Sa iubesti fara risc.....

miercuri, 7 septembrie 2011





Atunci cand iubesti o fiinta, in loc sa te agati de ea in mod egoist, gandeste-te sa o conectezi la cer, la sursa inepuizabila a vietii, asa incat ea sa se poata hrani si regenera fara incetare. Nimic nu e mai important decat sa stii sa iubesti.
Daca doresti bunastarea si fericirea fiintei pe care o iubesti, incearca sa nu te gandesti la tine, altfel o vei atrage in regiunile inferioare ale dorintelor si poftelor tale. Dragostea nu e pentru a atrage o fiinta catre tine, ci pentru a te depasi, vrand sa faci ceva important pentru ea si nimic nu e mai important decat sa o conectezi la sursa vietii.
Apropie-te de persoana pe care o iubesti, priveste-o, ia-o in brate si protejeaza-ti gandurile pentru ea prin apropierea de cer, conecteaza-o la Mama Divina, la Tatal Ceresc, la tot ce este mai frumos… si chiar daca nu esti atat de intim cu ea incat sa o tii in brate, incearca sa o conectezi in gand cu Sursa luminii; doreste-i sa inteleaga noua ei viata, doreste-i sa guste o pace pe care n-a simtit-o niciodata. Fa in asa fel incat dragostea ta sa contribuie mereu la dezvoltarea fiintei pe care o iubesti.

si credinta:
Tendinţa normală a celor care descoperă credinţa este de a dori imediat să împărtăşească această descoperire altora: ei au aflat adevărul, au găsit mântuirea, şi ceva le spune că trebuie să aducă tuturor acest adevăr şi mântuire. Imediat ce le apare cineva în cale, ei îşi încep predicile: deoarece îi vor numai binele, el trebuie să îl asculte. Să ştiţi însă că, această atitudine nu este psihologică.
Oricare v-ar fi entuziasmul pentru religie sau învăţământul spirtual ce îl descoperiţi, nu începeţi prin a-l predica altora. Mai întâi fiindcă oamenii sunt sătui să audă predici şi nu mai cred atât de mult in ele; singurul lucru capabil să îi convingă este exemplul, felul în care vă manifestaţi. Iar al doilea motiv este că această conduită nu este psihologică nici pentru voi înşivă. Credinţa este ceva ce trebuie în profunzimea fiintei pentru a deveni carne şi os. Dacă începeţi să predicaţi la stânga şi la dreapta, în interior se va măcina ceva şi la cel mai mic obstacol, la cea mai mică scuturătură, credinta voastră va fi zguduită.
Trebuie să găsiţi nişte modalităţi foarte subtile pentru a vă exprima credinţa, altminteri o veţi pierde, sau şi mai rău, ea se va transforma în fanatism. Numai iubirea ne poate inspira aceste mijloace subtile pentru a ne exprima credinţa. Fiindcă iubirea este mai mare decât credinţa.
A iubi pe Dumnezeu este mai important decât a crede în El.
Gif Bougie
Acela care nu a lucrat pentru a-şi stăpâni natura inferioară nu poate pretinde că ştie ce este iubirea, nu îl iubeşte nici pe Dumnezeu, nici pe oameni.
Cel care posedă anumite calităţi ale inimii, dar nu este inteligent, nu are o viziune largă asupra lucrurilor devine rapid arţăgos, intolerant, nemilos. Nimic nu este mai revelator pentru lipsa inteligenţei dacât lipsa iertării, ce constituie o lipsă de întelegere.

Ingăduinţa, bunătatea, mila sunt deci nişte aspecte ale iubirii, dar nu cunoaştem încă adevărata iubire. Ea priveşte totalitatea fiinţei, şi numai cel care lucrează pentru a-şi dezvolta armonios intelectul, inima şi voinţa, poate cunoaşte iubirea, o poate simţi, o poate trăi şi dărui.
Adevărata iubire,este o stare de conştiinţa, cea mai înaltă ce o poate atinge o fiinţă umană. Este conştiinţa divină în împlinirea sa.
Cel care este atins chiar pentru o secundă de această iubire, cade aproape fulgerat. Ceea ce simte în acea clipă este atât de frumos, de sublim, încât nu poate suporta, dar iubirea îl luminează, îl însufleteşte şi îl învie.
Este mai uşor să crezi decât să iubeşti. Credinţa nu vă obligă să vă deschideţi altora, să lucraţi, să mergeţi spre ei, să faceţi nişte sacrificii pentru ei.
Credeţi şi sunteţi mândri de convingerile voastre, ce le apăraţi cu înverşunare fără să vă simţiţi obligaţi să manifestaţi înţelegere, simpatie, amabilitate, devotament în privinţa oamenilor.
Atâţi oameni confundă voiţa lor cu voinţa divină! O idee, o dorinţă îi străbate, o convingere îi proiecteză într-o anumită direcţie, şi iată că ei execută aşa zisa voinţă a Domnului.
Pentru a cunoaşte voinţa Domnului şi a deveni un instrument al acestei voinţe trebuie să fi lucrat neobosit pentru a te descotorosi de slăbiciunile şi propriile limitări.
Cel care lucrează cu sinceritate aşezându-l pe Dumnezeu în centrul vieţii sale şi învăţând să se comporte cu onestitate, bunătate, îngăduinţă faţă de aproapele său, poate pretinde să devină într-o zi instrumentul voinţei divine. Până atunci, el trăieşte în iluzie. Atât timp cât nu s-a purificat, cât nu şi-a pus ordine în sine, el nu devine instrumentul voinţei divine, ci a părţii întunecate care caută să pătrundă în oameni.

Sa ne amintim de sfatul dat de Iisus:” Chiar daca cineva iti ia asta sau cealalta, da-i haina ta
si vino “. Ah, si de ce? Pentru a semana soarelui, pur si simplu! Nu s-a spus chiar asa: sa-i semanam soarelui, dar sa putem deveni atât de puternici, deasupra fricii si temerii, încât nu vom mai muri de foame niciodata. Aceasta frica, temere, trebuie învinsa. De ce? Pentru ca personalitatea este aceea care se teme, nu individualitatea. De ce se teme personalitatea? Fiindca se simte izolata, sarmana, mica, nefericita, încearca sa se asigure, sa învete…, numai frica o împinge, temerea. Iar când exista frica, nu poate exista iubire. Iubirea nu calatoreste cu frica, acolo unde frica apare, iubirea dispare, iar unde este iubire nu exista frica.
¤ Amor ¤ - animated
Iata rezumatul.

Exista doua legi: a da si a primi. A primi, a lua, tine de vechea învatatura, a da nu este înca cea noua. Mai trebuie ceva si mai nou. Dar, sp spunem ca noua învatatura înseamna a da. si care este darul cel mai mare? Când vorbim de daruri, nu este vorba de a darui întotdeauna idiotilor, lenesilor, imbecililor, golanilor, criminalilor… ci de a darui spiritelor luminoase, îngerilor, arhanghelilor, sfintilor, profetilor, si mai ales bunului Dumnezeu. Sa dai totul, totul, din propria-ti viata. Atunci când ajungi sa-ti consacri viata Eternului, sa dai, sa dai si nu sa dai mici lucruri, maruntisuri, ci sa dai mereu, mereu forte, iata gândurile, viata, nu exista un dar mai mare ca acesta. Trebuie sa stiti acestea. Omul nu poate ajunge aici, atâta timp cât este aproape de personalitate, pentru ca personalitatea îti schimba hotarârile, te convinge, te asigura ca esti idiot, ca nu trebuie sa accepti, te convinge si astfel nu vei ajunge niciodata o divinitate!…
Nu poti deveni o divinitate urmând, în exclusivitate legile pamântului.


Un articol de Omraam Mikhaël Aivanhov

8 comentarii:

loryblu 7 septembrie 2011 la 14:05  

draga pritena...stiu ca sunt o pacatoasa si ca nu fac indeajuns pentru a respecta legile divine,dar ceea ce stiu e ca il iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul meu !!!!

daniela 7 septembrie 2011 la 22:19  

Un mesaj deosebit de valoros...Haideti sa fim sinceri, autentici si sa ne deschidem sufletul catre Dumnezeu pentru a trai bucuria, pacea si iubirea.

daniela 7 septembrie 2011 la 22:22  

Un mesaj deosebit de valoros...Haideti sa fim sinceri,autentici si sa ne deschidem sufletul catre Dumnezeu pentru a dobandi pacea, bucuria si iubirea.

Genny 7 septembrie 2011 la 22:24  

Multumesc Copilul cu ochi caprui!<3

Genny 7 septembrie 2011 la 22:26  

@loryblu: Nimeni nu e perfect...Iubirea este totul! Este de ajuns sa iubesti pe Dumnezeu mai mult decat orice! Traind in iubire si iubind poti spune ca esti implinita!<3

Laura 7 septembrie 2011 la 23:21  

„Pentru a cunoaşte voinţa Domnului şi a deveni un instrument al acestei voinţe trebuie să fi lucrat neobosit pentru a te descotorosi de slăbiciunile şi propriile limitări” – da si nu... dupa parerea mea si nimic mai mult... daca simplificam Creatia, probabil... daca ne dam un pas in spate si privim panoramic dar patrundem si in complexitatea Creatiei, atunci, cel putin asa vad eu lucrurile, nu implinim vointa Domnului numai cand ne descotorosim de slabiciuni si limitari. Consider ca implinim vointa domnului in fiecare clipa in care PASIM pe calea spre lumina, in fiecare moment in care PASIM pe calea devenirii... vointa Domnului e sa parcurgem aceasta cale, fiecare in ritmul sau si uneori mai invatam si traind limitarile si uneori mai invatam si traindu-ne propriile slabiciuni, pana cand ajungem la limita si invatam, intelegem si le transcendem... apoi, in cea ce prveste semnele de Sus, nu cred ca ele vin numai cu mesaje marete... cateodata primim raze marunte, punctuale, aparent nesemnificative... sa ne negam intuitia numai pentru ca inca nu suntem perfecti, nu cred ca e bine... si cred ca intuitia vine din Lumina... si nu trebuie mai intai sa devenim sfinti ca sa ne putem asculta sufletul... trebuie doar sa invatam sa ne ascultam CU ADEVARAT sufletul si asta implica un anumit exercitiu in a reusi sa fim sinceri cu noi insine... si daca nu reusim din prima nu e o problema, trecem prin greutati... si alea sunt parte din planul divin, pentru ca ne invata... si treptat crestem... si treptat capatam claritate si in definitiv... nu putem categorisi ceva ca fiind voia Domnului sau nu... pentru ca totul face parte din Creatie, chiar si greselile noastre sunt parte din procesul de invatare si desavarsire... :)
Parerea mea...
Ganduri bune si pline de lumina iti doresc draga Genny... mersi de articol si de prilejul excelent de discutie pe teme care ar trebui sa fie la ordinea zilei in viata noastra, pentru ca chiar suntem in momentul in care trebuie sa incepem sa pasim peste pragul schimbarii... spre LUMINA :)
Seara frumoasa!!!

Genny 8 septembrie 2011 la 09:10  

#Biancoluna multumesc mult! Te imbratisez cu drag!<3

Trimiteți un comentariu


  © Blogger template Foam by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP