Natalia Beketova

La prima vedere, Natalia Beketova pare o persoana obisnuita. Are 31 de ani si lucreaza ca vanzatoare intr-un magazin din statiunea Anapa, aflata in regiunea ruseasca Krasnodar , de pe coasta de nord a Marii Negre. Insa clientii magazinului, in parte turisti straini, au constatat ca, indiferent in ce limba i se adreseaza, Natalia ii poate intelege. Ea are un dar cu totul special: cunoaste 120 de limbi straine


Ora de matematica

Natasa s-a nascut in 1979 in Polonia. Tatal sau facea parte din trupele sovietice stationate pe teritoriul polonez, in cadrul Tratatului de la Varsovia. Peste cativa ani, s-a mutat impreuna cu familia inapoi, in Rusia. La scoala nu se facea remarcata prin nimic, din contra, era o eleva mediocra. "Intr-o zi, pe cand eram in clasa a IX-a, ma straduiam sa rezolv un test la matematica. Am incercat sa ma uit in foaia colegei de banca, dar in acea clipa severa mea profesoara a strigat la mine: "Beketova! Te dau afara!". M-am speriat ingrozitor, capul a inceput sa-mi vajaie si inima sa bata intr-un ritm accelerat. Totul se invartea si imaginea mi s-a intunecat. Am simtit ca zbor catre cer. In jurul meu dansau scantei de smarald si mingi de foc, pe care le atingeam fara sa simt vreo durere. Pluteam si simteam o fericire si o liniste neomeneasca. Nu pot spune cat a durat totul, insa cand m-am trezit, nu stiam unde ma aflu. Oamenii din jurul meu se precipitau si strigau". Asistenta liceului, Lidia Dmitrieva, isi aminteste de spaima cumplita prin care a trecut in acea zi cu Natasa. "Cand si-a revenit din lesin, a inceput sa baiguie neinteligibil, intr-o limba ce nu era rusa si parea de origine germanica. Profesoara de engleza a reusit sa descifreze doar atat: "Nu mai tipati la mine! Ma numesc Ann McDowell"".
Natasa a fost internata de urgenta la spital, dar dupa 24 de ore a fost externata. Starea ei fizica era normala. Fapt uimitor, din ziua lesinului, Natasa nu mai stia o boaba ruseste. Isi uitase complet limba materna. In schimb, in mintea ei rasareau zilnic noi si noi cuvinte din limbi diferite. Familia, inspaimantata de intreaga poveste, a dus-o la diversi medici. Niciunul nu a putut pune vreun diagnostic, caci Natasa parea absolut normala.
La Moscova a fost supusa unor analize si teste detaliate, efectuate de psihologi, antropologi si lingvisti. Toti acesti oameni de stiinta se aflau in fata unei enigme care nu se lasa elucidata. Insa o concluzie se impunea cu certitudine: Natalia Beketova nu era un om bolnav psihic, nu mintea si, cu siguranta, era capabila sa vorbeasca aproximativ 120 de limbi straine. Iar cu atat mai neobisnuit este faptul ca in memoria ei "traiau" limbi vechi, ale unor popoare disparute de mult timp. Istoricii impreuna cu filologii de la Universitatea din Moscova au stabilit ca avea cunostinte bogate de chineza veche, egipteana, babiloniana, etrusca, slava veche si multe alte limbi antice.
Lingvistii de la Universitatea din Moscova, impresionati de numarul fabulos de limbi straine pe care Natasa il vorbea, au cercetat pana si Cartea Recordurilor. Ei au aflat ca omul care cunoaste cele mai multe limbi straine din lume este Ziad Fazah, nascut in Liberia. In Guiness Book, este consemnat ca acesta vorbeste 55 de limbi straine, in afara de limba sa materna. Deci, Natalia Beketova cunoaste de doua ori mai multe!

Discul din Phaistos

In plus, Natasa cunoaste limbi ale unor triburi despre care se stie doar in ce perioada au trait, spre exemplu, limba vorbita de un trib din Polinezia, Ngoba, ce a trait cu 6 secole inainte de Hristos. Pentru a-si demonstra cunostintele, Natasa a fost supusa unui test, de catre un grup de experti in limbi antice. Astfel, i s-a dat un text inscris pe legendarul disc Phaistos, pe care, in doar cateva ore, Natalia Beketova a reusit sa il descifreze.
Discul din Phaistos, una din marile enigme arheologice nedeslusite pana in ziua de azi, a starnit de-a lungul a zeci de ani diverse controverse.

Discul din Phaistos

Aproape tot ce tine de acest artefact antic este controversat, de la scop si semnificatie, la regiunea in care a fost realizat. Misterioasa tablita din argila a fost descoperita pe insula Creta, din Grecia, printre ruinele palatului minoic din Phaistos, in 1903, de arheologii italieni. La fel de controversata este si varsta precisa a discului. Scrierea nedescifrata incrustata pe obiect sugereaza ca acesta dateaza din jurul anului 1650 i.Hr. Marea dificultate a traducerii celor aproximativ 250 de pictograme, in lipsa altor exemple ale acestui gen de scriere, nu i-a descurajat insa pe cercetatori. Natura unica a textului, in loc sa-i indeparteze, i-a captivat si mai mult. Insa cu toate eforturile, pana in prezent nu s-a putut traduce cu exactitate textul incrustat pe disc. Doar se presupune ca acesta abordeaza si probleme de natura morala.
Dupa doar cateva ore de studiu, Natalia Beketova a realizat ceea ce multi altii inaintea ei nu au reusit, poate in ani. Desi oamenii de stiinta nu au posibilitatea sa confirme traducerea realizata de Natasa, totusi ei nu o pot nici contesta. Un fragment din acest text suna asa: "Nu este demon cel care m-a subjugat... Caci caznele, durerile si tortura cu care mi-am pedepsit dusmanul s-au intors impotriva mea, inrobindu-ma".

Atingerea miraculoasa

Iata ce povesteste un membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia, Mihail Recikin: "Am cunoscut-o in urma cu 10 ani pe Natalia, nu datorita cunostintelor sale in limbi straine, ci pentru abilitatea ei de a pune un diagnostic dintr-o privire. Ajunsesem la Moscova la un centru medical unde un prieten de-al meu era doctor recunoscut. Spre stupoarea mea, el mi-a recomandat sa ma las consultat de asistenta lui care, spunea el, are o capacitate deosebita". Scriitorul a relatat cum Natasa l-a analizat atent pentru cateva clipe, s-a sprijinit de perete, parca adunandu-si fortele, si a inceput sa vorbeasca, ca si cum ar fi citit dintr-o carte. "Ati avut o interventie chirurgicala la ambii ochi din cauza deteriorarii mecanice a corneei. Acum aveti dioptrii de 0,65 la ochiul stang si 0,59 la cel drept". Este bine cunoscut faptul ca o asemenea operatie la ochi nu este vizibila, nu lasa urme, aceasta fiind efectuata cu laserul. Mihail Recikin a confirmat si faptul ca Natasa ii "ghicise" perfect dioptriile ochilor.
Dupa intoarcerea in Rusia, Beketova a reusit sa absolve un colegiu si s-a angajat ca sora medicala la un spital din Moscova. Aici si-a descoperit o alta capacitate uimitoare, pe care probabil o capatase tot in urma socului din adolescenta. Ea vindeca diverse afectiuni, doar atingand pacientii. Drept marturie stau inregistrarile video din timpul sedintelor ei terapeutice. "Cand asisti ca doctor la o asemenea vindecare miraculoasa, ai senzatia ca esti victima unui sarlatan", declara medicii specialisti ai clinicii. Participand la sesiunile terapeutice, ei au constatat uluiti cum Natasa, doar prin puterea mainilor, vindeca bolnavii internati in clinica. In aceste momente, in jurul capului ei aparea un cerc luminos alb, care catre finalul sedintei se transforma intr-unul de culoare violet. Cu toata aparatura moderna a medicinii din ultimii ani, specialistii clinicii nu si-au putut explica in nici un fel fenomenul miraculos. Cert este ca, in timp, si-a pierdut aceasta capacitate, poate pentru ca si-a epuizat resursele.

Sufletul zburator

Natasa are o explicatie proprie a intregii sale experiente: reintruparea. "Constiinta mea este ca o foaie alba de hartie, pe care o mana nevazuta a desenat niste semne necunoscute. Dar intr-o clipa, ca prin minune, mintea mea le-a recunoscut. Cele 120 de limbi care brusc mi-au devenit ca limbi materne provin din cele 120 de vieti traite de mine anterior. Am amintiri fragmentare, din aproape fiecare dintre ele, dar imi este imposibil sa refac totul. Consumul energetic este imens, dupa numai cateva minute de sfortare ma simt complet epuizata". Ea sustine ca sufletul ei a traversat timpul, de la civilizatiile primitive, pana la istoria secolului XX.

"Imi amintesc ca am facut parte dintr-un trib primitiv, purtam haine din piele de animale si locuiam intr-un fel de iurta. Filmul se deruleaza si ma aflu in Japonia... Sunt pe marginea unui lac, imbracata intr-un kimono roz, privind in zare. Apoi ma vad in uniforma armatei napoleoniene, ma numesc Jan Dever. Am si imaginea propriei morti: la varsta de 21 de ani, strapuns de baioneta unui soldat al Imperiului tarist. In ultima viata am murit de tifos la 13 ani, in Germania".

Relatarile Natasei par a fi fragmente dintr-un puzzle ce se dovedeste greu de imbinat. Tatiana Grigorieva, profesor doctor la Institutul de Studii Orientale, a incercat sa rezolve aceasta engima. Dupa opinia ei, intreaga evolutie si transformarea Natasei dintr-o persoana cu o educatie modesta intr-un poliglot erudit, s-a produs odata cu socul emotional din adolescenta. Acest fenomen se poate asocia cu procesul numit anamneza, adica amintirile ideilor pe care sufletul le-a cunoscut intr-o existenta anterioara. Exista o teorie destul de vehiculata in zilele noastre, potrivit careia creierul uman foloseste doar 10% din intreaga sa capacitate. Profesorul Tatiana Grigorieva sustine ca anamneza Natasei a aparut ca urmare a stresului si, practic, a "trezit" restul de 90%.

Enigma metempsihozei

Conceptul de metempsihoza, potrivit caruia sufletul traverseaza un lung sir de vieti, de-a lungul a mai multe secole sau chiar milenii, se regaseste in mai multe religii. Aceasta "roata a vietilor" multiple se intalneste cel mai adesea in budism si hinduism, dar si in literatura ezoterica evreiasca, la egipteni si chiar la unele popoare precrestine. In religia crestina nu exista reincarnare, asa cum sta scris in Biblie, Epistola catre Evrei cap. 9.27-28: "Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata, tot asa si Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, celor care Il asteapta, nu in legatura cu pacatul, ci pentru mantuire".

In tot mai multe clinici rusesti se practica terapia prin hipnoza, pentru activarea subconstientului.

Marturiile oamenilor cu privire la amintirile din vietile lor anterioare au fascinat oamenii de stiinta. Se pare ca cel mai adesea aceste amintiri apar brusc, aceasta experienta uimitoare fiind intalnita de obicei la copii. Adeptii teoriei explica aceasta prin faptul ca un copil este mai aproape de viata trecuta, iar memoria sa nu a fost inca "rescrisa" cu evenimentele actualei existente. Adultii care incep sa-si reaminteasca vieti trecute o fac, cel mai adesea, ca urmare a unei experiente iesite din comun, cum ar fi un soc puternic sau o lovitura la cap.
Profesorul Ian Stevenson, sef al Departamentului de psihiatrie de la Universitatea Virginia , din Charlottesville, este unul dintre cei mai cunoscuti autori care si-a dedicat intreaga cariera studiului reincarnarii. El considera ca notiunea de reincarnare ar putea-o completa pe cea a ereditatii si ar putea sprijini medicina moderna, pentru a intelege aspecte necunoscute ale comportamentului uman. Stevenson considera ca reincarnarea este triumful sufletului asupra mortii trupului, desi niciodata nu a sugerat ca exista un proces fizic prin care personalitatea cuiva ar putea supravietui mortii.

Franturi din memoria Universului

Poate cel mai celebru caz studiat de specialistul american a fost acela al baietelului Sujith, din Sri Lanka. Se spune ca abia invatase sa vorbeasca, cand Sujith le-a povestit parintilor ca in viata anterioara se numise Sammy si era muncitor la caile ferate si traficant de bauturi spirtoase. Dupa o cearta cu sotia sa, Sammy plecase de necaz la carciuma, sa se imbete. Catre miezul noptii, la intoarcerea catre casa, fusese lovit de un camion si omorat. Micul Sujith isi batea la cap periodic parintii sa-l duca la Gorakana , localitatea unde traise Sammy. In plus, baietelul vadea o pasiune nefireasca la varsta lui pentru tigari si arak, bautura spirtoasa specifica zonei.
Parintii nu fusesera niciodata in acea localitate si nu cunosteau pe nimeni care sa semene macar cu descrierea lui Sammy. Totusi, fiind budisti, credeau in reincarnare, astfel ca nu au fost din cale-afara de surprinsi de povestea fiului. Investigatiile ulterioare, dintre care una condusa de profesorul Ian Stevenson, au putut confirma ca cel putin 60% dintre afirmatiile facute de Sujith erau reale. Cand, in cele din urma, baietelul s-a intalnit cu rudele lui Sammy, acestea au ramas uimite de familiaritatea cu care le vorbea, precum si de faptul ca le stia numele de alint.
Pe o perioada de mai bine de 40 de ani, profesorul Ian Stevenson a calatorit in toata lumea, investigand cazurile a peste 2000 de asa-zisi "reincarnati". Intamplator, prin anul 1995, a cunoscut si cazul Natasei. Cercetatorul nu a fost deloc mirat de capacitatile speciale ale tinerei, explicatia lui fiind una relativ simpla. Conform spuselor sale, chiar daca posibilitatea reincarnarii s-ar exclude, totusi Natasa, prin socul suferit, a reusit cumva sa se conecteze la memoria colectiva a Universului. Acest "izvor" adormit, alcatuit din memoria tuturor fiintelor vii, fie ca sunt oameni, animale sau chiar plante, se afla undeva in afara spatiului si timpului. Profesorul Stevenson sustine ca Natalia Beketova a sorbit din picurii acestui izvor nesecat de amintiri colective.

Un final mereu amanat

"Fenomenul Natalia Beketova", asa cum a fost numit de catre specialistii rusi, ramane o enigma. Totusi, Natasa sustine ca dupa experienta din adolescenta, viata i s-a transformat intr-un cosmar. Dintr-un om simplu, a carui existenta de pana atunci nu anunta nimic spectaculos, a devenit, dintr-o data, subiectul unor controverse stiintifice si religioase. Dincolo de concluziile acestor dezbateri, un fapt ramane cert: viata Nataliei nu s-a schimbat in bine. Fiind in centrul atentiei, a fost nevoita sa suporte reactii mai mult sau mai putin prietenoase, priviri iscoditoare sau agresive. Ea admite ca unii cercetatori au ajuns sa o admire si ca experienta ei este in continuare subiectul unui studiu de caz. Altii, pur si simplu, nu o cred, si considera ca intreaga ei poveste este inventata pentru a atrage atentia. "Eu imi amintesc cu siguranta ca am trait in Germania si ca am murit la 13 ani, de febra tifoida. Si acum, cand inchid ochii, pot simti flacarile si ghearele mortii. Este ca si cum as vedea un film de groaza. Doar ca este propriul meu film. Nu stiu exact cati ani am, poate ca am 5 ani, poate ca am 500. Imi doresc ca filmul acesta sa se termine si sa duc o viata normala. Acum nu mai vreau analize si demonstratii. Lucrez ca o simpla vanzatoare si asta ma ajuta. Mi se mai intampla uneori ca oamenii sa intre in magazin nu pentru cumparaturi, ci doar pentru a se holba la mine. Traiesc cu credinta in Dumnezeu si-mi port crucea, cu nadejdea ca toate aceste cazne care, poate, mi-au fost date, se vor sfarsi".


formula-as.ro

Read more...

Floriile: Credinte, obiceiuri si traditii minunate din Duminica Gratierilor!

Duminica, 8 aprilie, crestinii ortodocsi sarbatoresc Floriile, marea sarbatoare ce precede Pastele si deschide totodata ciclul Sarbatorile Pascale incheiate cu Inaltarea Domnului. Este sarbatoarea ce aminteste de intrarea lui Iisus in Ierusalim si de intampinarea lui cu ramuri de maslin, finic si palmieri. De aceea, in bisericile romanesti se sfintesc ramuri de maslin pe care crestinii le duc ulterior in casele lor, punandu-le in fata icoane, impodobind usile si ferestrele.

 

Originile sarbatorii de Florii dateaza insa din perioada precrestina, fiind mentionat istoric obiceiul romanilor de a petrece in aceasta zi in cinstea zeitei Flora, dar si al imparatilor de fi marinimosi si de a acorda gratieri (sarbatorii Floriilor i se mai spune si Duminica Gratierilor). Se spune ca salciile sfintite in ziua de Florii (sau Duminica Stalparilor) au puterea de a feri acea casa de rele, de necazuri, de foc si de grindina, aducand totodata prosperitatea si belsugul in casa respectiva.

 

Salcia magica, salcia sfanta, salvia binecuvantata, salcia ca legenda...

 

Salcia este o planta sfanta in traditia romaneasca. Legendele mentioneaza ca dintre toate plantele salcia a fost singura care a ajutat-o pe Maica Domnului sa treaca apele unui rau, facandu-se punte pentru a-i asigura trecerea. Drept recunostinta, Maica Domnului a binecuvantat aceasta planta si i-a harazit sa nu fie transformata in carbune, ci sa fie indragita de oameni si adusa in fiecare an in Casa Domnului si in casele oamenilor. 

Salcia, marturia 'vie' a legaturii dintre oameni si divinitate 

In acelasi timp insa, salcia ca simbol vegetal a pastrat anumite atribute ale simbolului salciei din perioada precrestina. Ea sugereaza totodata primavara, moartea si viata, regenerarea naturii, dar si cea a omului, regenerarea fizica, dar si cea spirituala. Salcia are puteri tamaduitoare si terapeutice, este o legatura ‘vie’ intre noi si divinitate. In caz de boala, de suferinta, de sperietura, de trasnet sau fulger, este indicat sa ceri ajutorul divin si sa atingi aceste ramuri sfintite.

Tot spre a fi sanatosi si a tine bolile trupesti la distanta, este bine ca atunci cand facem baie sa punem in apa cateva frunze de salcii sfintite. Salciile si matisorii de salcii se pun si in mancarea animalelor pentru ca acestea sa se inmulteasca si sa nu se imbolnaveasca.

 Pentru sanatate, amintire si iubire de-o viata

 In unele zone ale tarii, oamenii obisnuiesc sa-si incinga mijlocul cu ramuri sfintite de salcie pentru a fi sanatosi tot timpul anului, dar si pentru a tine deoparte durerile de spate. Totodata, de Florii, exista traditia ca tinerii indragostiti care intentioneaza sa se casatoreasca in anul respectiv sa-si ‘prinda’ simbolic mijlocul cu ramuri de salcii. Astfel, legatura lor va fi binecuvantata si nimeni sa nu ii poate desparti. 

In Basarabia, in ziua de Florii exista ritualul de ‘a bate’ pe cineva usor, peste urechi, cu matisorii salciei. Traditia spune ca pe acea persoana nu va suferi de dureri de ureche pe tot parcursul anului. In alte zone, se crede ca tinerele care isi trec salciile sfintite prin par vor avea un par lung si frumos precum crengile de salcie.

Pentru belsugul si rodul ogoarelor, de Florii, gospodinele de la sate obisnuiesc sa lege ramuri de salcii sfintite in jurul trunchiului pomilor fructiferi din gradini sau sa le infiga in brazdele de pamant insamantate. In apropierea Floriilor sau a Pastelui, mormintele se curatesc si se pregatesc de sarbatoare. Coronite formate din salciile sfintite de Flori se agata de crucile de pe morminte. Este un mod de a le spune celor care nu mai sunt printre noi ca ii pastram dragi in amintire.

 Traditii, obiceiuri si superstitii diverse de sarbatoarea Floriilor

Chiar daca este post, in Duminca Floriilor este dezlegare la peste. Carnea de peste mancata in aceasta zi sfanta are atributul de a vindeca si alina bolile trupesti, se crede.... In plus, se spune ca cei care mananca peste in ziua de Florii au sanse mari de lecuire. In schimb, cei care nu cinstesc cum se cuvine aceasta sarbatoare se umplu de pistrui.

 DA si NU de Florii in traditia populara romaneasca

Nu este indicat sa lucrezi in ziua de Florii, nu este indicat sa tai nimic in gradina, nu este indicat sa speli, sa deretici prin casa si nici chiar sa te speli pe cap. Se spune in popor ca iti ‘infloreste’ parul sau risti ca parul tau sa devina alb precum florile copacilor. Se spune in acelasi timp ca orice ai semana in aceasta zi in pamantul respectiv nu va creste. Vor iesi in schimb flori, iar acestea nu vor da niciun rod. Este indicat totodata ca odata cu Floriile sa nu mai mananci urzici. Are loc ‘nuntirea’ urzicilor. Infloresc si nu mai sunt bune de mancat. 

Cere iertare florilor cu suflet

Daca trebuie sa culegi flori in ziua de Florii, cere iertare florilor caci au si ele sufletul lor si le doare cand sunt desprinse din mediul lor… 

Nu lasa pe nimeni sa astepte la portile Raiului

 Nu este bine sa torci in sambata de dinaintea Floriilor daca persoane care ti-au fost dragi au parasit aceasta lume. Se spune ca ii vei face sa astepte degeaba la portile Raiului. In schimb insa, daca vrei sa inmoi vamile, in sambata de dinaintea Floriilor, in sambata lui Lazar, da de pomana placinte de post in cinstea celor adormiti.

Asculta natura cum canta

In functie de felul in care va fi vremea de Florii, se fac si previziuni legate de vremea de Pasti. Daca va fi soare, va fi soare si de Paste. Daca va ploua, va ploua si de Paste. Totodata, in cazul in care broastele se aud cantand pana de Florii, vara acelui an va fi o vara calduroasa, dar si ploioasa si imbelsugata in acelasi timp.

Dorintele se implinesc

Este bine sa te impartasesti de Florii si sa-ti pui dorinte in gand atunci cand te apropii de preot. Roaga-te cu sinceritate, credinta si inima curate pentru implinirea lor. Se spune ca atunci sunt sansele cele mai mari de a ajunge direct la cel care le poate indeplini.

 De Dragoste, frumusete si admiratie...

Totodata, in anumite zone ale Banatului si ale Transilvaniei, s-a perpetuat si urmatorul obicei: inainte de Florii, fetele nemaritate asaza o oglinda si o camasa curata la radacinile unui par altoit. Chiar in ziua de Florii, dupa ce soarele rasare, le iau de acolo si le duc in casele lor, folosindu-le ulterior in descantece de dragoste si de sanatate.

 

Din simbolistica vegetala a sarbatorii Floriilor nu putea sa lipseasca si busuiocul, un alt element vegetal, prezent in multe ritualuri si traditii romanesti. Prin urmare, s-a pastrat obiceiul fierberii busuiocului in apa in noaptea dinspre Florii. Cu aceasta apa, tinerele isi clatesc parul pentru ca acesta sa fie stralucitor si sanatos. Fiertura de apa care ramane este folosita pentru a uda un copac in floare. Exista credinta ca baietii se vor uita dupa fete ca dupa un copac in floare, admirandu-le.

 

Si uram cu aceasta ocazie un 'La Multi Ani' anticipat celor care poarta un nume cu floare! Tuturor, o primavara cu floare si zambet!

 

Sursa:Garbo

Read more...

Puterea cuvintelor

Cuvantul este puterea prin care noi creem sau distrugem. Cuvantul este darul care vine direct de la Dumnezeu. La inceput a fost cuvantul si cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvantul. Daca Dumnezeu a creat lumea dupa chipul si asemanarea Lui, inseamna ca omul a capatat puterea de a creea ca si Dumnezeu.
Noi avem puterea de a crea si aceasta putere este asa de mare, incat tot ceea ce credem se poate transforma pentru noi in realitate. Noi ne cream pe noi insine si devenim ceea ce credem ca suntem. Cuvantul e puterea pe care o avem de a ne exprima si de a comunica, de a gandi si de a crea evenimentele din viata noastra. Cuvantul e cea mai puternica unealta pe care o are omul. Cuvantul reprezinta manifestarea fiintei noastre spirituale, scanteia divina din interiorul nostru.

Cuvantul nostru poate crea cel mai frumos vis si realitate, dar poate si sa distruga tot ce exista in jurul nostru. De aceea, folosirea gresita a cuvantului creeaza iadul pe pamant. Orice putere creatoare folosita rau, nepotrivit, poate deveni putere distructiva. Cuvantul nostru este magie pura, iar folosirea lui gresita poate deveni magie neagra.
Cuvatul vorbit sau scris este atat de puternic incat un simplu cuvant poate schimba o viata sau poate distruge vietile a milioane de oameni. Un cuvant negativ poate fi un blestem, iar adesea oamenii folosesc cuvantul la fel ca magicienii, blestemandu-se inconstient unii pe altii. Noi ii blestemam adeseori pe altii prin parerile care le exprimam. De exemplu, daca ne intalnim cu un prieten si ii spunem: “ai o paloare pe fata care se intalneste numai la oamenii bolnavi”, daca el va asculta aceste cuvinte si va fi de accord cu ele se va putea imbolnavi.
Aceasta e puterea cuvantului. Oamenii care au un nivel ridicat de spiritualitate sunt foarte rezistenti la blesteme si la undele mentale ale altora.

Cel mai adesea folosim cuvantul pentru a ne imprastia emotiile noastre otravite, pentru a ne exprima furia, gelozia, invidia sau ura. Cuvantul e cel mai pretios si mai puternic dar pe care il are umanitatea, dar noi il folosim si impotriva noastra. Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat omul, cea mai teribila si mai puternica este cuvantul nepotrivit care poate sa distruga fara sa lase urme. Noi ne atacam in permanenta prin cuvinte si ne omoram unul pe altul in mod sistematic, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru.

Aceasta practica a devenit cea mai rea dintre toate formele de magie si a fost numita barfa. Barfa, desi pare atat de inofensiva, ne altereaza si scurteaza viata, ne distruge fizic si spiritual, fiindca in permanenta ne ruineaza sufletul si trupul. Barfa e un act de magie neagra si este foarte rea, deoarece este otrava pura. Cu totii am invatat cum sa barfim acceptand barfa altora, socotind ca aceasta este o modalitate normala de comunicare. Barfa a devenit o forma curenta de comunicare in societatea umana. Barfa si gandurile urate pe care le genereaza reprezinta un frecvent traumatism aplicat omului la care ne- am gandit.
De cele mai multe ori noi cream o otrava emotionala proprie prin folosirea unor cuvinte ca: sunt gras, imbatranesc, imi cade parul, sunt prost, nu voi fi niciodata perfect, nu voi reusi…etc. Astfel, noi materializam aceste cuvinte in realitatea noastra sau mai bine zis impotriva noastra. De aceea, important este sa intelegem ce este cuvantul si ce putere are el. intreaga lume poate sa barfeasca in legatura cu noi, insa daca noi nu punem la suflet, nu dam crezare, vom deveni imuni la barfe. Daca cineva ne trimite in mod intentionat o emotie otravita, dar noi nu o luam la modul personal, ea nu ne va afecta.
Cand omul nu accepta emotia otravita aceasta se intoarce asupra celui care a trimis-o si-l afecteaza direct. Gandul si cuvantul pun in miscare vibratiile ce se propaga in cercuri din ce in ce mai mari, pana ce imbratiseaza intregul univers, dupa care ele se intorc la noi tot atat de sigur ca atunci cand le-am emis. Gandul e o energie pura, care nu moare niciodata. Sa ne ferim mintea de gandurile rele despre ceilalti si sa ne asumam intreaga responsabilitate asupra sentimentelor, gandurilor si cuvintelor noastre. In cuvinte se afla puterea si energia create de gandire. in ziua in care omul va intelege ca are puterea de a-si schimba viata prin cuvintele create de gandire, atinge maturitatea. Gandurile si cuvintele sunt niste transmisii energetice care in functie de incarcatura lor, adica de frecventa lor joasa sau inalta, ne pot face rau sau bine.

  La fel se intampla si in cazul cuvintelor scrise. De aceea, este bine ca la capul patului in care dormim sa nu tinem carti care relateaza despre nefericiri, violente, crime etc. Aceste bombardamente informationale continute in carti sunt preluate in starea de veghe sau de somn, afectand intr-o masura foarte mare organismul uman. Dupa o vreme ne simtim rau, obositi, avem cosmaruri, stari deprimante, comportamente bizare si violente.

Cuvintele pot vindeca
Iubirea e cuvantul care se apropie foarte mult de cuvantul Dumnezeu ca influenta vibratorie si se cunoasc mii de vindecari, care au fost realizate prin folosirea lui. Orice boala cunoscuta cedeaza locul puterii sau puterii iubirii pe care o emitem. Noi putem influenta in mod subtil pe cei aflati in preajma noastra, prin energia pozitiva sau negativa pe care o emitem. Gandurile si sentimentele negative sunt asemenea unor arme puternice care pot cauza pagube considerabile. Daca uram pe cineva din adancul inimii si trimetem spre el ganduri negative putem contribui la distrugerea lui.
In vindecarea de la distanta grupurile de tamaduitori se roaga pentru cei aflati departe de ei. Ei trimit ganduri pozitive spre cel bolnav si prin acestea se produce vindecarea. Orice cuvant are o frecventa vibratorie. De aceea, e benefic ca omul sa utilizeze numai cuvinte de inalta vibratie. Fiecare cuvant atrage o energie asupra celui care il exprima si energia e in raport cu vibratia cuvantului. Sa evitam permanenta emiterea de ganduri de vibratie joasa ca: ganduri de ura, invidie si de razbunare. Cuvintele sunt cartile noastre de vizita in plan subtil. Cu cat cuvintele sunt mai alese si mai inalt vibrationale, cu atat cel care le utilizeaza e un spirit evoluat, o fiinta de inalta vibratie spirituala.

 Cuvintele de vibratie joasa
Cu cat vibratia cuvintelor e mai joasa cu atat fiinta care se manifesta astfel dovedeste ca e un spirit involuat, un om de vibratie joasa. O vibratie joasa inseamna o functionare la nivel coborit a celui care o are. Vibratia joasa se recunoaste dupa starea pe care ti-o da: de tensiune, de teama, de boala, de nemultumire, de nefericire. Omul devine astfel o victima sigura a energiilor de vibratie joasa pe care le emite.
Majoritatea oamenilor nu fac decat sa critice si sa blesteme pe cei care ii guverneaza. Sub influenta acestor ganduri negative si rau facatoare guvernantii sunt impinsi sa ia decizii gresite pentru tara si greselile lor cad asupra intregului popor. Iata deci ce forta distructiva se poate realiza atunci cand oamenii gandesc negativ, in mod colectiv, la o anumita persoana. Sa binecuvantam pe marii initiati si calugari care emit in permenenta vibratii mentale foarte pozitive prin care salveaza omenirea de la autodistrugere. Toate cuvintele pe care le rostim sau gandim creeaza realitatea noastra, se materializeaza . Gandurile sunt ca niste fiinte vii, caci ele poarta in univers informatia furnizata de noi insine. Ele reprezinta cea mai vie si subtila forta a omului.

Orice fraza e formata din cuvinte, constituind o grupare informational- energetica , asemenea unui organism viu care traduce in fapt informatia persoanei careia i-a fost adresata fraza. Ea nu primeste mesajul asa cum il concepem noi, ci sub forma unei energii pe care o decodifica in felul sau propriu. Cuvantul rostit are o mare putere intrucat ii dam energie din corpul nostru ca sa-l facem sa lucreze. De aceea, trebuie ca mai intai sa alegem cuvintele si apoi sa le dam putere. Gandul poate fi forta dinamizatoare din spatele cuvantului rostit si astfel ii dam putere. A te teme de cuvintele negative auzite la altii despre tine inseamna a le spori energiile si astfel influenta lor negativa asupra ta va creste.

Daca cuvantul e rostit intr-o doara sau fara forta gandului, el nu ajunge sa se implineasca, dar tot poate produce rau daca este negativ. Orice cuvant negativ adresat unui om reprezinta un atac energetic asupra lui, cu efect de bumerang, amplificat si asupra noastra. Efectul gandurilor si cuvintelor noastre bune sau rele revin la noi cu siguranta cu care le-am emis in mod amplificat. Cand esti lovit cu vorba doare mai mult decat daca esti lovit cu mana sau cu piciorul. Cuvintele sunt energii cu modulatii aproape infinite, care produc efecte devastatoare in timp asupra corpului subtil al fiintelor umane.
Astfel, ne atacam, ne facem rau si ne omoram unul pe altul in mod sistematic, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru. Multi oameni au obiceiul de a rosti blesteme pentru orice fleac, ei isi blesteama parintii, copii, vecinii, prietenii, de a apela la vrajitorie sau magie neagra…. Este un obicei foarte rau, fiindca vorbele creeaza conditii ca nenorocirile sa apara. Un cuvant este o racheta ce parcurge spatiul si care in trecerea ei declanseaza forte, agita entitati si provoaca efecte ireparabile. De aceea s-a spus: inainte de apusul soarelui impaca-te cu fratele tau. Acest lucru inseamna ca trebuie rapid sa reparam raul facut celorlalti.
Cand ne gandim la cineva se creeaza un canal energetic intre noi si omul la care ne gandim. Energia cuvintelor rautacioase – cu incarcatura negativa – aruncate asupra unei persoane, precum si intensitatea cu care au fost rostite, au efecte devastatoare, in timp, asupra corpurilor subtile si ale aurei acelui om si lucreaza asa cum au fost adresate. De fapt, orice cuvant sau gand bun sau rau poarta in el informatii ce duc la energiile pe care le formeaza. Astfel: acolo unde se duce atentia se duce si energia. Important e ca energia si informatiile trimise sa fie pozitive.


Posibile solutii
Pentru ca incepand din acest moment sa nu mai facem rau nici unei fiinte din univers, nici macar cu gandul, trebuie sa avem in vedere urmatoarele:
Nu emiteti niciodata pretentii fata de nimeni si nimic, nu faceti nici un repros nimanui. Nu reprosati nimic nici destinului, nici trecutului, nici oamenilor. Nu uitati ca orice repros al tau reprezinta un program de distrugere a aceluia spre care il adresati. Efectul va fi mai mare daca persoana respectiva este intr-o stare de vulnerabilitate energetica. La om si sufletul se deschide prin spate. Tot ce vei rosti in urma omului, totul se va implini. De aceea, daca ati rostit in urma cuiva un blestem, veti continua in subconstient sa rostiti acest blestem oricarei persoane care v-a intors spatele, inclusiv propriilor vostri copii. De aceea, la toti cei care pleaca de la noi sau cu care ne intalnim sa le transmitem numai lumina, iubire si armonie. Daca nu facem acest lucru, prin subconstient vom transmite dezaprobare, suparare sau iritare.
Vorbirea de rau a unui om otraveste mintea celui care vorbeste, dupa care produce perturbari in campul lui energetic si intra in suferinta. Cand omul se gandeste la cineva nu prea frumos, are loc conectarea de energii negative comune si chiar fara a-i dori raul poti sa il produci.

Una din legile universului e aceea de a nu face rau unei persoane nici macar cu gandul. Cand cineva gandeste ca se poate intampla ceva rau lui insusi sau altcuiva, el atrage toate nenorocirile asupra destinatarului si cu cat acestea sunt reprezentate in mod real, cu atat mai mare e raul pe care il provoaca. Nu raspundeti raului cu rau sau ocarei cu ocara, ci dimpotriva binecuvantati. Cand binecuvantam dam si primim in acelasi timp. Oferind pace si iubire, acestea se intorc la noi insutit. Nu se raspunde la ura si la rautate cu rautate, ci cu ganduri de iubire si lumina, chiar daca ne vine greu s-o facem. De aceea mii de oameni se autodistrug in mod inconstient, deoarece se hranesc in permanenta cu fructele putrede ale gandirii negative.

Prin ura, rautate si furie nu vei rezolva niciodata nimic. Numai iubirea recompenseaza . Ura face mai multe ravagii semenilor nostri decat pe campul de lupta. Oamenii se ucid intre ei mai degraba cu vorba decat cu fapta. Antidotul urii este iubirea si iertarea. Frica, indoiala, orice gand negativ sunt nocive, toxice si autodistructive.
Cand te simti vinovat in ganduri, vorbe sau fapte fata de cineva e important sa-ti ceri iertare in fapt sau macar in gand respectivului. Fa-o pentru tine. Sa nu te preocupe reactia celuilalt.
Oricand aveti ganduri “negre” despre o persoana, aduceti-va aminte sa comutati butonul si sa va rugati pentru sanatatea ei si sa-i trimiteti ganduri de lumina si iubire. Un om nervos, care are tensiunea ridicata, explodeaza in torente de cuvinte, in lamentari, intr-o agresivitate necontrolata care ii va afecta pe cei apropiati sau mai indepartati care vor prelua inconstient energiile negative pe care acestale emana. Asa se explica bolile copiilor care sunt extrem de sensibili la certurile parintilor sau ale subalternilor si ale colegilor care au un sef/coleg coleric. De asemenea, toate obiectele din jur se impregneaza cu energiile negative emise, devenind aducatoare de probleme pentru toti ce stau mediul respectiv, inclusiv pentru cel/cei care le-au provocat. Atunci cand ne pierdem controlul, noi spunem si facem lucruri pe care nu am fi dorit sa le spunem si sa le facem. De aceea e atat de important sa devenim
impecabili in gandire, in vorbire, adica sa gandim pozitiv si sa spunem numai cuvinte pozitive.

De regula, noi eliberam otrava noastra emotionala asupra persoanei despre care credem ca este responsabila de nedreptatea comisa asupra noastra. De fapt, noi suntem dispusi sa ne descacam otrava asupra oricarei alte personae, vinovate sau nu, numai sa scapam de ea. De multe ori o trimitem asupra copiilor care sunt prea lipsiti de aparare si astfel se nasc relatii abuzive verbale si faptice. Oamenii mai puternici fizic si psihologic abuzeaza de cei slabi, caci simt nevoia sa scape de aceasta otrava emotionala negativa, aruncand-o asupra acestora.
Daca tu consideri ceva ca fiind rau acesta devine rau in mod automat. De aceea se spune: devii ceea ce gandesti . Tot ce gandim se materializeaza in existenta noastra. Omului i se intampla tot ce gandeste. Daca accepta in gand si in mental boala si batranetea, de acestea va avea parte mult mai repede decat ar fi firesc. Gandul rau il infaptuim: intai in noi, pe plan mental, prin simplul fapt ca il acceptam si ne hranim cu el si apoi in afara spre victima spre care a fost directionat.

Samanta tuturor faptelor tale se gaseste in gandurile si vorbele tale. Daca gandesti si spui “nu pot sa-l sufar pe cutare”, de fapt il ataci la nivel energetic subtil si ceea ce sunt ganduri si vorbe repede ajung fapta. De aceea nu e bine sa spunem lucruri agresive sau vorbe care ranesc pe altii. Calomniind o persoana in fata altora sau uneltind impotriva ei o ataci la nivel energetic subtil.
Toate bolile fizice sunt expresia unor ganduri eronate si dispar odata cu corectia de rigoare.
Dupa cum crezi asa va fi. Convingerile omului influenteaza si creeaza realitatea. Sa crezi pe deplin in tot ce vrei sa realizezi. Sa simti ca deja ai primit sau vei primi curand. Aceasta atrage foarte repede spre tine rezultatul dorit.
Sa nu emiti niciodata opinii de genul: sunt gras, slab, urat imbracat, sarac etc, caci trimiti catre tine sau catre altii energii si informatii negative ce au ca rezultat ca ei vor gandi la fel despre ei insasi ori despre altii si ceea ce vor gandi nu va intarzia sa se materializeze. Sub nici un motiv sa nu spui cuiva: esti lenes, esti prost, esti nemernic, nu esti bun de nimic etc., fiindca toate acestea creeaza sau amplifica in el cusurul ce i se reproseaza. Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, a dori raul oamenilor apropiati.
Sinceritatea este cheia. Sa cauti sa exprimi mereu, prin cuvint, numai ceea ce simti si crezi din tot sufletul ca este adevarat. Sa alegi sa faci numai ceea ce este in deplin acord cu idealul tau. Sa fii tu insuti in tot ce gindesti, afirmi si intreprinzi. Iar ca sa ajungi la asta, trebuie sa cauti permanent sa te cunosti pe tine insati/insuti, sa-ti clarifici idealul, sa renunti la ideile inutile si daunatoare, cu alte cuvinte sa devii mereu mai intelept. Este cea mai mare realizare a vietii unui om, pe care o poate comunica apoi si celor din jur, chiar fara cuvinte, numai prin ceea ce este.

Read more...

Meditatia inimii – cale de întoarcere înauntrul fiintei

Meditatia inimii este una dintre cele mai puternice cai pentru a intra în stari de constiinta extinsa. Este cunoscută din timpuri stravechi, diferite variante şi tehnici regăsindu-se în traditii raspîndite pe întreaga planeta. Aceste tehnici au fost preluate de către ramurile transpersonale ale psihologiei occidentale şi folosite în investigaţiile sale asupra conştiinţei. Din această perspectivă, psihicul nu este decît o felie îngustă din marea sferă a conştiinţei, iar trupul omenesc este o materializare la frontiera dintre conştiinţa supremă, necreată, şi conştiinţa individuală. Meditaţia inimii este un mijloc de a accesa această zonă de interferenţă a straturilor fiinţei, avînd ca scop expansiunea conştiinţei. Efectul terapeutic derivă din integrarea la nivel psihic a acestor niveluri elevate de conştiinţă şi din conştientizarea fiinţei în întregimea sa. Inima nu este văzută ca organ al trupului fizic, ci ca punct energetic esenţial prin care conştiinţa universală se manifestă în plan imediat.

Inima. Vorbim de multe ori despre inimă folosind expresii uzuale. “Mă doare inima. Mi se rupe inima. A avea inima deschisă”. Rareori însă ne întrebăm de unde vin aceste expresii, ce legătură au ele cu realitatea? De cele mai multe ori, atunci cînd ne gîndim la sensul unei asemenea expresii care s-a perpetuat din generaţie în generaţie, credem că este vorba despre o metaforă. O metaforă bună, cu putere de sugestie. Pentru o mare durere, de pildă, spunem “mi se rupe inima”, sau “am simţit că m-a lovit în inimă”. Cine dintre noi nu ştie faptul că inima poate cu adevărat să “doară”? Cu toate acestea, nimeni nu-şi închipuie cu adevărat că este vorba despre organul fizic ce pompează sînge în trupuri. Inima nu doare, cu excepţia situaţiilor în care este vorba despre o boală fizică. Şi atunci, de unde vine această idee a “durerii inimii”? Se pare că, în tradiţia orală, o suferinţă interioară, sufletească, este asociată cumva cu trupul, prin intermediul inimii. Dacă mergem şi mai departe cu această mică investigaţie, vom descoperi că nu numai suferinţa sufletească este asociată cu zona inimii, ci şi bucuria şi, în general, orice fel de sentiment puternic. Inima pare a fi un fel de oglindă a sufletului care reflectă în trup stările noastre interioare.

Inima, poarta ancestrală de intrare în noi înşine 
Luaţi toate expresiile în care se vorbeşte despre inimă şi veţi vedea că ele reflectă realităţi lăuntrice. Acest lucru devine şi mai interesant atunci cînd constatăm că, pretutindeni în lume, în toate timpurile, oameni de toate rasele au ştiut acest lucru: faptul că inima este o legătură între realitatea interioară, simţită şi realitatea exterioară, aşa cum o percepem noi. În reprezentările rupestre din peşterile de la Lascaux, vechi de 20 de mii de ani, există un desen în care este înfăţişat un fel de şaman oficiind un fel de ritual al vînătorii. Cel mai evident lucru este inima sa enormă, roşie, părînd a fi unită printr-un straniu joc de linii cu inima animalului ce urmează să fie vînat. În culturile neolitice autohtone, Gumelniţa, Boian, Cucuteni, vechi de şase mii de ani, ceramica are, printre spirale şi curbe alb-roşii, reprezentări ale inimii. În culturile africane, australiene, polineziene, amerindiene, precolumbiene, pretutindeni inima ocupă un loc esenţial, ca şi cum omenirea ar fi ştiut dintotdeauna ca inima este un fel de poartă către straturi ale fiinţei pe care nu le putem simţi altfel.


Dumnezeu vorbeşte prin inima omului
Europa nu face excepţie. În tradiţia iudeo-creştină, inima îşi păstrează poziţia privilegiată de legatură, de cheie a porţilor către transcendenţă. Dumnezeu vorbeşte prin inima omului, iar adevărata cunoaştere, conform acestei tradiţii din care şi noi facem parte, este posibilă numai prin inimă. Părinţii creştini ai deşertului, sfinţii creştini, evangheliile, toate au în centru această idee a inimii ca punct prin care fiinţa omenească poate accesa spaţiile celeste. Faimoasa “Rugăciune a Inimii” sau “Rugăciunea lui Iisus” a supravieţuit pînă în zilele noastre şi este încă practicată de către călugării ortodocşi în mănăstiri ca una dintre cele mai puternice tehnici ale căii mistice.

 Orientalii consideră inima centru al fiinţei omeneşti
La fel ca şi celelalte mari tradiţii spirituale ale lumii, în Orient inima este privită ca şi centru al fiinţei. Ca şi vechii evrei, chinezii şi hinduşii cunoşteau punctele energetice numite “chakre” şi considerau aceste puncte nu numai porţi prin care energiile cosmosului răzbat în lumea materială ci, mai mult decît atît, că aceste puncte permit energiilor cosmosului să creeze corpul material. Chakra inimii, în Orient, este, ca şi în lumea creştină, poarta prin care fiinţa omenească poate lua contact cu adevărata sa natură care, altfel, îi rămîne necunoscută.

Ce înseamnă, de fapt, “meditaţia inimii”?
Am făcut aceste remarci despre ceea ce înseamnă inima ca şi centru simbolic al fiinţei, numai pentru a ajunge la sintagma “meditaţia inimii”. Alăturarea acestor termeni, “meditaţie” – care vine din tradiţia orientală şi “inimă” – un termen care pentru majoritatea europenilor are legătură cu tradiţia creştină, pare ciudată. Aceasta pentru că europenii concep lumile celeste şi în ultimă instanţă pe Dumnezeu, ca fiind ceva exterior fiinţei lor, ceva ce trebuie căutat în afara ei. Termenul de “rugăciune” implică o adresare către exterior. Puţini mai ştiu astăzi faptul că primii creştini îl căutau pe Dumnezeu în interior şi nu în exterior. În inima lor, şi nu în ceruri. Mai bine spus, drumul către ceruri trecea prin inimă. La fel ca şi orientalii, ei practicau interiorizarea. Iar această interiorizare, în termenii orientului, se numeşte “meditaţie”. Meditaţie înseamnă, de fapt, non-acţiune mentală. Înseamnă a nu judeca, a nu compara, a nu încerca să înţelegi. Înseamnă a nu implica mintea în evaluarea a ceea ce observăm. Înseamnă a ne scufunda, perfect lucizi, în starea de a fi. Sîntem, şi atît. Nu înseamnă a lupta împotriva gîndirii, ci a observa gîndirea. Nu a evalua ceea ce simţim, ci a observa. Într-un fel, meditaţia înseamnă a nu face nimic, ci a fi, pur şi simplu. În “meditaţia inimii” nu facem decît să fim în inima noastră, conştienţi, trezi, lucizi. Înseamnă să ne focalizăm de fapt, întreaga atenţie de care sîntem capabili, în inimă. Şi din nou trebuie să fac precizarea că nu vorbim despre inimă ca organ al trupului nostru, ci despre un punct energetic, un centru simbolic al fiinţei noastre în jurul căruia este articulată întreaga sa construcţie. Pe majoritatea dintre noi îi sperie perspectiva de a nu încerca să înţeleagă, pentru că singurul mod pe care îl mai cunoaştem, în timpurile noastre, de a investiga lumea, este prin cunoaştere, prin analiză. Civilizaţia tehnologică în care trăim, exterioară, crede că trebuie să înţeleagă cu mintea o lume exterioară. Numai că focalizîndu-ne permanent atenţia pe lumea exterioară, neglijăm ceea ce misticii tuturor timpurilor numeau “suflet”. Trăim în exterior, iar interiorul nostru a devenit ca o casă nelocuită. Locatarul, propria noastră conştiinţă, este tot timpul plecat. Iar casa, în absenţa locatarului său, se ruinează, părăsită. Meditaţia inimii este una dintre tehnicile de întoarcere în interior, de focalizare a atenţiei integrale către ceea ce se află înăuntru. A intra înăuntrul fiinţei noastre presupune curajul de a abandona nu numai exteriorul, ci şi mijloacele cu care evaluăm acest exterior: mecanismele minţii. Ca şi miezul incandescent al stelelor, inima este miezul incandescent al fiinţei omeneşti Mircea Eliade numea “tehnici ale sacrului” acele metode dezvoltate de umanitate de-a lungul timpului, pentru a intra în contact cu universul nevăzut a cărui individualizare este fiinţa omenească. Meditaţia inimii este una dintre aceste tehnici. Ea nu aparţine uneia sau alteia dintre tradiţiile spirituale ale omenirii, ci este o moştenire comună, ce poate fi regăsită sub diferite forme, pretutindeni. Dacă ne-am imagina fiinţa omenească, cu tot ceea ce implică ea, drept o sferă, atunci această sferă are centrul în inima noastră. Este un punct de energie, ca un vortex, ca un vîrtej energetic dacă vreţi. Imaginaţi-vă universul ca pe un fluviu de energie în mişcare, aşa cum îl descrie fizica cuantică, iar în acest fluviu vortexuri energetice mai mari şi mai mici. Unele vortexuri vor da naştere în spectrul bazic unor stele. Altele, mai mici, vor da naştere fiinţelor omeneşti.

Ca şi miezul incandescent al stelelor, inima este miezul incandescent al fiinţei omeneşti.
În jurul acestui miez ce reprezintă legătura cu restul universului, este clădită întreaga arhitectură a fiinţei. La fel ca şi stelele, avem un corp fizic, material, dens, care este primul dintre straturile fiinţei, apoi, corpuri din ce în ce mai rarefiate şi mai subtile. Sîntem fiinţe de o complexitate şi de o frumuseţe inimaginabile, numai că de acolo, de la nivelul acela al fiinţei noastre unde ne poziţionăm în mod obişnuit, această complexitate şi frumuseţe a fiinţei ne este inaccesibilă. Acest nivel al cunoaşterii obişnuite, al stării ordinare de conştiinţă, este nivelul minţii, al gîndirii. Este un nivel fundamental, desigur, pentru existenţa omenească, pentru că, în afara lui nu am putea funcţiona în lume aşa cum o cunoaştem. Dar nu este singurul. Cea mai mare parte a fiinţei noastre fundamentale ne-a rămas necunoscută. Dacă oamenii primordiali cunoşteau diferitele straturi ale fiinţei, noi astăzi nu mai cunoaştem decît unul: stratul mental. Fiinţa noastră este dezechilibrată. Sîntem străini nu numai de straturile rarefiate ale fiinţei, ci chiar şi de cele foarte dense, materiale, cum ar fi trupul nostru. Aceasta pentru că nivelul minţii se află undeva între zonele dense şi cele celeste.


Depăşirea nivelului mental prin “starea de conştiinţă extinsă”
Psihologia transpersonală, care-şi are originile în intuiţiile esenţiale ale lui Jung şi care a evoluat mult în ultima jumătate de secol, vorbeşte despre “stări de conştiinţă modificată sau extinsă”. Aceste stări se referă exact la depăşirea nivelului mental, analitic şi evaluativ şi pătrunderea în zone ale psihicului nostru de care nu sîntem conştienţi în mod obişnuit. Psihologia modernă, ca şi fizica modernă, ca şi biologia, chimia şi altele, descoperă acum lucruri care erau binecunoscute misticilor de acum mii de ani, din toate colţurile lumii. Şi, mai precis, că deşi ne imaginăm fiinţa omenească precum o entitate bine definită, avînd limite clare, în realitatea cea mare, aceste limite nu există. Aşa a ajuns psihologia transpersonală să redescopere aceste străvechi tehnici ale sacrului în încercarea sa de a recartografia geografia conştiinţei umane. Ritualurile şamanice bazate pe magia sunetului de tobe, felurite tehnici de respiraţie, felurite forme ale meditaţiei şi ale rugăciunii, yoga, atingerea terapeutică, toate acestea şi multe altele încă sînt folosite pentru a experimenta stări de conştiinţă extinsă. Meditaţia inimii este una dintre aceste tehnici folosite în cercetarea multiplelor straturi ale conştiinţei.

Avem prea multe în exterior şi mai puţine repere interioare
La ce foloseşte însă experimentarea unor stări de conştiinţă extinsă? La ce e bună meditaţia, rugăciunea şi toate celelalte tehnici ale căutării de sine? La ce ne-ar putea folosi această căutare în adîncurile şi în înalturile fiinţei noastre? Am putea foarte bine să căutăm răspunsul invers, pornind de la ceea ce numim realitate ordinară. Niciodată omenirea nu a avut mai multe lucruri materiale în exterior şi mai puţine repere interioare. Trăim într-o lume stăpînită de tehnologie, de obiecte, în exterior, iar interiorul nostru e mai sărac decît a fost vreodată în istoria omenirii. Niciodată oamenii nu au fost mai alienaţi, mai însinguraţi decît în zilele noastre. Niciodată rătăcirea de sine nu a luat forme mai primejdioase. Iar această rătăcire îşi are cauza în pierderea conştiinţei apartenenţei la marele univers. Oamenii se văd pe ei înşişi rupţi de restul oamenilor şi de restul universului, singuri, obiecte separate într-un univers mecanic şi impersonal. Aceasta este alienarea. Separare. Iar rezultatul, în zilele noastre, este unul paradoxal: acela că din ce în e mai mulţi oameni se întorc către adevărurile străvechi pe care le redescoperă odată cu ştiinţa contemporană. Aşa se explică intersul uriaş pentru spiritualitate, pentru căutarea de sine, pentru o viziune extinsă asupra fiinţei…

Nu sîntem doar minte, ci mult mai mult decît atît
Meditaţia inimii este una dintre căile fundamentale de întoarcere către adevărata dimensiune a fiinţei. Odată experimentată această extindere a conştiinţei, relaţia noastră cu noi înşine, cu corpul nostru, cu gîndurile noastre, cu sentimentele noastre, dar şi cu lumea înconjurătoare se schimbă. Avem de-a face cu o reaşezare a modului în care privim lumea şi în care relaţionăm cu ea. Esenţa acestei relaţionări nu mai este “ceea ce gîndim despre” ci “ceea ce simţim despre”. Descoperim cît de departe eram nu numai faţă de ceilalţi, dar şi faţă de noi înşine. Descoperim că a ne experimenta integral pe noi înşine este echivalent cu a experimenta viaţa. Descoperim cît de săracă este relaţionarea exclusiv prin minte, în comparaţie cu “a fi una cu totul”. Acum, cînd vă vorbesc “despre meditaţia inimii”, mă adresez minţii voastre, nivelului raţional al fiinţei voastre, iar voi construiţi o imagine mentală despre ceea ce înseamnă meditaţia inimii. Asta nu înseamnă că “ştiţi” ce este meditaţia inimii, ci ştiţi ceva “despre” ea. A şti despre ceva, nu înseamnă a trăi acel ceva. A şti despre meditaţia inimii este o experienţă de mii de ori mai săracă decît a o experimenta. Imaginaţi-vă acum că întreaga noastră viaţă se petrece la nivel mental. Că nu părăsim acest nivel al fiinţei niciodată. Vom şti totul despre viaţă şi a trăi, dar ne va scăpa ceva esenţial: experimentarea vieţii însăşi. Credem că iubim pe cineva şi, în realitate, în permanenţă, în loc să ne focalizăm atenţia în inimă şi în corp pentru a simţi iubirea, atenţia noastră e focalizată pe vorbăria nesfîrşită a minţii care-şi dă cu părerea “despre iubire”. În timp ce mintea pălăvrăgeşte despre iubire, iubirea ne scapă printre degete. Acelaşi lucru se petrece cu orice experienţă. În faţa unui apus de soare, mintea pălăvrăgeşte: “vai ce frumos, parcă e în filmul ăla…”. Experienţa apusului ne scapă. Viaţa ne scapă, odată privită prin prisma reductoare a minţii. Meditaţia inimii este un exerciţiu de întoarcere la “a fi”, la “a simţi”. Cum spuneam mai devreme, este un alt mod de a investiga realitatea, un mod mai complet. Nu sîntem doar minte, ci mult mai mult decît atît. Este vorba despre recuperarea celeilalte jumătăţi a fiinţei noastre.

Un exerciţiu: simţiţi-vă inima prin intermediul respiraţiei
Desigur, cu cîteva exerciţii de întoarcere la inima noastră, la centrul fiinţei noastre, nu vom reuşi să contrabalansăm o viaţă întreagă de şedere pe palierul minţii. Pentru aceasta este nevoie de un efort voluntar şi mai ales de încredere în puterea fiinţei noastre interioare de a se regăsi pe sine. Vestea bună însă este aceea că, după ce veţi deprinde cîteva tehnici simple de focalizare asupra inimii, puteţi exersa oricînd, în orice moment, orice aţi face, oriunde aţi fi. Atunci cînd sînteţi obosiţi, sau trişti, sau deprimaţi, sau atunci cînd aveţi acea senzaţie pe care mulţi dintre voi o cunoaşteţi, că viaţa alunecă pe lîngă voi, opriţi-vă, aduceţi-vă aminte de inima voastră şi racordaţi-vă la ea prin intermediul respiraţiei voastre. Sînt suficiente cîteva minute de conexiune cu esenţa fiinţei voastre, pentru ca să vă recăpătaţi echilibrul. Apoi, lăsaţi mintea să se odihnească pentru un timp şi puteţi experimenta starea de a fi. O să descoperiţi repede că mintea, ca şi cum ar fi independentă de voinţa noastră, nu este de acord cu această procedură. Acest lucru este adevărat. Noi înşine, în ceea ce sîntem noi mai important, nu sîntem una cu mintea noastră, aşa cum sîntem obişnuiţi să credem. Mintea nu e decît un instrument care, uneori, crede că este stăpînul. Nu încercaţi să vă opriţi fluxul gîndurilor. Deşi sînteţi stăpînii propriei minţi, nu sînteţi obişnuiţi cu această situaţie, pentru că de obicei mintea vă stăpîneşte pe voi şi nu invers. Pentru început, mărginiţi-vă doar să o observaţi, avînd conştiinţa că nu sînteţi una cu ea, ci o entitate mult mai cuprinzătoare, mai largă, mai înţeleaptă. Acesta ar putea fi începutul unui drum a cărui putere transformatoare v-ar putea schimba viaţa.

 Sursa : Meditatia inimii – Elena Francisc

Read more...

Povestea unui INGER....

A fost odată un bebeluş încă nenăscut. Acesta fusese conceput cu săptămâni în urmă şi trăia de atunci în pântecele mamei sale. Se simţea bine în acel loc minunat şi creştea în fiecare zi din ce în ce mai mare. Vorbea zilnic cu Dumnezeu şi învăţa foarte multe lucruri de la El. Trăia, parcă, într-un balon plin cu apă înăuntrul unei fiinţe vii. Într-o bună zi, el a simţit că balonul de apă în care locuia s-a spart, iar apa care îi oferise confort în tot acest timp, a început să se reverse. S-a speriat atunci foarte tare, aşa că l-a întrebat imediat pe Dumnezeu:
- Doamne, spune-mi, te rog, ce se întâmplă cu mine?
- A sosit vremea, fiule, să te trimit pe pământ, i-a răspuns Dumnezeu.
- Vai, Doamne! a spus atunci bebeluşul, spune-mi, te rog, cum mă voi descurca acolo, fiind atât de mic şi neajutorat?
Dumnezeu i-a răspuns:
- Tu nu ai de ce să te temi, fiule. Dintre toţi îngerii care trăiesc pe pământ, Eu am ales unul pentru tine. Acest înger te va aştepta şi va avea grijă de tine.
- Dar, oare, mă voi descurca acolo, Doamne? Aici în Rai cu Tine, eu nu făceam nimic altceva decât să cânt şi să zâmbesc, iar acest lucru era destul pentru a fi fericit.
- De acum înainte, o să-ţi fie şi mai bine, a continuat Dumnezeu. Îngerul tău va cânta pentru tine, iar tu vei zâmbi în fiecare zi şi vei simţi iubirea îngerului tău. Vei vedea că
aceste lucruri te vor face şi mai fericit.
- Cum voi putea înţelege când oamenii vor vorbi cu mine, dacă nu ştiu limba pe care o vorbesc ei?
- Să nu-ţi fie frică, fiule. Îngerul tău de pe pământ îţi va spune cele mai frumoase şi mai dulci cuvinte pe care le vei auzi vreodată. Cu multă răbdare şi grijă, îngerul tău te va învăţa să vorbeşti.
- Spune-mi, te rog, Doamne, ce trebuie să fac când voi dori să vorbesc cu tine?
- Îngerul tău îţi va împreuna mâinile şi te va învăţa să te rogi.
- Am auzit că pe pământ sunt foarte mulţi oameni răi. Cine mă va proteja?
- Îngerul tău te va apăra, chiar dacă acest lucru va însemna să-şi rişte viaţa.
- Dar eu voi fi întotdeauna supărat pentru că nu Te voi mai putea vedea…
- Îngerul tău îţi va vorbi întotdeauna de Mine şi te va învăţa felul prin care tu vei veni la Mine, cu toate că Eu voi fi întotdeauna în preajma ta.
În acel moment se făcu o linişte deplină în Rai. Vocile de pe pământ începeau să se audă din ce în ce mai tare. Simţind aceste lucruri, micuţul a întrebat atunci în grabă, dar
cu o voce blândă:
- Oh, Doamne! Dacă a venit vremea să plec acum de lângă Tine, te rog, să-mi spui numele îngerului meu!
- Numele îngerului tău nu are nicio importanţă, dar tu vei numi acest înger… MAMA!
La multi ani mama! ♥♥♥


Sursa: e-mail

Read more...

Lazarev – cauzele care duc la aparitia bolilor

Cu ceva timp in urma aparea in Rusia, concomintent la doua edituri diferite, “Karma sau armonia dintre fizic, psihic si destin” o carte care prin argumente intemeiate pe fapte concrete, a dinamitat intreg edificiul filozofiei materialiste afirmand si demonstrand cu fapte greu de contrazis prioritatea spiritului asupra materiei. Autorul lucrarii, Serghei Nikolaevici Lazarev, un cunoscut bioenergetician rus, a facut o descoperire care ar putea revolutiona intreaga conceptie contemporana asupra diagnosticarii si tratarii bolilor.

Iata care sunt, in viziunea lui S.N. Lazarev, cauzele care duc la aparitia bolilor:

Prima cauza:
Multe procese care au loc acum in viata sunt indreptate spre eliminarea blocajelor dintre constiinta si subconstientul omului. Tot ce patrunde in subconstient constituie un ghid al actiunilor si incepe sa functioneze activ.
Daca cu 100-150 de ani in urma absolutul subconstientului era in principal apanajul artei, filozofiei, al catorva scoli ezoterice, in prezent acestui proces i s-a raliat medicina.
Logica constiintei umane este orientata catre supravietuirea corpului fizic. Logica subconstientului, catre pastrarea si dezvoltarea structurilor spirituale. De aceea incercarile de substituire mecanica a acestora in cele mai multe cazuri duc la disparitia uneia din aceste doua componente.
Acum subconstientul omului asimileaza murdaria energetica cu o viteza neinchipuita si nu doar pentru ca unii incearca sa patrunda in el ci si pentru a ti se bloca subconstientul.
Sentimentele si trairile negative care patrund in subconstient, nu mai pot fi controlate de om si intrucat sanatatea fizica este strans legata de subconstient, apar niste dependente complicate si niste urmari grave.
Cercetarea structurilor karmice demonstreaza in mod elocvent la nivelul energetic porunca biblica: “Respecta pe tatal tau si pe mama ta ca sa se prelungeasca zilele tale pe Pamant…”
Raporturile fata de mama si tata trebuie sa fie intotdeauna cele respectate. Codul legilor si regulilor care a existat in societate in toate veacurile proteja impotriva destramarii celor mai fine structuri ale campurilor oamenilor. Acum toate acestea sunt pierdute.
Relatiile dintre oameni sunt determinate de niste coduri ale campurilor lor. Campul fiecarui om contine cate un set de programe care determina interrelatiile sale cu lumea si cu oamenii. Sentimentele de dragoste, ura, suparare pe care le nutresc cei din jur fata de om corespund cu strictete cu ceea ce-I sadit in karma acestuia. De aceea exista oameni care sunt in permanenta jigniti, care sufera traumatisme, care sunt invidiati, etc. In campul omului sunt continute programe informationale ale atitudinilor fata de el si programe ale atitudinii acestuia fata de alti oameni. Cand impotriva noastra se intreprinde ceva neplacut nu e bine sa raspundem in acelasi fel. Ne putem opune doar la nivel fizic insa la nivelul campului si la nivelul spiritual trebuie sa ne pastram intotdeauna o atitudine de smerenie, de blandete, sa manifestam iubire fata de oameni si sa tinem minte ca orice neplacere este cauzata de imperfectiunea noastra. Acest lucru ne curata karma, ne fereste de boli, ne amelioreaza destinul si sanatatea copiilor.
Irascibilitatea in raporturile cu oamenii, rautatea constituie o tentativa de atac bioenergetic nu numai asupra unui individ ci si asupra Universului, provocand deformatii ale structurii campului. “Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei care va urasc…”. Aceasta e cea mai puternica aparare impotriva nenorocirilor, bolilor si a aceea ce numim “deochi”.
Foarte multe boli sunt puse in legatura cu faptul ca oamenii nu stiu cat e de periculos ca in perioadele de puternic avant sufletesc, cand sunt indragostiti, de exemplu, iar nivelul energetic al omului creste brusc, sa emane ganduri si stari emotionale negative.
Enurezisul nu e o boala ci primul semnal al unor puternice nereguli ale structurilor spirituale ale copilului. Este o bomba cu explozie intarziata care nu e obligatoriu sa se manifeste sub forma de boala la copil ci poate aparea si sub forma de soarta nefericita a copilului sau de structuri emotionale si psihice deformate.
De aceea orice sentiment al jignirii care a intrat la o mare adancime sau de care omul nu se poate debarasa timp indelungat reprezinta un mare pericol. Oamenii au incercat in mod intuitiv sa dezamorseze aceasta bomba, sa scape de sentimentul de suparare. Modalitatile au fost plansul, spartul veselei, injuraturile. Atunci cand insa supararea este tinuta timp indelungat ea devine de cateva ori mai periculoasa si loveste nu doar in cel care o tine dar si in copii lui. Oamenii sanatosi nu-si permit sa tina suparari. In iudaism si crestinism exista Duminica Iertarii cand omul cere iertare pentru toate ofensele si nedreptatile pe care le-a savarsit cu voie sau fara de voie. Daca acest lucru se face cu sinceritate atunci intra in functiune mecanismul caintei si are loc autopurificarea in subconstient.
Din pacate sensul caintei este inteles intr-un mod gresit in prezent. Cainta este inainte de toate nu un sir de remuscari sterile. A te cai inseamna a-ti indrepta toate fortele asupra propriei schimbari si niciodata sa nu-ti mai repeti greselile. In timpul caintei are loc ruperea lantului de cauze si efecte in care o fapta trage dupa sine pe urmatoarea. In iudaism cel care se caieste sau in crestinism talharul rastignit pe cruce care se pocaieste se pot ridica mai sus decat un sfant pentru ca ei au nevoie de eforturi de zeci de ori mai mari decat un om cu karma curata pentru a trai intreaga viata in sanctitate.
Rudele noastre si chiar animalele domestice depind de noi iar daca incalcam legile eticii, acestia pot fi pedepsiti impreuna cu noi.
Constiinta omului e ca o mica rotita ce poate fi rotita prin eforturi nu prea mari inainte si inapoi. Subconstientul e ca o roata imensa si grea care este greu de pornit dar si mai greu de oprit. Stramosii nostri urneau roata subconstientului prin aspiratia catre Dumnezeu, prin iubire si facere de bine. In ultimii 300 de ani noi traim din inertia acestei miscari fara sa depunem eforturi pentru a o mentine. De aceea acum ne poate ajuta numai aspiratia constienta si neintrerupta catre armonia lumii, catre Dumnezeu. Rezervele karmei omenirii sunt epuizate si doar aspiratiile personale ale fiecarui om vor determina gradul sau de protectie impotriva nenorocirilor.
Cauza a doua:
Exista un mare pacat pe care il poate comite un om in viata: sa ucida iubirea pentru ca inaine de a ucide un om trebuie sa ucizi in tine iubirea fata de acel om. Uciderea sentimentului de iubire reprezinta terenul pe care prolifereaza multe crime si nenorociri.
Boala poate indeplini diferite functii. Prima este cea de avertizare. A doua este cea de oprire a activitatii care impiedica dezvoltarea normala a omului iar a treia cea de eliminare a mecanismelor care permit raspandirea informatiei negative. Nu trebuie sa uitam ca suntem celulele unui singur organism imens care se cheama omenire care, la randul lui este o parte a unui sistem unitar, Universul.
In luna a cincea, copilul este intr-o comuniune absoluta cu Dumnezeu si cu Universul. Deoarece pentru o viata normala omul trebuie sa intre periodic in contact cu Universul, el se foloseste pentru aceasta de amintirile din luna a cincea, codate in campul sau. Daca mama sau tatal s-au dezis in acest timp de copil iar in timpul unui scandal intre soti acest lucru se poate intampla si la nivelul subconstientului, in mod automat copilul mosteneste nu numai programul propriilor copii dar si al Universului. Celula poarta programul de distrugere a organismului. Organismul reactioneaza in mod corespunzator. Blocarea acestui program este posibila numai prin aspiratia catre Dumnezeu si printr-o mare iubire. Daca omul nu face acest lucru disparitia familiei este inevitabila.
Copiii au acum capacitati bioenergetice de zeci de ori mai mari decat copii stramosilor nostri. Insa noi acordam prea putina atentie dezvoltarii lor spirituale concentrandu-ne mai ales in directia orientarii lor profesionale, asupra bunastarii materiale viitoare a urmasilor nostri. Pana la nastere fatul interactioneaza puternic cu lumea inconjuratoare. Asupra structurii spirituale si a starii lui fizice exercita o puternica influenta structura spirituala si comportamentul etic al mamei. In luna a cincea, fatul, daca este in comuniune cu Dumnezeu, primeste de la El o suma de calitati. In lunile 3 si 4 femeia trece niste incercari. Acestea pot lua cele mai neasteptate forme si de modul in care acestea sunt trecute depinde caracterul si viata viitorului copil. Orientarea catre valorile spirituale sa fie mai puternica decat toate celelalte tendinte.
Principala informatie ereditara se transmite nu numai prin intermediul campului. Mama este indisolubil legata prin camp de copilul ei si de aceea trairile emotive ale mamei se rasfrang asupra copilului. Daca este vorba de ura, de separare de omul iubit, acest lucru va insemna o adevarata catastrofa pentru el. Structura negativa a campului femeii determina multe din viitoarele nenorociri ale copilului.
Soarta si caracterul viitorului copil se formeaza in campul inforenergetic al parintilor inca inainte de conceptie. In momentul conceptiei ele deja exista si-i determina viitorul. De aceea daca parintii au dubii daca sa dea sau nu nastere copilului, are loc un atac asupra acestor structuri, deformarea lor sau chiar distrugerea lor partiala. Extrem de negativ se repercuteaza asupra structurilor campului viitorului copil planificarea brutala a sexului acestuia, dorinta unuia dintre parinti de a avea numai baiat sau numai fata. Chiar si numai simpla indoiala asupra dorintei de a avea un copil, nemaivorbind de tentativa de a scapa de el, constituie o demolare a destinului sau, a fericirii si sanatatii sale, a structurilor de comunicare si solidaritate cu oamenii.
Este foarte important ca in timpul bolii copilului sa creem conditii pentru insanatosirea lui corecta. Parintii trebuie sa se gandeasca inainte de toate la spiritul copilului si abia dupa aceea la trupul sau. Din acest motiv indoparea copilului cu medicamente si mancare nu poate decat sa-i faca un rau. Cu iubirea poti vindeca dar cu atasamentul poti doar sa faci rau. De aceea in timpul bolii copilului foarte multe depind de comportamentul, de etica si chiar de regimul alimentar al parintilor. Renuntarea la carne, alcool, delicatese, supraalimentarea sunt chiar mai importante pentru parinti decat pentru copii. Orice suparari si reprosuri ale parintilor, unul fata de celalalt cat si fata de lumea din jur, trebuie eliminate. Starea sufleteasca a parintilor este starea sufletului si trupului copilului. Pentru a-l pazi pe copil de boli si necazuri parintii trebuie sa inteleaga lucrul cel mai important: copilul trebuie sa fie sanatos sufleteste.
Lipsa dorintei de a invata apare la copil foarte simplu. In timpul sarcinii mama se debaraseaza de sentimentele fata de sot, de sopii sau fata de lumea din jur. Aceasta duce la formarea unui program de renegare a campului informational al Universului care blocheaza capacitatile copilului de a lucra cu informatia. Copilului ii vine greu sa invete si el refuza sa faca acest lucru. O mama iubitoare care nu-si permite si nu permite nimanui sa se indoiasca de sentimentul de dragoste si de comuniune cu Divinitatea, va da nastere unor copii talentati.
Numele dat copilului se intipareste in campul sau bioenergetic si depinde de karma aceluia al carui nume il poarta. Inainte copiilor li se dadeau nume de sfinti deloc intamplator. Karma sacrosanta, pura a sfantului se unea cu cea a copilului protejandu-l si actionand in favoarea lui. Dandu-i copilului numele unei rude, riscam deoarece greselile si viciile sale va trebui sa le ispaseasca cel care i-a luat, odata cu numele, si o parte din karma, copilul adica. De aceea, dandu-i copilului numele unui muritor este necesara blocarea partii negative a karmei, rugandu-ne la Dumnezeu in gand ca in numele copilului sa intre numai ceea ce este luminos, ce aspira spre dragoste, comuniune, noblete, spre Dumnezeu, in numele acelui om in cinstea caruia ne botezam copilul.
Multe femei stiu ca sanatatea li se amelioreaza dupa nasterea copiilor. Iubirea pe care o nutreste mama pentru copil ii innobileaza structurile campului ei ameliorandu-I starea fizica. Dar mai este o cauza pe care oamenii n-o banuiesc. Mama transfera bolile sale copilului, adica tulburarile sanatatii prin care mama isi ispasesete propria karma, trec in campul copilului iar acesta incepe sa fie bolanav. Karma se imparte intre copil si mama. Cum se recunosc deformarile din campul copilului? Copii sufera de alergii, fac des pneumonii, au probleme cu rinichii.
Nu-I promiteti niciodata copilului ca-i veti cumpara delicatese sau jucarii. Copilul trebuie sa se gandesca la satisfactii spirituale. Promiteti-I ca-l veti duce la teatru, la muzeu. Omul viseaza la nivelul unor structuri foarte fine ale campului iar penetrarea in acele zone a ceea ce este material, pamantesc coboara incredibil de jos omul. Faceti-I cadouri cand nu se asteapta. Mama care promite copilului diferite lucruri materiale in schimbul unor rezultate la invatatura sau a cuminteniei face din el un sclav al carui stapan va fi lucrul promis. In acest mod ea, fara sa vrea, creeaza un program de nimicire a tot ceea ce e sfant in favoarea unor avantaje materiale. Aceasta a fost si principala cauza a disparitiei civilizatiilor precedente.
Omul care iubeste nutreste asemenea sentimente incat uciderea lor, in altcineva sau in el, reprezinta o crima imensa. Daca ne luam dupa logica obisnuita, sterilitatea poate fi eliminata prin interventie chirurgicala. Insa distrugand iubirea, sentimentul contactului cu Universul, femeia care ucide iubirea in barbatul care o iubeste distruge structurile spirituale fine atat ale ei cat si ale barbatului. Copilul nascut in astfel de conditii poate avea niste structuri deformate ale spiritului. Organismul feminin blocheaza aceasta posibilitate, refuza sa conceapa un copil care sa fie grav bolnav sa moara sau sa faca rau altora. Noi consideram in mod obisnuit ca aceasta este o boala si ne luptam cu noi insine, cu propriul organism care incearca sa ne salveze familia de la pieire. “Boala nu te lasa sa pacatuiesti” se spune in Biblie.
Cauza miopiei o constituie deformarea structurilor campului la nivelul capului determinate de sentimentul de ura statual in structurile stabile ale campului uman. Aceste structuri nu dispar dupa interventia chirurgicala de indepartare a miopiei ci continua actiunile distructive, se transfera asupra altor organe sau asupra paramentrilor spirituali ai omului.
Barbatul si femeia care se iubesc isi imbunatatesc karma, se vindeca pe ei si si copii lor.
Cauza a treia:
In viata de zi cu zi ne permitem adeseori sa-I vorbim de rau pe altii, pe noi, sa ne plangem de soarta. Se dovedeste ca acest obicei are ca urmare distrugerea… dintilor. Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, urarea raului oamenilor apropiati. Cauza paradontozei o reprezinta barfirea tatalui, suprasolicitarea karmei si alimentatia incorecta. Echilibrarea emotionala si coborarea agresivitatii subconstiente sunt facilitate de utilizarea regulata in alimentatie a verdeturilor.
Prin ce sunt periculoase vorbele si gandurile rele? Cand ne gandim la cineva se creeaza o punte energetica intre noi si cel la care ne gandim. Are loc un schimb de informatie si de energie. De aceea orice gand rau reprezinta un atac energetic care poate aduce prejudicii. Chiar si pactul interior cu omul care barfeste poate fi periculos. Barfa, gandurile urate despre oameni reprezinta un traumatism aplicat omului si in acelati timp, distrugerea propriilor structuri karmice. Cuantul intensifica orice program. In prezent energetica Pamantului este de asa natura incat si gandurile rauvoitoare despre un om sunt suficiente pentru a-i produce un rau.
Ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod sistematic de multe ori fara sa ne dam seama de asta. Are loc un proces sub forma de avalansa al autodistugerii fara ca nici macar sa fie necesara conectarea unor trairi negative. Este suficient potentialul negativ acumulat pana in prezent de omenire. De aceea acum nu e suficient sa fii bun si sa nu faci rau nimanui. Subconstientul nostru e intr-atat de deformat incat nici suportarea raului nu e o conditie suficienta pentru pastrarea integritatii sufletului si a trupului. In situatia actuala principala conditie pentru supravietuire o constituie eforturile constiente indreptate spre schimbarea propriei persoane. Nu e suficient sa fii bun, trebuie sa fii activ de bun. Orice om bun sau normal are sansa de a pieri. “Iubiti-va dusmanii" este un apel la esenta spirituala a omului de a nu reactiona printr-o lovitura la un atac energetic.
Omul care-si incepe ziua cu rugaciunea “Doamne, da rudelor si cunoscutilor mei sanatate iar mie rabdare” se va asigura impotriva multor pacate.
Aprecierea negativa a cuiva produce o puternica scadere a energiei. Daca omul barfeste pe cineva, el ii produce un traumatism persoanei respective, propriului camp si pierderea energiei. “Nu judecati ca sa nu fiti judecati caci cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura”.
Traumatismul produs de vorbele urate se poate manifesta nu neaparat la nivelul fizic si nu neaparat brusc. Poate incepe destramarea structurilor spirituale iar cand apar nenorocirile, bolile rudelor sau copiilor, omul abia daca isi mai aduce aminte de vorbele spuse si nu-si va da seama ca pricina nenorocirilor a fost barfa.
Care este numitorul comun al persoanelor longevive? Alimentatia este diversa, comportamentul deasemenea. Singurul lucru comun tuturor este bunatatea sufleteasca. Murim devreme pentru ca in permanenta ne ruinam sufletul si trupul. Japonezii sunt poporul cel mai longeviv dar si cel mai politicos din lume.
Cele mai periculoase vorbe sunt vorbele rele impotriva omului iubit. Gradul de comuniune la nivelul campului poate fi diferit ; intre cei ce se iubesc el atinge cele mai inalte cote. Sentimentul de iubire il inalta pe om, nivelul energetic al indragostitului este foarte inalt si de aceea orice influentare negativa a acestuia devine extrem de periculoasa.
Cand compatimiti pe cineva, nu sunteti de acord cu boala lui, cu nenorocirea lui, va ganditi doar la consecinte, uitand de cauzele aparitiei acestora si prin aceasta favorizati destramarea spiritului.
Cauza a patra:
Vampirismul energetic este o ocupatie nu tocmai inofensiva. Influentarea oamenilor la un asemenea nivel al campului este cu mult mai dificila decat ne putem inchipui. Vampirismul inseamna nu doar furtul unei anumite cantitati de energie, incalcarea invelisului campului si crearea conditiilor pentru pierderile ulterioare de energie dar si prejudicierea structurii fine a campului care poate duce la deformarea liniilor karmice ale destinului, sanatatii, psihicului. Dupa un furt masiv de energie apar devieri psihice. Omului care incepe sa se foloseasca de energia altuia i se inchid canalele de comunicare cu Universul iar el este nevoit sa ia din ce in ce mai multa energie. Astfel pot aparea boli grave si chiar moartea. Inceputul acestui proces sta in egoismul exacerbat manifestat in ganduri, emotii sau fapte, in neintelegerea unitatii lumii. Aceasta blocheaza canalele de legatura cu cosmosul si provoaca o cadere energetica. Acest proces e greu de oprit. El condamna copiii “vampirului” la niste boli grave intrucat acestia se nasc cu canalele de legatura cu Universul inchise si atunci fie ca sunt supusi vampirismului fie ei insisi vor deveni vampiri si vor continua ruinarea propriului suflet.
Cum procedeaza oamenii care au nevoie de energie? Ei infurie, chinuie victima, cauta diferite mijloace de a subjuga omul pentru ca a lua de la unul egal tie e complicat. E mai usor sa iei de la acela pe care l-ai subjugat.
De ce devine omul sadic? Parintii sai au renegat comuniunea cu lumea, au renegat inaltele sentimente ceea ce a dus la inchiderea completa a canalelor care-I unea cu Universul. A inceput degradarea si destramarea structurilor campului. Energia nu putea fi procurata din alta parte decat de la oameni. Daca este vorba de un copil, acesta incepe sa-si irite mama, s-o necajeasca. Ea incepe sa tipe in permanenta, se infurie si ii cedeaza energie. Copilul isi bate joc de colegii de joaca, ii jigneste, chinuie animalele, rade si isi bate joc de cei varstnici in scopul obtinerii energiei. Prin urmare provocarea de chinuri fizice si spirituale unui alt om este una din formele de vampirism.
Putini cunosc cat de grava e pedeapsa pentru vampirism si cat de putine sunt sansele de a iesi din aceasta situatie. Unul din mijloacele spirituale de aparare impotriva unui om certat cu regulile eticii, care incearca sa fure energie il constituie rugaciunea pentru ca aceasta constituie in acelasi timp si un ajutor pentru corectarea deformatiilor structurilor sale spirituale. “Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei ce va urasc.”
Cauza a cincea:
Cu totii cunoastem zicala “De morti numai de bine”. De ce? Intre lumea fina a mortilor si lumea noastra fizica sunt posibile contacte iar daca ele apar, acest lucru dauneaza ambelor lumi.
“Sudarea” campurilor unui om viu si ale unui om mort are loc atunci cand sunt incalcate legile supreme. Religia si obiceiurile de inmormantare la toate popoarele sunt orientate spre despartirea campurilor celor vii de ale celor morti. Daca omul pastreaza pica celui decedat, acest lucru se reflecta negativ asupra sa si poate duce la diferite boli, tulburari psihice, schimbarea caracterului.
Supararea omului inainte sa moara poate duce deasemenea la contopirea campurilor si probabil de aceea trebuie indeplinita ultima dorinta a celui aflat pe moarte.
Daca pana la nasterea copilului femeia a facut un avort, campul embrionului mort se poate uni cu campul copilului nascut ulterior iar acesta poate fi bolnavicios, fricos, obsedat.
Cauza a sasea:
Orice gand legat de sinucidere este extrem de periculos si de distructiv pentru om si pentru descendentii lui. Starea pe care medicii o numesc “depresiva” este lipsa dorintei de a trai, uneori ascunsa si care poate provoca multe maladii, poate aduce prejudicii destinului, caracterului. Care este motivul acestei lipse a dorintei de a trai? In primul rand este vorba de un program de autodistrugere care se formeaza in campul bioenergetic daca vreunul din ascendenti a nutrit mult timp ganduri de lipsa a dorintei de a trai sau a comis tentative de sinucidere. Chiar daca aceste lucruri s-au intamplat cu 3-4 generatii in urma, programul ramane stabil si se transmite ereditar urmasilor. Acest program poate fi o urmare a lipsei dorintei parintilor de a avea copii.
Campul omului are un sistem defensiv fata de lumea inconjuratoare care este insa total deschis parintilor. Cele mai mici greseli ale parintilor in timpul sarcinii fata de viitorul copil creeaza in campurile acestuia un program distructiv. Acest program este de lunga durata pentru ca este conceput de parinti.
Deceptia in legatura cu faptul ca fiica sau fiul e mic si slab, bolnavicios, nemultumirea legata de sexul copilului, de aspectul sau, de capriciile noului nascut, daca toate acestea sunt mai puternice decat dragostea pentru el, mai puternice decat constientizarea faptului ca un copil e un dar divin, atunci trairile negative trec in profunzimea campului sau, in subconstient si declanseaza mecanismul autodistrugerii.
O deceptie puternica a tatalui chiar si in decursul unei singure zile pentru faptul ca i s-a nascut o fiica si nu un fiu, poate duce, peste ani de zile, la nenumarate tentative de sinucidere ale fiicei ceea ce se va transmite si urmasilor ei. Programele subconstiente care se gasesc in campul copiilor trec, o data cu varsta si in special la inceputul maturizarii sexuale, in constiinta si astfel incep disensiunile dintre copii si parinti. Cinci minute de dezicere de copil pot costa ani multi de izolare, reprosuri, suparari, ura.
Omul trebuie sa iubeasca lumea din jur. Daca acest sentiment ii lipseste, in suflet i se instaleaza o stare de disconfort, de chin spiritual. Omul incearca sa-si suprime aceasta durere spirituala cu orice mijloace. Astfel se ajunge la consumul de droguri, la alcoolism, la diverse forme de toxicomanie. Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut al iubirii in sufletul omului. Aceasta stare apare din cauza unor puternice frustrari, a reprimarii iubirii fata de oameni.
Iubirea inseamna armonie. Trecutul, prezentul, viitorul sunt obiecte ale iubirii. Situatia care s-a creat acum in lume corespunde nivelului spiritual contemporan al omenirii. Se cheltuie tot mai multi bani pentru narcotice si pentru lupta impotriva acestora insa fara succes. Lupta trebuie dusa cu cauza care determina consumul acestora. Iar cauza o constituie nivelul scazut al iubirii interioare a omenirii. Respingerea iubirii pentru Dumnezeu si a simtamintelor divine fata de parinti si de copii, fata de sine si de omul drag, fata de natura nevie si fata de lumea inconjuratoare a devenit ceva obisnuit in viata noastra. Toate aceste incalcari declanseaza programul de distrugere a iubirii care are drept rezultat cresterea in cascada a cruzimii pe care n-o poti stinge cu alcool sau droguri. Pentru a iesi din impas omenirea trebuie sa reinvete sa iubeasca. Totul. Iubirea este o arta complicata care trebuie invatata printr-un efort permanent.
Poruncile biblice sunt legile lumii spirituale, ale actiunii bioenergetice asupra oamenilor. Dar acum cand mama jigneste prin cuvant, privire, gest, nemaivorbind de faptele copiilor sai, ea nu intelege ca initiaza in copil un program care peste un an, doi poate sa-l impinga sub rotile masinii sau sa-i provoace o boala grava.
Omul s-a obisnuit sa considere ca iubirea este una din trairile sale de care poate dispune dupa bunul sau plac. Este o conceptie gresita. Iubirea este acel intreg a carei parte suntem, ea imbratiseaza intreaga lume. Iubirea si viata ni se daruiesc si n-avem nici un drept sa atentam la ele.
Cauza a saptea:
Multi dintre noi pot da un raspuns corect la intrebarea “Ce-i aceea hrana?”. Hrana influenteaza in primul rand structurile campului uman. Omul asimileaza hrana prin prima chakra. Printr-o alimentatie corecta poate fi vindecat un om.
“Si a spus Dumnezeu: iata, v-am dat tot felul de ierburi care imprastie samanta cata se gaseste pe intreg Pamantul si tot felul de pomi care fac roade si raspandesc samanta sa va fie de hrana.”
In “Bhahawat-Gita” se interzice consumarea hranei care a stat mai mult de trei ore dupa ce a fost gatita pentru ca este o hrana “murdara”, fiind buna doar pentru trup in ea nemaigasindu-se nimic pentru suflet.
In indoism exista notiunea de “carne necusera”. Este vorba despre carnea care contine sange si ea nu se foloseste in nici un caz la gatit. De ce? Sangele este pastratorul datelor despre viata corpului fizic, in el sta toata informatia privind bolile, simturile si trairile emotionale pe care le incearca animalele la taiere.
Stramosii nostri erau mult mai destepti decat noi cand se inchinau inainte de sacrificarea animalului cerandu-i iertare pentru faptul ca erau nevoiti sa-l intrebuinteze ca mancare. In acest fel ei blocau consecintele negative pe care noi acum le inghitim fara sa ne pese.
Se spune ca nu e bine sa citesti in timpul mesei. Mancatul cu cartea sau ziarul in fata, in fata televizorului, dezbaterile politice si familiale la masa pot traumatiza sufletul omului pentru ca in timpul mesei informatia trece liber in subconstient. Pe acest fapt este bazat ritualul impartasaniei, adica punerea in contact cu Dumnezeu. Daca insa, in timpul impartasirii, preotul se gandeste la treburile sale pamantesti atunci contactul cu Divinitatea nu se realizeaza.
In fiecare om exista un suflet, inceputul sacru, ceva omenesc si ceva animalic. In stare normala trupul trebuie sa primeasca hrana de la suflet, sufletul de la spirit iar spiritul de la Dumnezeu. Excluderea oricarei din aceste verigi este inadmisibila iar viata bazata doar pe principiul primitiv al imbuibarii trupului fara a da atentie si celorlalte verigi reprezinta calea cea mai sigura spre regres.

Sursa : PicăturideIubiresiLumină.ro

Read more...