Exista viata dupa moarte? Jurnalul unui neurochirurg

Nu e om care sa nu-si fi pus macar o data in viata intrebarea “Exista viata dupa moarte?”. Parerile sunt impartite: unii cred ca da, altii cred ca nu, unii sunt convinsi ca da, altii sunt convinsi ca nu.
Iata opinia unui neurochirurg celebru, dr. Eben Alexander, autorul cartii “Poof of Heaven” (Dovada ca Raiul exista), scrisa dupa ce a stat in coma si a experimentat lucruri pe care nu credea vreodata sa le faca: o calatorie de dupa moarte. 
Si nu numai atat, am vazut-o si eu. Am fost plasat intr-o lume in care noi suntem mai mult decat corpurile si creierele noastre, in care moartea nu este sfarsitul constiintei, ci mai degraba o calatorie cat se poate de pozitiva. Nu sunt prima persoana care descopera ceva evident: constiinta noastra exista si dincolo de existenta trupului. Insa sunt prima persoana (cel putin din cate stiu eu), care a avut o astfel de experienta in timp ce cortextul meu era complet nefunctional. Colegii mei m-au urmarit secunda cu secunda. Toate studiile de pana acum relavau faptul ca oamenii traiesc aceasta experienta doar cand cortextul le functionteaza cat de putin. Experienta mea, insa, a avut loc in timp ce cortextul meu nu functiona deloc. Iar asta este o evidenta relevata de tomografiile computerizate facute de colegii mei.
Mi-au trebuit luni sa inteleg ce s-a intamplat cu mine. Nu numai ca imi imaginam ca medical este imposibil sa fi fost constient in timpul comei, insa nu-mi explicam nici ce s-a intamplat in acel timp…
…La inceputul aventurii mele, eram inconjurat de noroi, mari, pufosi, albi si roz, care se suprapuneau contrastant pe un cer albastru-inchis. Deasupra lor, mult, mult mai sus – se vedeau stoluri de vietati transparente care traversau cerul, lasand dare in urma lor. Sa fi fost pasari? Sa fi fost ingeri? Aceste cuvinte mi s-au intiparit in minte si mi le-am reamintit cand am inceput sa scriu despre experienta mea. Insa nu erau nici pasari, nici ingeri. Erau niste vietati foarte diferite de lumea mea reala de pe aceasta planeta. Era ceva mult mai avansat. Niste forme de existenta mult superioare.
… Dintr-o data am auzit un zgomot puternic, ca un imn gorios care venea de mai sus. Ma gandeam daca zgomotul era produs de acele vietati. Apoi, cand mi-am revenit, ma gandeam daca nu cumva zgomotul era produs de bucuria acelor vietati care alergau de colo colo. Zgomotul era foarte palpabil, aproape material, asemanator cu picaturile de ploaie pe care le simti pe piele, dar care nu te uda. Simturile vazului si auzului nu erau separate ca pe Pamant. Puteam sa aud frumusetea acelor corpuri argintii care fluturau deasupra mea si puteam sa vad cantecul lor vesel si zglobiu.
In aceasta lume nu puteai sa te uiti sau sa auzi ceva fara sa devii o parte din acel lucru si totusi, in mod misterios, nu atingeai acel lucru. Din perspectiva mea prezenta, cred ca ar trebui sa intelegem ca nu te poti uita la lume separat. Totul era distinct, si totusi, orice avea legatura cu celelalte lucruri.


Povestea mea devine si mai ciudata. Nu eram singur in calatorie, eram cu o femeie. O femeie tanara cu obraji puternici si ochi mari si albastri. Fata ei frumoasa era marginita de un par auriu. Cand am vazut-o prima data, mergeam alaturi pe o suprafata cu un model complicat, pe care apoi l-am recunoscut ca fiind aripile unui fluture. De fapt, erau miloane de fluturi in jurul nostru care se duceau in inima padurii si care apoi reveneau si ne inconjurau. Era ca un rau de viata si culoare in jurul nostru. Femeia era imbracata simplu, insa in niste culori pline de viata: albastru, indigo, portocaliu, piersaciu. Se uita la mine cu acea privire pe care daca o vezi 5 secunde iti dai seama ca viata ta merita traita de-aici incolo, indiferent de ce s-a intamplat inainte. Nu era o privire romantica. Era o privire extrem de prietenoasa, diferita de cele pe care le vedem noi pe pamant. Fara sa-mi rosteasca ceva, a vorbit cu mine. Mesajul venea la mine ca un vant. Si atunci mi-am dat seama ca este reala. La fel de reala
ca viata mea pe pamant. Nu era o fantasma trecatoare.
Mesajul ei a fost compus din trei parti:

“Esti foarte iubit si apreciat, pentru totdeauna!”“Nu ai de ce te teme!”
“Nu ai cum sa faci ceva gresit!”
Mesajul a venit spre mine ca o senzatie de usurare. Era ca si cum cineva imi inmana acum regulile jocului pe care il jucasem deja toata viata mea fara sa-l inteleg vreodata.

“Iti voi arata multe lucruri aici, dar te vei intoarce”, mi-a spus femeia, fara sa foloseasca aceste cuvinte.
I-am raspuns: “Ma voi intoarce aici?”
Un vant cald a inceput sa bata, ca o briza divina. Si-apoi totul s-a schimbat si am ajuns intr-o lume cu o vibratie mai mare. Desi aveam functiile limbajului (asa cum il stim noi pe pamant), am inceput sa vorbesc “fara cuvinte” cu acest vant.
“Ce este locul acesta?”
“Cine sunt eu?”“Unde sunt?”
De fiecare data cand puneam aceste intrebari, urma raspunsul o explozie de culoare, lumina, dragoste si frumusete, ca un val care se spargea de mine. Gandurile intrau in mine direct. Dar nu erau ca pe pamant, vagi, imateriale sau abastracte. Erau solide, mai fierbinti ca focul si mai ude ca apa si pe masura ce le primeam eram capabil, instantaneu si fara efort, sa inteleg concepte pe care le-as fi inteles in ani de zile pe Pamant.

Pe masura ce inaintam m-am trezit intr-un gol imens, intunecat complet, de masuri nedefinite, si totusi confortabil. Si dintr-o data a aparut o lumina pe care am simtit-o langa mine. Acea lumina era interpretul meu care imi traducea aceasta prezenta vasta din jurul meu. Era ca si cum ma nasteam intr-o lume noua, iar universul parea un pantece urias, iar acea lumina, conectata cu mine cumva (parca era identica cu acea femeie pe aripile fluturilor), ma ghida prin el.

Mai tarziu, cand m-am trezit, am gasit un citat din poetul crestin din secolul al XVII-lea, Henry Vaughan. Parea ca descrie exact locul magic in care m-am aflat care era, potrivit descrierii, Divinitatea insasi. “Dumnezeu exista intr-un intuneric orbitor”. Exact asa a fost in cazul meu: un intuneric desavarsit dar totusi plin de lumina.

Stiu ca suna complet extraordinar si, sincer, greu de crezut. Daca cineva mi-ar fi spus aceste lucruri – chiar si doctor sa fii fost – as fi fost sigur ca a luat-o putin razna. Insa am trait asta, si nu e deloc nebunie. Este ceva extrem de real, chiar mai real decat orice eveniment din viata mea pamanteana, inclusiv nunta mea si nasterea celor doi copii.

Ce am trait eu are nevoie de explicatii.

Fizica moderna ne spune ca universul este unitar, nu este divizat. Dincolo de suprafata unui obiect sau eveniment, totul in univers este legat de orice alt obiect sau eveniment. Totusi, noi traim intr-o lume a separarii si a diferentierilor. Inainte de aceasta experienta aceste idei mi se pareau abstracte. Acum sunt realitati. Nu numai ca universul este definit de unitate, ci si de dragoste. Universul pe care eu l-am experimentat fiind in coma a fost socant si, totusi placut. Acelasi univers de care Einsten si Iisus vorbeau, insa fiecare in felul sau.
Mi-am petrecut ani din viata mea, ca neurochirurg, studiind la cele mai prestigioase institutii medicale din tara. Stiu ca multi elevi de-ai mei – ca si mine de altfel inainte de coma – sustin teoria conform careia creierul (in special cortexul) genereaza constiinta si ca traim in univers datorita emotiilor, si mai putin datorita iubirii neconditionate pe care Dumnezeu si universul o au pentru noi. Insa experienta traita mi-a dat peste cap credintele. Si sunt pregatit sa-mi petrec restul vietii investigand adevarata natura a constiintei umane si sa demonstrez ca suntem mult mai mult decat creierul nostru.

Nu cred ca va fi o misiune usoara. Putina lume vrea sa accepte ceea ce spun eu. Singurul loc in care lumea mi-a acceptat povestea a fost biserica. Prima data cand am intrat intr-o biserica dupa ce mi-am revenit, am vazut totul cu alti ochi. Culorile care razbateau prin vitralii imi aminteau de acea lume, de dincolo. Suntele joase de la orga imi aduceau aminte de gandurile si emotiile din lumea de dincolo. Iar imaginea lui Iisus rupand painea pentru discipolii lui mi-a evocat din nou mesajul ca Dumnezeu ne accepta si ne iubeste neconditionat, mult mai puternic decat orice parinte care isi iubeste copiii.

Sunt inca doctor, sunt inca om de stiinta, insa cred cu tarie ca sunt o alta persoana.


Sursa:esoterism.ro

Read more...

Un calugar budist l-a vazut pe Buddha in iad si recunoaste ca doar crestinii detin adevarul

Povestea de mai jos e scrisa de un fost calugar budist. Redau cateva fragmente din ea:

“Buna! Numele meu e Athet Pyan Shinthaw Paulu si sunt din Myanmar. M-am nascut in 1958 in orasul Bogale din sudul Myanmar-ului. Parintii mei erau budisti devotati, asa cum sunt marea majoritatea a oamenilor din Myanmar. La 18 ani, am fost trimis la o manastire budista pentru a deveni calugar novice. In Myanmar, multi parinti incearca sa-si trimita fiii intr-o manastire budista, considerand ca e o mare onoare in a servi in felul acesta.

Cand am implinit 19 ani si 3 luni (in 1977), am devenit calugar obisnuit. Calugarul senior de la manastirea mea mi-a dat un nou nume budist, acesta fiind obiceiul in tara noastra. El era cel mai faimos calugar budist din tot Myanmar-ul. Toata lumea stia cine era, fiind onorat pe scara larga de catre oameni si respectat ca un mare invatator. Din pacate, in 1983 el muri brusc, fiind implicat intr-un accident de masina mortal. Moartea lui a socat pe toata lumea. La momentul acela eram calugar deja de sase ani.

Am incercat din greu sa fiu cel mai bun calugar si sa urmez toate preceptele budismului. La un moment dat, m-am mutat intr-un cimitir unde am trait si am meditat continuu. Unii calugari care doresc sa cunoasca adevarurile lui Buddha fac lucruri ca mine. Unii se duc in adancul padurilor si duc o viata solitara. Am incercat sa ma detasez de gandurile mele egoiste si de dorinte, pentru a scapa de boala si suferinta si pentru a ma elibera de ciclul acestei lumi. Cat am stat la cimitir, nu mi-a fost frica deloc de fantome. Atunci cand am incercat sa ating pacea interioara, un tantar a aterizat pe bratul meu si, in loc sa-l alung, l-am lasat sa ma piste. Si asta pentru ca invataturile noastre budiste ne spun ca nu trebuie sa facem rau niciunei fiinte.

Putin timp dupa piscatul tantarului, m-am imbolnavit foarte grav. M-am dus la spital pentru tratament, iar medicii mi-au spus ca am atat febra galbena cat si malarie. Am stat o luna i spital, timp in care nu numai ca nu m-am facut mai bine, dar mi-era din ce in ce mai rau. Medicii mi-au dat drumul, spunandu-mi ca nu aveam nicio sansa de supravietuire.

Dupa ce am fost externat din spital, m-am intors la manastire, unde alti calugari au avut grija de mine. Mi-era atat de rau, incat, la un moment dat am intrat intr-o stare de inconstienta. Am aflat mai tarziu ca de fapt am murit timp de trei zile. Inima mea incetase sa mai bata, iar trupul meu a fost pregatit pentru incinerare, pentru a fi supus unui ritual de purificare conform traditiilor budiste.

Desi cei din jurul meu spuneau ca sunt mort, totusi mintea si spiritul meu erau constiente. Sa va povestesc acum experienta mea dincolo de moarte. Am simt deodata un vant foarte puternic si cand privi in jur vazui un loc pustiu, fara persoane. Am mers un timp, pana cand am vazut un rau. De partea cealalta a raului se afla un lac oribil de foc, asemenea iadului. In budism nu avem conceptul de iad. La inceput am fost confuz si nu am stiut ca era un iad pana cand l-am vazut pe Yama, regele iadului (n.t. Yama este numele atribuit regelui Infernului, in numeroase culturi din Asia). El avea un trup si o fata de leu, dar picioarele erau asemenea unui naga (spirit de sarpe). Pe cap avea o serie de coarne. Imi era extrem de frica. Tremurand, am intrebat cum il cheama. El a raspuns, “Eu sunt regele iadului, Distrugatorul”.

Regele iadului mi-a spus sa se uite in iazul de foc. M-am uitat si am vazut mai multi calugari budisti. M-am uitat mai aproape si am vazut capul ras al unui om. Cand m-am uitat la fata omului am vazut ca era calugarul meu senior, cel care a murit intr-un accident de masina in 1983. L-am intrebat: “De ce se afla el in acest lac de foc? El a fost un invatator foarte bun.” Regele iadului a raspuns: “Da, a fost un invatator bun, dar nu credea in Iisus Hristos. De aceea, el este in iad.”.

Mi s-a spus sa ma uit la o alta persoana care se afla in foc. Am vazut un barbat cu parul foarte lung infasurat pe partea stanga a capului sau. L-am intrebat regele iadului “Cine este acest om?” El a raspuns: “Aceasta este cel caruia voi va inchinati: Gautama Buddha”. Am fost foarte deranjat sa-l vad pe Gautama in iad. Am protestat: “Gautama a fost un om bun si a avut un caracter moral desavarsit. De ce sufera el in acest lac de foc?” Regele iadului mi-a raspuns: “Nu conteaza cat de bun a fost. El este in acest loc pentru ca nu a crezut in Dumnezeul cel vesnic.”

Am vazut apoi un alt om care purta o uniforma de soldat. El avea o rana mare pe piept. L-am intrebat: “Cine este acest om?” Regele iadului mi-a raspuns: “Acesta este Aung San, liderul revolutionar din Myanmar. El este aici pentru ca a persecutat si a ucis crestini, dar mai ales pentru ca nu crede in Iisus Hristos.”

Epilog

Dupa descrierea infieratoare a iadului, acest fost calugar budist ne descrie cum a vizitat si paradisul, in cele 3 zile cat timp el a fost mort. Apoi, ca un miracol el s-a trezit. Iata ce ne mai povesteste el:

Imediat am inceput sa le spun calugarilor si oamenilor lucrurile pe care le-am vazut si auzit. Toti au fost uimiti. Le-am spus despre cine se afla in iazul de foc, si le-am spus ca numai crestinii detin adevarul si ca stramosii nostri ne-au inselat de mii de ani! Le-am spus ca tot ce credem noi este o minciuna. Oamenii au fost uimiti pentru ca stiau ce fel de calugar am fost, plin de ravna pentru invataturile lui Buddha.

Dupa acest eveniment marcant, fost calugar deveni crestin si se lapada de credinta sa pentru Buddha.

Sursa :http://www.almeea.com

Read more...

Cele patru Legaminte ale fericirii

PRIMUL LEGAMANT: Fii impecabil in tot ceea ce spui.

Vorbeste deschis, integru, exprimand doar ceea ce gandesti cu adevarat. Spune intotdeauna adevaratul si fereste-te sa folosesti cuvintele pentru a barfi, a defaima sau a-i barfi pe ceilalti. Nu vorbi urat cu tine insati si nu folosi cuvinte depreciative impotriva propriei persoane. Fa astfel incat acel cuvant pe care il folosesti sa serveasca adevarului si iubirii. Evita minciunile, promisiunile desarte, barfele. Chiar si fara sa constientizezi, ele pot produce rau celorlalti. Cuvintele au putere. Involuntar sau nu, ele pot rani. Sunt multe persoane care nici nu realizeaza ce forta negativa degaja atunci cand vorbesc agresiv, nechibzuit, fara sa gandeasca. “Cuvantul nostru este magie pura, iar folosirea lui gresita este magie neagra”, spune Miguel Ruiz in cartea sa “Cele patru legaminte”. 

Spune-i unei persoane ca este incapabila sa iubeasca. Spune-i acest lucru in mod repetat. Va ajunge sa creada ca este incapabila sa iubeasca. Cuvintele tale pot produce rezonante in ceilalti, determinandu-i sa cada la invoiala cu ei insisi. Cuvintele negative duc la legaminte negative cu sine insusi sau cu ceilalti. Sau din contra. Spune-i unei persoane ca “poate”, ca este perfect capabila sa iubeasca. Spune-i acest lucru cu cea mai mare sinceritate, crezand in ceea ce spui, fara sa urmaresti un scop anume. Spune-i in mod repetat, iar probabilitatea de a crede in capacitatea sa de a iubi va creste considerabil. Cuvintele, constata Ruiz, trebuie sa fie utilizate in sensul bunelor intentii si al eticii. Acesta ne sfatuieste sa punem accent asupra pozitivitatii cuvantului, nu asupra negativitatii sau iritabilitatii pe care le poate exprima.

CEL DE-AL DOILEA LEGAMANT: Nu considera nimic ca fiind personal 

Pentru a intelege acest legamant trebuie sa intelegi ca oamenii nu sunt decat o reflexie a lor insisi, a comportamentului lor. Ceea ce fac si spun cei din jurul nostru reprezinta o proiectie a propriilor realitati. Ceea ce fac si spun alti nu este din cauza ta. Fiecare dintre noi are o modalitate unica de a privi lumea, fiecare dintre noi ii priveste pe ceilalti prin prisma propriilor prejudecati. Fereste-te sa crezi ca actiunile tale sunt cele care determina intotdeauna comportamentul celorlalti. Nu lua in considerare feedback-ul negativ pe care il primesti de la ceilalti in legatura cu propria persoana. Nicio opinie nu este exlusiv obiectiva. Nu considera opiniile si judecatile pe care ceilalti le emit despre tine si comportamentul tau ca fiind cele mai corecte si juste. Te expui voluntar suferintei Exista lucruri care tin de tine si pentru care suntem responsabili si lucruri care nu tin de noi si pentru care nu suntem responsabili.

Autoimunizarea impotriva negativitatii celorlalti nu este imposibila. Nu lua personal ceea ce spun si fac ceilalti daca aceste actiuni sau cuvinte iti produc nefericire inutila. Nu sunt despre tine, sunt despre ei insisi.

“Atunci cand ii privesti pe ceilalti oameni exact asa cum sunt, fara a interpreta nimic la modul personal, este imposibil sa fii ranit de ceea ce spun sau fac ei.” “Daca veti respecta acest legamant, veti putea calatori in jurul lumii cu inima complet deschisa si nimeni nu va va putea rani. Veti putea spune: „Te iubesc” fara frica de a fi ridiculizat sau respins. Veti putea cere ceea ce aveti nevoie”.

AL TREILEA LEGAMANT. Comunica cu ceilalti si spune clar ceea ce vrei. 

Aplicarea celui de-al treilea legamant te poate ajuta, intr-un mod simplu si necomplicat, sa iti transformi viata. Comunica clar cu ceilalti, exprima ceea ce vrei cu adevarat, fa-ti curaj pentru a adresa intrebati, dar nu te lasa prada presupunerilor inutile. Presupunerile pot da nastere neintelegerilor, conflictelor, sentimentelor de tristete, si chiar si suferintei. Presupunerile creeaza drama intr-un mod inutil. Nu presupune ca stii ceea ce gandesc ceilalti fara a verifica in prealabil. Nu trage concluzii gresite privitoare la comportamentul si actiunile celorlalti. In spatele comportamentului si opiniilor lor se pot afla motive diferite. Daca superiorul tau este irascibil si manios si se intampla ca privirea lui sa cada asupra ta nu inseamna ca este manios pe tine. 

“Calea de a inceta sa mai facem presupuneri consta in a pune intrebari, in a comunica. Noi trebuie sa fim siguri ca felul in care comunicam este clar. Daca nu intelegeti ceva, intrebati. Aveti curajul sa puneti intrebari pana cand va clarificati complet, iar ulterior nu presupuneti ca stiti totul despre o anumita situatie data. Odata ce auziti raspunsul, nu va mai trebui sa faceti presupuneri, deoarece veti sti adevarul

AL PATRULEA LEGAMANT: Fa intotdeauna ceea ce iti sta in putere.

Indiferent de circumstante, fa intotdeauna ceea ce iti sta in putinta. Nimeni nu isi doreste regrete, pareri de rau, un “cum ar fi fost daca”, “oare as fi putut face mai mult” asa ca fa pur si simplu tot ceea ce tine de tine.ACTIONEAZA! Fa ceea ce poti ca sa iti poti spune mai tarziu “am facut tot ceea ce am putut”. Vei impiedica astfel aparitia proceselor de constiinta si autojudecare. Remuscarile vor fi disipate inainte de a se forma. Este adevarat ca potentialul nostru maxim nu este intotdeauna constant. Randamentul nostru maxim variaza in functie de dispozitie, de o serie de factori exterior, de starea de sanatate, etc. Cand esti sanatos spre exemplu, poti actiona la potentialul tau maxim. Nu se va intampla acelasi lucru si cand esti bolnav. Se intampla ca astazi sa nu fii in aceeasi forma maxima ca ieri. Este un lucru absolut normal. Nu ai cum sa fii intotdeauna in forma ta maxima. Circumstante necontrolabile intervin in planurile noastre. Lucrurile se intampla pur si simplu in jurul nostru. Decat sa te confrunti cu pareri de rau mai tarziu pentru ca nu ai facut ceea ce puteai, depune un efort cinstit pentru lucrurile care conteaza.
“Actiunea inseamna sa traiesti plenar. Inactivitatea este practic o contestare a vietii. Inactivitatea inseamna sa stai in fata televizorului in fiecare zi, ani si ani la rand, deoarece te temi sa fii viu si sa-ti asumi riscul de a exprima ceea ce esti cu adevarat. Exprimarea de sine inseamna a actiona.’

(Don Miguel Ruiz - "The four agreements")

Read more...

Păpușa de cârpă

Daca pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă și mi-ar dărui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ceea ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.

As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata…

N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.
As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!

Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.

Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.

Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.

Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.

Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.

Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune te iubesc.
Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita!

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi
cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.

De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.

Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.

Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.

Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.

Sursa: filedelumina.ro

Read more...

7 pași spre fericire

1. Daca iti doresti fericire, inceteaza sa mai fii nerecunoscator.

Desi cateodata in viata cand nu se vor potrivi toate piesele in marea imagine de ansamblu, in timp ele se vor aranja perfect. Multumeste asadar ca in anumite momente lucrurile nu ti-au iesit asa cum ai dorit, pentru ca ele au facut loc altor intamplari ce au ajutat la evolutia ta. Si multumeste celor care au plecat de langa tine pe un alt drum in viata deoarece le-au facut loc celor care nu te vor parasi niciodata.

Indiferent cat de bine sau cat de rau iti merge, in fiecare dimineata trebuie sa fii recunoscator pentru viata pe care o ai. Cu siguranta o alta persoana lupta in acele momente pentru viata sa. In loc sa te gandesti la ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce tu deja ai si altii se lupta cu greu doar sa obtina.

2.  Daca iti doresti fericire, inceteaza sa incerci sa fii altcineva.

Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa fii nTU intr-o lume care incearca sa ne faca pe toti la fel. Trebuie sa fii constient ca intotdeauna va exista o persoana mai draguta decat tine, o persoana mai agera la minte decat tine, o persoana mai tanara decat tine, insa toate aceste persoane nu vor putea fi niciodata TU. Nu te schimba niciodata pentru ceilalti. Fii tu si vei vedea ca persoanele potrivite te vor iubi si vor ramane langa tine, dar si ca vei capata mai multa incredere in propriile forte, iubindu-ti personalitatea.

3. Daca iti doresti fericire, inceteaza sa mai traiesti intr-un alt timp sau spatiu.

Exista persoane care isi petrec intreaga viata incercand sa traiasca intr-un alt timp ori spatiu. Se gandesc la ceea ce a fost, la ceea ce ar fi putut sa faca sau la ceea ce ar fi putut deveni. Cu toate acestea, trecutul s-a risipit, iar viitorul nu exista pentru moment. Indiferent cat de mult timp petreci gandindu-te la trecut sau la viitor, acest lucru nu schimba absolut deloc prezentul.

Viata are un mare paradox: viitorul nostru stralucit atarna de abilitatea de a ne concentra asupra a ceea ce facem acum, asupra prezentului.

4. Daca iti doresti fericire, inceteaza sa mai fugi de temerile tale sau de probleme.

Sa facem un mic exercitiu de imaginatie… Daca toata lumea si-ar arunca problemele intr-o gramada pe care tu ai putea sa o vizualizezi, cu siguranta le-ai lua inapoi imediat pe ale tale. Abordeaza problemele sau temerile tale usor si rezolva-le una cate una, nu fugi de ele! Cea mai buna solutie este sa le infrunti cu capul sus indiferent cat de nerezolvabile par ele.

Temerile sunt cele care te impiedica sa risti in viata sau sa iei decizii grele. Temerile te tin prins intr-un univers minuscule in care te simti mereu confortabil. Retine faptul ca povestea ta de viata reprezinta apogeul numeroaselor experiente marunte insa unice care pot avea loc doar daca parasesti zona ta de confort. Daca lasi temerile si grijile sa te domine nu vei trai niciodata viata asa cum trebuie ea traita.

5. Daca iti doresti fericire, nu ii mai critica pe ceilalti.

Chiar si cea mai neinsemnata farama de fericire poate fi dezechilibrata de negativitatea pe care o emani catre ceilalti. Atunci cand iti cunosti propriile imperfectiuni, cu siguranta nu te vei simti amenintat sau ofensat de imperfectiunile persoanelor din viata ta.

Inceteaza sa mai scoti in evidenta defectele celorlalti si concentreaza-te asupra propriei persoane. Lasa evolutia ta constanta si imbunatatirea propriei vieti sa te tina ocupat astfel incat sa nu iti mai ramana timp pentru a-i critica pe ceilalti.

6. Daca iti doresti fericire, inceteaza sa mai incerci sa controlezi incontrolabilul.

Daca incerci sa controlezi totul si apoi iti faci griji in legatura cu lucrurile pe care nu le poti controla, vei avea parte in viata doar de frustrare si nefecicire.

Unele forte sunt incontrolabile, in timp ce controlabila este doar reactia ta asupra modului in care ele actioneaza. Viata fiecaruia dintre noi are aspecte pozitive si aspecte negative, iar acea fericire pe care o cautam cu totii depinde de concentrarea noastra asupra aspectelor care conteaza. Cel mai bun lucru pe care il poti face pentru propria fericire este sa incetezi sa mai controlezi incontrolabilul si, in schimb, sa controlezi ceea ce poti – ATITUDINEA.

7. Daca iti doresti fericire, nu evita schimbarea.

Daca in viata pe Pamant nu s-ar schimba absolut nimic, nu ai putea sa te bucuri de rasarit in fiecare dimineata. Majoritatea dintre noi se simtim confortabil acolo unde ne situam chiar daca Universul este in continua schimbare in jurul nostru. Acceptarea faptului ca viata inseamna schimbare este vitala nu doar pentru fericire, ci si pentru succes deoarece atunci cand ne schimbam, evoluam si incepem sa vedem lumea dintr-o perspectiva complet diferita.

Nu uita ca oricat de grea este o situatie, lucrurile se vor schimba. Te poti baza oricand pe schimbare, intelegand ca toate lucrurile din viata se intampla cu un motiv intemeiat. Desi nu iti va fi clar la inceput, cu timpul vei observa ca schimbarea s-a produs doar in bine!

Sursa:filedelumina.ro

Read more...

Taina vindecării

"Dacă cineva îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităţi în care să descopere că are curaj, că are putere!"

A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave.  Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse: 

- Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca.

Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală. 

La aproape şapte ani după acestea. se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se vindecase şi ea. 

"Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană; 

când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă; 

când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit; 

când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi; 

când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el; 

când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie; 

când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă; 

când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez; 

când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea; 

când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă; 

când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii."

(Bruno Ferrero)

Read more...

Casa celor 1000 de oglinzi

 Cu mult timp în urmă, într-un sătuc, se găsea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un cățeluș mititel, vesel din fire, aflând de acest loc, s-a hotărât să-l viziteze.
Când a ajuns, sărea fericit pe scări și a intrat în casă. S-a uitat pe hol cu urechiușele ciulite și dând din coadă.
Spre marea sa surpriză, s-a trezit privind la alți 1.000 de cățeluși fericiți, care dădeau din coadă ca și el. A zâmbit, și a primit înapoi 1.000 de zâmbete, la fel de calde și prietenoase. Când a plecat, s-a gândit: “Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l vizitez!”.

În același sat, alt câine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotărât și el să viziteze casa. A urcat cu greu scările, cu coada între picioare, și capul lăsat. Când a văzut 1.000 de câini neprietenoși uitându-se la el, s-a speriat și s-a zbârlit pe spate, mârâind. Când ceilați 1.000 de câini au început și ei să mârâie, a fugit speriat. O dată ieșit afară, s-a gândit: “E un loc îngrozitor, nu mă mai întorc acolo niciodată”.


Morala: Toate chipurile sunt oglinzi.

Sursa: filedelumina.ro

Read more...