Rugaciuni cu puteri vindecatoare (Psihoterapie isihastă) 1

Există o medicină isihastă?

Termenul de „medicină isihastă“ este oarecum nou şi ipotetic. L-am întrebuinţat începând cu 1990, şi nu am fi prea încântaţi să ştim că noi l-am lansat, atunci. La câteva întâlniri de lucru, am dezbătut teme despre practici terapeutice din mediul monahal, elemente de psihoterapie clericală.
Ce este specific şi ce este asimilare (din terapii naturiste de ultimă oră) în aşa-zisa medicină isihastă?

Vindecări harice

Pe lângă mănăstirile româneşti funcţionau bolniţe (adică spitale) care erau în grija monahilor sau a duhovnicilor. Monahii practicau vindecări harice — unii din ei aveau darul vindecării prin pase, prin atingere cu mâna sau prin ritual de sfinţire. Alţii vindecau prin psiho-tehnici duhovniceşti, foarte eficiente (tratau tulburări de personalitate şi sindromul de posesiune).
Monahii mai foloseau şi leacuri: plante medicinale, decocturi; manevre osteopatice, orientarea dietei şi valorizarea postului.
Esenţială însă, aici, este concepţia de bază, hieratică (numită azi şi holistică), în care trupul este văzut ca un întreg fizic şi spiritual, în el reflectându-se chipul dumnezeirii, ca bază a armoniei şi a sănătăţii sale. În medicina holistică se consideră că boala se datorează pierderii divinului din noi, iar însănătoşirea este rezultatul restabilirii acestei legături.
Nu a existat însă un sistem coerent al acestei medicini isihaste — denumită şi sacro-terapie. Nu a existat nici vreun manual în genul tratatului „Ayurveda“ al indienilor sau în genul acelor „Tehnici de viaţă lungă“ ce se învaţă în şcoala Dao Jiao, a chinezilor. Totuşi, din elementele disparate ale practicilor terapeutice monahale, s-ar putea recupera câteva principii de mare interes.

Longevitate şi iluminare

Cunoaşterea divină înseamnă cunoaşterea vieţii. Dacă omul nu ar încălca legea care i-a fost revelată, el nu s-ar îmbolnăvi niciodată, iar viaţa lui ar fi lungă şi adevărată. Dar omul este neştiutor şi neputincios, incapabil să respecte legea revelată, iar boala este urmarea firească a ignoranţei.
Este importantă, aşadar, îmbunătăţirea atitudinii mentale, ce se poate realiza, în cazul medicilor, prin spiritualizarea actului vindecător, iar în cazul pacienţilor, prin sporirea credinţei. Se constată că cei credincioşi se vindecă mai repede.
O modalitate accesibilă de a realiza această îmbunătăţire ar fi redescoperirea Rugăciunii domneşti, care trebuie spusă zilnic, înainte de fiecare masă şi înainte de fiecare acţiune importantă, repetând-o de fiecare dată, de câte două ori. Această rugăciune activează în noi „păstrătorii vieţii“.
La fel, repetarea zilnică a celor 9 Fericiri, din Predica de pe Munte. Ele fortifică gândirea pozitivă şi ard afectele negative, convertindu-le în putere.
Terapia isihastă este însăşi practica isihastă. Mireanul care zice consecvent, de două ori pe zi, rugăciunea minţii în inimă (Oratio mentis) obţine un efect vindecător, îşi sporeşte imunitatea corpului.
Evident, rugăciunea nu trebuie practicată doar pentru motive de sănătate, căci sănătatea nu este un scop, ci un rezultat firesc al purificării şi al iluminării.
De aceea, când practicăm rugăciunea sau meditaţia isihastă, nu ne gândim la efectele medicale. Ele survin de la sine. Nu ne încărcăm mintea cu dorinţe sau concepte sau ingenioase rezultate. Scopul este trecerea de la trup la Duh, proces minunat care le vindecă pe toate.

Cele trei vindecări: trup, minte şi suflet

Ca şi la vechii evrei, medicina noastră, în vechime, era strâns legată de religie, de credinţă. Religia era văzută în trei ipostaze: vindecătoare a trupului (terapie), vindecătoare a minţii (liniştire, iluminare) şi vindecătoare a sufletului (mântuire).
Care sunt argumentele medicinii isihaste?
Rugăciunea dezvoltă puterea vindecătoare. Mulţi asceţi, care practică în mod consecvent rugăciunea, au dovedit aceasta. Ei au asociat darul vindecării cu ştiinţa vindecării, îmbinând cunoştinţele de medicină cu harul personal.
Părintele Elefterie, din Munţii Neamţului, combina osteopatia cu harul primit prin asceză, rezultatul fiind vindecările miraculoase pe care le făcea.
Părintele Arsenie Boca era renumit prin ceea ce am putea numi „terapia de cuplu“ şi disciplină sexuală, corectând medical şi sacerdotal „păcatele prin care se tâlhăreşte energia genetică“.
Şi astăzi, în mănăstiri, bolnavii găsesc asistenţă şi ajutor. Se îndreaptă către mănăstiri mai ales două categorii: oameni cu boli incurabile (somatic) şi cei cu tulburări mentale.
Terapia isihastă are însă, mai întâi, un caracter de profilaxie şi supraveghere. Spovedania are acest rol. Biserica practică dezlegări, în mod sistematic, cu toată colectivitatea creştină. Acestea (spovedania şi împărtăşania) constituie un mod minunat de îmbunătăţire, de „naştere din nou“, după cum sunt şi modalităţile de vindecare a tensiunilor psihice, înainte ca ele să somatizeze (sau chiar dacă au somatizat).
Adesea, după o împărtăşire, urmează o însănătoşire bruscă. Dar, mai ales, aşa se reglează echilibrul psihic al comunităţii.
Ştiinţa dezlegărilor este o chestiune pe care preoţii o stăpânesc bine. Dezlegarea dizolvă negativitatea ancestrală şi achiziţionată, ridică păcatele sau desface legăturile oculte.
Pentru cel căzut sub legare ocultă, dezlegarea preoţească este mai eficientă decât psihanaliza. A a părut astăzi o ramură nouă, etno–psihiatria, care ţine cont şi de aspectul religios, sacerdotal, al dezlegărilor, în tratamentul psihiatric.
Un caz special de dezlegare îl constituie alungarea unui duh rău — exorcizarea.

Doctoria rugăciunii pure

Terapia isihastă nu-i o simplă variantă a etno-psihiatriei. Ceea ce o face diferită, superioară, este „doctoria rugăciunii pure“, ca şi principiul unitar conform căruia starea de sănătate este restabilirea legăturii cu divinul.
Rugăciunea minţii în inimă, Oratio mentis, este ea însăşi o profilaxie şi un tratament. Liniştea lăuntrică (isihia) este terenul pe care se dizolvă orice conflict, orice boală, orice negativitate.
Verbul latin medeor (a îngriji, a vindeca) a dat cei doi termeni de care vorbim acum: medicină şi meditaţie. Medicina se ocupă de vindecare trupului, meditaţia — de vindecarea minţii şi de pregătirea terenului minţii pentru primirea salvării. Acesta este ultimul medicament. Astfel că un demers de medicină isihastă poate fi formulat în două cuvinte: „Rugaţi-vă neîncetat!“

Relaţia între păcate şi boli

O parabolă monahală zice: „Nu cere de la Dumnezeu darul vindecării, ci darul de a-ţi vedea propriile păcate!“.
De ce este mai important al doilea dar? Pentru că dacă-ţi vei vedea păcatele şi le vei îndrepta, tu nu te vei mai îmbolnăvi niciodată, şi deci nu vei avea nevoie de darul vindecării.
Care sunt păcatele, cum pot fi cunoscute şi ce boli ne pândesc dinspre ele? Cum se reflectă, în planul sănătăţii, încălcarea poruncilor revelate? Privind cazuistica bolnavilor, privind efectul, vezi că unul dintre tăietorii vieţii sunt grijile: obsesiile, rumegarea gândurilor. Cineva spunea chiar că grijile sunt „păcatul însuşi“. Ele sunt păcatul împotriva propriei tale naturi. Păcate cu urmări asupra sistemului nervos sau acele boli care ţin de somatizări nervoase.
Şi păcatul „negru“: mânia, duşmănia, osândirea aproapelui. Pe drept s-a spus într-o parabolă atonită, că: un om care făptuise multe greşeli în viaţa lui, a dobândit totuşi mântuirea pentru că n-a ocărât niciodată! Adică acela a avut o mare virtute: n-a osândit pe semenul său, nici cu vorba, nici cu gândul.
Foarte rar se întreabă omul ce legi universale a încălcat. Abia când se îmbolnăveşte, el stă uneori să se întrebe de ce s-a îmbolnăvit. Tratamentul medical este util în crize, dar este ineficient în destin. Căci restabilirea temporară, sau ieşirea din criză, este doar începutul adevăratei vindecări. Trebuie purificată rădăcina.
Restabilirea deplină a sănătăţii stă în practicarea respectului faţă de cele trei legi universale:
– relaţia armonioasă cu semenul;
– relaţia armonioasă cu sacrul;
– respectul vieţii în toate formele ei, începând de la nivelul personal, până la forme de viaţă elementare.
*
Există o relaţie între erori şi îmbolnăvire? Putem preveni sau remedia o îmbolnăvire prin eliminarea erorilor? Dar între personalitate şi boală, există o relaţie? Da, sigur că există! Un coeficient de personalitate bun presupune armonie, deci sănătate mentală şi sănătate somatică.
„Rumegarea gândurilor“ are efect asupra aparatului digestiv, pentru că, deşi este simbolică, se reflectă în planul concret. Simbolurile au o putere foarte mare. Noi „rumegăm“ simboluri, şi dacă nu le digerăm, aparatul digestiv se îmbolnăveşte. Dar nu toate aceste „rumegări“ duc la cancer.
Cunosc cazul concret al unui bărbat care făcea curse între soţie şi amantă, una locuind în cartierul Pionerilor–Tineretului, iar alta în Militari. Ele nu au ştiut niciodată una de alta. Personajul masculin nu mai este în viaţă, a murit de cancer la tubul digestiv. El nu a reuşit să digere această situaţie adulterină, deci o situaţie de păcat mortal. În asemenea cazuri se constată îmbolnăvire de cancer — când se săvârşeşte un păcat mortal! El a murit; dacă ar fi reuşit să „digere“ această situaţie duplicitară, credeţi că scăpa de cancer? Este o nedreptate a naturii. În natură există o echilibrare a câmpurilor, iar dacă el ar fi scăpat, nepăsându-i prea mult de adulter, boala s-ar fi reflectat în urmaşul său.
Aţi putea să mă întrebaţi: din moment ce întotdeauna binele este recompensat, iar răul este pedepsit, de ce nu sporeşte binele şi răul de ce nu descreşte? Sf. Augustin a dat răspunsul la această întrebare: răul nu scade pentru că, deşi este pedepsit întotdeauna, acest lucru se întâmplă cu mare întârziere. Niciodată imediat. Şi, până la pedeapsă, omul are timp să mai facă 100 de păcate… El primeşte o pedeapsă pentru păcatul pe care l-a făcut acum cinci ani; între timp a mai făcut 100 de păcate, pentru care nu este pedepsit imediat, ci peste alţi cinci ani.
Iată de ce mecanismul bio feed–back nu funcţionează atât de perfect la rasa umană. Totuşi întârzierea care se produce în primirea binelui şi la gestionarea răului este bună pentru om. Pentru că se întâmplă atâta rău încât, dacă am fi pedepsiţi imediat, mâine n-am mai fi. Faptul că suntem pedepsiţi cu întârziere este o şansă, pentru unii, să se salveze.
Cei sensibili, cei care pot să-şi însuşească o lecţie se salvează prin această întârziere. Ceilalţi — întunecaţii, închişii, îngustaţii, cei care nu simt — acumulează păcate în plus! Acesta ar fi un mecanism lent de întoarcere a culpei, a pedepsei pentru culpă.
Trebuie să înţelegem că nu orice „rumegare“ de gânduri va aduce disfuncţii grave în aparatul digestiv. Toţi oamenii digeră gânduri, e drept, dar ei se împart în două categorii:
– unii fac păcate împotriva semenului: prin ură, agresivitate, mânie
– alţii păcătuiesc împotriva lor înşişi – e vorba de auto-agresivitate, culpabilizare.
Urmarea în îmbolnăvire este diferită, la fiecare dintre aceste două categorii. Omul de care vorbeam mai devreme, care făcea curse între soţie şi amantă, comitea un păcat împotriva semenului, un păcat foarte grav, care a avut o urmare la fel de gravă.
Păcatul împotriva semenului este mult mai grav decât acela care se produce când rumegi gânduri care te privesc pe tine şi care nu vizează un atac împotriva celui de lângă tine. Şi aici se pot deosebi numeroase situaţii, „nuanţe“. „Rumegi“ gânduri când te-a vexat cineva şi nu eşti destul de pregătit lăuntric să înţelegi că nu te-a vexat ca om, ci o nevroză. Dacă ar înţelege asta, oameni nu ar mai „rumega“ gânduri. Este o categorie mai inofensivă, care nu determină boli incurabile, dar care poate evolua spre o nevroză de caracter. Asta înseamnă blocaje psihice, ineficienţă socială şi o mâhnire care poate să-ţi întunece viaţa şi să-ţi micşoreze bucuriile.
Să luăm cazul unei persoane care reacţionează spunându-şi: „Nu merit să trăiesc, mă simt inutil pe acest pământ…“. Dacă nutriţi asemenea gânduri, puteţi fi siguri că vă aşteaptă o pedepsire. Culpa împotriva ta însuţi este mai puţin gravă decât culpa împotriva semenului, dar tot foarte gravă este. Nemulţumirea de sine, neîncrederea în propria persoană duce la dizarmonii psihice, la un randament scăzut şi o micşorare a posibilităţilor, dar mai port duce la dezechilibre somatice. Multe boli ale simţurilor — boli de vedere, de auz, de percepţie — vin din nemulţumirea faţă de sine. Nu este puţin lucru. Bolile văzului vin dintr-o frică de viitor, de pildă, din frica de a vedea înainte. Unele conjunctivite grave vin dintr-o frică de viitor. Uitaţi-vă ce maşinărie complicată este omul, cum neîncrederea în sine poate duce la o boală de vedere.
Şi timiditatea este o culpă împotriva ta. Nemulţumire, neîncredere, rejectarea vieţii. Acel „nu merit să trăiesc“, „nu merit prea multe de la viaţă“. Acea stare retractilă.
Categoria care se auto-culpabilizează este foarte expusă la îmbolnăviri. Cunosc cazul unei fetiţe de 10 ani, victimă a conflictelor din familie. Părinţii se despart, dar în chip scandalos şi traumatizant pentru copil. Există despărţiri care produc un stres imens, cum sunt cele din cauze adulterine, sau cele legate de dizarmonii mentale ale unuia dintre părinţi, despărţiri care lasă traume asupra copilului. Fetiţa de care spuneam a căpătat o labilitate extremă, a făcut un sindrom de posesiune. Adică a început să se manifeste ca o posedată. Cazul s-a rezolvat foarte greu, cei mai buni terapeuţi căutând să-l elucideze. Un caz elucidat se tratează mai uşor. În mintea sa, copilul inventase un agent pedepsitor: deci demonul care o poseda era o elaborare a minţii sale. Ea se credea vinovată de ruptura părinţilor, ruptură care a avut atâta violenţă încât a născut inconştient, în ea, un mare sentiment de culpabilitate. Ea nu şi-a zis conştient: „Eu, copilul, sunt cauza rupturii dintre părinţi…“, ci sensibilitatea sa copilărească, neavând un prag de toleranţă la agresivitate, a sucombat.
A sucomba înseamnă a nu mai putea lupta. A nu mai lupta înseamnă că tu te vezi nu numai ca victimă, ci şi vinovat de ce s-a petrecut. În mintea fetei a apărut deci această idee şi atunci ea a căutat un agent pedepsitor, puternic, care s-o sprijine în acţiunea ei inconştientă de auto-eliminare. Şi atunci a dobândit sindromul de posesiune şi într-însa au apărut manifestări diavoleşti. Sub hipnoză, dialogând cu ea, terapeutul a întrebat: „Cine eşti tu, cel care chinui această fetiţă?“, iar copilul răspundea cu glas schimbat: „Eu sunt diavolul, vreau să iau viaţa acestei fetiţe!“. Acest agent pedepsitor din mintea fetiţei trebuia s-o suprime, trebuia s-o chinuie atât de tare, încât să o elimine.
Fetiţa a fost la un pas de moarte, însă a fost eliberată prin colaborarea între un preot şi un psiholog. De ce era nevoie de un preot? Pentru că noi avem un modelaj cultural atât de profund impregnat de credinţă încât, dacă entitatea „diavol“ se manifestă, înseamnă că subconştientul nostru poate fi reparat prin entitatea „sacerdot“. În mod obligatoriu, deci, a trebuit să fie chemat un preot, deoarece un psiholog singur nu ar fi putut duce la capăt terapia acelei fetiţe.
De altfel, dacă te auto-culpabilizezi, predispoziţia de a „achiziţiona“ o boală psihică este şi mai mare. Sugestibilitatea este mai mare la auto-culpabil, ca şi predispoziţia de a „achiziţiona“ o boală psihică.
Eu nu aş îngădui ca slujbele de exorcizare să fie făcute cu public; acest lucru este o mare greşeală. La noi se face asta, iar riscul dobândirii unui sindrom de posesiune, dacă asişti la un ritual de exorcizare, este foarte mare. E ca şi cum ai face o execuţie cu public. O exorcizare cu public este la fel de traumatizantă. Sigur, poţi să participi dacă eşti pregătit, şi mai ales dacă ştii că în psihicul tău nu există conflicte. Dar, de cele mai multe ori, oamenii care asistă sunt oameni foarte vulnerabili, cu puternice conflicte psihice, iar dacă ai conflicte psihice eşti sugestionabil. Acest lucru se întâmplă mai ales în cazul în care conflictul psihic este de natură să te facă să te învinovăţeşti: şi cine nu se învinovăţeşte? Noi suntem destul de slabi şi ne învinovăţim adesea, ori până şi cea mai mică idee de învinovăţire este o impuritate care deschide poarta preluării unui program demonic.
Exorcizările de la Cernica nu sunt de un dramatism prea mare, dar şi ele pot să lase în tine un program negativ. Cele de la Mănăstirea Sihăstria, însă, sunt de un dramatism extraordinar. Acolo, dacă nu eşti un om puternic şi fără conflicte, cu o existenţă purificată, rişti să preiei, măcar parţial, programul de demonizare. O slujbă de exorcizare — mai ales mediatizată, cum au fost câteva în ultimul timp — este teribil de răscolitoare anulând etajele conştientului, la cei care asistă. Oricât de tare ai fi, scena zvârcolirii demonizatului îţi surpă bariera raţională şi tu nu mai eşti stăpân pe conştient, informaţia trecând direct în subconştient. Dacă subconştientul nu este suficient de curat, informaţia aceasta cutremurătoare va lăsa o amprentă negativă care, în funcţie de conflictele pe care le ai — actuale sau ancestrale —, ar putea să nască limitări ale personalităţii, dacă nu chiar un sindrom de posesiune.
Riscul „contaminării“ este foarte mare, am văzut oameni cutremurându-se… Sunt lucruri care depăşesc posibilităţile de control ale unui om. Atunci te afli, pentru câteva minute, la discreţia subconştientului. Iar dacă acesta este curat, n-ai de ce te teme, într-adevăr. Dar ştim noi că este chiar fără nici o urmă de conflict? Nu putem şti!... Din publicul pe care l-am văzut asistând la exorcizări, mulţi sunt oameni de mare simplitate care vin cu necazuri din familiile lor… Orice conflict din familie măreşte sugestibilitatea şi lasă programul malefic să se strecoare în mintea ta.
Acestea sunt riscurile auto-culpabilizării, riscuri pe care ar trebui să le preîntâmpinăm. Cum poţi să preîntâmpini riscul acesta?
Unii confundă smerenia cu retractilitatea. A fi smerit nu înseamnă să-ţi spui: „Eu sunt un nimic pe această lume, mă mir că mai fac umbră pământului, nu merit acest lucru…“. Nu aceasta-i smerenia. Numai în faţa lui Dumnezeu noi suntem neînsemnaţi. Cehov spunea: „Numai în faţa lui Dumnezeu să te smereşti, nu în faţa ta însuţi în primul rând şi în faţa celor cu care convieţuieşti“. Smerenia nu trebuie să aibă aerul unei înjosiri. Umilinţa în faţa lui Dumnezeu este un lucru extraordinar, dar nu şi în faţa ta şi a semenilor tăi. O să ripostaţi că părintele Cleopa zicea adesea „sunt un putregai“, dar el în faţa lui Dumnezeu zicea acest lucru. În faţa ta însuţi spui „sunt o putere!“ De ce? Pentru că te interesezi de destin, de mântuire. S-a constatat că în măsura în care te preocupi de soarta ta, de îmbunătăţirea ei, aduni putere. Este şi o primejdie şi un avantaj. Avantajul — scapi de îmbolnăviri. Dezavantajul — că aduni putere. E un mare dezavantaj să aduni putere, în primul rând pentru că devii mai primejdios pentru semenii tăi. Un om care adună putere dacă este vorbit de rău de semenul său, produce boală în acesta. Iată dezavantajul… Poţi să ajungi şi aici! Corectaţi-vă deci atitudinea şi înţelegeţi adevărata smerenie. Adevărata smerenie este să ştii că eşti un zero în faţa lui Dumnezeu şi în faţa eternităţii, dar, în acelaşi timp, să ştii că eşti o putere în timpul ce ţi s-a dat şi prin ajutorul pe care îl poţi da. Smerenie mai înseamnă să nu-l vexezi pe semenul tău: să renunţi la ego. Să devii un slujitor al semenului — un sens al smereniei şi un sens al încrederii în sine. Timiditatea, culpabilizarea, sugestionabilitatea — toate, aducătoare de rele — se vor diminua prin această grijă faţă de încrederea în sine. Vă puteţi chiar repeta la culcare, când mintea este în alfa: „Am încredere în mine, am încredere în mine…“.
Încrederea diminuează culpa. Un om care are încredere în el nu mai cade în păcatul vulnerabilităţii prin culpă. Auto-învinovăţirea poartă cu sine primejdii. Niciodată să nu spui: „Nu merit să trăiesc…“. A, dacă spui: „Nu merit să trăiesc mărunt…“, asta este altceva. O asemenea afirmaţie poate să-ţi dea chiar un elan. Merităm să facem umbră pământului, pentru că facem parte dintr-un plan divin. Altfel nu ne-am înmulţi, nu ar exista această curioasă dialectică a victoriei şi a înfrângerii. Merităm deci, cu prisosinţă, să trăim şi să facem umbră pământului. „Nu merit să trăiesc mărunt!“ — asta poţi s-o spui, dar nu ca o autoexcludere, ci ca o excludere a mărunţişului din viaţa ta. Astfel se va micşora auto-culpabilizarea, şi prin aceasta vei deveni mai puţin sugestionabil.
Adaptare la real. Cunosc cazul unei fete ce avea un prieten pe care îl idealiza, un om cu reale calităţi. Relaţia durase mult, verificată în timp ca armonioasă şi bună. Ei bine, într-o zi fata descoperă că acel prieten o înşeală. A fost şocată, prăbuşită. Cum ar trebui privită din exterior această situaţie? Să ne pară rău că ea a descoperit faptul? Observaţi că deodată, dintr-un om „ideal“, individul a devenit mizerabil şi rejectabil. Tânăra nu l-a mai putut suferi, şi în plus a făcut o depresie psihică.
Dar cum o putem ajuta pe această tânără femeie? O depresie „nerezolvată“poate să provoace multe stricăciuni în viaţa unui om. Deci cum o putem ajuta? În primul rând, putem să-i incităm adaptabilitatea. Ea deocamdată se află în stadiul când nu vrea să vadă pe nimeni, nu mănâncă, se închide în sine, tocmai a depăşit un episod suicidar. Va trebui să-i stimulăm adaptabilitatea; răul vine în primul rând din neadaptarea ei. Un adaptat ştie că fiinţa umană are atâtea moduri de a se conduce, încât poate oferi oricând surprize; şi ştiind aceasta, posibilitatea de a fi luat prin surprindere scade.
Râvnim la ideal, dar ne adaptăm la real. Când suferi crunt şi când te crezi victimă, ca prim auto-diagnostic şi prim-ajutor să-ţi spui ferm; „Sunt un neadaptat!“ Luare de cunoştinţă care trezeşte resursele adaptării…
Până una–alta, tânăra în discuţie, care a făcut o depresie puternică şi s-a izolat total, se vădeşte a fi o persoană care nu luptă. În cazuri din acestea se luptă. Pentru un partener lupţi — fie lupţi ca un om care vrea să-şi modifice partenerul, fie lupţi ca acele femei care nu sunt interesate să îşi modifice partenerul, ci numai să-l aibă. Ele nu îl vor numaidecât îmbunătăţit, ci îl vor al lor! Altele îl vor îmbunătăţit! Ei bine, îmbunătăţeşte-l! Natura umană este supusă căderii; partenerul tău ideal ar putea să te înşele chiar mâine, deoarece natura umană este supusă căderii, deoarece omul are instincte şi deoarece tu nu lupţi.
Acum 3 ani, un cunoscut mi se plângea că are dificultăţi în relaţia cu sexul opus şi că are impresia că nu este plăcut, deşi el este o persoană arătoasă. În puţinele întrevederi pe care le-am avut, mi-am dat seama că dificultatea lui venea din neîncrederea în sine, sentiment care „cheltuia“, sau, mai bine zis subestima, o calitate pe care el o avea. Întrebându-mă el de ce unii au succes, cum de reuşesc să producă un soi de fascinaţie asupra celor din jur, eu i-am spus că primul secret al fascinaţiei lui naturale este abstinenţa sexuală. El atunci a aflat că avea această calitate şi nu şi-o valoriza din cauza neîncrederii în sine. El o avea, cumva, dintr-o frustrare şi dintr-o neîndemânare totală de a stabili o relaţie cu sexul opus. Deodată, a aflat că posedă un tezaur, ceva care ar fi putut să-l ajute la îmbunătăţirea relaţiilor cu lumea. Această descoperire, că abstinenţa sexuală produce fascinaţie în chip natural, l-a ajutat să se lumineze. I-am explicat că doar neîncrederea îl făcea să se ferească. După un timp am observat că terapia dăduse asemenea roade, încât tânărul avea tendinţa să devină un Don Juan. Şi atunci a trebuit să indicăm o altă „terapie“, este vorba de practica autocontrolului. Fiind o persoană inteligentă, discuţia a avut şi de această dată efect.
Un alt exemplu… Cunosc o femeie, mai trupeşă, care l-a un moment dat, ca să slăbească, a început să ţină dietă severă, trăind doar cu apă. Ei bine, într-o zi a venit şi mi-a spus: „Mă îngraş din apă chioară!“. Când spui: „mă îngraş din apă chioară“, deja ai introdus în subconştient un program de îngrăşare. De ce însă la alţii nu „prinde“ acest program? De ce acest program nu funcţionează în toate cazurile?
Iată de ce: subconştientul nu primeşte programele, din cauză că, probabil, nu se simte destul de vinovat! În cazul particular de care vorbeam, este vorba de „vinovăţia“ de a fi gras sau slab. Persoana care spunea că se îngraşă cu apă rece avea un complex de auto-învinovăţire, iar acest complex crea sugestibilitate. Iată de ce această formulă putea să treacă direct în subconştient, iar dacă trece în subconştient, ea devine act. Dacă şi-ar fi zis: „slăbesc mâncând tone de pâine pe zi“, ar fi slăbit, pentru că, la cât de complexată era, subconştientul ar fi preluat orice program. Să credem atunci că toţi complexaţii preiau uşor programe? Da, mai ales cei care au un complex al auto-învinovăţirii.
Persoana despre care vorbeam se îngrăşa din apă rece — nu mânca mai nimic, ţinea post, dar era convinsă că se îngraşă cu apă rece şi mereu în mintea ei exista acest program. Şi cum în mentalul ei erau suficiente prejudecăţi, plus labilitatea — ea era foarte sugestionabilă — „programul“ de îngrăşare cu apă chioară era preluat imediat.
Iată de ce este esenţial să ne purificăm ancestrele şi mentalul — pentru această rezistenţă la programe aleatorii. Oamenii purificaţi sunt oameni foarte rezistenţi. Pe aceştia nu numai că blestemul nu-i atinge, undele mentale ale celor frustraţi sau ale vrăjitorilor nu îi ating, dar nici propriile lor superstiţii, nici propriile lor programe negative nu au efect! Mintea este un mecanism atât de subtil, încât nu ştii când intră răul, când s-a tradus un gând în act. De aceea Hristos spunea: „Vegheaţi neîncetat!“. Neîncetat trebuie să faceţi ceva pentru purificarea sorţii, pentru purificarea subconştientului, pentru că programul rău intră uşor în subconştientul nepurificat, deci vulnerabil.
Odată purificaţi, nimic malefic nu va intra în noi. Putem să asistăm chiar şi la exorcizările de la Sihăstria şi programele malefice nu vor intra în noi. Cazurile de posedare (cel puţin cele cercetate de noi) sunt programe distructive, nu sunt drăcuşori cu corniţe şi codiţă; sunt programe care pot intra în subconştientul tău dacă mintea este năpădită de conflicte.
Care sunt soluţiile de purificare a sorţii, terapiile? Indicăm patru categorii de soluţii:
a). Luarea la cunoştinţă, sistematică şi îndrumată. Mărturisirea, euharistia: cu un duhovnic sporit. Recursul la psihanaliză, când este cazul. Acestea sunt procedeele insight, de aflare a cheiţei conflictului.
b). Mai sunt procedeele holistice, profunde, dincolo de concepte. Cum ar fi protopostura, ca stabilizare mentală şi afectivă. Iar mai presus de toate, Oratio mentis. Toate sunt soluţii de restaurare a minţii, prin dizolvarea conflictelor, a impurităţilor. Acestea sunt marile soluţii; liniştirea minţii, lăsarea la o parte a tuturor întrebărilor dizolvă impurităţile…
În cazul tinerei femei de care vorbeam mai înainte, adaptabilitatea va spori când va înceta să îl acuze pe prietenul ei (de care, de altfel, s-a despărţit) că este un netrebnic, un păcătos. Osândirea ei sporeşte meritul lui. Cel osândit creşte, iar ea, osânditoarea, suferă. Ea nu ştie să lupte, şi atunci îl descalifică şi pe el — face, deci, două rele. Una că nu luptă şi a doua că osândeşte un om, ceea ce otrăveşte.
Vorbirea de rău a unui om otrăveşte mintea celui care vorbeşte, după care produce perturbări în câmpul lui. Pe un om sau îl îndreptăm sau îl evităm, iată adaptarea. Sigur, există o suferinţă până când intervine înţelegerea acestui fapt, dar suferinţa este exact ceea ce ascute simţul luptei şi naşte strategiile cele mai bune.
Totuşi, când suferim suntem în greşeală. Un om care suferă este un om în greşeală. Poate o să spuneţi: „Săraca fată, după ce că a fost înşelată, tot ea se află în greşeală?“… Da, ea se află în greşeală. El se află în păcat şi cine ştie în ce mod se va întoarce acest păcat asupra lui! El se află în păcat, dar fata se află în greşeală, iar greşeala este mare cât păcatul!
De unde putem atunci să ştim că ne aflăm în greşeală? Din faptul că suferim. Ori de câte ori suferi, e din cauza neadaptării tale şi din cauză că greşeşti undeva. Natura te-a înzestrat rău undeva, şi atunci ţi s-a dat o încercare ca să ştii, ca să lucrezi pentru tine, să pui la punct o neputinţă. „Nu mă culpabilizez, nu atac şi nu desfiinţez!“ — iată formula. Astfel răul va fi limitat.

Vasile Andru

Read more...

Puterea cuvintelor

Cuvantul e cea mai puternica unealta pe care o are omul. Cuvantul reprezinta manifestarea fiintei noastre spirituale, scanteia divina din interiorul nostru.
Cuvantul nostru poate crea cel mai frumos vis si realitate, dar poate si sa distruga tot ce exista in jurul nostru. De aceea, folosirea gresita a cuvantului creeaza iadul pe pamant. Orice putere creatoare folosita rau, nepotrivit, poate deveni putere distructiva. Cuvantul nostru este magie pura, iar folosirea lui gresita poate deveni magie neagra. Cuvatul vorbit sau scris este atat de puternic incat un simplu cuvant poate schimba o viata sau poate distruge vietile a milioane de oameni. Un cuvant negativ poate fi un blestem, iar adesea oamenii folosesc cuvantul la fel ca magicienii, blestemandu-se inconstient unii pe altii. Noi ii blestemam adeseori pe altii prin parerile care le exprimam. De exemplu, daca ne intalnim cu un prieten si ii spunem: “ai o paloare pe fata care se intalneste numai la oamenii bolnavi”, daca el va asculta aceste cuvinte si va fi de accord cu ele se va putea imbolnavi.
Aceasta e puterea cuvantului. Oamenii care au un nivel ridicat de spiritualitate sunt foarte rezistenti la blesteme si la undele mentale ale altora.

Cel mai adesea folosim cuvantul pentru a ne imprastia emotiile noastre otravite, pentru a ne exprima furia, gelozia, invidia sau ura. Cuvantul e cel mai pretios si mai puternic dar pe care il are umanitatea, dar noi il folosim si impotriva noastra. Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat omul, cea mai teribila si mai puternica este cuvantul nepotrivit care poate sa distruga fara sa lase urme. Noi ne atacam in permanenta prin cuvinte si ne omoram unul pe altul in mod sistematic, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru.

Aceasta practica a devenit cea mai rea dintre toate formele de magie si a fost numita barfa. Barfa, desi pare atat de inofensiva, ne altereaza si scurteaza viata, ne distruge fizic si spiritual, fiindca in permanenta ne ruineaza sufletul si trupul. Barfa e un act de magie neagra si este foarte rea, deoarece este otrava pura. Cu totii am invatat cum sa barfim acceptand barfa altora, socotind ca aceasta este o modalitate normala de comunicare. Barfa a devenit o forma curenta de comunicare in societatea umana. Barfa si gandurile urate pe care le genereaza reprezinta un frecvent traumatism aplicat omului la care ne- am gandit.

De cele mai multe ori noi cream o otrava emotionala proprie prin folosirea unor cuvinte ca: sunt gras, imbatranesc, imi cade parul, sunt prost, nu voi fi niciodata perfect, nu voi reusi…etc. Astfel, noi materializam aceste cuvinte in realitatea noastra sau mai bine zis impotriva noastra. De aceea, important este sa intelegem ce este cuvantul si ce putere are el. intreaga lume poate sa barfeasca in legatura cu noi, insa daca noi nu punem la suflet, nu dam crezare, vom deveni imuni la barfe. Daca cineva ne trimite in mod intentionat o emotie otravita, dar noi nu o luam la modul personal, ea nu ne va afecta.

Cand omul nu accepta emotia otravita aceasta se intoarce asupra celui care a trimis-o si-l afecteaza direct. Gandul si cuvantul pun in miscare vibratiile ce se propaga in cercuri din ce in ce mai mari, pana ce imbratiseaza intregul univers, dupa care ele se intorc la noi tot atat de sigur ca atunci cand le-am emis. Gandul e o energie pura, care nu moare niciodata. Sa ne ferim mintea de gandurile rele despre ceilalti si sa ne asumam intreaga responsabilitate asupra sentimentelor, gandurilor si cuvintelor noastre.
In cuvinte se afla puterea si energia create de gandire. in ziua in care omul va intelege ca are puterea de a-si schimba viata prin cuvintele create de gandire, atinge maturitatea. Gandurile si cuvintele sunt niste transmisii energetice care in functie de incarcatura lor, adica de frecventa lor joasa sau inalta, ne pot face rau sau bine.

La fel se intampla si in cazul cuvintelor scrise. De aceea, este bine ca la capul patului in care dormim sa nu tinem carti care relateaza despre nefericiri, violente, crime etc. Aceste bombardamente informationale continute in carti sunt preluate in starea de veghe sau de somn, afectand intr-o masura foarte mare organismul uman. Dupa o vreme ne simtim rau, obositi, avem cosmaruri, stari deprimante, comportamente bizare si violente.

Cuvintele pot vindeca

Iubirea e cuvantul care se apropie foarte mult de cuvantul Dumnezeu ca influenta vibratorie si se cunoasc mii de vindecari, care au fost realizate prin folosirea lui. Orice boala cunoscuta cedeaza locul puterii sau puterii iubirii pe care o emitem. Noi putem influenta in mod subtil pe cei aflati in preajma noastra, prin energia pozitiva sau negativa pe care o emitem. Gandurile si sentimentele negative sunt asemenea unor arme puternice care pot cauza pagube considerabile. Daca uram pe cineva din adancul inimii si trimetem spre el ganduri negative putem contribui la distrugerea lui.

in vindecarea de la distanta grupurile de tamaduitori se roaga pentru cei aflati departe de ei. Ei trimit ganduri pozitive spre cel bolnav si prin acestea se produce vindecarea. Orice cuvant are o frecventa vibratorie. De aceea, e benefic ca omul sa utilizeze numai cuvinte de inalta vibratie. Fiecare cuvant atrage o energie asupra celui care il exprima si energia e in raport cu vibratia cuvantului. Sa evitam permanenta emiterea de ganduri de vibratie joasa ca: ganduri de ura, invidie si de razbunare. Cuvintele sunt cartile noastre de vizita in plan subtil. Cu cat cuvintele sunt mai alese si mai inalt vibrationale, cu atat cel care le utilizeaza e un spirit evoluat, o fiinta de inalta vibratie spirituala.

Cuvintele de vibratie joasa

Cu cat vibratia cuvintelor e mai joasa cu atat fiinta care se manifesta astfel dovedeste ca e un spirit involuat, un om de vibratie joasa. O vibratie joasa inseamna o functionare la nivel coborit a celui care o are. Vibratia joasa se recunoaste dupa starea pe care ti-o da: de tensiune, de teama, de boala, de nemultumire, de nefericire. Omul devine astfel o victima sigura a energiilor de vibratie joasa pe care le emite.
Majoritatea oamenilor nu fac decat sa critice si sa blesteme pe cei care ii guverneaza. Sub influenta acestor ganduri negative si rau facatoare guvernantii sunt impinsi sa ia decizii gresite pentru tara si greselile lor cad asupra intregului popor. Iata deci ce forta distructiva se poate realiza atunci cand oamenii gandesc negativ, in mod colectiv, la o anumita persoana. Sa binecuvantam pe marii initiati si calugari care emit in permenenta vibratii mentale foarte pozitive prin care salveaza omenirea de la autodistrugere. Toate cuvintele pe care le rostim sau gandim creeaza realitatea noastra, se materializeaza . Gandurile sunt ca niste fiinte vii, caci ele poarta in univers informatia furnizata de noi insine. Ele reprezinta cea mai vie si subtila forta a omului.

Orice fraza e formata din cuvinte, constituind o grupare informational- energetica , asemenea unui organism viu care traduce in fapt informatia persoanei careia i-a fost adresata fraza. Ea nu primeste mesajul asa cum il concepem noi, ci sub forma unei energii pe care o decodifica in felul sau propriu. Cuvantul rostit are o mare putere intrucat ii dam energie din corpul nostru ca sa-l facem sa lucreze. De aceea, trebuie ca mai intai sa alegem cuvintele si apoi sa le dam putere. Gandul poate fi forta dinamizatoare din spatele cuvantului rostit si astfel ii dam putere. A te teme de cuvintele negative auzite la altii despre tine inseamna a le spori energiile si astfel influenta lor negativa asupra ta va creste.

Daca cuvantul e rostit intr-o doara sau fara forta gandului, el nu ajunge sa se implineasca, dar tot poate produce rau daca este negativ. Orice cuvant negativ adresat unui om reprezinta un atac energetic asupra lui, cu efect de bumerang, amplificat si asupra noastra. Efectul gandurilor si cuvintelor noastre bune sau rele revin la noi cu siguranta cu care le-am emis in mod amplificat. Cand esti lovit cu vorba doare mai mult decat daca esti lovit cu mana sau cu piciorul. Cuvintele sunt energii cu modulatii aproape infinite, care produc efecte devastatoare in timp asupra corpului subtil al fiintelor umane.

Astfel, ne atacam, ne facem rau si ne omoram unul pe altul in mod sistematic, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru. Multi oameni au obiceiul de a rosti blesteme pentru orice fleac, ei isi blesteama parintii, copii, vecinii, prietenii, de a apela la vrajitorie sau magie neagra…. Este un obicei foarte rau, fiindca vorbele creeaza conditii ca nenorocirile sa apara. Un cuvant este o racheta ce parcurge spatiul si care in trecerea ei declanseaza forte, agita entitati si provoaca efecte ireparabile. De aceea s-a spus: inainte de apusul soarelui impaca-te cu fratele tau. Acest lucru inseamna ca trebuie rapid sa reparam raul facut celorlalti.
Cand ne gandim la cineva se creeaza un canal energetic intre noi si omul la care ne gandim. Energia cuvintelor rautacioase – cu incarcatura negativa – aruncate asupra unei persoane, precum si intensitatea cu care au fost rostite, au efecte devastatoare, in timp, asupra corpurilor subtile si ale aurei acelui om si lucreaza asa cum au fost adresate. De fapt, orice cuvant sau gand bun sau rau poarta in el informatii ce duc la energiile pe care le formeaza. Astfel: acolo unde se duce atentia se duce si energia. Important e ca energia si informatiile trimise sa fie pozitive.

Posibile solutii

Pentru ca incepand din acest moment sa nu mai facem rau nici unei fiinte din univers, nici macar cu gandul, trebuie sa avem in vedere urmatoarele:
Nu emiteti niciodata pretentii fata de nimeni si nimic, nu faceti nici un repros nimanui. Nu reprosati nimic nici destinului, nici trecutului, nici oamenilor. Nu uitati ca orice repros al tau reprezinta un program de distrugere a aceluia spre care il adresati. Efectul va fi mai mare daca persoana respectiva este intr-o stare de vulnerabilitate energetica. La om si sufletul se deschide prin spate. Tot ce vei rosti in urma omului, totul se va implini. De aceea, daca ati rostit in urma cuiva un blestem, veti continua in subconstient sa rostiti acest blestem oricarei persoane care v-a intors spatele, inclusiv propriilor vostri copii. De aceea, la toti cei care pleaca de la noi sau cu care ne intalnim sa le transmitem numai lumina, iubire si armonie. Daca nu facem acest lucru, prin subconstient vom transmite dezaprobare, suparare sau iritare.

Vorbirea de rau a unui om otraveste mintea celui care vorbeste, dupa care produce perturbari in campul lui energetic si intra in suferinta. Cand omul se gandeste la cineva nu prea frumos, are loc conectarea de energii negative comune si chiar fara a-i dori raul poti sa il produci.

Una din legile universului e aceea de a nu face rau unei persoane nici macar cu gandul. Cand cineva gandeste ca se poate intampla ceva rau lui insusi sau altcuiva, el atrage toate nenorocirile asupra destinatarului si cu cat acestea sunt reprezentate in mod real, cu atat mai mare e raul pe care il provoaca. Nu raspundeti raului cu rau sau ocarei cu ocara, ci dimpotriva binecuvantati. Cand binecuvantam dam si primim in acelasi timp. Oferind pace si iubire, acestea se intorc la noi insutit. Nu se raspunde la ura si la rautate cu rautate, ci cu ganduri de iubire si lumina, chiar daca ne vine greu s-o facem. De aceea mii de oameni se autodistrug in mod inconstient, deoarece se hranesc in permanenta cu fructele putrede ale gandirii negative.

Prin ura, rautate si furie nu vei rezolva niciodata nimic. Numai iubirea recompenseaza . Ura face mai multe ravagii semenilor nostri decat pe campul de lupta. Oamenii se ucid intre ei mai degraba cu vorba decat cu fapta. Antidotul urii este iubirea si iertarea. Frica, indoiala, orice gand negativ sunt nocive, toxice si autodistructive.

Cand te simti vinovat in ganduri, vorbe sau fapte fata de cineva e important sa-ti ceri iertare in fapt sau macar in gand respectivului. Fa-o pentru tine. Sa nu te preocupe reactia celuilalt.

Oricand aveti ganduri “negre” despre o persoana, aduceti-va aminte sa comutati butonul si sa va rugati pentru sanatatea ei si sa-i trimiteti ganduri de lumina si iubire. Un om nervos, care are tensiunea ridicata, explodeaza in torente de cuvinte, in lamentari, intr-o agresivitate necontrolata care ii va afecta pe cei apropiati sau mai indepartati care vor prelua inconstient energiile negative pe care acestale emana. Asa se explica bolile copiilor care sunt extrem de sensibili la certurile parintilor sau ale subalternilor si ale colegilor care au un sef/coleg coleric. De asemenea, toate obiectele din jur se impregneaza cu energiile negative emise, devenind aducatoare de probleme pentru toti ce stau mediul respectiv, inclusiv pentru cel/cei care le-au provocat. Atunci cand ne pierdem controlul, noi spunem si facem lucruri pe care nu am fi dorit sa le spunem si sa le facem. De aceea e atat de important sa devenim
impecabili in gandire, in vorbire, adica sa gandim pozitiv si sa spunem numai cuvinte pozitive.
De regula, noi eliberam otrava noastra emotionala asupra persoanei despre care credem ca este responsabila de nedreptatea comisa asupra noastra. De fapt, noi suntem dispusi sa ne descacam otrava asupra oricarei alte personae, vinovate sau nu, numai sa scapam de ea. De multe ori o trimitem asupra copiilor care sunt prea lipsiti de aparare si astfel se nasc relatii abuzive verbale si faptice. Oamenii mai puternici fizic si psihologic abuzeaza de cei slabi, caci simt nevoia sa scape de aceasta otrava emotionala negativa, aruncand-o asupra acestora.

Daca tu consideri ceva ca fiind rau acesta devine rau in mod automat. De aceea se spune: devii ceea ce gandesti . Tot ce gandim se materializeaza in existenta noastra. Omului i se intampla tot ce gandeste. Daca accepta in gand si in mental boala si batranetea, de acestea va avea parte mult mai repede decat ar fi firesc. Gandul rau il infaptuim: intai in noi, pe plan mental, prin simplul fapt ca il acceptam si ne hranim cu el si apoi in afara spre victima spre care a fost directionat.

Samanta tuturor faptelor tale se gaseste in gandurile si vorbele tale. Daca gandesti si spui “nu pot sa-l sufar pe cutare”, de fapt il ataci la nivel energetic subtil si ceea ce sunt ganduri si vorbe repede ajung fapta. De aceea nu e bine sa spunem lucruri agresive sau vorbe care ranesc pe altii. Calomniind o persoana in fata altora sau uneltind impotriva ei o ataci la nivel energetic subtil.

Toate bolile fizice sunt expresia unor ganduri eronate si dispar odata cu corectia de rigoare.

Dupa cum crezi asa va fi. Convingerile omului influenteaza si creeaza realitatea. Sa crezi pe deplin in tot ce vrei sa realizezi. Sa simti ca deja ai primit sau vei primi curand. Aceasta atrage foarte repede spre tine rezultatul dorit.
Sa nu emiti niciodata opinii de genul: sunt gras, slab, urat imbracat, sarac etc, caci trimiti catre tine sau catre altii energii si informatii negative ce au ca rezultat ca ei vor gandi la fel despre ei insasi ori despre altii si ceea ce vor gandi nu va intarzia sa se materializeze. Sub nici un motiv sa nu spui cuiva: esti lenes, esti prost, esti nemernic, nu esti bun de nimic etc., fiindca toate acestea creeaza sau amplifica in el cusurul ce i se reproseaza. Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, a dori raul oamenilor apropiati.

Sinceritatea este cheia. Sa cauti sa exprimi mereu, prin cuvint, numai ceea ce simti si crezi din tot sufletul ca este adevarat. Sa alegi sa faci numai ceea ce este in deplin acord cu idealul tau. Sa fii tu insuti in tot ce gindesti, afirmi si intreprinzi. Iar ca sa ajungi la asta, trebuie sa cauti permanent sa te cunosti pe tine insati/insuti, sa-ti clarifici idealul, sa renunti la ideile inutile si daunatoare, cu alte cuvinte sa devii mereu mai intelept. Este cea mai mare realizare a vietii unui om, pe care o poate comunica apoi si celor din jur, chiar fara cuvinte, numai prin ceea ce este.

de Eugen Dita

Read more...

Icoanele "duble" din Rusia

Anii comunisti, de prigoana anticrestina, au fost uitati si in Rusia. Intoarcerea oamenilor catre credinta este la fel de intensa ca-n Romania, si tot ca la noi, rasplatita dupa masura, prin miracole care sa le intareasca oamenilor nadejdea in Dumnezeu. Intre ele, un loc aparte il ocupa icoanele "duble", a caror imagine apare si pe sticla care le inveleste. Asezat sub ochiul critic al cercetarii stiintifice, misterul nu se lasa dezlegat *

Aparitie miraculoasa

Era prin anii '20 ai secolului trecut cand, vestea ca intr-un catun din stepa ruseasca, pe fereastra unei case, isi facea aparitia chipul Maicii Domnului ajunsese si la Moscova. Intrigate (represiunile si persecutiile religioase erau pe atunci in toi), oficialitatile au trimis o comisie sa vada despre ce este vorba. Localnicii au confirmat: da, in fiecare zi, Maica Domnului aparea pe geamul ferestrei. Se intampla pe inserat, atunci cand pe drumul de langa casa trecea, intorcandu-se de la pasune, ciobanul cu turma lui de oi. Imediat ce se facea auzit clinchetul clopoteilor de la gatul mioarelor, fereastra incepea, parca, sa prinda viata, prin aparitia, intai abia perceptibila, apoi din ce in ce mai clara, a chipului Maicii Domnului. Satenii se obisnuisera deja cu miraculoasa si imbucuratoarea aparitie, asa ca se adunau, seara de seara, in casa cu pricina, pentru a celebra o minune asa de mare, cu rugaciuni si evlavie.

Hotarata sa rezolve "problema", comisia de la centru a analizat sticla: era curata, nici urma de vreo imagine pe ea. Desi n-au dat crezare celor relatate, au asteptat, totusi, pana spre seara. Din momentul in care au rasunat clopoteii de la grumazul oilor, vestindu-le apropierea, pe geam a inceput sa se contureze discret, dar destul de vizibil, o imagine. Cu cat se apropia turma de oi si sunetele de care era insotita erau tot mai puternice, cu atat devenea si chipul de pe fereastra mai clar, pentru ca in cele din urma sa spulbere orice urma de indoiala: imaginea de pe geamul ferestrei era a Maicii Domnului din Kazan, una dintre cele mai iubite icoane din Rusia. Dupa care, pe masura ce oile se departau, imaginea se tot estompa, disparand in cele din urma, la fel de misterios dupa cum aparuse. Scepticii trimisi de la "centru" au privit din nou geamul. Era curat. "De unde aveti sticla?", se repezi cu intrebarea unul dintre ei. Stapanul casei o luase dintr-un conac devastat si abandonat. "Si sticla unde era?", a continuat iscoditor interogatorul. "Acoperea o icoana". "E clar. Vopseaua s-a evaporat si a influentat sticla, a avut loc o reactie chimica. Imaginea apare cand soarele se apropie de asfintit si razele lui lumineaza sub un anumit unghi", explica el cu emfaza, fara a-i mai asculta pe localnicii care sustineau ca imaginea sfanta aparea si in zilele ploioase, cand astrul zilei era ascuns dupa nori. Sticla geamului cauzatoare de zvonuri perturbatoare a fost confiscata si, fara indoiala, distrusa. Localnicii au ramas insa pana azi cu convingerea ca au fost martorii unui miracol adevarat.

Maica Domnului de la Vedenskaia

In vara anului 1993, inchinandu-se in fata icoanelor din biserica manastirii "Vedenskaia" (Intrarea Maicii Domnului in Biserica) din Kiev, egumenul Damian a observat ca una dintre ele, care o infatisa pe Maica Domnului cu pruncul Iisus, se cam intunecase. I s-a parut ciudat, caci nu trecuse decat un an de cand fusese redata in buna stare manastirii, de schimonahia Teodora, care o pastrase ca pe o comoara, in toti anii cat biserica fusese inchisa. Deosebit de frumoasa, asezata intr-un chivot special facut pentru ea, icoana fusese pusa la loc de cinste, in stanga iconostasului. In urma observatiei facute de monahul Damian, s-a luat hotararea ca icoana sa fie restaurata. Indepartand in acest scop sticla chivotului, nu mica a fost mirarea celor prezenti, cand au observat ca, de fapt, icoana era la fel precum o stiau, tonalitatea culorilor fiind neschimbata, doar sticla ce-o acoperea nu mai era aceeasi. Pe luciul ei aparuse o dublura a Maicii Domnului din icoana, o imagine usor argintie, precum cea a negativului unui film. Un fenomen nemaiintalnit. Cum a fost posibil? S-a cerut parerea oamenilor de stiinta. Cu binecuvantarea mitropolitului, cercetatorii s-au lansat in descifrarea misterului.

Pornind de la ideea ca ar fi un fals, au analizat icoana, au examinat imaginea de pe sticla, au luat mostre de vopsea de pe cea dintai si particule din substanta depusa pe cea din urma si le-au studiat la microscop. Nici vorba de urma vreunei pensule! Imaginea aparuta in mod inexplicabil pe interiorul sticlei chivotului este nefacuta de mana omeneasca, a fost prima concluzie. N-a trecut mult timp si egumenul Damian ii invita din nou la manastire pe cercetatori. Pe noua sticla ce acoperea icoana, de data aceasta pusa la o distanta mai mare, se imprimase din nou chipul Maicii Domnului. Un an de zile le-a trebuit specialistilor ca, in urma unor analize amanuntite si a unor indelungi dezbateri pe marginea lor, sa-si decline competenta, afirmand ca, "deocamdata", stiinta nu poate explica fenomenul. Sticla pe care s-a imprimat chipul Maicii Domnului, considerata icoana nefacuta de mana omeneasca, a fost inramata si depusa, si ea, spre inchinare. Se spune ca cei care au ganduri tulburi, cu greu se pot apropia de ea, o forta necunoscuta respingandu-i si facandu-i sa scoata tipete ciudate. In 1995, Sfantul Sinod al Bisericii Ucrainene a hotarat ca cele doua icoane, Maica Domnului si "dublura" ei, sa fie trecute in randul icoanelor facatoare de minuni.

Mucenicii imparatesti de la Ekaterinburg

Incepand cu 1990, mass-media din Rusia informa frecvent despre unele fenomene inexplicabile in spatiul ortodoxiei ruse, motiv pentru care s-a considerat oportuna alcatuirea unui grup de experti, subordonat Patriarhiei din Moscova, care sa le examineze. In 2002, comisiei i-au fost trimise spre examinare Icoana Mucenicilor Imparatesti din biserica "Nasterea Domnului" din Ekaterinburg, impreuna cu sticla chivotului pe care aparea distinct imaginea icoanei. S-a intreprins o cercetare fara precedent, la care si-au adus contributia specialisti din diverse domenii: fizica, criminalistica, energie nucleara, arta fotografica, fizica atomica, biologie, restauratori de opere de arta. Si s-au convins ca substanta depusa pe sticla chivotului nu se regaseste, nici in materialul de suport pe care a fost pictata icoana, nici in vopselele folosite, nici in lacul protector ce le acopera. "Reactia poate fi admisa, ramane insa de neinteles de ce apare IMAGINEA", marturisea intr-un interviu Pavel Florenski, presedintele acestui organism. "Daca ar fi avut loc un proces de evaporare-condensare, sticla s-ar fi acoperit cu un strat uniform. Pe cand asa, apare o imagine anume, foarte clara. Nu s-a gasit nici o explicatie".

Secretul unui pin

Un alt "fenomen neobisnuit", de care s-a ocupat comisia de experti din Moscova, trecandu-l tot in randul celor "miraculoase", a fost semnalat de catre Iuri Koshelev, in urma unei intamplari petrecute in gospodaria lui.

Icoanele

Era in 1996, intr-o zi friguroasa de noiembrie, mult diferita de oricare alta, dupa cum avea sa se dovedeasca. Iuri
umpluse de ceva timp cuptorul cu lemne si le daduse foc. Cu vatraiul in mana, banuind ca ar fi momentul sa imprastie carbunii incinsi, deschise usa cuptorului. Palalaie mare, cum era si de asteptat. L-a surprins insa faptul ca o bucata de lemn nu se lasase nicicum atinsa de flacari, ca celelalte. "De ce oare?", s-a intrebat el nedumerit. Lua lopata si-o scoase afara sa vada ce anume a impiedicat-o sa arda. A inmarmurit: lipita de bucata de lemn, facand corp comun cu ea, se afla o icoana. Cu gesturi precaute, ca sa nu sfarame ceva, a sters-o cu grija cu un prosop. Stralucea, de parca n-ar fi fost scoasa din cuptorul cuprins de flacari. O mica icoana de alama, de doar 9 pe 10 cm, infatisand-o pe Maica Domnului.

Se cuibarise atat de bine in structura lemnului, incat Iuri n-o observase cand despicase butucii, taisul toporului alunecand pe langa ea. Partasa la neobisnuita intamplare, sotia lui Iuri a scotocit prin toata stiva de lemne si a gasit, spre surprinderea ei, si cealalta bucata de lemn in care fusese inchisa icoana, anume, chiar partea de care fusese lipit chipul Maicii Domnului. A fost usor de recunoscut, caci chipul de pe icoana se imprimase in cele mai mici detalii in structura lemnului.

Asa un eveniment, petrecut chiar sub ochii lui, nu putea fi tainuit, s-a gandit Iuri. Mai ales ca si-a amintit si ce-i spusese in copilarie evlavioasa lui mama: "Cand gasesti o icoana, se cuvine s-o daruiesti unui sfant lacas". Ducand icoana la Manastirea Yuriev, nu departe de Novgorod, omul a avut parte de o noua surpriza: icoana gasita de el era, de fapt, Icoana Maicii Domnului "Rugul aprins". Abia atunci a inteles Iuri de ce nu s-a lasat bucata de lemn mistuita de foc. Din inalta pretuire, icoanei i s-a facut un chivot special si a fost depusa, spre inchinare, in biserica manastirii. O valoare deosebita se considera a avea si bucata de lemn pe care s-a imprimat imaginea Maicii Domnului, considerata "icoana nefacuta de mana omeneasca". Si aceasta este pusa intr-un chivot si asezata la loc de cinste, in biserica din Iuja.

Cum a ajuns icoana in cuptorul lui Iuri? Cumparase busteanul de la un depozit. Se stia ca era trunchiul unui pin batran, ce crescuse pe locul unde candva fusese un cimitir, in perimetrul caruia, in 1920, se construise o capela. Dupa doar 4 ani, capela a fost daramata, iar cimitirul facut una cu pamantul. Pinul, vlastar tanar pe atunci, scapase ca prin minune. Peste cateva decenii, in timpul unei furtuni, a fost lovit de fulger, din care cauza se uscase apoi, si a fost taiat. Cum a ajuns icoana in trunchiul pinului? Se spune ca atunci cand a fost distrusa capela, cineva ar fi fixat icoana in arbore. Cu o intelepciune mai presus de cea a multor oameni, pinul a imbratisat icoana ca pe o pretioasa comoara, ascunzand-o privirilor hulpave ale vanatorilor de icoane, pentru a le-o reda apoi credinciosilor, care au atata nevoie de semne ceresti.


Sursa:FORMULA AS

Read more...

Evolutia iubirii

In cele ce urmeaza vor fi prezentate diverse niveluri de experimentare si de raportare la iubire. Aceste trepte toate sunt integrate pe calea continua a sufletului care se angajeaza sa invete plenitudinea iubirii constiente pe planeta Pamant.

Toate etapele sunt perfecte in sine, sunt necesare si foarte valoroase. si fiecare aspect nou, mai extins, mai pur si mai constient al iubirii se bazeaza pe cele de dinainte si in mod obligatoriu le cuprinde in sine pe acestea. si toate ne sunt daruite din IUBIREA ABSOLUTA a lui Dumnezeu pentru noi, COPIII SAI IUBITI !


1. Primul nivel al iubirii este servirea inconstienta al propriului corp fizic. Acesta este un instinct animalic automat si involuntar.

2. Al doilea nivel este sustinerea familiei de provenienta si integrarea intr-un grup mai numeros (societate), unde impreuna este mai usoara si mai sigura supravietuirea fizica. in cazul animalelor acest nivel reprezinta unirea si sprijinul reciproc in cadrul stolurilor, grupurilor, haitelor etc; iar in cazul fiintei umane corespunde gintelor si triburilor.

3. Al treilea nivel deja este posibil in mod specific doar oamenilor si reprezinta unirea in alianta a mai multor triburi, neamuri, clanuri si formeaza constinta identitatii etnice. (Mai nou s-a descoperit ca sunt si unele aliante intre grupuri numeroase de animale apartinand unor specii distincte.) Egoul uman (si chiar si sufletul uman trezit) simte clar aceasta apartenenta constient sau inconstient si se raporteaza si se lasa ghidat de aspectul respectiv (egregorul).

4. Identitatea rasiala umana, respectiv identificarea cu rasa avand pielea neagra, alba, galbena si rosie. Aceste rase umane sunt in corespondenta cu elementele cosmice de baza ale creatiei (tattvele) si pana in prezent s-au dezvoltat fiecare pe cate un continent distinct al planetei. in epoca actuala, pentru prima oara in cursul istoriei cunoscute a umanitatii rasele au inceput sa se amestece atat exterior, din punct de vedere al locului geografic, cat si din punct de vedere cultural, mental, filosofic si chiar biologic-genetic. Suntem participantii procesului de sinteza si de unificare la acest sfarsit de ciclu evolutiv planetar; dar deocamdata ca si specie (Homo Sapiens Sapiens) nu suntem foarte atenti, sensibili si constienti de insemnatatea acestui fapt.

5.Pana aici in linii mari a fost vorba despre evolutia constintei si a iubirii la nivelul supravietuirii, a egoului cu accent preponderent pe diferentele specifice si limitatoare ale mentalului si ale corpului fizic, cu toate ca toate aceste nivele si aspecte exista si in domeniul sufletului ca niste etape ale trezirii. Din acest punct de vedere calea sufletului este integrarea si daruirea sincera, libera si constienta prin sacrificiul fata de o unitate din ce in ce mai mare si mai extinsa, din ce in ce mai apropiata de UNITATEA ABSOLUTA a iubirii si a constintei. TRAIREA PENTRU COMUNITATE iN LOC DE TRAIREA IN COMUNITATE. Acest salt al constintei si al iubirii marcheaza trezirea sufletului, ca semn evident si indubitabil prin care un Om adevarat se deosebeste de un animal (oricat de inteligent si eficient ar fi animalul respectiv in lupta pentru supravietuire).


Omul care simte si urmeaza iubirea se sacrifica pe sine renuntand la interesele sale individuale in interesul comunitatii mai mari caruia ii apartine. in loc de egoism la el prevaleaza abnegatia, in loc de calculele si asteptarile privind propriul avantaj omul manifesta incredere, acceptare si rabdare. Tendinta de a judeca neajunsurile si slabiciunile unor situatii sau a unor fiinte el in mod natural se raporteaza cu o dorinta reala de intelegere si isi ofera ajutorul in mod neconditionat ori de cate ori este nevoie. (in mod evident compararea acestor perechi de raportare la nivelul egoului respectiv al inimii poate continua cu multe alte exemple insa acum nu aceasta este scopul.)

Pana acum era vorba despre relatia dintre individ si societate, iar acum urmeaza relatia dintre doua fiinte umane si diferitele forme de manifestare ale iubirii dintre ei.


1. Prima oara imediat dupa nastere experimentam relatia dintre copil si parinte. Aici prin natura lucrurilor este o necesitate ca doar parintele sa fie cel care (se) daruieste constient, iar copilul sa joace in mod exclusiv rolul celui care accepta si primeste totul. El depinde in totalitate de exterior, de parinti, sub aspectele supravietuirii fizice, a sigurantei emotional-afective si al echilibrului psihic in general. si nu din cauza ca este egoist. Un nou nascut nu dispune de ego (ideea falsa si senzatia iluzorica a unui Eu separat de toata creatia) , mintea sa este curata, calma si libera. Totusi corpul are anumite necesitati pe care le solicita si daca nu le primeste cumva, atunci incepe sa se dezvolte egoul. Astfel copilul, pentru a atrage atentia asupra lui, incepe sa invete roluri care nu sunt proprii naturii sale reale. Astfel el deja nu se exprima pe Sine, a inceput sa poarte o masca, a devenit fals si si-a pierdut inocenta. Aceasta etapa cuprinde prima perioada de viata pana la varsta de 7 ani.

2. Dupa aceea in timpul adolescentei (7-14 ani) omul face cunostinta cu trei aspecte noi si foarte importante pentru el. Toate cele trei reprezinta elemente perturbatoare si impreuna sunt capabile sa genereze o criza existentiala profunda prin forta, insolitul si caracterul surprinzator si coplesitor.


A. Pubertatea, trezirea sexuala trezeste in copil energii foarte intense si necunoscute pe care nu le poate controla si astfel el devine foarte expus si in mare masura chiar subjugat de acestea. Din acest motiv nimic nu mai functioneaza asa cum el invatase pana atunci, cum a fost obisnuit. Daca pana acum el s-a descurcat cumva cu el insusi si cu viata, in acest moment el este depasit de situatie. isi pierde echilibrul interior si sentimentul sigurantei. si acest fenomen mai are si o componenta afectiva extrem de puternica si anume aparitia starii de indragostire. (constiinta comuna identifica starea de indragostire cu starea de iubire insa cele doua aspecte au origini specifice si clar distincte) Aceasta stare de indragostire este doar una din laturile dorintei divine de contopire, de fuziune, de unificare.


B. Tot acum apare si capacitatea de reflexie interioara, de atentie constienta si un anumit discernamant incipient. Copilul isi pune intrebari mai profunde despre el insusi, despre viata si despre lume. Prin acumularea tutror experientelor sale de pana acum deja are o conceptie personala despre viata si simte ca vrea sa fie liber, vrea sa poata decide singur, vrea sa isi urmeze propriile alegeri si sa actioneze liber. El doreste sa scape de tutela sufocatoare a parintilor sia adultilor dar launtric simte ca deocamdata nu este pregatit sa isi rezolve toate problemele singur si de aceea are nevoie si solicita sprijinul adultilor. si – din pacate – la aceasta varsta noi, adultii nu prea ii acordam aceasta libertate fireasca, si an general abuzam de slabiciunile colpilului nostru, profitam de avantajul pe care il avem si il manipulam il fortam, il obligam sa se alieneze. in trecutul istoric cunoscut experienta umanitatii ne arata ca in perioada adolescentei copii sunt incorsetati, obstructionati, inselati, convinsi sau chiar corupti de catre parintii lor „iubitori”. Exact ca si mai inainte, de cand s-a nascut.


C. Trezirea spontana si inconstienta a sufletului. La aceasta varsta omul incepe sa isi simte din nou propriul suflet, chiar daca de obicei nu este constient de aceasta. Totusi copilul incepe sa isi da seama launtric ce anume il atrage, ce isi doreste, ce ii place si ce fel de indeletniciri i se potrivesc la modul profund. El descopera directia de pornire pe calea fericirii sale, altfel spus sesizeaza chemarea si ghidarea sufletului sau. insa parintii sai, de obicei cu sufletul adormit, nu il inteleg, fiindca nu il pot simti sufleteste, si ei sesizeaza doar ca in exterior copilul lor se comporta neobisnuit si oarecum dezorientat. Din fericire exista din ce in ce mai multe exceptii, parinti constienti si cu adevarat demni care isi sprijina copii pe cararile alese de acestia.


Din cauza acestor trei noutati serioase copilul devine un om nou insa el nu se cunoaste pe Sine, nu este constient. Chiar daca el in mod spontan traieste si experimenteaza toate fenomenele legate de cele trei aspecte nou-venite in viata lui. Din acest motiv exista diverse sarbatori si ritualuri de initiere si de acordare a calitatii de adult (femeie respectiv barbat cu un rol si o valoare specifica in cadrul comunitatii) la popoarele care inca traiesc in natura si care sunt numite de aroganta stiintifica occidentala drept primitive. Ajutorul intregii comunitati este de un real folos si constituie o pregatire eficace a tanarului prin diverse incercari de natura sa ii dea incredere in sine si trezesc constiinta responsabilitatii sale.


Dupa aceea in perioada cuprinsa intre 14-21 de ani tanarul in mod firesc si involuntar se deschide si se angajeaza pentru a invata la nivel mental, afectiv si fizic multe lucruri care il ajuta sa devina capabil pentru viata independenta. inca este asistat de parinti si alti adulti ai comunitatii din care face parte (rude, profesori, cunostinte) in toate domeniile vietii dar el accepta ajutorul acestora in mod special doar in unele cazuri si situatii mai dificile sau de o importanta mai mare. Din pacate nici generatia adulta nu poate oferi o reteta perfecta pentru viata fericita, ei insisi fiind in lipsuri si suferinte interioare si exterioare.


in perioada actuala al inceputului de mileniu, noi, adultii trebuie sa ne deschidem sa devenim atenti si sa invatam de la copii nostrii indiferent de varsta lor, fiindca ei sosesc deja gata pregatiti pentru transformarile profunde generale care au loc acum pe planeta noastra. Noile generatii sunt mult mai treji din punctul de vedere al iubirii, al sufletului si al constientei spirituale. Ei sunt mai puternici, mai curati si mai atenti; ei aduc si impartasesc acestei lumi intelepciunea si armonia iubirii neconditionate pe care o exprima. Ei nu sunt indusi in eroare si deturnati de tentatiile care au reusit sa corupa majoritatea parintilor lor.


Ei evita in mod constient capcanele si slabiciunile ce carecterizeaza societatea noastra moderna si sunt imuni din nastere la bolile fizice si psihice afectiv-mentale care au invins nenumarate fiinte umane mai inainte. si ei vin pe Pamant doar sa ajute. Chiar si cei care s-au nascut incepand cu a doua jumatate a secolului XX au reprezentat (si reprezinta si astazi) impreuna o tranzitie importanta in acest sens, dar copiii zilelor noastre sunt in mod clar tangenti cu perfectiunea (Prima generatie de aparitie masiva a acestor suflete in epoca actuala a fost cea a hipiotilor, apoi au urmat in anii 70 copiii indigo, urmati la finele mileniului II de catre copii de cristal si respectiv in prezent de copii supranumiti COPII CURCUBEU. Aceste denumiri nu sunt intamplatoare, ele exprima configuratia aurica si capacitatile spirituale cu totul deosebite pe care aceste suflete le folosesc in mod constient in interesul intregii planete si a umanitatii.)

Ei sunt armate de invatatori intelepti si de mici incep sa ne educe, sa ne ajute si sa ne ghideze prin exemplul lor. Energiile si rezonantele specifice acestor copii, cuvintele si comportamentul lor ne aduc aminte si ne ajuta sa avem si noi incredere iar in iubirea curata, infinita si neconditionata, in perfectiunea vietii si in libertatea constienta a tuturor COPIILOR DIVINI, a noastra, a fiecarei fiinte umane.


7. si atunci (la 21 de ani) tanarul devine adult, o fiinta umana matura, puternica si independenta, capabila sa ia decizii, sa discearna si sa aleaga asumandu-si responsabilitatea pentru actiunile sale libere. Aici tanarul a pierdut deja aproape in totalitate calitatile de copil.

Din cauza accelerarii nemaiintalnite a ritmului vietii exterioare (personale si sociale) si interioare (rapiditatea cu care experientele sufletesti si spirituale se succed in constinta omului ca individ si specie) toate fazele precedente se manifesta din ce in ce mai timpuriu si acest proces inca nu a atins culmea catre care goneste. Viata pe Terra in prezent a devenit extrem de intensa si plina de valtori puternice descendente si de cai spiralate cu sens ascendent.

in orice caz de aici incolo copilul nu mai este nici inconstient si nici slab, ci a devenit un om tanar. (FEMEIE/BARBAT)


8. incepand cu acest moment ea/el incepe sa isi traiasca cu adevarat propria viata libera. Pana acum copil fiind a fost la cheremul lumii, al celorlalti oameni, etc., deoarece era inca neexperimentat, nepregatit, imatur si inconstient din punct de vedere biologic, afectiv, mental si spiritual. Nu ii fusese permis si nici nu avea capacitatea launtrica sa isi foloseasca liberul arbitrul si sa decida asupra propriei vieti si propriei fiinte. Societatea in general, dar mai ales familia unde s-a nascut a constituit un factor puternic si inevitabil care il manipula, il conducea, il folosea si la modul global il determina conform limitelor deja stabilite si stipulate prin ansamblul legilor scrise si nescrise.


9. si doar aici, in aceasta perioada a vietii sale interioare si exterioare pot apare diversele relatii libere cu ceilalti oameni, in conformitate cu sentimentele, viziunea si alegerea sa.

Si va avea cunostinte, amici si colegi. Aceste interactiuni sunt relativ superficiale, bazate pe aspecte pur exterioare, formale si lipsite de aproape orice responsabilitate. Ele au loc din cauza unor coincidente ce depasesc vointa si puterea de control al tanarului. Aceste situatii legate de profesie si de distractie sunt tot atatea prilejuri de comunicare caracterizata de rutina privind aspecte tehnice, hobby-uri, sport si petrecerea timpului liber. in aceasta faza a interactiunilor umane sunt specifice destinderea si absenta oricarei exigente de apropiere sufleteasca mai profunda. Chiar si asa aceste contacte reprezinta o integrare la un anumit nivel in societatea umana a adultilor si raspunde nevoii de apartenenta la un grup uman, avand la baza dorinta egoului de a fi acceptat respectiv lasat liber in cadrul comunitatii. Aceasta stare nu aduce satisfactii launtrice deosebite, este semnul unei permisiuni exterioare reciproce si nimic mai mult. Prin ea singuratatea individului se mentine si la fel persista si dorinta de a fi iubit si de a-si exprima iubirea.


10. si atunci va urmari si va hrani relatii de prietenie. Cu oameni asemanatori, cu care se completeaza reciproc sub diverse aspecte si la multiple niveluri. Prietenii au ce oferi si totodata pot primi unul de la celalalt multe valori afective, cunostinte mentale respective trairi si experiente complexe sufletesti-spirituale. Iar daca cei astfel imprieteniti raman loiali si curajosi, atunci prin puterea iubirii adevarate care ii uneste, toate aceste transferuri cantitative si calitative vor avea loc la modul concret oferind sprijin si imbogatind deopotriva pe amandoi. Aceasta este minunea si gratia sacra a lui Dumnezeu Tatal, si din Voia Lui aceasta este chiar ordinea sacra si perfecta a vietii macrocosmice. si de aceea fara exceptie in fiecare caz de prietenie autentica lucrurile se desfasoara intocmai. Iar iubirea curge liber intre ei si amandoi sesizeaza si traiesc constient caldura acestei realitati.


Deja sau deschis intrucatva si fiecare si-a depasit intr-o anumita masura considerabila limitele inchistatoare ale egoului. Ei isi impartasesc aspectele, experientele si problemele mai profunde cu care se confrunta in viata lor. Toate acestea au loc deopotriva in actiunile, sentimentele si gandurile lor, iar in cazul cel mai fericit aici se include si comuniunea lor si in dimensiunea adevarului spiritual. Unirea a doua fiinte devine un fapt din ce in ce mai plenar pe masura ce ei isi urmeaza mai curajosi chemarea inimii si glasul sufletului care ii ghideaza. si, in functie de uniunea lor sufleteasca ei sunt pe zi ce trece mai impliniti si fericiti, liberi, puternici, curati. si toate acestea definesc masura in care PENTRU EI ARE UN ROST ADEVARAT SA TRAIASCA O SOARTA UMANA PE PAMANT IN ACEL PREZENT. in cazul in care ceea ce ei simt impreuna este sincer, pur si puternic si daca ei urmeaza acest sentiment se daruiesc si se abandoneaza acestei realitati pe care o traiesc si chiar o alcatuiesc impreuna, atunci niciodata in viata nu vor mai fi singuri vreoadata. Daca insa devin falsi, prefacuti si necinstiti, daca se lasa pacaliti si invinsi de fricile egoului lor si se indeparteaza, se izoleaza reciproc si se exclud din uniunea prieteneasca de care au avut parte, altfel spus daca abuzeaza mai mult sau mai putin constient de acest dar primit de la Dumnezeu, atunci singuri vor refuza ceea ce i-ar fi putut ajuta realmente si in consecinta vor ramane iarasi expusi in solitudinea obtuza a propriului egoism.


Unde se intalnesc mai multi decat doi prieteni adevarati, se formeaza grupuri mai numeroase unde fiecare se simte in largul lui, este deschis catre toti membrii grupului, sunt afectuosi intre ei si se intereseaza si se inteleg profound reciproc, fiecare cu fiecare. O asemenea viata este vestitorul PARADISULUI pe Pamant.


Daca un asemenea grup bazat pe iubire sincera, asumata, curata, si ingrijita, aceasta este deja un miracol si daca ei toti reusesc sa se sprijine in interiorul acestui grup de prieteni pe termen lung, atunci acest fapt are o insemnatate deosebita la fel ca si in cazul prieteniei intre doua suflete. Timpul este proba finala pentru tot ceea ce apare in viata omului care aduce si indeparteaza multe experiente si posibilitati, iar daca prietenia este pretuita la justa ei valoare atunci chiar ea va fi solutia si forta care va ajuta grupul sa treaca cu bine prin toate cele, indiferent de conditiile exterioare schimbatoare. si un asemenea grup format din prieteni de suflet va razbi prin toate greutatile, pericolele si obstacolele numai daca este autentica si strabatuta de o iubire constienta. Astfel sufletele celor care formeaza grupul va deveni mai liber, cu o viziune mai clara, cu o pozitie mai stabila si avand o putere crescanda in intensitate si armonie. Ei toti urmeaza chemarea inimii cu incredere, curaj, si credinta constienta pe de o parte, si cu un imbold profund, irezistibil si spontan ce este urmat voluntar de fiecare data cand este nevoie pe de alta parte. in caz ideal ambele aspecte sunt prezente simultan, iar atunci prietenii implicati se simt total liberi atat singuri cat si impreuna. si aici, numai aici, pentru prima oara in experienta de viata pamanteana isi poate face aparitia o noua faza a iubirii interumane.


11. Sentimentul si experimentarea FRATERNITATII. Aceasta este o stare sufleteasca si de constiinta cu totul aparte. La acest nivel fiinta umana devine constienta si astfel relatia de fraternitate functioneaza prin excelenta doar in masura constientei. Cei care se simt si se raporteaza ca fratii in cadrul marii familii a umanitatii trebuie in prealabil sa isi da seama de importanta si valoarea inexprimabila a iubirii si astfel la modul real Sa ACCEPTE, Sa ISI ASUME SI SA IUBEASCA INTREAGA FIINTA A CELUILALT OM. Fiecare devine un receptacol total permeabil si daruit fara rezerve pentru universul launtric si misterios al celuilalt si se ofera la modul cel mai firesc si simplu, fara prejudecati pentru sustinerea totala pana la sacrificiul de sine a fiintei celuilalt, constient fiind inclusiv de slabiciunile si lipsurile acestuia precum si de urmarile dificile ce ar putea rezulte din acestea. si nu din cauza unui destin neinteles si obligatoriu, ca in cazul familiei biologice, ci din cauza identitatii unei realitati interioare esentiale care este simtita si constientizata, recunoscuta si servita cu fidelitate fie ca ea se manifesta in propria fiinta, fie prin sufletul celuilalt. Aici apare increderea neconditionata in adevarul si armonia celuilalt suflet, stare ce exclude orice indoiala, judecata sau opozitie. Toate acestea sunt posibile si mereu victorioase prin prezenta permanenta si revarsarea coplesitoare a iubirii, datorita sentimentului euforic si miraculos al libertatii in suflet.


Aici nu conteaza calitatile, problemele, lacunele de caracter sau de educatie, situatia materiala, apartenenta sociala, credintele religioase, starea sanatatii, etnia, rasa, sexul, viziunea despre lume, scopul vietii sau puterea de intelegere si de a iubi a celuilalt. Conteaza un singur lucru.


ASUMAREA FERICITA A IUBIRII. PENTRU CEI CARE AU ATINS ACEST NIVEL DE CONSTIENTA IN IUBIRE TOATE ACESTEA LE SUNT ABSOLUT NATURALE sI USOARE DE INDEPLINIT, INDIFERENT DE DIFICULTAILE EXTERIOARE CU CARE SE POT INTALNI PE CALEA IUBIRII TOTALE. UN ASEMENEA OM PRECUM SI CEI CARE FRATERNIZEAZA ASTFEL UNII CU CEILALTI TOATE ACESTEA IN MOD EVIDENT SI NECESAR SE MENTIN PE PERIOADA INTREGII VIETI SI CONTIUNA CHIAR SI IN CELELALTE DIMENSIUNI EXISTENTIALE DUPA PARASIREA PLANULUI MATERIAL, FIZIC. ACESTE FIINTE UMANE AU DEVENIT SUFLETE INFRATITE IN INSASI INIMA ETERNITATII, IN IUBIREA UNIVERSALA A LUI DUMNEZEU.


Ei se pot baza unul pe celalalt mereu si in orice situatie fiindca fidelitatea lor nu depinde de gradul de marime a efortului necesar, a riscului prezent sau a problemei ce trebuie rezolvat. Ei sunt loiali si prezenti unul pentru celalalt din cauza ca se iubesc infinit. Ei sunt cu adevarat liberi in cadrul acestei iubiri fraterne si astfel pot oferi si primi, cere si refuza orice fel de sprijin si cu toate acestea ei nu traiesc din/prin sau unul pentru celalalt, ci mai degraba prin aceasta iubire atotcuprinzatoare viata si experienta lor comuna le apare ca un fel de poveste la care participa impreuna. Numai ei cunosc si traiesc acest basm al vietii in care iubirea este pe primul loc si tot iubirea invinge toate obstacolele fara exceptie. Ceilalti sunt orbi, nu simt si nu constientizeaza miracolul sacru in care fratii sufletesti sunt imbaiati necontenit de Gratia Divina. Singurul motiv pentru care ei au parte de acest cadou divin este simplul fapt ca s-au abandonat iubirii care este chiar prezenta vie in sufletul lor a lui Dumnezeu Tatal. EI ISI ASUMA COMPLET IUBIREA PE CARE O SIMT INTERIOR! EI IUBESC SA IUBEASCA CU ADEVARAT LIBER!!!


12. Atunci cand acest sentiment inaltator al fraternitatii uneste pentru o perioada lunga de timp un grup mai mare de fiinta umana, atunci aceste suflete se deschid si se apropie atat de intim incat ei vor simti, vor gandi, vor decide si vor actiona ca o singura fiinta, ca o singura constiinta, ca o singura iubire incomparabil mai profunda, mai plenara, mai puternica si mai armonioasa decat oricare om individual care face parte din acest grup si vor forma un egregor organic unificat.


Daca egregorul grupului este suficient de puternic prin puterea celor care il formeaza, atunci ei toti vor ramane impreuna pe parcursul mai multor vieti si mai multor morti fizice, astrale si cauzale. Ei aproape ca o fiinta unica se roaga si prin gratia divina primesc misiuni comune pentru care lucreaza impreuna si astfel ajutati de Dumnezeu Tatal ei ca grup indeplinesc o menire mai complexa, mai dificila si mai importanta decat rolul oricarui om singuratic sau oricarui grup uman numeros dar care nu este cu adevarat unificat de iubirea lui Dumnezeu acceptata ca forta directoare a vietii lor.


Misiunea acestor grupuri in general este in legatura cu raspandirea spiritualitatii, a iubirii si a constientei pure. De altfel exact aceasta este si scopul lor ca suflete si ei sunt dornici, pregatiti si demni pentru o asemenea lucrare a lui Dumnezeu prin ei.


Au capacitatea sa ii ajute, sa ii invete si sa ii ghideze pe fratii si surorile lor pe calea trezirii sufletului, a inimii si a constiintei spirituale. Ei toti sunt caracterizati printr-o anumita candoare jucausa, spontaneitate si dezinvoltura dezarmanta, precum si de o smerenie fireasca, o inima calda si un simt exceptional al responsabilitatii pentru implinirea Vointei Divine. Pentru aceasta fiecare dintre ei sunt inzestrati dinainte de nastere cu puteri si talente aparent miraculoase si misterioase, dar totusi in fapt acestea sunt numai tot atatea expresii ale perfectiunii Copiilor Divini treziti la realitatea faptului ca ei sunt creati cu adevarat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu Tatal. Prin prezenta si viata lor ei demonstreaza realitatea si exemplifica intregii umanitati comuniunea frateasca prin abandonul intru iubirea divina, fidelitatea simtita si respectata fata de idealul misiunii grupului si actiunea ferma, armonioasa si plina de tenacitate in directia contopirii constiente cu Spiritul Tatalui Ceresc. Ei isi desfasoara munca sprijinindu-se reciproc si sustinuti de gratia tainica a lui Dumnezeu pentru a contribui astfel in mod eficient la realizarea Planului Universal de Fericire al lui Dumnezeu.


Nivelul urmator in ceea ce priveste evolutia iubirii intre fiintele umane poate sa apara oricand incepand cu prietenia adevarata intre oamenii de sex opus si aceasta este dragostea. De obicei ea chiar apare usor si natural atunci cand prietenia devine suficient de stabila, sincera si profunda.


13. DRAGOSTEA INTRE BARBAT SI FEMEIE APARE PRIN EXCELENTA NUMAI DATORITA GRATIEI SACRE A LUI DUMNEZEU SI EA TREZESTE DEOPOTRIVA INIMA SI SUFLETUL LA UN NIVEL DE CONSTIENTA SI TRAIRE MAGICA SPECIFICA ACESTEI FORME A IUBIRII. Atunci cand atat femeia cat si barbatul sunt la un nivel relativ egal de deschidere, armonie si constienta, atunci amandoi sunt in mod asemanator atinsi si transformati de gratia divina si iubirea lor este una reciproca. Ei simt la fel, cred la fel si isi asuma la fel de sincer si constient plenar si profund atat libertatea cat si responsabilitatea care li se acorda prin aceasta dragoste. Astfel daca ei se daruiesc neconditionat si pana la capat ghidarii acestei iubiri, ei pas cu pas DIN DOUA SUFLETE SEPARATE DEVIN O SINGURA FIINTA CONSTIENTA, numit in traditia spirituala a umanitatii si ANDROGINUL DIVIN GLORIOS (COPIL DIVIN CONSTIENT, CONSTIINTA sI IUBIRE CHRISTICA).

Aceasta osmoza interioara pana la o starea desavarsita de unificare se produce in timp printr-o deschidere a fiecaruia intru fiinta celuilalt, la toate nivelele si sub toate aspectele ce caracterizeaza fiinta umana (fizic, energetic, emotional, afectiv, mental, supramental si spiritual). Iar acest miracol este posibil si este realizat efectiv numai si numai de catre IUBIREA DIVINA ATOTPUTERNICA SI ELIBERATOARE.


Totodata cuplul de indragostiti este condus printr-o succesiune de fericire din ce in ce mai vasta in final topindu-se in extazul etern al lui Dumnezeu. Cei doi aspira la o deschidere si o cuprindere simultana perfecta astfel incat sa se lasa cu adevarat uniti (UN-iti) de taina sacra a iubirii. intreg procesul incepe cu foamea animalica a egoului pana la disolutia si contopirea eliberatoare cu celalalt suflet intru aceasi Unitate, in aceasi Constiinta Identica cu Sine ESTE JOCUL LIBER SACRU sI PERFECT iN TOATE DETALIILE ALE LUI DUMNEZEU IN CADRUL CREATIEI, ACEASTA ESTE ESENTA SI ROSTUL ULTIM AL VIETII.


ACEASTA ESTE DE FAPT: VIATA. Parcurgerea tuturor etapelor de evolutie prin invatarea, experimentarea, intelegerea, simtirea si trairea tuturor posibilitatilor oferite de jocul creatiei si in final realizarea completa a acestei faze ultime. Astfel de la constiinta extrem de limitata si redusa a materiei fizice minerale sufletul trece rand pe rand in forme mai evoluate cum sunt plantele, animalele, oamenii, ingerii si androginul. Cuplul de indragostiti care s-a unit la toate nivelele simultan, permanent si perfect va accede in Sine la starea existentiala a Copilului Divin Constient. Doi intr-UNUL, ADAM KADMON, ANDROGINUL GLORIOS, REINTEGRAREA INTR-O SINGURa FIINTA A LUI ADAM SI A EVEI, DAR ACUM DEJA INTELEPT SI CONSTIENT iN VIRTUTEA TUTUROR EXPERIENTELOR PRIN CARE A TERCUT IN CADRUL JOCULUI CREATIEI. O FIINTA TOTAL LIBERA SI TOTAL RESPONSABILA. ACESTA ESTE OMUL CEL NOU, OMUL ADEVARAT. ASA VOR FI COPII NOULUI PAMANT. ACESTA ESTE TELUL CATRE CARE SE INDREAPTA IN ACESTE VREMURI INTREAGA UMANITATE CA SPECIE., CONFORM PLANULUI DIVIN SACRU. EI IL VOR INTiMPINA PE IISUS CHRISTOS LA A DOUA VENIRE IN GLORIE PE PAMANT. IAR IUBIREA CHRISTICA iI VA PUTEA INUNDA IN MOD FIRESC SI CONSTIINTA CHRISTICA II VA PATRUNDE CU USURINTA PENTRU CA VOR FI GATA, VOR FI PREGATITI. SI SFANTUL PAMANT VA FI iN iNTREGIME IAR EDEN, CA LA iNCEPUTUL POVESTII OMULUI. GRADINA EDENULUI, ASEMENEA GRAALULUI SAU RAIULUI SAU ESTE DE FAPT REGASIREA PROPRIEI IDENTITATI DE IUBIRE LIBERA SI CONSTIENTA.


ACEASTA ESTE CONDITIA NEMURIRII.



Si reintoarcerea ACASA, dizolvarea in Dumnezeu Tatal se realizeaza dupa ce aceasta cale spirituala a fost strabatuta pana la capat., iar fiinta s-a eliberat pe calea iubirii de absolut toate iluziile mintii despre propria-i imperfectiune, limitare si finalitate.


Si, dupa toate acestea, fiinta care a ajuns la niveul de constienta totala in adevarul ca el este Copilul perfect al lui Dumnezeu, asadar el, Androginul Christic triumfator se abandoneaza pe Sine intru Tatal Ceresc si se topeste in Fiinta Suprema, de fapt in Fiinta Unica Eterna .

Sursa:mail

Read more...

Voteaza Radio Vocea Sufletului!

Radio Vocea Sufletului participa la concursul "Selectia Nationala a Premiilor Online Radar de Media 2011". Daca vrei sa ne sprijini, intra pe acest link si voteaza-ne: Radar Media (categoria nr. 6 - radiouri online).

Prima etapa a concursului se termina pe 25 decembrie, asa ca mai sunt doua zile pentru a ne vota. Multumim anticipat!

Un Craciun plin de lumina si bucurie!
Cu drag, echipa Radio Vocea Sufletului

Read more...

Culegi ceea ce semeni

Legea cauzei si efectului este aceeasi cu legea „actiune/reactiune”, care spune: „Culegi ceea ce ai semanat”. Este o lege importanta si trebuie sa tii seama de ea in orice imprejurare. Ea te va ajuta sa devii stapan pe destinul tau. intotdeauna, in mod inevitabil, cauza antreneaza dupa sine efectul. Este o lege imuabila pe care o regasim pe toate planurile – fizic, psihic, mintal, cosmic si spiritual. A nu crede in ea e la fel de lipsit de sens ca a nega legea gravitatiei si a te arunca de pe o cladire de 60 de etaje, sau a bea un pahar cu otrava crezand ca nu te vei otravi pentru ca lichidul din pahar pare inofensiv.

Legea „cauza/efect” este ireversibila. E firesc sa crezi ca, daca semeni morcovi, vei culege morcovi si nu cartofi. Acelasi fenomen se produce si in viata ta. Culegi ceea ce semeni. Toate urmarile de aici ti se trag. Tot ceea ce culegi a fost semanat de gandurile tale constiente si inconstiente. Ti-as putea cita mii de exemple in acest sens. in prezent, ai putea trai intr-o casa in valoare de o jumatate de milion de dolari? Nu. Nu e pentru tine, e numai pentru cei bogati? Exact. Este suficient pentru a culege ceea ce gandesti. Dar cum se face ca sunt atatia care traiesc in castele? Exista mii de milionari. De ce ei si nu tu? Pur si simplu pentru ca ei cred in asta. Te tenteaza sa pleci intr-o calatorie pentru un an? A, nu! Asta nu se face! Nu ai timp, nici bani! Atunci, asta vei culege. Ramai acolo unde esti. Crezi ca ai o boala ereditara? Da? Ah, da, imi dau seama. Nu ai de ales. Ai diabet, ca tot restul familiei. Nu vei recolta niciodata altceva pentru ca ai acceptat in mod inconstient ideea ca aceasta boala e ereditara. Stii ca e dovedit faptul ca exista foarte putine boli ereditare? Singura pe care eu o recunosc intr-adevar este modul de a gandi transmis din generatie in generatie… „Nu pot. Nu sunt in stare”; iata cel mai bun mijloc de a trece pe langa succes!

Legea cauza-efect actioneaza la fel asupra tuturor. Fie ca esti sarac, bogat, papa, cersetor, barbat, femeie, copil, aceasta lege exista pentru fiecare dintre noi. Si, de fiecare data cand i te impotrivesti, tu esti cel care suporta consecintele. A fi capabil sa cunosti efectul pe care-l provoaca o cauza este o dovada de mare intelepciune. Daca-ti petreci viata lenevind si asteptand sa-ti pice totul din cer, n-ai sa culegi niciodata aceleasi lucruri ca cel care inventeaza si munceste continuu. Sunt atatia oameni preocupati sa-i invidieze pe altii, sa contemple succesul pe care-l au, resemnandu-se cu gandul ca ei nu vor avea niciodata aceasta sansa. Ei vor culege ce au semanat, mai precis, nimic.

Daca nu culegi destula dragoste in viata ta, cine a uitat s-o semene? Daca nu te bucuri de toata afectiunea pe care o doresti, cine a uitat s-o semene? A-ti demonstra afectiunea prin gesturi nu va determina in mod automat o recolta bogata de dragoste. Totul depinde de felul in care o faci. Aici este vorba de adevarata afectiune, adevarata dragoste, cea pe care o daruiesti din inima, fara a astepta nimic in schimb. Nu poti culege ceva din inima altora daca iubesti cu capul. Daca vrei sa schimbi efectele si reactiile din viata ta, tot ce ai de facut e sa schimbi cauza. Observa ceea ce culegi si adu-ti aminte ce ai semanat. Inevitabil, vei gasi cauza.

Poti verifica legea cauza-efect prin teste simple: daca te apropii prea mult de foc, o sa te arzi; daca tii in mana un cub de gheata, iti ingheata degetele. Poate este prea simplu! Dar aceasta lege importanta nu e cu nimic mai complicata. Orice ai face, reactiunea e la fel ca actiunea, tot asa cum efectul e totuna cu cauza si ceea ce recoltezi e totuna cu ce ai semanat. Omul isi complica deseori viata in fata simplitatii. Se indoieste, isi face griji si se simte derutat pentru a se regasi, in final, tot in punctul de plecare. Si, pe tot parcursul acestui drum, s-a confruntat cu o multime de lucruri neplacute pe care le-ar fi putut evita daca ar fi cautat de la inceput in el insusi. Raspunsul este intotdeauna acolo.

Daca anumite situatii se repeta in mod regulat, fara sa poti intelege ce se intampla, accepta ideea ca aceasta recolta a fost semanata de tine, probabil chiar din frageda copilarie. Ai decis inca de atunci sa te ascunzi in tine insuti, iar astazi continui sa culegi aceleasi rezultate. Aceasta recolta se poate manifesta printr-o sanatate fragila, diferite boli, violenta etc. Tu nu-ti aduci aminte de aceste decizii pentru ca ele sunt practic intotdeauna luate in mod inconstient.

Totusi, nu e nevoie sa te intorci atat de mult in timp pentru a incerca sa intelegi. Nici macar nu e nevoie sa incerci sa intelegi. Poti uita trecutul si sa incepi de azi o viata noua .

Daca vrei, poti schimba efectul din viata ta schimband cauza chiar din aceasta clipa. Decizia iti apartine. Daca te hotarasti ca de acum inainte vrei sa culegi dragoste, poti incepe sa semeni cand si unde vrei. Nu te mai preocupa de trecut si de cauzele care s-au pus in miscare. Nu mai cauta sa afli care situatie a produs cutare sau cutare efect. O iei de la inceput. Uita trecutul; acestea nu sunt decat experiente pe care le-ai trait.

Nu e nevoie sa mergi pana la extreme. incepe cu mici realizari, stiind precis ce vrei sa culegi. Fii gata sa treci la actiune. E foarte important sa treci la actiune pentru a obtine reactiunea dorita. Daca ramai acasa si pastrezi totul in mintea ta, rezultatele vor veni foarte greu. Trebuie sa pui energie in ceea ce faci, trebuie sa te misti.

Daca iti doresti o garderoba noua, arunca hainele pe care nu le mai vrei, pretextand ca faci loc in dulap pentru ceea ce vei cumpara. incepe, treptat, sa cauti lucrurile pe care le doresti intr-adevar. Fara indoiala, te gandesti: „Ar fi prea frumos sa fie adevarat; e aproape imposibil sa mi se intample asta”.

Vezi care e cauza pusa in miscare? Fii constient de toate gandurile tale. Ce gandesti citind aceste ganduri? Crezi in ceea ce spun? Esti gata sa traiesti in acest fel sau mai ai inca indoieli? Daca te indoiesti, nu vei obtine niciodata ceea ce vrei.

Daca vrei sa ai mai multi prieteni, sa fii in mijlocul oamenilor si sa ai o viata activa, incepe prin a intreprinde ceva in acest sens. Gaseste-ti prieteni; aproprie-ti oamenii, vorbeste cu trecatorii de pe strada, oriunde te-ai afla. Fa asta in fiecare zi. Astfel vei pune o noua cauza in miscare.

Deci, incepi prin a vizualiza ceea ce vrei; apoi treci la actiune, incredintat ca vei obtine ceea ce vrei. Recolta nu e mereu instantanee; de aceea, perseverenta e un atribut indispensabil al fiintei umane.

Legea cauza-efect se va ocupa de cealalta persoana potrivit intentiilor pe care le are fata de tine . il va face sa culeaga ce a semanat. De aceea, e important sa ne ocupam numai de treburile noastre si sa invatam sa-i acceptam pe oameni asa cum sunt.

Gandeste-te ca poti avea tot ce-ti doresti. Nu e nici o limita pentru ca tot ce exista pe Pamant a fost creat pentru fiecare dintre noi. Deci, scrie ce vrei sa culegi si treci la actiune inca de pe acum.

In urmatoarele zile,incearca sa devii mai constient de atitudinile tale negative care te pot impiedica sa obtii ceea ce vrei. Transforma-le in ganduri pozitive. Iata afirmatia pe care trebuie sa o rostesti cat mai des posibil:

Incepand de acum,seman si culeg cu gandurile, cuvintele si actiunile mele, numai ce-mi este benefic.


Sursa:mail

Read more...

A trai fara incetare in bucurie

A trai fara incetare in bucurie pare ceva imposibil fiindca nu se cunoaste structura fiintei umane. Dincolo de corpul fizic, astral si mental, noi posedam inca trei corpuri superioare: corpurile cauzal, budic si atmic. Aceste trei corpuri ne pun in legatura cu lumea divina si daca reusim sa le dezvoltam, nici chiar grijile si necazurile nu ne mai pot distruge sau intuneca ceea ce suntem
pe cale sa traim in regiunile luminii.

De aceea, prin gandurile, sentimentele si faptele noastre, dar si prin meditatie si rugaciune, trebuie sa ne straduim zilnic sa pastram legatura cu lumea divina, pentru a continua sa traim in
sufletul si spiritul nostru. Iar sufletul si spiritul nostru ne inspira o cu totul alta modalitate de a vedea si simti lucrurile.

Atunci cand sufletul si spiritul vorbesc in noi, atatea necazuri dispar, atatea suferinte!Iar ele se transforma chiar in liniste, in intelepciune, in intelegerea sensului vietii.


Omraam Mikhaël Aďvanhov

Read more...