Simonia...

"Incep acest articol cu a prezenta un personaj mai putin cunoscut ce are legatura cu apostolii lui Iisus: Simon Magul. Simon Magicianul sau Vrajitorul (vrajitor in sensul ca lucra impreuna cu fiinte asa-zis demonice) a fost un mag de origine samariteana care se spune ca a fost convertit la crestinism si botezat de catre apostolul Filip. Acesta ii amagea pe cei din Samaria cu fapte care-i faceau pe oamenii din jurul lui sa creada ca puterea lui este o putere divina, data de Dumnezeu. Cand Simon a ajuns sa-i cunoasca pe Petru si pe Ioan, si i-a vazut oferind binecuvantarea Sfantului Duh oamenilor prin a pune mana pe ei, acesta si-a dorit si el aceasta putere. S-a dus la apostoli si le-a oferit bani spunandu-le sa-i ofere si lui aceasta putere ca, asupra oricui va pune el mana, sa primeasca pe Duhul Sfant in ei. Dar Petru i-a spus sa piara banii lui impreuna cu el, daca el crede ca darul lui Dumnezeu poate fi cumparat cu asa ceva. I-a mai spus ca el nu are nici o treaba cu acele fapte, pentru ca inima lui nu este dreapta in ochii lui Dumnezeu. Petru a continuat prin a-i zice sa renunte la acel viclesug, sa se roage si poate va urma sa fie curatat.

Aceasta relatare face parte din Faptele Apostolilor, dar povestea lui Simon Magul se mai gaseste si in alte surse. Important este faptul ca acest vrajitor a crezut si chiar a insistat asupra faptului ca puterile spirituale divine pot sa fie cumparate cu bani. Pe langa aceste fapte ale lui, alti autori precum Irenaeus au scris ca Simon, dupa ce a fost alungat de catre Apostoli, a fugit la Roma unde s-a dat drept cel care a fost intruparea Fiului lui Dumnezeu printre evrei. A sustinut aceste vorbe facand miracole prin acte magice in timpul domniei imparatului Claudius, si a ajuns sa fie privit drept un zeu. Printre multe alte relatari despre Simon, cea despre moartea lui in "Faptele lui Petru" (un text apocrif) are o mare relevanta. In timp ce Simon demonstra puterile sale magice in Forum la Roma, el a aratat ca este un zeu levitand in aer deasupra Forumului. Apostolul Petru s-a rugat ca Dumnezeu sa-i opreasca zborul, iar acesta s-a oprit in aer si cade, rupandu-si picioarele "in trei parti". Multimea care-l privea a inceput sa arunce cu pietre spre el. Ulterior, ranit si dezonorat, a fost alungat din Roma dupa care a murit. Alte povesti despre moartea lui difera ca si context, insa invatatura este comuna.

De la acest personaj a fost creat termenul de “simonie”, care desemneaza actul de a cumpara sau vinde puteri spirituale sau obiecte sfinte. In cazul articolului de fata, simonia este incercarea de a cumpara puteri spirituale dobandite prin evolutie spirituala proprie, ca pe orice bun material. Cazul lui Simon Magul este exemplul clar de om care a crezut ca puterile spirituale pot sa fie cumparate cu bani si care a incercat sa se prezinte oamenilor drept un mesager al lui Dumnezeu si chiar un zeu in persoana prin trucuri magice sau puteri dobandite pe cai asa-zis necurate. Iar raspunsul dat lui de catre Apostolul Petru arata ca astfel de lucruri nu numai ca sunt iluzii mari, dar ca Spiritul nu poate fi niciodata cumparat cu nimic material.

Sa privim, in acest caz, in prezent la initiatorii actuali in Reiki de atatea tipuri si in alte discipline spirituale care ofera asa-zise puteri spirituale si initieri pe bani cu pretextul ca “totul se plateste” sau ca “trebuie sa traim si noi din ceva”. Sa ne uitam si la naivii care cred ca oferind bani, pot sa primeasca acele puteri spirituale de la un om mai “evoluat” decat ei. Ce putere cu adevarat divina (deci fiind o actiune a Creatorului in si prin oameni) poate fi platita in bani, o forma de schimb pur materiala ? Ce parte a puterii Creatorului in om poate fi cumparata cu bani sau alte bunuri materiale ? Altfel spus, cum poate fi puterea Creatorului activata intr-un om, de catre un alt om care o face pe bani ? Credeti vreo clipa ca ceea ce se ofera este de fapt o putere de vindecare adevarata ? Ca este o initiere esoterica autentica ?...

Aceste practici spirituale au fost facute in prezent atat de atractive si disponibile oricui incat s-a transformat totul intr-o afacere foarte profitabila. Iar nestiutorii care vad aceste lucruri, considera ca sunt cu adevarat initieri divine, spirituale in cel mai inalt grad, si platesc de multe ori sume ridicole pentru ca asa-zisii initiatori sa le ofere si lor acele puteri.

Cati astfel de simonisti, constienti sau inconstienti, lucreaza in ziua de azi amagindu-se pe ei insisi si pe altii ca le pot oferi initieri si activari de diverse puteri spirituale pe baza de valori materiale ? Cui credeti ca i-ar fi oferite puteri de catre Dumnezeu: celui ce plateste pentru ele, sau celui care are nevoie de ele si invata sa si le trezeasca in adancul lui in mod sincer ?

Cititi mai in detaliu povestile despre Simon Magul si despre amagirea lui ca poate sa cumpere acea putere a Duhului Sfant de la apostoli prin a le oferi bani in schimbul acelei… initieri. Si ganditi-va ce primesc de fapt cei care se lasa amagiti de astfel de “initiatori”: este cu adevarat o putere sincera si divina ? Sau este ceva cu efecte iluzorii sau temporare ? Ganditi-va daca, vreo clipa, are nevoie Dumnezeu-Unul de initieri platite ca sa fie activ si manifestat prin vreun om, fie vorba despre orice fel de putere. Si odata ce va dati seama ce fac de fapt cei care actioneaza prin simonie, descoperiti sensul spuselor urmatoare: Dumnezeu este in toti si in toate si puterea prezentei Lui nu poate fi cumparata prin nimic din lumea asta sau din celelalte, ci doar prin dedicare si cautare in adancul fiecaruia dintre noi. Acest lucru nu tine de nici o religie, ci de o credinta libera in Divinul omniprezent si omnipotent, care se poate manifesta prin astfel de puteri doar in cei ce cunosc cu adevarat natura Sa.

Nu va mai lasati amagiti de materialism si de catre acesti asa-zisi “initiatori” pe bani din prezent. Spiritul nu se poate da pe bani, nici vreo initiere autentica nu depinde de valoarea banului."

Sursa: Ganduri din Atlantida

Read more...

''De-ai fi......''

Muzică, versuri, voce: Daniel Roxin
Aranjament orchestral: Cristian Miclea
Montaj foto: Gabriel Vasilescu


Sursa:Daniel Roxin

Read more...

Traieste in PREZENT

Energia pe care o investim continuu în dorinţa noastră de a controla şi de a anticipa viitorul ne menţine de fapt ataşaţi de experienţele dureroase şi de vinovăţia pe care am trăit-o în trecut. Vinovăţia şi teama, aceşti aliaţi atât de puternici inventaţi de mintea noastră, sunt singurele condiţii care ne fac să credem în această continuitate a timpului.

De pildă, dacă ni se pare că cineva ne-a respins, ne-a criticat sau a fost nedrept cu noi în trecut, vom considera de fiecare dată că persoana respectivă ne atacă. Prin acest mecanism, noi ne vom amplifica teama şi vom încerca în permanenţă să ripostăm. Eliberarea de trecut înseamnă să nu mai acuzăm niciodată pe nimeni, inclusiv pe noi înşine. Ea înseamnă să nu ne mai cramponăm de supărările din trecut şi să acceptăm în totalitate pe toată lumea, fără nici o excepţie. Înseamnă să ne propunem să vedem în ceilalţi numai lumina, nu şi umbra pe care o lasă lampa lor.
Cei mai mulţi dintre oameni trec prin viaţă având convingerea că fericirea sau nefericirea lor depind în mare măsură de evenimentele din mediul înconjurător şi de reacţiile celorlalţi oameni. Adeseori, ei cred că fericirea lor depinde de norocul sau de ghinionul pe care le au în viaţă şi pentru care nu poartă nici cea mai mică responsabilitate. De aceea, ei uită să îşi instruiască mintea să îşi schimbe percepţiile faţă de lumea exterioară. Ei nu realizează că starea de pace este o stare interioară şi că ea stă la baza unei percepţii senine asupra lumii înconjurătoare. Tentaţia de a reacţiona cu mânie, cu exaltare sau într-o stare de depresie se datorează interpretărilor pe care le dăm noi stimulilor din mediul exterior. Aceste interpretări au la bază o percepţie incompletă.

Ori de câte ori ne cramponăm de evenimentele din trecutul nostru sau anticipăm diferite întâmplări viitoare, noi trăim într-o lume a imaginaţiei. Adevărata realitate a vieţii noastre nu poate fi experimentată decât în momentul prezent. Atunci când retrăim în prezent diferite episoade din trecut, fie ele plăcute sau dureroase, noi ne blocăm singuri posibilitatea de a trăi experienţe noi. De aceea, ne aflăm într-o perpetuă stare de conflict, fiind incapabili să experimentăm direct şansele fericirii care ne ies în faţă.
Ori de câte ori ne îmbolnăvim, noi simţim tentaţia de a ne plânge de milă, de a ne lamenta, de a ne focaliza exclusiv asupra corpului nostru şi de a fi deranjaţi de senzaţiile de disconfort şi de durere pe care le simţim. Atunci când ne aflăm în această stare, mânia, iritabilitatea şi depresia pe care le simţim nu fac decât să amplifice şi mai mult sentimentul generalizat de neajutorare şi de neputinţă pe care îl simţim. Ori de câte ori ne focalizăm atenţia asupra ajutorării unei alte persoane, uităm de propria noastră durere şi înţelegem astfel mai bine care este semnificaţia profundă a expresiei: „A dărui înseamnă a primi”.
Foarte mulţi oameni uită că liberul arbitru şi capacitatea de a face alegeri reprezintă atribute inerente ale minţii lor. Toţi oamenii au trăit măcar o dată experienţa de a se simţi blocaţi într-o situaţie fără scăpare.

Iată o sugestie care te poate ajuta dacă te afli într-o astfel de situaţie. Foloseşte-ţi activ imaginaţia pentru a găsi o cale de ieşire din respectiva situaţie. Imaginează-ţi un zid şi gândeşte-te că el reprezintă problema cu care te confrunţi. Vizualizează apoi o uşă în mijlocul acestui zid. Treci prin ea şi închide-o cu hotărâre în urma ta. În acest fel, problema ta nu mai există, întrucât ai lăsat-o pentru totdeauna în spate. Bucură-te de noua ta libertate imaginându-ţi că te afli într-un loc în care nu există griji şi în care nu poţi fi altfel decât fericit. Când te simţi pregătit să părăseşti acest loc de retragere în care te simţi protejat, întoarce-te în această lume, dar adu cu tine şi sentimentul că te-ai eliberat de toate problemele din trecut. Dacă vei cultiva această stare de spirit, vei găsi cu uşurinţă soluţii noi la problemele tale de dinainte.
Ori de câte ori percepem problemele noastre ca oportunităţi de a învăţa ceva nou, experimentăm o stare de bucurie şi de bunăstare după învăţarea acestor lecţii. De altfel, Dumnezeu nu ne pune niciodată la încercare decât atunci când suntem pregătiţi să învăţăm noile lecţii.

Îţi propun ca de acum înainte să nu mai alegi decât scopul unic al păcii interioare, renunţând la toate celelalte obiective care conduc la conflict. Îţi propun să continui să practici iertarea, să te consideri inocent şi lipsit de păcat, deopotrivă pe tine însuţi pe cei din jur. Îţi propun să priveşti cu iubire momentul prezent, căci singura cunoaştere autentică îi aparţine. Îţi propun să îţi continui procesul transformării personale, la baza căruia stă exclusiv procesul dăruirii, nu şi cel al primirii. Îţi propun să recunoşti că suntem cu toţii uniţi la nivelul Sinelui nostru real şi să răspândeşti în această lume lumina care străluceşte în interiorul tău. Îţi propun să îţi trezeşti conştiinţa şi să realizezi că esenţa fiinţei tale este Iubirea şi că tu eşti lumina acestei lumi, la fel ca şi ceilalţi oameni.


Sursa: Iubirea înseamnă renunţarea la frică (Gerald G. Jampolsky)

Read more...

Războiul parapsihologic (2) - Protecţia psihică. Documentar RO

Pentru ca o forţă ostilă să obţină controlul unei alte ţări sau asupra populaţiei respectivei ţări, fără luptă fizică, o primă etapă constă în crearea unui cadru social, economic şi politic capabil să producă în mod constant emoţii negative populaţiei, în distrugerea din interior a valorilor morale, etice şi spirituale ale respectivei comunităţi. Pe un astfel de fond, oamenii sunt receptivi la anumite influenţe exterioare negative iar emoţiile şi gândurile lor pot fi uşor modelate şi controlate.

Este foarte greu să controlezi oameni echilibraţi, fericiţi, mulţumiţi de viaţa lor, care îşi trăiesc zilele cu calm şi optimism şi care, în plus, mai au timp şi disponibilitate să se ocupe de aspectele spirituale ale vieţii, de cunoaşterea de sine. În schimb, o masă de oameni frământaţi de grijile zilei de mâine, o masă de oameni temători, nemulţumiţi, stresaţi şi care privesc viitorul în culori cenuşii, fiind mai ales preocupaţi de probleme materiale, devin uşor manipulabili.

Dacă privim la societatea în care trăim constatăm că principiile antice ale lui Sun Tzu, din “Arta Războiului”, sunt aplicate cu punct şi virgulă împotriva noastră şi a valorilor noastre. Prin urmare, e momentul să devenim mai conştienţi şi să facem ceva pentru noi şi pentru cei apropiaţi nouă. Aşadar, putem învăţa principiile protecţiei psihice şi anumite metode de apărare.

Filmul documentar “Războiul parapsihologic – Protecţia psihică” aduce o serie de informaţii importante, cu valoare practică, de un real folos celor care le înţeleg necesitatea. În cadrul acestui film sunt prezentate metode de echilibrare emoţională şi de protecţie psihică care sunt accesibile majorităţii celor interesaţi, atât din punct de vedere al înţelegerii “tehnice” a acestora, cât şi din perspectiva costurilor financiare.

Cu siguranţă “cheile” puse la dispoziţie în acest film documentar vor deschide pentru mulţi “uşi” către o cunoaştere mai profundă a naturii umane şi a relaţiei misterioase dintre noi, oamenii, şi restul Universului.

Daniel Roxin

Vezi şi filmul documentar "Războiul parapsihologic - Dezvăluiri"

Sursa:Daniel Roxin

Read more...

Patru principii indiene

Iata care sunt, conform viziunii si spiritualitatii indiene, cele patru principii dupa care trebuie sa ne ghidam traseul in viata. Aceste principii ne vorbesc despre gasirea celui mai important echilibru, echilibrul cu sinele, despre cea mai importanta implinire, implinirea de sine.

Principiul 1: Orice persoana pe care o intalnesti in drumul tau prin viata este persoana potrivita

Chiar daca suntem inclinati sa spunem exact opusul, mai ales atunci cand in viata noastra apar persoane care ne ranesc si ne marcheaza emotional pentru o eternitate, nimeni nu apare intamplator in viata noastra. Oamenii nu sunt niciodata o intamplare. Intersectarea noastra cu o anumita persoana nu este nici ea o intamplare. Fiecare persoana cu care interactionam, indiferent ca este o interactiune pozitiva sau negativa, este menita sa ne invete ceva. Fiecare persoana este ACEA persoana. Persoana potrivita!

Fiecare persoana din jurul nostru reprezinta un ‘ceva’ anume in destinul nostru. Aparent, unele persoane au un efect benefic asupra noastra, ajutandu-ne sa amelioram sau sa indreptam o situatie anume. Aparent, unele persoane pe pun piedici serioase in a ajunge acolo unde ne dorim. Fiecare persoana isi traseaza o linie, mai mica sau mai mare, in linia mare a destinului nostru. Fiecare in parte ne ajuta insa sa ne insusim lectia si sa facem un pas inainte in propria evolutie. Da, fiecare persoana pe care o intalnim in calea noastra este PERSOANA POTRIVITA. Sa nu avem regrete ca am intalnit-o.


Principiul 2: Ceea ce ti s-a intamplat este singurul lucru care ti s-ar fi putut intampla

Ai fi inclinat sa spui ca NU, nu este asa. TOTUL (=ceea ce ti s-a intamplat) s-ar fi putut intampla in mii si mii de alte feluri. Totul s-ar fi putut intamplat astfel incat tu sa eviti sa treci prin ceea ce ai trecut. Totul s-ar fi putut intampla intr-un fel mai bun, mai luminos, mai putin dureros decat modalitatea in care ti s-a intamplat realmente. Ai fi inclinat sa-ti faci mii de scenarii cu privire la maniera in care ai fi putut sa reactionezi intr-o situatie anume sau fata de o persoana anume. Ai fi inclinat sa-ti adresezi in sine de o mie de ori ‘cum ar fi fost daca as fi procedat altfel”. Ai fi inclinat sa-ti juri de o mie de ori ca daca ai mai trai inca o data acelasi lucru ai proceda altfel, fara sa faci aceleasi greseli. Dar ai fi inclinat sa spui gresit…

Absolut nimic nu ar fi putut sa fie in vreun alt fel. Nici in cel mai insignifiant detaliu. Universul are cursul lui si legile dupa care isi desfasoara totul pe care il experimentam noi. Ceea ce ai trait este singura si unica experienta pe care ai fi putut sa o traiesti. Ceea ce ti s-a intamplat este exact ceea ce ar fi putut sa ti se intample. Ceea ce ti s-a intamplat este fix ceea ce TREBUIA sa ti se intample. Ceea ce ti s-a intamplat era ceea ce trebuia sa aiba loc pentru ca tu sa-ti inveti lectia si sa mergi in continuare pe drumul tau. Chiar daca ne sfideaza puterea de intelegere, chiar daca lasa urme eterne in suflet, chiar daca ne jignesc inima si egoul, bune sau rele, in functie de felul in care le percepem noi, situatiile pe care le intalnim in viata sunt fara doar si poate perfecte.


Principiul 3: Fiecare moment in care incepe ceva este momentul potrivit pentru a incepe

Parca niciodata nu este bine sa inceapa ceva. Parca niciodata MOMENTUL nu este momentul potrivit. Parca niciodata nu suntem pregatiti realmente pentru a face loc unui altceva, unui altcuiva in viata noastra. Intotdeauna avem nevoie de mai mult timp pentru a ne pregati de intrarea acestui lucru in viata noastra. Niciodata nu avem suficient de mult timp incat sa finalizam aceasta pregatire. De cele mai multe ori, viata ne ia prin surprindere. De cele mai multe ori, ne lasam luati prin surprindere. Dar ceea ce trebuie sa se intample se intampla la momentul potrivit. Nici mai devreme, nici mai tarziu decat la momentul potrivit. Atunci cand suntem pregatiti pentru ca acel ceva, el se va afla acolo, pregatit pentru a incepe. Noi suntem pregatiti pentru el?...


Principiul 4: Ceea ce s-a terminat e terminat.

Oricat ai incerca sa impiedici un lucru in a se termina, cand este timpul potrivit sa se termine, se va termina. Este o stare pe care trebuie sa o accepti ca atare, cu gandul ca te va ajuta sa evoluezi. Orice lucru care se termina este menit sa faca loc altuia nou. Iar lucrul nou, mai devreme sau mai tarziu, la momentul potrivit, va aparea. Orice lucru care s-a terminat a fost o experienta care a trebuit traita. Imbogatit cu ea, poti trece la etapa urmatoare, etapa in care pornesti iarasi in calatorie, cautand, afland, facand iar greseli, invatand din ele, facand loc altor experiente in viata ta, pregatindu-te pentru ele. Cand un lucru s-a terminat, chiar daca in urma lor vor exista regrete, amintiri, pareri de rau, gandeste-te ca scopul lui a fost ca tu sa inveti ceva. Sa mergi mai departe si sa fii pregatit pentru alte lucruri care apar in viata.

Read more...

Legea oglindirii

“Exteriorul reflecta interiorul. Ce inseamna ca exteriorul reflecta interiorul? Inseamna ca lumea in care traim este un fel de oglinda gigantica, oglinda care reflecta mereu aspecte sau parti din noi insine; inseamna ca toti oamenii pe care ii atragem in vietile noastre sau de care suntem atrasi oglindesc aspecte necunoscute, negate sau neasumate de noi insine. Functionarea acestei legi exclude intamplarea! In cateva traditii spirituale care au intuit-o se repeta aproape obsesiv ca nimic nu este intamplator. Accidentele, coincidentele, evenimentele neasteptate apar astfel numai datorita ignorantei noastre. Mai exact, datorita incapacitatii notorii a mintilor noastre de a subintinde ansamblul tuturor factorilor, fizici si nonfizici, care concura la nasterea unui eveniment, la producerea unui fenomen sau a unei intalniri. Lumea pare a fi dominata de hazard cand, in realitate, este expresia unei armonii incredibile, o potrivire la microsecunda sau nanometru a tot ceea ce se misca, fie acestea particule sau unde de energie.

Experientele spirituale la varf traite de oameni din cele mai diverse timpuri si culturi sprijina aceasta idee; in “This Is lt”, Alan Watts a rezumat minunat aceasta afirmatie: “Cel care se afla in aceasta stare a constiintei este coplesit de certitudinea ca Universul, asa cum este perceput in acel moment, este asa cum trebuie sa fie… Mintea este atat de uimita de evidenta si desavarsita potrivire a lucrurilor, asa cum sunt ele, incat nu mai poate gasi cuvinte pentru a exprima perfectiunea si frumusetea acestei experiente. Totul este atat de clar incat lumea pare a fi devenit transparenta sau luminoasa si atat de simplu incat lumea nu poate fi altfel decat patrunsa si ordonata de o inteligenta suprema.”

Universul ne dirijeaza intotdeauna spre acele medii si persoane sau creeaza exact acele circumstante in care putem experimenta ceea ce inca nu acceptam in noi insine, dar a sosit timpul sa o facem. Este ca si cum inteligenta cosmica ar fi tot timpul cu ochii pe noi, punandu-ne constant in fata sarcinilor noastre de dezvoltare. si de ce atata neodihna si chin? Pentru ca doreste sa ne impinga spre totalitate, adica spre acel nivel de integrare launtrica pe care psihologia analitica mai intai si terapia experientiala a unificarii, mai apoi, l-au numit Sinele.

Ce inseamna asta mai concret? Ce sunt acelea sarcini de dezvoltare? Cum adica aspecte neasumate sau respinse din noi insine? Sa-ti dau cateva exemple! Daca esti un tip care incearca tot timpul sa fie calm, refuzandu-ti astfel furia, vei atrage oameni furiosi in viata ta. Acesti oameni vor oglindi ceea ce tu contii in inconstient, dar te caznesti sa reprimi. Ei sunt exact ca niste oglinzi, dar nu ale Eului tau constient, ci ale psihicului tau inconstient. Cu cat apararile tale sunt mai puternice, cu atat vor fi create situatii de viata in care tu sa fii mai apropiat de asemenea oameni. Astfel, fara voia ta, te poti trezi cu un sef sau coleg de birou irascibil si chiar violent, dupa cum te poti indragosti de o persoana foarte libera in manifestarea furiei. Daca esti casatorit si ai o familie, s-ar putea sa constati la sotie sau la unul din copiii tai iesiri necontrolate, inexplicabile.

Daca esti cineva care nu accepta eroarea sau imperfectiunea, vei atrage spre tine persoane sau intamplari care te vor scoate din minti, deoarece numitorul lor comun va fi greseala, uneori chiar greseala flagranta. Este felul in care Universul te obliga sa traiesti experienta acestui aspect neasumat din tine insuti, anume propria ta tendinta de a confunda ceva, de a te incurca, a fi inexact sau a o da in bara. Tendinta pe care o blochezi inconstient se activeaza puternic in afara ta, facandu-te constient de ea, doar ca la cei din jur.

Daca incerci din rasputeri sa fii o persoana educata si politicoasa, care nu injura niciodata, te vei pomeni lucrand intr-un mediu populat de persoane indelung exersate in aceasta nobila arta. Fara sa vrei vei auzi expresii si aranjamente lingvistice care nu ti-ar fi trecut niciodata prin neprihanitul capsor.

Daca nu esti constient de propria tendinta de a-i judeca pe altii, vei constata stupefiat ca asta pare a fi singura ocupatie a celor din jurul tau.

Nesuferita legea asta, nu-i asa? Nu se pune problema sa scapi de ea, intrucat aceasta performanta este imposibila. Se pune problema sa tii cont de ea si sa o folosesti in avantajul tau tot asa cum, cunoscand banalele legi ale mecanicii sau termodinamicii, le folosesti in favoarea ta. Din clipa in care incepi sa-ti asumi aspectele neconstientizate, se intampla ceva miraculos: universul nu mai trimite acel aspect catre tine. De ce? Deoarece ceea ce accepti inauntrul tau nu mai e nevoie sa fie creat in afara ta. Scopul a fost atins. Procesul de constientizare si de transformare a inceput. in conformitate cu legea oglindirii, transformarile din interiorul tau sunt reflectate de schimbarile din afara ta. Nu intotdeauna imediat, deoarece principiul inertiei functioneaza si el. Pe termen lung insa, exteriorul reflecta cu necesitate transformarea launtrica.

Cei care aplica aceste legi in mod constient nu inceteaza sa se mire de consecinte. Din clipa in care o anumita trasatura este acceptata si intra intr-un proces de integrare, persoanele care reflectau aceasta caracteristica fíe dispar pe neasteptate din viata noastra, fie nu o mai manifesta in relatie cu noi. Este ceva uimitor, merita sa incerci!

Exemple:

Daca ai un sef foarte autoritar, dupa ce incepi sa-ti accepti propria tendinta de a domina, se poate intampla ca el sa fíe brusc schimbat, sa ramana dar sa nu mai fie dominator cu tine sau tu sa-ti gasesti un alt job, mai bine platit. Daca ai o sotie obsedata de ordine si curatenie, din clipa in care tu devii mai atent la aceste aspecte, ea devine mai toleranta cu neglijenta ta. Nu te mai bate la cap, nu te mai cicaleste si uneori nici nu mai observa ca ai lasat usile deschise la sifonier sau papucii sunt din nou in colturi diferite ale camerei. Daca ai un tata rece sau indiferent afectiv si incepi sa transformi propria raceala pe care o manifestai in relatia cu el, vei fi surprins de caldura pe care incearca sa ti-o ofere, ca din senin.

Orice schimbare pe care o faci inauntrul tau schimba ceva in afara ta, creand astfel conditii pentru a debloca sau imbogati o relatie. Este imposibil ca tu sa te transformi, iar relatia cu celalalt sa ramana identica. Daca el sau ea nu sunt capabili sa perceapa aceasta schimbare, viata ii va indeparta pur si simplu din mediile tale de contact. Sau, invers, tu vei iesi gradat din viata lor, fara nici un fel de culpabilitati sau resentimente.
A-ti asuma trasaturile pe care celalalt le intrupeaza atat de bine este ca si cum te-ai debransa de la el. Te vei bransa, desigur, la altcineva, deoarece umbra este inepuizabila. insa pentru aspectul pe care l-ai integrat nu mai ai nevoie de o oglinda. Persoana care-ti servea ca oglinda va pleca din viata ta sau va inceta sa se comporte in acel mod cu tine.
Anumite genuri de persoane sau de situatii apar periodic in viata noastra deoarece sunt chemate de noi, mai exact de acele aspecte din noi care, fiind permanent respinse, se consteleaza in umbra. De acolo actioneaza aidoma unor magneti, ghidandu-ne inconstient spre anumiti oameni si evenimente specifice. Nimic nu este intamplator, nu voi inceta sa repet. Noi gravitam, in mod natural, spre aceia care ne reflecta umbra. Acest adevar este cum nu se poate mai clar in relatia de cuplu. Aceste relatii promit cea mai mare fericire dar, pana una-alta, scot la iveala cele mai neintegrate emotii si cele mai primitive apucaturi.

Din punctul meu de vedere, nu exista o relatie mai alchimica. Daca o relatie de cuplu nu trece prin momente grele, critice, aceea este o relatie cu un slab nivel de intimitate. Cand cei doi se apropie foarte mult, tot ce a fost cu grija ascuns sau reprimat iese la suprafata. Este logic sa se intample asa. Orice relatie adevarata si intensa declanseaza conflicte si frictiuni, are momente foarte dificile, uneori de cosmar. Aceste situatii sunt asemenea unor rascruci. Ele deschid calea spre deriva, izolare sau divort sau, dimpotriva, ii imping pe cei doi parteneri spre restructurari profunde ale personalitatii. Cei care au suficienta maturitate launtrica pentru a face fata furtunilor si uraganelor din viata de cuplu se descopera ulterior ceva mai aproape de completitudinea lor, mai apti sa se accepte si mai pregatiti sa se iubeasca fara conditii.
Se pare ca singura dorinta a Universului este ca noi sa fim intregi, iar asta il face neobosit in a ne trimite persoane care sa manifeste puternic aspectele pe care noi le negam sau refuzam sa le recunoastem. Se pare ca scopul ultim al spiritului nostru este sa devina intreg, motiv pentru care atrage in vietile noastre tot ce e necesar pentru a trezi sau activa acele parti adormite sau sechestrate prin adancimile inconstientului. Daca chiar asa stau lucrurile, legea oglindirii serveste de minune acestui scop. Ca orice lege, ea functioneaza continuu, deci inclusiv in somn, cand se intampla sa visam actiuni pe care, in stare de veghe, nu le-am face nici in ruptul capului.

Legea oglindirii este, tehnic vorbind, o lege a rezonantei, deoarece creeaza situatii si pune in legatura persoane intre care exista afinitati. Altfel spus, persoanele care vibreaza pe aceeasi lungime de unda, indiferent daca sunt constiente sau nu, se atrag una pe cealalta. Uneori atractia inconstienta este repolarizata in constient ca respingere, dar asta nu trebuie sa ne induca in eroare. Respingerea nu exista fara atractie! Poti fi atras de o persoana foarte creativa deoarece ea dinamizeaza in tine propria ta creativitate, dar la fel de bine poti fi atras inconstient de o persoana ce-ti manifesta tendintele depresive, respingand-o la nivel constient, adica incercand zadarnic sa te descotorosesti de ea. Daca vei reusi sa o indepartezi cu forta, in scurt timp in viata ta va aparea o alta persoana, cu aceeasi caracteristica. “Parca e un facut”, vei spune si sa stii ca nu gresesti. Inconstientul tau, in colaborare cu inconstientul celeilalte persoane, “aranjeaza” aceasta intalnire.
Nu stiu cat de clar e pentru tine, dar eu m-am convins ca traim intr-o lume magica. Tot ce se intampla e tesut in laboratoarele inconstientului si are un sens pe care il numesc spiritual: sa ne cunoastem, sa ne asumam pe deplin si sa ne manifestam creator potentialul. Nu cred ca exista vreun suflet care sa nu tanjeasca dupa aceasta implinire, singura diferenta fiind ca, in cazul unora, acest dor este inca plapand sau imperceptibil.

Exteriorul reflecta interiorul…Exteriorul reflecta si ceea ce iti faci tie insuti, reflecta atitudinile si paternurile de interactiune dintre diferite parti ale fiintei tale. Astfel, vulnerabilitatea pe care nu ti-o accepti nu o vei accepta nici in exterior. Blandetea pe care ti-o reprimi o vei respinge si in afara ta. Nevoile pe care le condamni la tine le vei condamna si la altii.
La celalalt pol, dragostea plina de grija pe care o oferi partilor mai copilaresti si fragile din tine insuti, o vei manifesta si in afara ta. Respectul pe care ti-l porti se va regasi in respectul pentru cei din jur. Capacitatea de a te ierta va fi reflectata de puterea de a-i ierta pe cei care gresesc.
Ceea ce faci in exterior este precedat de ceea ce faci in interior. Actiunile externe sunt un fel de fotografie a actiunilor interne. Nu poti fotografia ceea ce nu exista. Este exclus sa fii bland in exterior, daca esti crud in interior. Blandetea ta va fi doar o masca, o poveste de adormit copiii. Nu ii poti respecta pe cei din jur daca pe tine te dispretuiesti. Respectul tau va fi o simulare. Nu vei iubi pe nimeni daca nu stii sa te iubesti pe tine insuti. Un om care isi iubeste Sinele este imposibil sa nu iubeasca si Sinele semenilor sai. Poate ca actiunile lui nu sunt spectaculoase sau sunt greu de inteles, dar natura lor nu poate fi decat binefacatoare.

Scindarile si conflictele interne se reflecta in relatii dificile, incarcate de trairi ambivalente. Separarea de aspectele din tine insuti se reproduce in separarea de aceleasi aspecte din ceilalti. Felul cum te raportezi la ceilalti oglindeste felul cum te raportezi la aspectele corespondente din tine insuti. Aceste raporturi pot fi intr-adevar, percepute si interpretate gresit, prin filtrul asteptarilor si nevoilor personale. Un observator lucid va sti insa sa le distinga natura autentica.

Pentru cei constient orientati spre evolutie, legea oglindirii este un prieten nepretuit. De fiecare data cand in viata ta apare o persoana sau o situatie noua, fara sa fie vorba de ceva pasager sau nesemnificativ, ai ocazia sa meditezi pentru a afla ce atitudine este oglindita. Pur si simplu nu ai timp sa te plictisesti, in cazul in care ai invatat sa-ti tii constiinta treaza.

De cate ori te observi implicat emotional intr-o relatie cu o persoana, pe o durata de timp deja semnificativa, intreaba-te:

Ce incearca acest om sa ma invete?
Ce aspect din mine insumi intruchipeaza?

Daca vei sti sa raspunzi la aceste intrebari, relatia ta cu acel om se va armoniza sau traiectoriile voastre vor inceta spontan a se mai intersecta. Asta nu inseamna ca-l vei uita sau ca vei tanji dupa el. Daca ai inteles mesajul pe care-l purta special pentru tine, sentimentul tau va fi de recunostinta. Daca n-ai inteles aproape nimic, acel om sau cineva similar va reveni pana cand vei intelege. Asta s-ar putea sa dureze, dar rabdarea lui Dumnezeu este nemarginita!”

Fragment din cartea Umbra de Adrian Nuta
Sursa:esoteric.ro

Read more...

Valoarea iubirii

Se spune ca iubirea inlatura suferinta, ca poate transcende si aduce fericirea. De fapt toate marile religii ale omenirii propovaduiesc iubirea ca fiind cel mai inalt mesaj, cea mai inalta forma de abstractizare a religiei, a conditiei umane.

Acesta este mesajul lui Iisus, al lui Ramakrishna, Rumi, Budha, Ghandi etc. Toti spun acelasi lucru. In orient se spune ca iubirea arde karma iar in occident ca ea depaseste conditia umana. Este unul si acelasi lucru. Dar ce are iubirea de a face cu aceasta? Cand ea apare conditia umana obisnuita ia sfarsit.

Toate preocuparile ce ne ghidau pana atunci viata trec pe un loc secundar, primesc mai putina energie. Chiar daca continua sa existe, iubirea este cea in care acum constiinta se dizolva.

Judecata se schimba. Starea interioara se schimba. Apare candoarea.


Daca nu ai facut-o niciodata, acum vei realiza ca arunci miezuri la pasarele, ca mangai un caine vagabond care dintr-odata iti este drag. Perceptia asupra lumii din jurul tau se schimba, devii un Mare Suflet - "Maha-atma" iar starea aceasta curge prin tine. Ia exista permanent, poat fi simtita tot timpul dar datorita preocuparilor si framantarilor mintii, pierduti de contactul cu frumosul, cu armonia, avem nevoie de un "soc" pozitiv pentru a ne trezi, de ceva uimitor care sa ne poata smulge din cotidian.

Ceva armonios, bland, fascinat, cald, poate fi o opera de arta, un loc minunat in natura sau prezenta unei fiinte umane. Iubirea este expresia armoniei frumusetii si perfectiunii universale, de aceea nu apare in dezordine, in haos. Ceva armonios si deosebit poate trezi iubirea din noi, facand-o sa se reverse in exterior.


Pana acum ai fost ocupat, ai fost orb la frumusetea din jur la momentele speciale la armonia care mentine foarte inteligent intreaga ordine. Doar acum ceva extraordinar te-a facut sa vezi toate acestea.

Cele mai mari sacrificii in istoria umanitatii au fost facute din iubire: Orpheu, coborand in infern dupa Euridiche, Rada care a fost gata sa intre in infern pentru Krishna, doar pentru a-l salva de o durere, Iisus s-a sacrificat din iubire pentru oameni, Divina Comedie nu ar fi fost scrisa fara existenta lui Beatrice care l-a inspirat atat de profund pe Dante, iubirea lui Eliade pentru Maitrey etc.


Iubirea este ca care le face chiar si pe animale sa isi regaseasca stapanii strabatand sute de kilometrii fara ca ele sa fi stiut unde se afla acestia iar literatura abunda de episoade care scot in evidenta puterea nebanuita si misterioasa a iubirii.


Cand iubirea apare poetii scriu, cantaretii canta, pictoii picteaza si toate acestea devin capodopere, devin elixir. Daca ei ar face asta cand sunt tristi atunci arta lor ar deveni trista. De aceea arta facuta in iubire vindeca.


Magia iubirii


Doar o traire afectiva face trecerea de la stiinta la mistica, de la comunicare la comuniune. Caldura sufleteasca invie, creaza forme si da viata infinitelor entitati ce alcatuiesc universul.


Fara acea caldura sufleteasca cunoasterea ar deveni expunere si nu experienta. Cand sufletul tau se deschide atunci pentru tine se deschide intreg universul. Fara iubire universul poate fi conceput, dar nu si experimentat.


Sensul cuvantului latinesc A-mor (fara moarte) este iubirea.


El desemneaza tocmai faptul ca iubirea ramane dincolo de moarte, ca ea este cea care transcende iar tot ce este iluzoriu isi pierde acum valoarea. A iubi inseamna a renunta la tine, la egoul tau, este un sacrificiu, cuvant din latinescul sacrum-facere - orice sacrificiu este o fapta sacra.


Acolo, atunci apare iubirea.

Read more...