau sa plangeti, dar filmul proiectat de Dumnezeu este mult mai complex si deci mai captivant.

Un fizician comenta cu condescendenta:
"Este foarte frumos sa reprezint arborii, florile, raurile precum un vis al lui Dumnezeu. Stiinta a revelat ca toate aceste lucruri sunt identice in esenta, ca sunt cu toate formate din protoni si electroni".
Atunci, prompt, Yogananda l-a intrerupt:
"Daca tu ai lasa o gramada de caramizi sa cada la sol, crezi ca vor forma o casa? Cu siguranta ca nu. Este necesara o inteligenta pentru a face ceva coerent cu o gramada de caramizi. Protonii si neutronii sunt "caramizile" din care a fost construit Universul. Dar a fost necesara o Inteligenta pentru ca acesta sa
capete forma pe care o are. Toate florile, toate raurile, toti arborii sunt dotati cu inteligenta."

De unde provine materialul de constructie al Universului?
Inaintea creatiei nu a fost decat Dumnezeu. Aceasta nu este o explicatie suficienta pentru a spune ca Dumnezeu este Atotputernic si ca El poate realiza aceste miracole. Chiar si aceste miracole au nevoie de un fundament real, de o baza reala. Dumnezeu este Constiinta. Indiferent de calitatea materiei, aceasta a fost creata printr-un act de vointa al Constiintei Sale. Daca aceasta este adevarat, si nu poate fi altfel, atunci Constiinta este reala si materia este iluzorie. Stiinta insasi accepta aceasta afirmatie, in masura in care demonstram ca materia este o iluzie. Lucrurile care ne inconjoara nu sunt de fapt pietre dure, arbori maiestuosi sau rauri care curg involburate, toate diferite una de cealalta. Dincolo de aceste aparente, nu se gasesc decat atomi in miscare, in vibratie. Si chiar si acesti atomi sunt o iluzie. In spatele energiei cosmice se gasesc gandurile lui Dumnezeu. Cu aceasta nu vreau sa demonstrez ca universul fizic nu este real, ci doar ca realitatea sa difera de aparenta sa. Realitatea lumii materiale consta in faptul ca intregul univers este fundamentat pe Constiinta. Dumnezeu a creat Universul in Visul Sau.

"Cine l-a creat pe Dumnezeu?" - l-a intrebat un vizitator pe Yogananda.
Acesta, zambind, i-a raspuns: "Numeroase persoane mi-au pus aceasta intrebare. Traind in lumea creatiei, ei isi imagineaza ca nimic nu poate sa existe fara o cauza. Dar Dumnezeu, Cauza Suprema, se situeaza dincolo de cauzalitate. Nu este posibil ca El insusi sa fi avut un creator. Cum este posibil ca existenta Absolutului sa depinda de un alt Absolut?"

Cu adevarat, este o greseala sa afirmi ca Dumnezeu a creat acest Univers, la fel cum un tamplar creeaza o masa. De fapt, Dumnezeu a devenit acest Univers; fara sa-si modifice in nici un fel natura Sa intrinseca, El a transformat o parte a Constiintei Sale in aceasta Iluzie Cosmica, Maya, Universul in care traim.
Nimic nu este ceea ce pare a fi. Toate lucrurile sunt o manifestare a gandurilor lui Dumnezeu.

Cum poate Dumnezeu, Unica Realitate, sa manifeste acest univers dual, iluzoriu? El il creeaza cu ajutorul principiului dualitatii. Constiinta Sa Unica manifesta aparenta contrariilor: lumina si intuneric, placere si durere, pozitiv si negativ; astfel, El obtine o infinitate de iluzii in opozitie. O parte a Constiintei Sale se
afla in miscare, adevar care este revelat si in Biblie: "Si Duhul Sau se purta pe deasupra apelor" (Geneza, 1, 2). Putem compara aceasta miscare cu cea a valurilor pe suprafata unui ocean. Nivelul oceanului ramane intotdeauna identic, indiferent cat de inalte sunt valurile, deoarece fiecare miscare catre inalt este corelata cu o coborare in abis, nivelul global al oceanului ramanand acelasi. Analogic vorbind,
Dumnezeu, Oceanul de Spirit nu este afectat de Creatia Sa. Spiritul Sau exista pretutindeni, neclintit si toate miscarile creatiei Sale sunt asemeni valurilor oceanului. Unitatea Infinitului face sa vibreze o parte a Sa si o determina sa devina doi, apoi multiplu, pina ce apar stelele, galaxiile, planetele, oamenii si
animalele. Vibratia cosmica primordiala este AUM. Este Amin, Logosul, Cuvantul din Evanghelia lui Ioan, este Muzica Sferelor la grecii antici, Anuhavar la zoroastrieni. Prin aceasta Vibratie Primordiala, intregul Univers vine in manifestare. Aceasta vibratie produce dualitatea. Cunoasterea Realitatii Unice ne
permite sa transcendem toate contradictiile din natura. Acceptati cu aceeasi stare de spirit tot ceea ce vi se intampla in viata: bucurie si durere, placere si neplacere, succes si esec! Nu traiti decat pentru Dumnezeu, nu-L serviti decat pe El, nu-L iubiti decat pe El!

"Guruji, la ce este necesar raul in Creatia lui Dumnezeu?" - a intrebat un discipol. "Divinul este cu siguranta plin de bunatate si iubire. Este cu putinta, cum pretind anumiti autori moderni, ca El sa se delimiteze de existenta Raului?"
"Dumnezeu ar trebui, cu siguranta, sa fie prost ca sa nu observe raul. El, care observa fiecare fir de iarba, cum sa nu observe un lucru atat de evident?"
"Dar poate ca nu-l percepe ca fiind Raul?" - a continuat discipolul. "El este Cel care a creat Raul. El este constient ca oamenii traiesc in iluzie si ca sufera, deoarece chiar El a creat aceasta iluzie".
"Deci putem spune ca El a dorit sa creeze Raul?"
"Raul este insasi Maya, Iluzia Cosmica. Este o forta constienta care, odata adusa in existenta, urmareste sa se perpetueze. Ea incearca sa aserveasca constiinta noastra planului fizic. Dumnezeu, Unica Realitate urmareste, in acelasi timp, sa ne atraga catre El, prin intermediul dragostei Sale divine".
"Dar, din ceea ce spuneti dumneavoastra, Necuratul are propriul sau rol in cadrul Creatiei".
Yogananda a suras si a spus:
"Raul din Creatie este asemeni personajului negativ dintr-o piesa de teatru. El ne ajuta sa ne indragostim de eroii pozitivi si de actiunile pline de virtute. In acelasi fel, Raul si consecintele sale servesc pentru a trezi in noi dragostea pentru bine si pentru Dumnezeu".
Discipolul a continuat:
"Dar daca este asa, maestre, daca binele si raul nu sunt decat niste personaje in aceasta cadrama cosmica, putem spune ca, indiferent daca suntem sfinti sau raufacatori, toate acestea nu sunt decat niste roluri si acestea nu afecteaza adevarata noastra natura, care este o reflexie a lui Dumnezeu?"
Maestrul a inceput sa rada:
"Daca urmarim sa ducem acest rationament pina la capat, putem spune ca aveti dreptate. Dar nu uitati niciodata ca, daca jucati rolul personajului negativ intr-o piesa, veti suporta si consecintele actiunilor negative din piesa, pedeapsa. Daca insa jucati rolul sfantului, va veti trezi din acest vis cosmic si va veti
bucura in eternitate de fuziunea cu Divinul".

Yogananda s-a adresat unui discipol nou venit:
"Ce crezi ca opreste Pamantul sa se lanseze in spatiu, intr-o calatorie care sa-l indeparteaza de Soare?"
"Atractia gravitationala exercitata de Soare“ raspunse discipolul.
"Si ce crezi tu ca opreste Pamantul sa se apropie de Soare?"
"Forta centrifuga, care-l determina sa ramana pe orbita".
Yogananda a abandonat acest subiect, surazand. Dupa o perioada de timp, discipolul a realizat ca Maestrul folosise Soarele ca pe un simbol al Divinitatii si Pamantul ca simbol al omului, in permanenta sa fuga de atractia divina. Yogananda a dorit sa ne incite, pentru a ne determina sa ne deschidem sufletul si sa eliminam orice rezistenta fata de Apelul de dragoste al Divinului".

''Paramahansa Yogananda - Natura onirica a Universului''

Sursa:esoterism.ro

Read more...

Intr-o zi.....

sâmbătă, 9 iulie 2011


Intr-o zi frumoasa de primavara, invatatorul le-a spus micutilor sai elevi:

– Am vazut ieri ceva interesant, si ma intreb daca ati vazut si voi acelasi lucru. Daca stiti despre ce este vorba, nu le spuneti celorlalti. Am iesit afara si am vazut ceva crescand din pamant la circa douazeci si cinci de centimetri. in varf avea o sfera pu...foasa. Daca suflai in ea, creai in jur o intreaga galaxie de stele, care zburau pretutindeni. Ce a fost acest lucru, inainte de a se transforma intr-o sfera pufoasa, alcatuita din stelute?
Un copil i-a raspuns:
– A fost o floare galbena, ca un fel de floarea soarelui, dar mai mica.
– si cum a fost inainte de a deveni o floare galbena?
O alta fetita a spus:
– A fost ca o umbreluta verde, pe jumatate inchisa, avand in mijloc ceva galben.
– Bravo! si cum a fost inainte de a se transforma intr-o umbreluta?
Un alt copil a raspuns:
– A fost ca un fel de rozeta care iesea din pamant, alcatuita din frunze verzi.
– Perfect! Asadar, stie toata lumea despre ce este vorba?
– Despre papadie, a tunat la unison clasa.
– si ati cules vreodata papadii?
Cei mai multi au raspuns ca da, dar invatatorul le-a spus:
– Nu, nimeni nu poate culege o papadie. Acest lucru este imposibil. O papadie este alcatuita din toate aceste lucruri pe care le-ati mentionat si chiar mai multe. De aceea, atunci cand o culegi, nu culegi practic decat un fragment din tot acest proces. Nu poti culege o papadie, caci o papadie nu este un lucru. Ea este un proces si o realizare. De altfel, orice exista in univers este un proces si o realizare, chiar si voi.

Nu poti culege nici chiar o papadie in totalitatea ei, caci totalitatea este uriasa. Cum l-ati putea prinde atunci pe Dumnezeu? Nu poti culege nici macar o floricica. Dumnezeu este intregul demers. Tot ceea ce exista in momentul prezent este Dumnezeu. Tot ce a existat vreodata este Dumnezeu si tot ce va exista vreodata este Dumnezeu. Dumnezeu nu este un obiect, ci un proces. Este atat de infinit si de vast, incat nimeni nu il poate vedea vreodata. Este imposibil. Tot ce poti face este sa te scufunzi in acest ocean al divinitatii. in acel moment, usa ti se va deschide instantaneu. Nu va mai trebui sa astepti." -

Osho

Read more...

Forta rugaciunii in viata noastra

marți, 5 iulie 2011


De ce viata unora este umbrita de tristete, iar a altora plina de fericire? De ce unul are parte de bogatie si consideratie, in timp ce vecinul sau se zbate in saracie si nevoi? De ce unul este coplesit de nesiguranta si teama, in timp ce altul are incredere in sine si in viitor? De ce unul poseda o vila luxoasa, in timp ce altul isi petrece viata intr-o camaruta mizerabila?

De ce unul merge din succes in succes, in timp ce altul cade din ce in ce mai jos? De ce unul se vindeca de o boala care de obicei este incurabila, in timp ce altul moare? De ce atit de multi oameni buni si cu frica de Dumnezeu au parte de suferinte si dureri - trupesti si sufletesti, in timp ce alti oameni, rai, se bucura de o sanatate perfecta si de succes rasunatoare?

De ce o femeie are parte de o casnicie fericita, in timp ce sora ei are parte numai de dureri si deceptii? De ce?
Raspunsul la aceste intrebari este bazat pe functionarea constientului si a subconstientului.

Drumul spre fortele sufletesti. O autovindecare este cea mai convingatoare dovada a puterii minunate a subconstientului nostru. Descrierea exacta a tehnicii folosite va permite, fara indoiala, fiecaruia sa se incredinteze de existenta puterii infinite de vindecare aflata in strafundurile sufletului unui om. Un vechi proverb spune: Medicul panseaza rana, iar Dumnezeu o vindeca.

Printr-o rugaciune eficienta, stiintifica, se intelege actiunea armonioasa a fortelor spirituale constiente si subconstiente, care sint folosite la realizarea unui scop precis.

Aceasta actiune ne invata tehnica, drumul spre fortele sufletesti, a caror angajare ne indeplineste toate dorintele inimii.

Rivnim la o viata mai fericita, mai bogata, mai plina de impliniri? Folosim atunci aceste noi puteri facatoare de minuni si ne netezim drumul prin viata, ne rezolvam problemele particulare si de serviciu si cream intelegerea in familie.

Cind ne vine ruga pe buze. Ce inseamna a ne ruga eficient? In clipele de nevoie, de pericol, boala sau spaima de moarte, ruga ne vine pe buze. Aruncati-va numai o data privirea pe ziarul dvs. Mereu veti putea citi in el ca tara intreaga se uneste intr-o rugaciune pentru sanatatea unui copil lovit de o asa-numita boala de nevindecat, pentru salvarea unor mineri ingropati in adincurile pamintului sau pentru pastrarea pacii in lume.

Scapati de la moarte in urma unui accident, minerii spun ca pina la sosirea echipelor de salvare s-au rugat in permanenta.

Si pilotul avionului cu reactie marturiseste ca se roaga, atunci cind face o aterizare fortata. Puterea rugaciunii ne sta intotdeauna la dispozitie in clipele grele.

Dificultatea propriu-zisa sta in a invata cum sa ne rugam eficient. In clipa in care omul nu gindeste si nu se comporta perfect rational este necesara o formula simpla.

Care este legea credintei

Nu obiectul pentru care ne rugam sau cuprinsul credintei este ceea ce actioneaza eficient in rugaciunea unui om. Ascultarea rugaciunii apare de cele mai multe ori cind subconstientul actioneaza asupra gindurilor si conceptiei noastre.

Aceasta lege a credintei are efect in toate religiile din lume si le confera infatisarea de adevar psihologic. Crestinii, budistii, mahomedanii si evreii sint ascultati in acelasi fel si nu pentru ca apartin unei anumite religii sau confesiuni, sau pentru ca practica ori respecta un anumit ritual, ceremonie, formula, rugaciune sau jertfe, ci numai si numai pentru ca ei sint convinsi sufleteste si spiritual ca rugile lor sint ascultate.

Legea vietii este identica cu aceea a credintei. Intocmai asa cum un om gindeste, simte si crede, tot asa sint create spiritul sau, trupul si soarta sa. O tehnica sistematica, care se bazeaza pe intelgerea modului de a ne comporta si a cauzelor, ne face sa avem parte de puterile subconstiente si sa participam la bunurile acestui pamint.

Dorinta si rugaciunea sint unul si acelasi lucru

Fiecare rivneste la sanatate, fericire, siguranta, liniste sufleteasca si adevarata autorealizare, dar numai putini au parte de un succes limpede. Un profesor spunea: Stiu ca o schimbare a obiceiurilor mele spirituale si o noua orientare a vietii mele ar avea loc, daca as scapa de ulcerul meu. Din nefericire, nu cunosc tehnica si metodele prin care sa-mi pun in practica toate cunostintele. Spiritul meu rataceste de la o problema la alta si ma simt dezamagit si nefericit.

Acest profesor rivnea la o sanatate deplina; ceea ce era necesar, era o vedere clara asupra fenomenelor care i-ar fi adus realizarea dorintelor sale. Folosirea metodelor de insanatosire prin mobilizarea subconstientului i-a redat sanatatea in scurt timp.

Orice om are partea sa din spiritul universal al omenirii

Fortele facatoare de minuni ale subconstientului exista inainte de a ne fi nascut. Existenta este premergatoare oricarei biserici si lumii noastre. Marile si eternele adevaruri si principii ale vietii sint mai vechi decit toate religiile. Din adincul acestor convingeri a rezultat titlul de mai sus, citat din R.W. Emerson. Ele ne pun in miini o forta facatoare de minuni, magica si universala, care vindeca toate ranile trupesti si sufletesti, mingiie sufletele si le elibereaza pentru totdeauna de saracie, insucces, mizerie, neajunsuri si deziluzii.

In primul rind trebuie sa ne identificati cu binele si numai cu binele pe care dorim sa-l realizam. Fortele creatoare ale subconstientului vor reactiona in mod corespunzator. Sa incepem chiar de astazi, chiar in aceasta clipa si minunea va patrunde in viata noastra.

Sa nu ne lasam niciodata doboriti de oboseala, pina cind lumina zilei nu va lua locul tuturor umbrelor din existenta noastra.

esoterism.ro

Read more...

Gradina fermecata...

duminică, 3 iulie 2011





Se povesteste ca in vremuri stravechi a fost pus intr-o gradina mirifica... un Om nemuritor. In mijlocul acestei gradini se afla un izvor a carui apa tasnea chiar din esenta Vietii. Acest izvor crea un fluviu care se despartea in trei brate si uda astfel intreaga gradina. Apele se infiltrau in pamant hranind tot felul de copaci miraculosi, ale caror fructe erau menite sa indestuleze trupul, sufletul precum si spiritul.
Pe masura ce distanta de izvor crestea apele saraceau iar fructele copacilor erau mai uscate, fiind hranitoare doar pentru trup.

Primul brat al fluviului se numea Intelepciune iar apele sale erau pline cu toate satisfactiile mintii, in amonte clarifica mintea iluminand-o cu principii esentiale pline de putere. Bratul se ramifica o data cu inaintarea ajungand la periferie sa fie o incurcatura haotica de paraiase anemice intretaiate ce curgeau in sensuri contradictorii.

Al doilea brat era cel al Iubirii, la inceput era adanc si linistit si te umplea de sentimente adanci si rafinate apoi curgerea devenea agitata cu vartejuri ametitoare care se roteau intre curenti reci si calzi terminandu-si ramificatiile intre baltoace si noroaie obscene si denaturante.

Ultimul brat al fluviului trecea prin asezarile oamenilor si se termina in locuinta mortilor.

Personajul nostru isi intinse cortul in mijlocul gradinii, isi ducea traiul linistit in aceasta zona si din cand in cand isi umplea ochi ulciorul cu apa proaspata din izvorul vietii. Stia in sufletul sau, printr-o instiintare nevazuta, ca daca se va departa prea mult de izvor atunci, negresit, sufletul i se va usca si va muri inaintea trupului cu blestemul de-a trai pana la sfarsitul trupului fara sa poata grabi finalul.

Pe nesimtite in sufletul omului isi facu loc Dorinta, mai intai subtil apoi cu trecerea timpului devenea tot mai evidenta, intelese astfel ca dorea sa afle ce este in departari si porni de-a lungul bratului Iubirii mai timid la inceput apoi din ce in ce mai indraznet...
Inainte chiar ca bratul sa se ramifice omul ezita un moment si vazu o bucata de zid chiar in fata sa, surprins de aparitie gandea ca il va putea ocoli. Dupa ocol, cand socotea c-a depasit obstacolul se gasi de-odata in fata unui nou zid mai inalt si mai puternic, mirat, se plimba de-a lungul lui cautand capatul, dar nu-l gaseste, inaintand ajunge din nou la primul zid, aveau legatura intre ele sau erau unite, deci era mai greu decat parea la prima vedere. Se hotari sa se intoarca si o lua pe langa fluviu in sens invers, ajunse din nou la izvor dar parca ceva se schimbase, atmosfera nu mai era aceeasi, nu se mai putea bucura, trebuia sa paraseasca locul primei lui fericiri in cautarea unor orizonturi noi, atragatoare, pline de mister si fugi...




Fuga nebuna i-a fost oprita insa repede de un nou zid. Hotarat lucru, trebuia cumva sa scape, iritat incepu sa alerge de-a lungul zidului, dar parca nici acest zid nu avea capat. Continua cautarea prin locurile neumblate dar gaseste zidurile cunoscute legate toate intre ele. Este inchis ca intr-un cerc... Ar vrea sa impinga, sa mute zidurile, sa iasa... De ce oare a continuat sa caute? Oare nu era multumit? Macar daca nu ajungea la concluzia ca este inchis intre niste ziduri reci si respingatoare... De ce n-a simtit punctul in care trebuia sa se intoarca?

Acum trebuia gasita o modalitate de iesire, sa fie liber. Limitele zidite sunt trasate de Legea Divina, de ce n-ar incalca-o, oricum nu mai are ce pierde. In acel moment, in zid, vede o spartura, trebuie sa iasa prin ea. Iese, da nu... intra de fapt intr-un loc mai ingust si mai intunecos. Isi intoarce privirea spre spartura prin care intrase, se micsora. Daca continua sa stea ar risca sa ramana pentru totdeauna acolo. Iese, scapase! Se bucura de lumina locului si de relativa lui vastitate. Dar acum dupa catva timp simte din nou monotonia, plictisul. Poate totusi, in cealalta parte, daca ar fi cautat mai mult ar fi gasit iesirea, fericirea, prea repede s-a speriat si a renuntat. Trebuia sa-I intoarca spatele cu totul Lui,celui care a creat aceasta gradina atat de ciudata! Da, acum este hotarat. Imediat zidul il lasa liber... liber ca sa intre intr-un loc si mai stramt.

Noua locuinta este intr-adevar si ea inchisa, cu deschidere doar spre cer, dar cine ar putea sa iasa pe acolo? Este mai intunecat aci, lucrurile care-l inconjoara sunt ascutite, respingatoare abia daca se mai disting culorile, aici aproape totul este cenusiu. Speranta fericirii asteptate s-a risipit luandu-i locul o stare mohorata asemanatoare cu tot ce-l inconjura. Este tentat sa se lase prada abandonului, indiferentei si astfel sa amorteasca, dar nu, el trebuie sa lupte, daca pana acum a depasit cu precautie limitele impuse, acum trebuie sa le incalce cu totul, trebuie sa se afunde si mai mult, macar sa mai simta ceva... Ca si cum inchisoarea i-ar cunoaste gandurile se deschise o usa care,dupa ce omul intra se inchise pentru totdeauna. Acum este intuneric total, se vede doar deasupra o mica fereastra prafuita si care lasa sa se vada foarte putin... Cerul. Inainta ocolind lucrurile cu greu ajunge la acelasi zid rece, de neclintit. Pune mana pe ce-l inconjoara si incearca sa le ghiceasca forma si continutul, se loveste de ele, cade apoi se ridica, din ce in ce mai greu. Din cand in cand un manunchi de raze de lumina ajung pana la el si-l ajutase se fereasca, sa se apere de mediul ostil din jurul lui. Daca ar fi ramas in starea de inocenta de la inceput ar fi fost oare fericit? Ce sa faca, cum sa iasa?

Exista totusi o iesire dar i se pare imposibil sa poata iesi pe acolo: fereastra spre cer. In acest moment ea se deschide putin si lasa sa patrunda o raza de lumina blanda si o adiere de vant, dar nu poate ajunge pana la ea... si fereastra s-a inchis. Totusi un adevar foarte important se lasa descoperit: lucrurile si evenimentele din jur aveau legatura directa cu starea lui de spirit, cu gandurile lui. Daca va crede ca este posibil sa ajunga la fereastra ea se va deschide si-l va elibera spre cer, ar vrea sa ajunga Acolo la El si i se pare ca-L vede, ca se apropie si fereastra se deschide...




O forta misterioasa, inexplicabila, il ridica, fereastra se deschide lasand libera trecerea prizonierului.

Vede cerul, vede norii, vede soarele, vede... Priveste in jos si de la inaltime vede gradina, locul inocentei sale, locul imprejurat de ziduri al primelor rataciri fata de sufletul sau, camera ingusta a iadului sau din care numai increderea l-a salvat. Totul are un sens privit de la inaltime, cercul de zid il apara de fapt de murdaria periferica a gradinii, gradina era imaginea universului sau interior, toti oamenii de pe al treilea brat traiau de fapt intr-o gradina interioara cu bogatiile si capcanele sale. Daca ar fi privit mereu pe cerul gradinii interioare ar fi fost fericit stand chiar si intr-o gradina inchisa, cu cat aprofunda mai mult cercetarea orientata catre cer granitele gradinii se deplasau mai mult catre exterior oferind o libertate mai mare.

In aceasta clipa este din nou asezat in vechea gradina dar ca renascut, va purta mereu in suflet lumina cereasca. Observa ca intre timp in gradina se schimbasera multe, cerul si lumina lui interioara departa granitele largind astfel universul cunoasterii armonioase. Imensul fluviu isi schimbase sensul curgerii indicand astfel evolutia viitoare a sufletului. Bratele sale par ca se intalnesc ca sa-l duca la izvorul vietii. Omul cauta mereu izvorul, nu stie ca, Creatorul Gradinii il mutase... in inima lui....

Autor- MagicLove

Read more...

Strategii de fericire

vineri, 1 iulie 2011


Desenam harti complexe cu tot felul de dorinte: mai multi prieteni, un iubit, mai multi bani, mai multe cunostinte teoretice, un serviciu mai bun. Ne straduim sa modificam situatiile si oamenii ca sa vina ca o manusa asteptarilor noastre. Atunci cand nu reusim, ne iau cu asalt teama, frustrarea, iritarea, resentimentele, plictiseala, gelozia. Fericirea se joaca de-a v-ati ascunselea cu noi?

Ideile despre cum "ar trebui" sa fie lumea, cum "ar trebui" sau "nu ar trebui" sa se poarte ceilalti cu noi, sunt himerice. Viata isi are propriile sale ratiuni. Chiar daca nu le intelegem intotdeauna din prima.

Exista insa o solutie inteleapta in jocul plin de surprize al existentei. Sa ne gestionam in asa fel starile, incat sa invatam, indiferent de situatia in care ne aflam.

In general, dorintele sunt insotite de o stare de asteptare chinuitoare pe care o proiectam asupra persoanelor si situatiilor din jur. Cu cat este mai intensa aceasta asteptare, cu atat mai puternica este nefericirea pe care ne-o trezesc dorintele neimplinite. Dar daca transformam aceste dorinte in preferinte avem toate sansele sa nu mai oscilam intre frustrare si al noualea cer.

Daca ceea ce preferam se petrece… este foarte bine! Daca nu, este aproape la fel de bine. Cand nu mai consideram acel eveniment o conditie esentiala ca sa fim fericite ne relaxam interior si ne pastram increderea ca viata are daruri pe care ni le va oferi din clipa in clipa.

Detasarea are o putere magica, mai devreme sau mai tarziu primim totul inapoi. Daca intr-adevar renuntam la atasamentele noastre - materiale, sentimentale, mentale - ne vom simti mai libere, mai deschise, mai optimiste. Starea noastra ii va determina spontan pe cei din jur sa ne oglindeasca, iar asta ne va transforma in bine toate relatiile.

Cand viata noastra va fi un sir intreg de preferinte si incepem sa-i iubim pe ceilalti cu toata fiinta, alegand sa le fim de folos in mod neconditionat, descoperim ca lumea este un miraculos "corn al abundentei", care ne ofera infinit mai multa siguranta, placere, sanatate si dragoste.

Cand ajungem sa nu mai avem nici o pretentie de la ziua de azi si de la cea de maine, ne bucuram din plin de tot ceea ce primim, ne entuziasmam ca un copil si apreciem la adevarata ei valoare fiecare experienta pe care o traim. Se spune ca secretul fericirii durabile nu poate fi inteles decat daca este trait.


Exerseaza in fiecare zi recunostinta


Ce ai zice sa incepi chiar de azi? Rezerva-ti o jumatate de ora sau o ora in care sa te bucuri total de ceea ce ai, sa traiesti cu adevarat o stare de multumire interioara. Nu prea gasesti motive? Gandeste-te mai bine. Daca privesti mai atent descoperi sigur ceva care merita recunostinta, ceva care ti-a scapat poate la prima vedere.

Recunostinta pentru mancarea de pe masa, indiferent daca este pregatita pentru vreo ocazie sau la fel ca in oricare alta zi. Recunostinta pentru ca ai o casa, un apartament sau o locuinta cu chirie care te fereste de capriciile vremii. Pentru confortul de care ai parte, fara sa te gandesti la vila cu piscina sau la conacul pe care ti le-ai dori undeva pe la marginea orasului.

Recunostinta fata de oamenii care te indragesc. Concentreaza-te asupra faptului simplu ca exista cel putin cativa oameni pe lume care te iubesc si carora le pasa cu adevarat de tine. Recunostinta pentru faptul ca ai libertatea de a merge unde iti doresti, de a-ti exprima nestanjenit opiniile, de a citi orice carte sau revista pe care ti-o doresti.

Daca ai un iubit, o iubita sau un prieten special, gandeste-te cu recunostinta la bucuria pe care ti-o aduce in viata - fara sa te gandesti la ceea ce ai fi vrut sa-ti ofere, dar nu a facut-o. Recunostinta pentru amintirile placute. Nu te stradui sa indepartezi amintirile neplacute, ocupa-te pur si simplu de cele incantatoare.

Recunostinta pentru micile delicii senzoriale de moment - bucurii ale mirosului, gustului, vazului, pipaitului, auzului. Priveste cerul, norii, bucura-te constient de lumina soarelui, de flori sau de copacii de pe marginea drumului.

Recunostinta pentru muzica preferata, pentru muzica pe care o asculti de obicei.

Recunostinta pentru orice te face sa surazi ori sa razi cu pofta in timpul unei zile. Cand razi, multumeste pentru senzatiile placute pe care ti le provoaca rasul.

Recunostinta pentru oamenii cumsecade, inteligenti, calzi si bine intentionati care exista pe lume. Nu-i cauta neaparat. Observa-i doar, atunci cand ai contact cu ei.
Recunostinta pentru pasarile pe care le auzi sau le vezi in cursul unei zile obisnuite. Recunostinta pentru anotimpul in care ne aflam.


Participa la prezent


Lista aceasta nu are nimic special. Este doar o sugestie. Un exemplu de lucruri placute si obisnuite de care merita sa fii constient. Tu o poti imbogati in fiecare zi, poti descoperi in fiecare zi noi motive de recunostinta. Cand apare acest sentiment simti nevoia de a spune "multumesc" cuiva sau pentru ceva. E o idee excelenta chiar sa rostesti acest cuvant, in gand sau cu voce tare, dupa cum iti vine mai usor.

Recunostinta vie este un mod de a participa la prezent. De a-l accepta vazand partea plina a paharului, de a inlocui dorintele care ne fac sa simtim nemultumire, frustrare, revolta, nefericire cu preferinte care ne lasa libertatea de a ne bucura de ceea ce avem.

Fa acest "exercitiu de recunostinta" o zi, o saptamana, o luna.


Dupa ce reusesti cateva zile la rand sa descoperi in tine insuti si sa mentii o stare de armonie si fericire, nimic nu te va putea opri pana nu o vei obtine pentru totdeauna. Acum descoperi ca punctul de sosire al calatoriei spre fericire se afla chiar in tine insuti.


Omraam Mikhaël Aďvanhov

Read more...

  © Blogger template Foam by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP