Reconectarea

Să dăm tonul

''Gâsca polară nu trebuie sa facă baie, ca să se facLăa a lbă.
fel nici tu nu trebuie să faci nimic, decât să fii tu însuţi.”
Lao Tse
Emoţii personale
Ca să recunoşti că eşti doar o parte din experienţa totală
de vindecare, nu ai nevoie să ajungi la cine ştie ce stare de
detaşare zen, sau altceva. Dimpotrivă, adesea observ că energia
se amplifică, atunci când se amplifică, mai întâi, emoţiile
mele. Destul de ciudat, dar contează prea puţin dacă sunt impresionat
de ceva şi scap o lacrimă, sau dacă, pur şi simplu,
mă simt foarte fericit.
Este important să păstrăm un nivel de detaşare faţă de
întreaga situaţie, căci ataşamentul este unul dintre puţinele
lucruri care pot interfera şi încetini acest proces de vindecare.
Atunci când vă bucuraţi din plin de emoţiile voastre, vă
daţi voie să vă menţineţi la acest nivel de prezenţă detaşată.
Adesea, fericirea şi alte stări elevate de emoţie contribuie
foarte mult la starea de detaşare, pentru că detaşarea
nu înseamnă detaşare de viaţă, ci de nevoia de a îndruma, de
a controla, înseamnă detaşarea de rezultatele celeilalte persoane.
Astfel, veţi putea să fiţi în acest proces, fără a investi
nimic în rezultatele sale.
Stările de emoţie amplificată vă permit să rămâneţi absorbiţi
de propria voastră experienţă şi să contribuiţi la ea, fiind
observatorul şi subiectul observat, în acelaşi timp. Această
stare ajută persoana de pe masă să intre în samadhi, în propria
unime, unde să poată fi şi să-şi trăiască propria experienţă.
Dar toţi suntem unul: pe măsură ce procesul devine mai
profund, veţi vedea şi veţi simţi manifestarea unei intensităţi
uimitoare. De cele mai multe ori, asta vă duce imediat într-un
spaţiu mai vast de conştientă şi observaţie, care va intensifica,
din nou, interacţiunea pe care o va simţi pacientul.
Pe măsură ce acest ciclu evoluează, vă aflaţi imobilizaţi
în această cunoaştere indescriptibilă, într-un mod rafinat şi
atemporal.
S-a întâmplat ceva amuzant, în drum spre vindecător
Hai să fim cinstiţi - râsul nu e un lucru pe care, în mod
normal, l-am asocia cu durerea, cu disconfortul şi cu boala.
Şcolile de medicină au calitatea că îţi pot extirpa simţul
umorului mai rapid decât ar putea un chirurg să îţi scoată
amigdalele. Nici educaţia non-alopată nu e mai brează, în
sensul acesta.
Feţele de vindecători solemni şi savanţii în medicină
cu mutre împietrite nu sunt nici ei de prea mare ajutor.
Slavă Domnului, că există dr. Bernie Siegel, autorul volumului
Iubire, medicină si minuni - dar oamenii ca el sunt
rari. El prezintă perspectiva din care un simţ al umorului
sănătos este promotorul unei bune sănătăţi; râsul este asociat
cu bunăstarea fiinţei, care este asociată cu un sistem imunitar
puternic şi cu o recuperare mai rapidă după boli sau răni.
Dacă acceptăm că vindecarea reconectivă vine printr-o inteligenţă
superioară sau universală - şi că rezultatul va fi cel
care este cel mai potrivit - indiferent de ceea ce noi sau cealaltă
persoană considerăm, în mod conştient, că ar fi cel mai
potrivit - atunci de ce ne mai zbatem? Pentru numele luiDumnezeu, unii dintre voi chiar arătaţi ca şi cum aţi avea nevoie
de vreo două-trei prune uscate.
Inseninaţi-vă. Râsul îi face pe oameni să se simtă confortabil.
Una dintre priorităţile iniţiale pe care le aveţi - cu
fiecare dintre pacienţii pe care îi vedeţi - este să îi scoateţi din
starea de cfeconfort şi să îi aduceţi într-una de confort - la
nivel fizic, emoţional, mental, spiritual şi în orice alt mod posibil.
Ideea e că lucrurile sunt amuzante. Viata e amuzantă.
Dacă nu vrei să 'fii acolo unde se râde, nu vrei să fii unde e
viaţă. După cum spune Ron Roth, autorul cărţii Sfântul Duh
al vindecării „Nu vă mai luaţi aşa de mult în serios. Oricum,
sunteti singurii care o faceţi”
Ce este iubirea?
Când au început experienţele mele cu aceste vindecări,
nimeni nu a găsit de cuviinţă să îmi trimită şi un manual de
utilizare. Tot ce ştiam era că eu plecasem de la cabinet într-o
vineri, gândindu-mă că sunt chiropractician, iar când m-am
întors, luni dimineaţă, mi-am dat seama că, de fapt, sunt
altceva. Aşa cum am spus şi mai devreme, am hotărât să
merg la alţii ca să caut răspunsurile. Am luat reviste New
Age din librării şi de prin magazinele de nutriţie şi sănătate,
am răsfoit paginile cu anunţurile celor care practică diverse
forme de vindecare şi i-am sunat pe cei care, după fotografii,
păreau a fi cei mai sănătoşi la minte.
Mi-am stabilit întâlniri cu oamenii ăştia, le-am spus ce
făceam si chiar le-am arătat. Când au văzut reacţiile pe care
le stârnesc aceste frecvenţe, am observat că mulţi deveneau
dintr-o dată un pic supăraţi. Cel puţin unii dintre ei deveneau,
as zice eu, chiar îmbufnaţi. Văzându-le consternarea,
i-am întrebat dacă făcusem ceva ca să o provoc.
Îmi spuneau: „Noi am petrecut ani în şir, încercând să
ne acordăm la inimile noastre si să lucrăm cu iubirea.
Tu, pur si simplu te-ai trezit, într-o zi, cu darul ăsta.Dacă un truism este transmis din generaţie în generaţie
de-a lungul timpului - iar adevărul este adevărul este adevărul
- atunci există probabilitatea ca el să fie adevărat şi
astăzi. Dar dacă un lucru era fals în trecut - şi dacă adevărul
încă mai este adevăr - atunci ceva care a fost fals va rămâne
fals. Mpoate fi ceva mult mai vechi - dar la fel de fals.
Acum aşezaţi-vă o clipă, ţineţi-vă bine, iar dacă aveţi
vreo două-trei funii de usturoi pe lângă voi, atârnaţi-le de gât,
căci vă voi spune un lucru care s-ar putea să vă cam zgâlţâie
fundamentele false: Nu există ceea ce este numit rău.
Nu există entităţi al căror scop, în existenţa lor, este să
vă facă viaţa un calvar, sau să se ascundă prin încăperi întunecoase
si prin dulapuri, aşteptând momentul potrivit să vă
sară în spate şi să facă „Bau!” Nu numai asta, dar nici nu au
veri care să vi se atârne de umeri şi pe care să fiţi nevoiţi să
vi-i daţi jos printr-o şedinţă de vindecare săptămânală sau
lunară, sau care să fie alungaţi cu pandantive scumpe, burduşite
cu pietre preţioase. Nu vă mai flataţi astfel. Astea sunt
născociri şi fantezii inventate, întărite numai de frica voastră
de ele. Dacă astfel de entităţi chiar au existat cândva, acum
ele au murit cu toatele. Au murit de râs la toate bufoneriile
pe care le-aţi făcut, în încercarea de a vă proteja de ele. Una
a murit chiar ieri, când a aflat cât aţi dat pe amuleta cea nouă.
Hai să aruncăm o privire la câteva dintre ritualurile
noastre bazate pe frică:
Flori - ca să nu vină fantomele
Scuturarea mâinilor - ca să scăpaţi de energia negativă
a altor persoane, pe care aţi adunat-o pe mâini în
timpul şedinţei
Boluri cu apă - ca să adune energia negativă pe care o
scuturaţi de pe mâini
Sare - se pune în apă, pentru a sparge energia
negativă care s-a adunat în apă după ce v-aţi scu-turato
de pe mâiniAlcool - ca să vă daţi pe mâini, în caz că nu aveţi la
îndemână bolul şi sarea şi apa în care să le scuturaţi
Lumânări - se ard anumite culori pentru protecţie
Direcţii de mişcare - vă întoarceţi sau mergeţi
numai în anumite direcţii (dreapta, stânga, în
sensul acelor de ceasornic, în sens contrar acelor de
ceasornic - în funcţie de şcoala sau de linia la care
v-aţi afiliat)
Direcţii de poziţionare - pacientul trebuie să fie
îndreptat într-o anumită direcţie (cu capul spre nord,
spre sud, spre est sau spre vest, în funcţie de şcoala
sau de linia la care v-aţi afiliat)
Mâinile - mâna dreaptă este mâna care dă; mâna stângă
este mâna care primeşte
Bijuterii şi/sau obiecte din piele - trebuie îndepărtate,
pentru a nu interfera cu vindecarea
Expirarea - exhalarea de energie negativă
A „tăia” coloana vertebrală - se stă în partea
dreaptă a persoanei, dacă lucraţi pe partea dreaptă, si în
partea stângă, dacă lucraţi pe partea stângă a corpului
persoanei, pentru a nu le „tăia coloana vertebrală”
Şerveţele - ca să vă ştergeţi lacrimile, după ce aţi râs
aşa de tare la câteva dintre aste ritualuri, încât aţi
suflat şi aţi stins lumânările, sau după ce aţi plâns
că, din greşeală, aţi omorât florile, pe care le-aţi pus
în apa sărată în care trebuia să vă scuturaţi
mâinile.., şi rugăciunile nu le aduc înapoi.
Nu putem să ne aflăm în iubire, atâta vreme cât întărim
conceptul de frică, înclinaţia noastră culturală este să ne
decorăm fricile cu ritualuri, păcălindu-ne apoi să credem că
aceste ritualuri sunt expresii ale iubirii.Zădărnicim rugăciunea, atunci când o folosim pentru
protecţie - căci de ce anume ne protejăm, folosind aceste ritualuri
şi rugăciuni? De nimic altceva, decât de natura amorfă
a fricilor noastre - pur şi simplu, pentru că mâncăm conceptul
de rău pe pâine. Dar nu ne dăm seama că răul este doar
spectrul unei iluzii.
Petrecem atâta timp protejându-ne de ceva care nici nu
există, aşa că nu e de mirare că ne rămâne atât de puţină
vreme ca să ne ocupăm de ceea ce există cu adevărat
Atenţia noastră creează întrupări iluzorii ale răului
-care, la rândul lor, ne atrag din ce în ce mai mult atenţia,
astfel încât sistemele noastre de credinţe încep să se susţină şi
să se confirme pe sine. Pur şi simplu, de multe ori, nu ne
dăm seama că mergem acolo unde este atenţia noastră.
Chiar credeţi că dacă fluturaţi un buchet de flori în faţa
unei fantome, aceasta se va întoarce şi va fugi ca din
puşcă? Poate, Dar numai dacă are alergie la flori.
Dacă se află o fantomă primprejur, ea nu e acolo pentru
voi. Ea îşi are treaba ei, propriul ei scop, pentru care şi~a
întrerupt ciclul
Si cum e cu scuturarea energiei negative de pe mâini,
într-un bol cu apă sărată? încercaţi să o înecaţi?
Asta ar funcţiona numai dacă energia respectivă vine
dintr-un univers cu apă dulce,
Problema inerentă cu toate ritualurile astea de protecţie
este că, de fapt, atunci când faceţi ceva care este menit să vă
protejeze, vă spuneţi că există ceva de care să vă temeţi
-chiar si dacă e vorba de direcţia în care este îndreptată o
persoană, de mâna pe care trebuie să o folosiţi sau, pur şi
simplu, de teama de a nu „greşi”,
Deci, cu cât sunteţi mai puţin conştienţi de componenta
bazată pe frică a ritualului, cu atât mai mult vor pătrunde
efectele fricii, Aceeaşi componentă de frică se aplică şi altor
comportamente ritualice şi superstiţii, cum ar fi îndepărtarea
bijuteriilor şi a obiectelor din piele.Atunci când vă daţi jos aceste obiecte - voi sau pacientul
- vă spuneţi că voi înşivă nu sunteţi destul, că voi şi ceea
ce canalizaţi este de natură limitată.
Să vă dau doar un motiv pentru care ştiu că aceste lucruri
sunt adevărate: Când au început să apară aceste vindecări,
pacienţii mei credeau că vin la chiropractician - şi eu
credeam că asta sunt. Nu putea să existe o situaţie mai potrivită.
Bineînţeles, ca pacienţi pentru chiropractică, ei veneau cu
cizmele de piele cu carâmbi de oţel, cu curele grele, cu brăţări
metalice la glezne şi cu toate celelalte bijuterii obişnuite,
Nu aveam nici un motiv să le sugerez să îşi dea jos bijuteriile
sau obiectele din piele. Nu m-am oprit să spun rugăciuni
sau să ard tămâie sau să-i afum cu salvie, nici nu am ancorat
energia încăperii cu cristale în culorile chakrelor, importate
din America de Sud. Eu doar am privit, cu uimire copilărească.
Fără nici un ataşament, fără nici o constrângere, fără
nici un ritual, fără nici o frică.
Doar vindecări de la Univers - pur şi simplu.

Sursa:Reconectarea-Eric Pearl