Doamne,da-ne putere sa ne ducem crucea!

miercuri, 30 martie 2011
















MORALA

Nimic din aceasta viata nu este din intamplare!
De multe ori dorim sa ne eliberam de Crucea ce ne este de date fiecaruia dintre noi
Dar pentru toate exista un "de ce" si "pentru ce" ...
Dumnezeu nu ne da niciodata ceva ce n-am putea suporta ....
Si daca ne gandim sa scurtam Aceste cai, cu siguranta vom avea probleme!

DOAMNE AJUTA!

Read more...

Oare de ce fac oamenii din tantar armasar?

marți, 29 martie 2011


Pentru ca Eul nu se simte bine, in largul lui, cu tantarul, el vrea armasarul.

Oamenii creaza intotdeauna probleme mari din nimic.

Toate problemele sunt imaginare - le creezi pentru ca, fara probleme, te simti gol pe dinauntru.
Fara probleme nu ai ce sa faci, nu ai cu ce sa te lupti, nu ai unde sa te duci.

Oamenii se duc de la un guru la altul, de la un maestru la altul, de la un psihanalist la altul, de la o terapie de grup la alta, pentru ca daca nu se duc se simt goi si, dintr-o data, simt ca viata nu are sens.
Creaza probleme ca sa poata sa simta ca viata e o mare lucrare si ca ei trebuie sa munceasca din greu, sa se zbata.
Eul poate sa existe numai atunci cand se zbate, ia aminte - numai atunci cand se lupta.
Si cu cat e mai mare problema, cu cat e mai mare provocarea, cu atat mai mult creste Eul.

Nu iti crea necazuri inutile. Esti un mare creator de probleme - e suficient sa intelegi asta si, dintr-o data, problemele dispar.
Esti construit perfect; te-ai nascut perfect; perfectiunea este natura ta cea mai intima. Trebuie doar sa o traiesti.
Hotaraste-te si traieste-o.

Daca nu te-ai saturat inca de joc, poti sa continui, dar nu intreba de ce. Stii. De ce-ul e simplu. Eul nu poate exista in pustietate, ii trebuie ceva cu care sa se lupte.
Eul exista numai in conflict - Eul nu e o entitate, este o tensiune.

Daca intelegi acest lucru, insasi intelegerea face ca armasarii sa redevina tantari, iar apoi dispar si tantarii.
Dintr-o data se face pustiu.
Asta inseamna iluminare - intelegerea profunda a faptului ca nu exista probleme.
Si atunci, fara nici o problema de rezolvat, ce faci?
Incepi imediat sa TRAIESTI.

Incepe sa traiesti din acest moment si vei vedea ca pe masura ce traiesti mai mult, problemele se imputineaze.

Pentru ca acum pustiul din tine infloreste si traieste.
Cand nu traiesti, aceeasi energie devine stearpa. Aceeasi energie care ar fi devenit o floare, este blocata. Si, nelasata sa infloreasca, devine un spin in inima. Este aceeasi energie.
Daca oamenii ar dansa putin mai mult, ar canta putin mai mult, ar fi putin mai nebuni, energia lor ar curge mai mult si, incetul cu incetul, problemele lor ar disparea.
De aceea insist atat de mult asupra dansului.
Danseaza pana la orgasm; lasa intreaga ta energie sa devina dans si atunci, dintr-o data, vei vedea ca nu mai ai cap - energia blocata in cap se misca in toate directiile, creand modele, imagini, miscari frumoase.

Iar cand dansezi, vine o clipa cand corpul tau nu mai e un lucru rigid, devine flexibil, curgator.
Cand dansezi, vine o clipa cand granita fiintei tale nu mai este atat de clara; te topesti si te contopesti cu Cosmosul.
Traieste, danseaza, mananca, dormi, fa lucrurile cat mai total cu putinta.
Si tine minte: ori de cate ori te surprinzi creand o problema, iesi din ea imediat."

OSHO

Read more...

Ingerul Rabdarii

duminică, 27 martie 2011


Este cel care ne ofera energia care te ajuta sa crezi in scopul divin al vietii si sa ai rabdarea sa asisti la implinirea lui in ritmul dorit de Divinitate.


El te ajuta sa parcurgi existenta pas cu pas, fara sa sari etapele atat de importante in evolutie. Atunci cand esti deschis energiei sale poti sa te adaptezi perfect la noile situatii si conditii care survin inerent in procesul trairii pe Pamant.


De obicei, energia ingerului Rabdarii este blocata de frica de viitor si de lipsa de incredere in Planul divin. Restaurarea legaturii cu aceasta sacra energie se face ori de cate ori spunem si acceptam: Faca-se voia Ta, Doamnei A te lasa in mana lui Dumnezeu te face sa cresti in ritmul firesc al vietii, in ritmul natural in care creste si infloreste intreaga Creatie.



Rabdarea si cumpatarea, masura si moderatia fac parte din misterul energiei revarsata de acest inger. Se pare ca acestea sunt si virtutile ingerului nostru Protector si prezenta lor in viata noastra arata un inalt nivel de constiinta. Avansarea cu pasi mici poate fi cheia succesului sigur si durabil. Graba strica treaba, spune intelepciunea Strabunilor. Natura lucreaza cu rabdare, slefuind in milioane si milioane de ani o manifestare pana obtine perfectiunea. Patronate de ingerul Rabdarii, Fortele interioare transforma lent, conducand fara gres catre desavarsire.



Sfatul ingerului:


Nu exista decat o singura Putere, o singura Cauza a intregii Creatii. Nu exista decat o singura Iubire care a nascut toate Lumile si care te-a nascut si pe tine deopotriva. Ai incredere in perfectiunea Planului Sau, in Scopul pentru care aceasta Unica Putere Omniprezenta si Atotputernica s-a manifestat! Nu te grabi, deoarece te poti pierde de cei cu care ai pornit la drum in aceasta aventura care este viata in manifestare. Ai rabdare si stapaneste-ti tendinta de a sari peste etapele firesti ale existentei. Recunoaste ca scopunile lui Dumnezeu sunt unica putere care activeaza divinul proces al Marii Opere. Misca-te in energia mea protectoare ca sa nu te pierzi niciodata de tine insuti!



LINISTE


Linistea este o forta, o calitate a Omului intelept. Ea este fundamentul vietii. Fara aceasta liniste interioara pe care trebuie sa ti-o regasesti acum nu poti implini ceea ce ti-ai propus sa implinesti. Linistea este una din cele mai nobile trasaturi ale unei fiinte. A poseda acest dar divin inseamna a rezista oricarei provocari. inseamna a sti sa asculti glasul vietii si astfel, a sti ce este cu adevarat, viata. Adevarata liniste se obtine prin intelegere. Lucreaza asupra re-dobandirii linistii tale profunde si vei vedea cum realizare dupa realizare se va asterne sub pasii tai. Oricare ar fi situatia in care te afli trebuie sa fii linistit si sa te increzi in Dumnezeu pana la capat. Suferinta si incercarile pot fi depasite doar cu ajutorul linistii interioare. tine minte: linistea este elixirul vietii Sufletului si este una din marile virtuti prin care poti dobandi cunoastere, forta, iubire. Ea este piatra pretioasa cu care poti cumpara binele si rascumpara orice eroare. Regaseste-te ia linistea ta interioara si vei cunoaste gustul fericirii autentice!

Sursa:esoterism.ro

Read more...

Trezirea impreuna

vineri, 25 martie 2011


Cand doi oameni se dedica unei relatii spirituale, ei cad de acord sa se ajute unul pe celalalt sa devina constienti de tiparele auto-tradarii. Intentia lor nu este sa-si inabuse sentimentele negative, ci sa cre­eze suficienta siguranta in cadrul relatiilor, pentru ca sentimentele negati­ve sa poata iesi la suprafata si tiparele autotradarii sa poata fi revelate. Compania spirituala inseamna nu numai a impartasi un scop comun si o orientare in viata, ci si un legamant reciproc si plin de curaj de a-si asuma responsabilitatea si de a elimina acuzele. Fiecare persoana se afla aici pentru a-si ajuta partenerul sa inceteze de a mai proiecta, sa in­ceteze de a mai face pe victima, sa inceteze de a mai gasi probleme in afara lui insusi.


Nu face acest lucru tinandu-i conferinte, ci creand un spa­tiu sigur si plin de compasiune, in care celalalt poate sa stea fata in fata cu el insusi. Acolo unde acesta ar putea vedea un dusman, celalalt nu vi­ne alaturi de el. Refuza sa intre in jocul cu tapul ispasitor, acuzele si ata­cul. Dar el poate iubi. Poate accepta modul in care simte celalalt, li poate valida sentimentele si, cu blandete, il poale incuraja sa gaseasca, in pro­pria inima, calea spre pace.



Chiar daca il vede pe celalalt cum creeaza proiectii, nu incerca sa-1 indrepte, deoarece aceasta ar insemna sa i se alature in minciuna. Ra­mane, pur si simplu, constient de cine este celalalt cu adevarat. si, ast­fel, il aduce - cu blandete si tara vorbe - inapoi spre el insusi.



Dar, mai presus de orice, sta doar si asculta. Nu este de acord cu ceea ce spune celalalt si nici nu contrazice. stie ca parerile lui nu inseam­na nimic si ca ele n-ar face altceva decat sa-1 indeparteze pe celalalt din procesul sau. Asculta doar, cu multa atentie si compasiune. Asculta fara sa judece sau - daca descopera ca judeca - devine constient de propriile sale judecati si sta iarasi si asculta. Asculta cu o inima deschisa si cu o minte deschisa. Iar atitudinea sa de a asculta devine un stalp de sprijin pentru adevar. Cu cat asculta mai mult fata sa judece, cu atat calatoria plina de acuze al celuilalt incetineste. Treptat, folosind cararea iubirii sale, celalalt se intoarce la el insusi. Acesta este darul pe care partenerul spiritual il ofera celuilalt partener. Aceasta este perla de maxima valoare.



Cand fiecare poate sa-i dea celuilalt darul acceptarii si iubirii ne­conditionate - extinzand acest dar pentru a include pe toata lumea nu vor mai exista proiectie, acuze si atac. Nu vor mai exista subiecte asupra carora acestea sa se indrepte. Nu vor mai exista victime sau tortionari.


Vor exista doar parteneri egali in dansul vietii. Inimile se vor des­chide. La inceput putin - dar apoi atat de mult. incat vor putea inghiti intreg universul manifestat. si. intr-adevar, o vor si face intr-o zi.


Cand toti cei care se percep pe ei insisi ca fiind nevrednici si neintregi vor deveni intregi si sfinti, nu va mai exista perceperea separarii de sursa iubirii. Fiecare dintre noi va fi o raza stralucitoare de lumina, care va radia din centrul inimii, ajungand peste tot, in intreaga eternitate, dizolvand separarea si pacatul, botezand vinovatia in raul propriei frici si intampinandu-l pe fiecare cu buchete de flori, atunci cand iese din ape inocent si liber.


Acestea sunt darurile pe care le avem de oferit unul altuia, atunci cand jocul abuzului se incheie. si el se incheie, in orice moment in care ne amintim cine suntem si cine este cu adevarat semenul nostru.

Paul Ferrini

Sursa:esoterism.ro

Read more...

Cei ce aduc Lumina

vineri, 18 martie 2011


Corpul tau este o demonstratie vie a starii de A FI in care se afla sufletul tau.
• Doar atunci cand A FACE decurge din starea ta de A Fi- anuntand-o mai degraba decat s-o creeze- poti sa fii suficient de centrat ca sa devii unul dintre Cei ce aduc Lumina.
• Nu exista in Univers o lumina mai stralucitoare decat Lumina Fiintei tale. Asadar, lasa Lumina ta sa straluceasca in fata oamenilor astfel incat ei sa vada faptele ei bune si sa-l glorifice pe Tatal nostru care este in ceruri.
• Aminteste-ti ca esti in camera pentru a vindeca acea camera… pentru a da tuturor lumina. Nu exista niciun alt scop pentru care tu sa fii acolo.
• Tu esti unul dintre cei curajosi, unul dintre cei care au ales sa-si castige viata in loc sa-si castige existenta.
• O stare de A Fi este un sentiment, nu o actiune. Totusi, tu poti hotari ce simti intr-un anumit moment, ai puterea de a decide cum te vei simti si cum te simti chiar acum. (Foloseste acest instrument, intregul univers ti se deschide, ti se da absolute toata libertatea ca sa fii si sa traiesti experienta lui Cine Esti Tu cu adevarat).
• Daca te hotarasti sa fii un anumit lucru( sa exprimi, sa experimentezi sis a implinesti o stare de A FI aupra careia te-ai decis) si daca ramai neabatut in decizia ta, indiferent cum par a sta lucrurile, mai devreme sau mai tarziu corpul tau va face in mod automat ceva care sa favorizeze aducerea acelei stari de a fi in experienta ta. Nu va dura mult si mintea se va alatura acestei actiuni.
• Deciziile de A FI sunt fitile care aprind reactoare in fiecare fibra a fiinte tale, la fiecare nivel in care tu functionezi. Ele sunt chei care pornesc motorul creatiei.
• Niciodata nu vei mai condamna ceea ce altii numesc rau pentru ca vei sti ca persista acel lucru caruia ii opui rezistenta si dispare lucrul pe care-l privesti in fata.
• Exista doua cai pe care le urmezi pentru a da forma fizica dorintei tale cele mai profunde a inimii tale. Poti cauta sa adaptezi dorintele tale la o forma predeterminata sau ii poti permite formei sa se creeze singura pe ea insasi.
• Modul in care starea de A FI devine forma este, mai intai, prin autoconceptie. Adica fiinta concepe ceea ce vrea sa fie de acum inainte. Apoi intra in acea stare de A FI fara a tine cont de conditiile exterioare sau ca reactie la ele. In cele din urma, isi creeaza forma in jurul propriului concept, producand moduri de a experimenta in forma ceea ce a trait ca experienta, fiind fara forma.
• Dumnezeu este fiinta care devine forma. Si tu esti la fel. Deci nu trebuie sa faci nimic de fapt. Si, cu cat faci mai putin, cu atat mai bine. Pur si simplu fii! Doar…fii!
• Starea de A FACE va urma dupa starea de A FI.

Principii pentru Cei ce aduc Lumina:
1. Viata nu are niciun sens… si acesta este cel mai mare dar de la Dumnezeu.
2. Ca fiinta umana, tu insemni A FI si nu A FACE.
3. Tot ceea ce esti, esti pentru ca tu alegi sa fii astfel.
4. Imediat ce decizi Cine Esti si Ce Esti, va apare in viata ta tot ceea ce nu esti.
5. Starea de A FI devine forma.

Trepte in a deveni Cel ce aduce Lumina:

1. Scrie scopul vietii (decide si declara ce inseamna viata pentru tine)
Scopul vietii in general este…
Scopul vietii mele este…

2. Transmuta scopul tau de la A FACE (A AVEA) la A FI.

3. Adopta starea de A FI pe care ai descris-o chiar de acum, indiferent ce faci in acest moment.

4. Observa ce ti se opune si numeste-o oportunitate.

5. Permite formei sa se creeze pe ea insasi.

Insemnari din "Cei ce aduc lumina" - Neale Donald Walsch

Read more...

Cand iubirea va face semn

joi, 17 martie 2011


Cand iubirea coplesitoare va face semn, urmati-i indemnul,
Chiar daca drumurile ei sunt aparent grele si prapastioase,
Si cand vraja ei paradisiaca va cuprinde cu aripile ei angelice, iubirea
Supuneti-va misterului ei, chiar daca sabia ascunsa-n penaju-i
V-ar putea rani.

Iar cand iubirea transfiguratoare va vorbeste
Si o simtiti profunda si divina, dati-i crezare,
Chiar daca vocea ei ar putea sa va sfarme visurile himerice,
Asemenea vantului de miazanoapte care va pustieste gradinile.

Fiindca precum iubirea va incununa, adeseori tot ea trebuie sa va si crucifice,
Precum va face sa cresteti mai repede si imbatati de fericire,
Tot ea trebuie sa va reteze uscaciunile si sa va distruga cat mai repede
Rautatile si egoismul.

Precum ea va ridica, imbatati de bucurie, pana la inaltimea voastra ideala,
Alintandu-va cu o dumnezeiasca gingasie ramurile cele mai fragile
Care freamata in lumina soarelui infinit al iubirii,
tot la fel ea va razbate ca o miraculoasa forta purificatoare pana in adancul radacinilor voastre, zdruncinand inclestarea lor cu pamantul.
Asemeni snopilor de grau,

Ea va secera, niciodata intamplator,
Va treiera pentru a va descoji,
Va vantura pentru a va curata de pleava,
Va macina pana la inalbirea fainii voastre
Va framanta pana ajungeti supusi, divini si puri
Ca apoi sa va harazeasca focului sau si sa puteti deveni painea cea sfanta a nemuririi la ospatul divin.


Toate acestea si multe altele vi le va da cu prisosinta iubirea,pentru ca astfel sa va puteti cunoaste pe deplin tainele inimii si sa deveniti o parte din inima Vietii Eterne din care izvoraste Iubirea.


Dar daca, stapaniti de indoiala, egoism si meschinarie, suspiciune sau teama, veti cauta doar tihna si placerea dragostei care permanent vi se daruie fara ca voi sa iubiti,
Atunci e mai bine sa va acoperiti, fiind infranti, goliciunea si sa iesiti din treierisul iubirii,
Spre a va intoarce, ramanand inchistati si singuri in lumea fara anotimpuri,unde veti rade, dar nu cu intreaga voastra bucurie,unde veti plange, dar nu cu toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia energia sa atotputernica, divina si misterioasa decat de la sine.
Iubirea nu stapaneste si nu vrea niciodata sa fie stapanita de cel sau cea caruia i se daruie.
Fiindca iubirii adevarate ii este de ajuns iubirea infinita, sublima si transfiguratoare
Cand iubiti nu trebuie sa spuneti "Creatorul este in inima mea",ci mai degraba "Eu sunt acum topit de iubire in inima Creatorului"
Si sa nu credeti ca puteti croi singuri drumul iubirii, fiindca iubirea,daca o meritati cu adevarat, va va arata drumul ea insasi.
Iubirea nu are nici o alta dorinta decat aceea de a se implini prin totala iubire.
Dar daca iubesti si trebuie sa ai dorinte, fie ca acestea sa fie:
Sa te topesti de iubire in tot si sa devii izvor de iubire divina ce susurul in noapte-si canta;
Sa cunosti adeseori durerea prea marii duiosii;
Sa fii ranit si imbatat de intelegerea iubirii;
Sa te trezesti in zori, cu inima mereu inaripata si sa inalti plin de recunostinta multumire pentru inca o zi de iubire;
Sa te odihnesti, coplesit de beatitudine, la ceasul amiezii si sa cugeti la extazul iubirii;

de Kahlil Gibran

Read more...

Aryana Havah - De vorba cu David

miercuri, 16 martie 2011



Aryana: Ce s-a intamplat pe 1 martie, deoarece ai zis ca deja oamenii au ales?
David: Atata a fost timpul. Oamenii au ales calea.

A: Si este una pozitiva?
D: Toate caile sunt pozitive, deoarece duc catre ceva bun. Omenirea se va trezi si isi va revizui atitudinea.

A: Dar or sa fie distrugeri, cataclisme?
D: Sunt distrugeri, cataclisme, dar Pamantul se curata si asta este un lucru bun.

A: Romania cum va fi?
D: Frumoasa, ca si oamenii din ea.

A: Sunt romanii oameni frumosi?
D: Da.

A: Eu nu vad asta! Eu vad ca oamenii sunt din ce in ce mai rai si mai distrugatori.
D: Cei ce sunt asa vor pleca, dar romanii sunt buni.

A: Ce putem face pentru a ajuta Terra?
D: Acum nu putem face nimic, caci am facut pana acum. De acum inainte luam ceea ce trebuie.

A: Ai spus ca trebuie sa ne conectam la vibratia Terrei. Cum putem face aceast lucru?
D: Intelegand natura si Pamantul.

A: Dar concret, cum?
D: Vezi tu, Pamantul este viu si constient. El stie ce gandesti tu, eu, sau oricare alta fiinta. Noi suntem inconjurati de energie si tot ceeea ce simtim, gandim sau facem se transmite. Totul este forma-gand-energie. Adica ceea ce dai se duce si vine inapoi. Mai ales acum! noi materializam ceea ce dorim. Daca tie ti-e frica, vei primi din ce in ce mai multa frica, daca tu dai liniste, linistea te va invalui.

A: Dar concret, ce trebuie sa facem?
D: Sa fii pozitiva, sa ai incredere, sa fi optimista.

A: Si asta imi va umple frigiderul?
D: Daca asta iti doresti, asa se va imtampla.

A: Adica, daca eu vreau bani de facturi si mancare, voi primi aceste lucruri?
D: Da, caci tu iti faci programarea si energia va deveni manifesta. Adica daca tu ai incredere, incredere vei primi. Dar trebuie sa fi un om corect, caci matricea nu poate fi pacalita.

A: Poti fi un pic mai exact?
D: Vreau sa spun ca trebuie sa fii corecta in ceea ce faci. Nu poti face rau si sa ceri bine. Nu poti minti si sa vrei corectitudine, nu poti fura si sa vrei ca Matricea sa iti dea belsug. Totul este legat. Ce faci, ce spui si ce gandesti trebuie sa fie corect. Asa se poate face.

A: Ai vazut cutremurul din Japonia, ce parere ai?
D: Da. Trebuia sa fie si vor mai fi. Pamantul se scutura.

A: Si la noi?
D: La noi vor fi alte lucruri.

A: Adica ce?
D: De ce vrei sa stii numai raul si nu binele?

A: Ca sa pot lua masuri!
D: Pai tu ai luat masuri!

A: Si stau bine sau trebuie sa ma mut?
D: Daca trebuia sa te muti, te mutai…deci eu zic ca stai foarte bine.

A: Dar multi zic ca trebuie sa ne mutam la munte.
D: Poate cei ce zic trebuie sa se mute la munte! Fiecare sta unde trebuie sa stea si unde este bine pentru el. Si in afara de asta… eu nu stau la munte si nici nu trebuie!

A: Trebuie sa mai scoatem inca o carte cu Inuaki?
D: Da, dar nu acum.

A: Unii cercetatori spun ca vor fi valuri uriase care vor matura tarmurile si vor distruge tot. Tu ce parere ai?
D: Vor fi, dar nu ajung aici.

A: Si soarele, ne va afecta?
D: Da. Rau de tot. O sa fie din ce in ce mai rau. Oamenii vor inebunii. Atunci va trebui sa sti sa te aperi.

A: Cum?
D: Aghton imi spune ca tie ti-a venit ideea.

A: Cusca Faraday?
D: Aghton zice ca da. Ce e aia?

A: O cusca din metal care creaza un camp, prin care nu poate intra nimic. Dar cat va trebui sa stam in ea?
D: De trei ori cate 2 zile.

A: Bine si dupa aia…asta inseamna ca nu o sa mai fie curent, utilitati, etc.
D: Da. Si ce?

A: Pai si cei ce stau la bloc, ce fac?
D: Eu nu stiu. Fiecare sta unde vrea sa stea.

A: Nu. Nu sunt de acord. Oamenii nu stiu ce sa faca de aia sunt debusolati.
D: Ba stiu, dar nu tin cont. Sa faca ce simt si ce vor. De altfel tu crezi ca totul este intamplator? Totul este stabilit. Va fi ce trebuie sa fie si oamenii o vor lua iarasi de la inceput.

A: Adica de la cal si caruta?
D: Nu chiar. De la un alt inceput. Vezi tu, eu stiu ce va fi, dar nu e bine sa spun. Aghton zice ca nu e treaba mea. Oricum nu va fi usor si nici placut, in viziunea oamenilor. Iti spun doar tie, ca cei ce ne conduc (Illuminati) au reusit sa ajunga aproape de planul lor si asta ajutati de oameni. De acum inainte numai Creatorul ne poate ajuta. Ceea ce va veni este spre ajutor si nu spre distrugere. Daca nu se intampla nimic atunci va fi rau pentru oameni. Asa ca mai bine sa fie distrugeri, dar sa iesim din vibratia lor. Mai mult nu pot sa iti zic, ca Aghton zice ca nu o sa pastrezi pentru tine.

Noi nu trebuie sa aducem frica ci speranta. Oamenii stiu si ei ce va fi, dar tin cont doar cei ce trebuie si au un rol. Daca tot stai sa intrebi si nu faci nimic, atunci degeaba pierzi timpul.

A: O sa fie foamete la nivel global, adica oamenii nu vor mai avea mancare?
D: Eu vad mai mult lipsa de bani. Mancare va fi, dar scumpa. Daca vezi lucrurile asa, se poate spune ca oamenii vor fi infometati. Mai rau este ca se vor certa intre ei.

A: Adica va fi razboi?
D: Mai mult nemultumiri si cearta, la inceput, apoi poate razboi, dar asta depinde de oameni.

A: Si noi ce masuri trebuie sa luam?
D: Sa stii sa iti cultivi ceva. Asta e important. Si eu am rugat-o pe mama sa ma lase sa imi pun eu in gradina catreva rasaduri ale mele, de care sa ma ocup, ca sa invat.

A: Atunci cand vor fi radiatii, e bine sa stam in pesteri?
D: Nu stiu. Aghton zice ca e tot aia, ca radiatia ajunge de la soare pana in mijlocul Terrei. Dar va conta mult si vibratia ta personala.

A: Si cum ne putem ridica vibratia?
D: Fiind buni si pozitivi.

A: Dar e greu sa fi pozitiv in aceste timpuri.
D: E greu si sa conduci un camion si cu toate astea sunt oameni care o fac.

A: Ce imi mai poti spune?
D: Ca puteam merge pe un alt drum, poate mai fara pierderi, dar ca indiferent ce cale alegem, tot acolo ajungem. Dupa ce trec toate o sa fie bine, chiar foarte bine. Oamenii vor fi altfel, caci vor sti unde au gresit. Si lumea va fi plina de bunatate. Nu e greu! Mai e un pic. Sa stii ca exista un drum mult mai rau, dar din fericire nu suntem pe acela. Intr-un fel mare parte din oameni s-au salvat.

A: Si cu toate astea vom avea 2-3 ani de greutati?
D: Da.

A: Care incep cand?
D: Care au inceput acum, in martie.

A: Adica in 2014 va fi ok?
D: Cam asa.

A: Si sigur nu avem cutremur mare in Romania?
D: Eu nu pot spune asta.

Sursa: aryanahavah.ro

Read more...

La granitele cunoasterii

luni, 14 martie 2011


Acum o saptamana am fost invitatul emisiunii "Sanatatea ta, Natura" de pe postul Mix2 Tv din Brasov, o emisiune foarte interesanta, in general, ale carei episoade le puteti viziona pe internet. In cadrul acesteia am discutat despre subiecte aflate la granitele cunoasterii - cum poti sa-ti rescrii propriul ADN, teoria morfogenetica, Padurea Baciu, parapsihologie... Va invit sa vizionati aceasta emisiune!

Sursa: Daniel Roxin


http://www.brasovultau.ro/

Read more...

Din intelepciune Sfantului Arsenie Boca

joi, 3 martie 2011


1. Copii ajung în bratele lui Dumnezeu, fiindcã ei sunt cel mai aproape de El. Modul lor de a fi, e cel mai iubit de Dumnezeu. Înteleptii îl înteleg pe Dumnezeu, ca pe o necesitate în explicarea lumii. Copii îl au, ca pe un tatã de pe celãlalt tãrâm. Iatã de ce copii sunt în Adevãr, pe când înteleptii pe dinafara lui. [Arsenie Boca, Meditatii, manuscris dactilografiat, pag. 26]

2. Cãsãtoria are multe motive sã fie tainã. Când familia nu va mai fi întemeiatã pe tainã, oamenii vor fi o turmã de fiare destrãbãlate. [pag. 33]

3. Deosebirea, marea deosebire între noi si Iisus, e cã Iisus n-avea vinã, pe când noi toti avem vinã. Si iarãsi, cea mai mare deosebire: Cel nevinovat, Iisus a primit crucea, n-a ocolit-o, nu s-a apãrat de ea, n-a stricat nevinovãtia Sa, n-a amenintat stãpânirea omeneascã ce-L rãstignea, ci s-a purtat blând, ca Mielul lui Dumnezeu cu cei ce-L rãstigneau, si-L huleau dupã ce L-au rãstignit.

Noi, dimpotrivã, cãutãm pe toate cãrãrile, cum sã scãpãm de cruce , cum sã ne strigãm nevinovãtia, cum sã ne ascundem pãcatele si sã strigãm în gura mare, cruce grea avem de dus.

Ne numim crestini, dar ducem crucea târâs si am fi buni bucurosi sã scãpãm de ea. Noi facem de rusine Crucea lui Hristos, dar si Crucea lui Hristos ne face pe noi de rusine. Cãci sã fim drepti : nouã încã nu ne-a îndesat nimeni cununa de spini pe cap, încã nu ne-a bãtut nimeni piroane în mâini si în picioare, si încã nu si-a bãtut nimeni joc de noi, cum si-a bãtut de Iisus. Dar, chiar acestea toate de le-am pãtimi, trebuie sã rãbdãm pentru mântuirea noastrã, asa cum le-a rãbdat Hristos, tot pentru a noastrã mântuire. Nu este o altã cale de mântuire, de ispãsire a pãcatelor, decât calea Crucii. Dacã ar fi fost alta, Dumnezeu ne-ar fi arãtat-o pe aceea. [pag. 45]

4. În crestinism omul e ridicat pânã la cinstea de colaborator al lui Dumnezeu, iar aceastã colaborare e destinul. Talantii – talentele, sunt înzestrãrile acestei colaborãri ale lui Dumnezeu cu omul.

Lucrând în sensul înzestrãrilor, lucrezi în sensul destinului. Omul e nelinistit, câtã vreme nu stie ce vrea Dumnezeu cu el, ce vrea Dumnezeu de la el.

Viata nu e un scop în sine; numai un mijloc; e numai cadrul unui destin sau e în cadrul unui destin. Multi se tem de cuvântul destin, ca nu cumva sã însemneze predestin, prin urmare sã se trezeascã într-o doctrinã fãrã libertatea vointei, deci fãrã conceptul specific al responsabilitãtii ultime.

Cum sã nu rãspunzi de ce si-a dat Dumnezeu? Si cum sã nu rãspunzi, dacã n-ai fãcut ce ti s-a dat sã faci? [pag. 85]

5. Blândetea si smerenia inimii, pe care ni le îmbie Iisus odihnã, nu le avem odihnã decât prin Iisus. Cu alte cuvinte, persoana lui Iisus îsi rãsfrânge blândetea si smerenia Sa prin noi si asa se face liniste, altfel nu se face. Dar ce sã întelegem cã toatã odihna lui Iisus, care n-avea loc unde sã-si plece capul, si pe care nu l-a vãzut nimeni râzând, dar plângând adesea, cum glãsuieste traditia, toatã odihna lui Iisus nu-i decât o cruce a iubirii si sfâsiere de milã, o zguduire a sufletului de mila surorilor lui Lazãr, o sudoare de sânge ce picurã ca apa si încã o zguduire în suflet, când avea Iuda sã-L vândã.

Si totusi Iisus avea o “odihnã”, odihna misiunii Sale în lume, care se împlinise si se va împlini deplin, oricât vor scrâsni împotrivã portile iadului. Dar sã luãm model un om dintre noi, Sfântul Ioan Gurã de Aur, care mãrturiseste cã: “mai multe sunt furturile care zbuciumã sufletul preotului, decât talazurile care bântuie marea”.

Linistea, odihna, nu ti-o dã decât dorul de a îmbrãtisa destinul Sãu, e una cu noi; iar noi nu suntem singuri. Deci nu poti fi blând si smerit cu inima, pânã nu iesi din tine si te muti în Iisus. În tine esti trufas si tulburat, în Iisus esti blând si smerit si odihnit cu sufletul. Deci Iisus e odihna noastrã, de aceea El se îmbie mereu tuturor necãjitilor si vamesilor lumii, sã le fie dulamã, sã le fie inimã, sã le fie ideal în viatã. [pag.93, 94]

6. Un locuit de Dumnezeu e strãmutat în alte evidente ale existentei. Prezenta lui provoacã lumea si-o antreneazã într-un conflict de limitã. Lumea nu mai are ce-i face, decât sã omoare mãrturisitorii, amãgindu-se, cã prin aceasta a scãpat de realitatea ce-i contrazicea si-i mustra linistea. [pag. 97]

7. În toatã lumea nu gãsesti un lucru mai usor de fãcut decât pãcatele si iarãsi nimic nu pricepe omul mai greu ca: “Ce-i acela pãcatul?, când petrece în el. De aceea pãcãtuim cu usurintã, dar ne pocãim anevoie! Altã privintã care te împiedicã de la spovedit e cã judecã preotii, esti nemultumit de preot, iar de care ai fi multumit, ti-e fricã. La unul nu te lasã pãcatele lui, la altul nu te lasã sã mergi pãcatele tale.” [pag. 108]

8. Sunteti nemultumiti de preoti, dar care ce ati fãcut pentru preoti, ca sã fiti mai multumiti? Cerut-ati de la Dumnezeu un copil mãcar pe care sã-l închinati slujirii lui Dumnezeu? Credeti cã vina o poartã numai ei, preotii ? Si sunt fii vostri. Cum i-ati nãscut, asa-i aveti. Ce le bãgati de vinã? Tot poporul e rãspunzãtor cã nu are slujitori mai strãvezii spre Dumnezeu. Poporul îsi are în toate privintele povãtuitorii pe care îi meritã! Nu mai stati cu gânduri ucigase împotriva copiilor, cã nu stiti în calea cãrui dar de la Dumnezeu te-ai gãsit împotrivã, si ai sã dai seamã, ci nasteti copii cu gândul sã fie slujitorii lui Dumnezeu între oameni. [pag. 109]

9. Nu stiu pe lume o biruintã mai mare, ca aceea de a te lepãda de tine si a ajunge liber: “e trãirea libertãtii spiritului”. Adevãrul vã face liberi. Deci, întelegem cã fãrã aceastã vamã a fãpturii noastre vechi, stãteam în minciunã, încoltiti de iluzii si striviti sub rotile necesitãtii fãrã iesire. De aici ne scoate Iisus. Când se întâmplã aceasta? Când îl cunoastem pe Iisus ca inimã a inimii noastre, ca suflet al sufletului nostru. Îl putem cunoaste numai în iubirea si bucuria pe care o simtim când renuntãm la eul nostru si ne aflãm fatã cãtre fatã cu Dânsul.

Noi nu fãgãduim sã-L urmãm pe Iisus în marea cãlãtorie interioarã a întoarcerii la Tatãl, si prin simpla noastrã hotãrâre Providenta divinã realizeazã treptat aceastã dorintã a noastrã. Asa dãm de primul examen de admitere, examenul crucii. Pânã aici noi eram o sumã de dorinte si aranjamente pãmântesti, care întunecau chipul lui Dumnezeu din viata noastrã. Deci Crucea e la acest loc al hotãrârii, linia înaintea dorintelor noastre omenesti, peste care coboarã Dumnezeu o dungã de-a curmezisul. Providenta, urmãrind interesul nostru vesnic, trimite peste socotelile noastre corecturi divine. Toatã aceastã corecturã o simtim ca o experientã de cruce, trebuie sã treacã putinã vreme de reculegere ca sã pricepem “cã asa cum s-a întâmplat” a fost cel mai bine, iar nu cum am fi vrut noi în îngustimea noastrã. Suferinta aceasta care ne simplificã treptat viata, care pune conditia crucii în fatã, e simbolul nesfârsitei posibilitãti de desãvârsire. [pag. 121, 122]

10. Invidiosul nu primeste doctor pentru boala lui si nu poate gãsi leac tãmãduitor al suferintei, desi Sfânta Scripturã e plinã de ele. El asteaptã usurarea bolii numai într-un singur fel: sã vadã prãbusit pe unul din cei invidiati. Capãtul urii lui e sã vadã pe cel invidiat, din fericit, nefericit, din norocos, nenorocit. Pe unii oameni cu totul potrivnici, binefacerile îi îmblânzesc. Pe invidios însã, binefacerile mai mult îl înrãiesc, cu cât invidiosul are parte de mai mari faceri de bine, cu atât mai tare fierbe de ciudã, mai mult se supãrã si se mânie. Multumind pentru darurile primite si mai mult se cãtrãneste de purtarea binefãcãtorului. Ce fiarã nu întrece invidiosul prin rãutatea nãravului lui? Ce sãlbãticie nu depãseste el prin cruzimea lui? Câinii, cãrora li se aruncã o coajã se domesticesc. Leii cãrora li se poartã de grijã, se îmblânzesc. Invidiosii însã, mai mult se iritã când li se aratã îngrijire si atentie.

Rãnile invidiei sunt adânci si ascunse si ele nu suferã vindecare, ca unele ce s-au închis în durerea lor oarbã, în ascunzisurile propriei sale suferinti. Cel invidiat poate sã scape si sã ocoleascã pe invidios, dar invidiosul nu poate scãpa de sine însusi. Tu, invidiosule, dusmanul tãu e cu tine, vrãjmasul ti-e continuu în inimã, primejdia e închisã în adâncul tãu : esti legat cu un lant neîndurat, esti prizonierul invidiei si nici o mângâiere nu-ti vine în ajutor. A prigoni pe un binecuvântat de Dumnezeu si a urã pe cel fericit, iatã o nenorocire fãrã leac. [pag. 129, 130]

11. Durerea nu e obiect sãnãtos de meditatie. De durere trebuie sã scapi, sã o depãsesti, sã fi deasupra ei. Dar trebuie sã vinã cineva sã te scoatã din cercul tãu chinuitor de îngust. Cãci durerea ta te ia în vârtejul ei si te închide dinspre toatã lumea si dinspre orice lume. E parcã o prelungire a iadului dupã tine. Cu cât orizontul tãu e mai îngust si mai îngust de durerea ta, cu atât nelinistea e mai mare – si poate sã fie mai mare ca la toatã lumea. [pag. 159]

12. A fãcut Iisus minuni si oamenii cred cã, cele mai mari sunt cele care privesc sãnãtatea trupului. Dar marea minune a Învierii din morti, e ceea ce mãrturisim când zicem: “Astept învierea mortilor si viata veacului ce va sã vie”. Abia atunci va scãpa firea omului de slãbãnogie. Pânã atunci are putinta de a scãpa de pãcate. Si aceasta e mai mare minune decât a tãmãdui un stomac, o mânã uscatã, sau repararea unui ochi. Sunt lucruri grele si acestea , dar n-au nimic religios în ele, le fac si medicii.

Omul cere lui Dumnezeu, cere minuni. În definitiv, ce cere omul? Cere sfintenia pe care a pierdut-o. Acesta-i singurul lucru pe care-l cere si Dumnezeu din partea omului. Iar sfintenia vietii o pot avea si oamenii cu trup neputincios. De aceea, nouã, preotilor ne-a dat Iisus numai jumãtate din darul Sãu, rãmânând ca cealaltã jumãtate, însusi sã o îndeplineascã, când va înceta desãvârsit slãbãnogia omului “la înviere”. Dar a doua nu se dobândeste fãrã prima. [pag. 214, 215]

13. Sufletul ce cugetã la mãrturisire, ca de o frânã se împiedicã de la pãcate. Iar cine n-ar frâna, le va face fãrã grijã, fiind în întuneric. Când lipseste mai marele nostru, sã avem mãcar chipul lui în minte si despre tot ce am sti cã s-ar scârbi, de ar fi de fatã, sã nu facem, fie cuget, fie vorbã, fie lucru, fie hranã, fie somn si orice alta de la acestea sã ne întoarcem. Atunci cunoastem cu adevãrat, cum e ascultarea noastrã. Numai copii fãrã minte se bucurã de lipsa dascãlului lor. Ceilalti însã, o socot o pagubã.

Cel ce-si vãdeste Pãstorului sãu serpii ispitelor, credinta adevãratã dovedeste; iar cine-i ascunde, pe drumul pierzãrii se aflã.

Cine va ajunge la cuget curat, ascultã desãvârsit pe Pãrintele sãu, acela nu se va teme de moarte, ci ca pe un somn spre o altã viatã îi va fi.

Cel ce uneori ascultã pe pãrintele sãu, si alteori nu, se aseamãnã unui bolnav de ochi, ce pune pe ei odatã ierburi tãmãduitoare, altãdatã var nestins. Cãci zice: “unul zidim si altul stricând, ce au folosit? fãrã numai ostenealã în zadar!”

Sã nu ne speriem vãzând cã si dupã mãrturisire nu se dã rãzboi, cã mai bine este a ne lupta cu întinãciunea, decât cu trufia. [pag. 215, 216]

14. Omul se roagã de Dumnezeu sã-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagã de om sã-si schimbe purtãrile. Socotiti si voi, care de cine sã asculte întâi?

Sã nu dati vina pe Dumnezeu, cã El ne uscã pãmântul de sub picioare si vlaga din oase. Sã nu-i faceti nedreptatea aceasta!

Toate necazurile, noi ni le-am pricinuit, cu pãcatele noastre si ele sunt urmãri si plata îndesatã pentru pãcate, pânã vom întelege la îmblãtealã, ne iau de nas, ca sã ne sãturãm odatã de ele. [pag. 218]

15. Dacã veti avea si rãbdare în necazuri, sã stiti cã veti avea si Duhul Sfânt. Dar dacã veti avea si puterea de a multumi în necazuri, atunci strãluceste Duhul Sfânt în voi. [pag. 236]

16. Eu nu vã dau canoane ca ceilalti preoti, mãtãnii, rugãciuni, post, ci îndemn sã vã schimbati purtãrile si sã-i multumiti lui Dumnezeu de crucea pe care v-a dat-o, cãci Sfânta Bisericã si Sfânta Împãrtãsanie le stiti, dar faptul acesta l-am gãsit de cuviintã sã vi-l spun mai mult.

Vreau sã vã schimb lacrimile voastre în bucurie, multumind lui Dumnezeu de toate durerile si schimbându-vã purtãrile, vã ve-ti bucura. O veti face? [pag. 242]

17. Multi ati mãrturisit pãcatele voastre si totusi cugetul vã mai mustrã. Oare de ce? De aceea, ori cã n-ati primit leacul dupã mãrimea ranei, ori cã l-ati primit, dar nu l-ati fãcut. Si vã mai mustrã cugetul chiar si dupã ce ati împlinit toatã “pocania” si dupã ce veti fi ispãsit pãcatele acelea, pentru cã mai sunt pãcate nemãrturisite si pânã ce nu le vei mãrturisi toate si nu vei ispãsi de bunã voie toate, nu vei avea pace cu pârâsul tãu. Cãci cugetul nostru, când ne mustrã, sã stiti cã e glasul lui Dumnezeu în noi. Dacã noi am fi cum trebuie, glasul acesta al lui Dumnezeu ne-ar învãta tainele lui Dumnezeu si ne-ar rãpi în rai încã de pe pãmânt, dar nu poate de multimea si greutatea pãcatelor noastre. De aceea ea ne tot mustrã, cã doarã, doarã ne va apuca lucrul ispãsirii, lucrul curãtirii. [pag. 282, 283]

18. Cu pãcatele nemãrturisite are Dumnezeu altã socotealã; tot socotealã milostivã, însã pe noi ne usturã. Stiind Dumnezeu nãtângia noastrã nu ne va lãsa pãrãsiti în întunericul necunostintei, ci ne trimite necazuri sau pocanie fãrã voie: dureri, pagube, vrajbe, tulburãri, copii slabi si orice altã suferintã.

Ispãsirea de nevoi e de obicei mai asprã ca ispãsirea de bunã voie, pentru cã si pãcatele nemãrturisite sunt mai grele decât cele mãrturisite. Cu toate acestea, tu în nestiintã, te porti împotriva rânduielii lui Dumnezeu în ceea ce îti trimite Dumnezeu spre ispãsire, sã strici si sã întorci spre mai mare osândã, cãci toate le poate Dumnezeu fãrã tine, dar sã te mântuiascã din lumea aceasta nu poate fãrã tine. Nici tu nu te mântuiesti fãrã mâna lui Dumnezeu si nici Dumnezeu nu te ridicã, dacã tu nu-i întinzi mâna. Destul îti este, cã te cerceteazã mereu si atât de mult te roagã! [pag. 283, 284]

Read more...

Legenda Mărţişorului

marți, 1 martie 2011

Odată, Soarele coborî într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, inchizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndraznea să-l înfrunte pe zmeu, dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotarât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătura de sânge a flăcăului se scurse în zăpada imaculată.

De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul rosu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

De 1 Martie, românii au obiceiul ca părinţii să lege copiilor la mână sau la gât câte o monedă, pentru ca aceştia să aibă noroc tot anul şi să fie sănătoşi. Punerea mărţişorului se face de obicei înainte de răsăritul soarelui. El este dăruit, în zilele noastre, în principal copiilor, fetelor şi femeilor, pentru a le proteja gingăşia şi sensibilitatea.

Fetele se spală tot anul cu apa din zăpada rămasă până la 1 martie, pentru a fi frumoase şi drăgăstoase.

După 12 zile de purtat mărţişorul, acesta se scoate şi se leagă de un pom roditor, pentru a face multe fructe în anul respectiv. Se mai spune că dacă e vreme frumoasă, atunci vom avea o primăvară însorită.


Read more...

  © Blogger template Foam by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP