Perceptia cea mai directa a realitatii survine prin IUBIRE

joi, 21 octombrie 2010


Iubirea este ceva euforic, pe care îl faci, în primul rând, pentru tine însuţi, fără ca prin aceasta să fii egoist şi rezultatele se trăiesc lăuntric, direct proporţional, în propriile tale experienţe. Orice informaţie de acest gen există în permanenţă în spaţiu şi nu are nevoie de cărţi, pentru a fi cunoscută sau pentru a acţiona. Ea este totdeauna, în stare potenţială, chiar şi în tine.

Misterul iubirii este dincolo de raţiune: tu ştii că toţi suntem egali în potenţial, că, într-adevăr, nimeni nu are nevoie de ajutor din partea nimănui, nimeni nu are nevoie să i se spună sau să i se dea ceva, deoarece, la nivel potenţial, fiecare dintre noi are întotdeauna tot ceea ce îi este necesar, şi, cu toate acestea, faci cel mai dezinteresat şi cel mai plin de compasiune act din câte există, oferind, prin iubire, fraţilor şi surorilor tale, tot ceea ce e mai bun şi mai frumos în tine. În acest fel, retransmiţi şi altora, la momentul oportun, ceea ce ai primit şi tu atunci când a fost necesar.

Universul, aşa cum îl percepem noi de la nivelul la care suntem, poate fi considerat iluzoriu, sau, mai bine zis, parţial adevărat, şi, tocmai de aceea avem cu atât mai mult un motiv în plus pentru a ne bucura de el în mod detaşat şi de a-l iubi dezinteresat, în loc să ne lăsăm înspăimântaţi şi înrobiţi prosteşte de propria noastră imaginaţie, care, atunci când nu este pe deplin controlată, ne ascunde mai mereu aspectele esenţiale ale manifestării universale. Tot ceea ce se petrece pe Pământ îşi găseşte instantaneu reflexia pe oricare dintre nivelele vibratorii, de la cel mai elevat şi până la cel mai de jos. Astfel, orice acţiune a noastră produce modificări, mai mult sau mai puţin profunde, la absolut toate nivelele manifestării macrocosmice. Suntem, deci, în totalitate liberi să facem să predomine în fiinţa noastră oricare dintre aceste nivele. Pentru aceasta nu trebuie să schimbăm nimic altceva, decât să ne focalizăm intens atenţia şi să ne amplificăm iubirea.


Indiferent ce ai face, iubeşte-te că faci aceasta. Orice ai gândi, iubeşte-te pentru că gândeşti aceasta. Iubirea este singura dimensiune care trebuie amplificată şi rafinată. Iar dacă nu eşti sigur sau nu ştii ce înseamnă să iubeşti cu adevărat, iubeşte-te din tot sufletul pentru că nu ştii încă ce e iubirea. Nu există nimic mai important în acest Univers decât iubirea nesfârşită, pe care fiinţele conştiente o manifestă detaşat, una faţă de alta, în deplină libertate, fără posesivitate sau gelozie.

Nu vei fi capabil să depăşeşti, ireversibil, actualul tău nivel vibratoriu dominant, până ce nu vei învăţa să te iubeşti cu adevărat pe tine însuţi sau, cu alte cuvinte, să te accepţi în totalitate AŞA CUM EŞTI ACUM.

Indiferent care este nivelul tău spiritual, indiferent unde te afli în Univers, alegerea ta este mai mereu aceeaşi: să-ţi expansionezi conştiinţa sau să te contracţi. Şi, totdeauna, trebuie să începi exact de acolo de unde eşti. Dacă eşti conştient, nu mai este nimic rău în a fi acolo unde eşti – aceasta fiind doar una din nenumăratele experienţe, care îţi sunt puse la dispoziţie pentru a te perfecţiona, în funcţie de aspiraţiile tale sau nivelul tău lăuntric. Ceea ce tu eşti, pot fi şi eu; ceea ce eu sunt, poţi fi şi tu.Ceea ce eu sunt astăzi, tu vei putea fi, fără îndoială, în viitorul apropiat.

Tot ceea ce facem se oglindeşte fidel în noi înşine şi, chiar şi atunci când încetăm a mai acţiona, oglindirea respectivei acţiuni se întipăreşte pentru totdeauna în noi, determinând un răspuns oarecum asemănător, mai devreme sau mai târziu; prin urmare, cel mai adesea nu trebuie să ne împotrivim, ci să transcendem, deoarece împotrivirea înseamnă non-acceptare, ducând la contracţie, pe când transcenderea înseamnă acceptare plenară, înglobare, conducând la expansiune. Împotrivindu-te, te implici şi adesea suferi, pe când, transcenzând, te detaşezi şi găseşti fericirea.

Read more...

MEDITAŢIA IERTĂRII DE SINE ŞI DE ALŢII

sâmbătă, 16 octombrie 2010


Începe prin a-ţi găsi o poziţie confortabilă şi închide ochii. Petrece câteva momente creând o atmosferă de Recunoştinţă în interiorul fiinţei tale....

Apoi concentrează-ţi atenţia asupra respiraţiei urmărindu-i ritmul; urmărind cum intră şi cum apoi îţi părăseşte trupul. Concentrează-te pe zona inimii. Cu fiecare expiraţie simţi cum tensiunea şi stresul îţi părăsesc fiinţa. Le scoţi din tine cu fiecare val de aer pe care îl elimini pe nas.

Cu fiecare inspiraţie simţi cum liniştea şi pacea te cuprind tot mai mult. Simţi cum liniştea şi acceptarea cresc şi se extind înlăuntrul fiinţei tale. Relaxează-te treptat, treptat şi simte cum inima ta se înmoaie tot mai mult devenind extrem de gingaşă.

Apoi proiectează în zona inimii tale gândul despre tine, despre persoana ta. Vizualizează-te acolo şi îmbrăţişează-te cu tandreţe.

În timp ce te îmbrăţişezi cu căldură concentrează-te asupra iertării, sentimentului de iertare şi simte cum îţi oferi ţie însăţi iertare.

În şoaptă, încet repetă după mine cuvintele: Mă iert. Mă iert. Pentru orice suferinţă am cauzat, pentru orice durere am cauzat, fie că a fost prin cuvânt ori prin acţiunea mea, mă iert pe mine însămi.
S-ar putea ca spunând această afirmaţie să simţi că ceva din tine se opune, se luptă, nu acceptă. S-ar putea ca să-ţi treacă prin faţa ochilor multe motive pentru care nu ai merita iertarea. Este vorba de lucrurile ruşinoase pe care poate le-ai făcut. Este vorba şi de toate sentimentele de ruşine asociate cu acele fapte. Acceptă tot ce ai făptuit şi tot ce ai simţit. Simte cum cu expiraţia le scoţi afară din trupul tău şi le elimini. Inspiră şi Expiră.
Orice gând ar apărea în mintea ta acum nu te speria, repetă cuvintele de iertare şi imaginează-ţi că orice gând rebel se elimină prin expiraţie. Concentrează-te pe iertare care-ţi intră în inimă prin intermediul aerului pe care îl inspiri în plămâni.

Lasă ca iertarea să îţi umple fiinţa. Leagănă-te pe tine însuţi, îmbrăţişându-te în inima ta, aşa cum o mamă şi-ar îmbrăţişa pruncul. Îmbrăţişează-te cu tandreţe şi gingăşie acceptându-te deplin pe tine însuţi. Simte cum iertarea îţi inundă întreaga fiinţă. Repetă de mai multe ori: Mă iert. Mă iert. Rămâi cu aceste cuvinte în gând pentru câteva minute...

Acum adu-ţi în inimă pe cineva care are nevoie de iertarea ta, pe cineva pe care tu ai vrea să-l ierţi. Îmbrăţişează această persoană în inima ta. Simte-i prezenţa. Expulzează prin expiraţie orice sentiment ce se opune iertării acestei persoane. Expiră orice sentiment de furie, de suferinţă sau frică şi inspiră iertare. Relaxează-ţi, înmoaie-ţi pântecele, abandonează orice rezistenţă.

În şoaptă spune acestei persoane: te iert, te iert pentru orice durere mi-ai cauzat, pentru price suferinţă mi-ai creat prin cuvântul sau prin acţiunea ta. Te iert.

La început poate fi greu să ierţi, dar orice pas spre iertare este un pas făcut spre vindecare spirituală. Ai răbdare cu tine, repetă cuvintele. Inspiră cuvintele de iertare în inimă.

Încearcă să înţelegi ce te opreşte ca să ierţi cu fiecare inspiraţie. Expiră toate motivele pentru care această persoană nu ar merita iertarea, toate momentele în care această persoană te-a rănit.Inspiră iertare. Simte cum în procesul iertării graniţele dintre tine şi acea persoană se dizolvă. Îmbrăţişează această persoană în inima ta, simte iertarea pe care o simţi pentru această persoană. Îmbrăţişează această persoană cu dragoste.

Repetă în şoaptă: Te iert. Menţine acest gând în mintea ta pentru câteva minute.

Acum adu-ţi în inimă pe cineva de la care ai vrea să-ţi ceri iertare, pe cineva faţă de care ai greşit sau pe cineva care a suferit din cauza ta şi care şi-a închis inima faţă de tine. Adu acea persoana în inima ta şi îmbrăţişează acolo cu dragoste şi iertare.
În şoaptă repetă cuvintele: cer iertare de la tine, cer iertare de la tine. Dacă te-am rănit sau dacă ţi-am cauzat suferinţă prin gândurile mele sau prin faptele mele, te rog să mă ierţi.

Expiră orice rezistenţă ai putea simţi înlăuntrul tău. Expiră resentimentele, suferinţa şi durerea. Scoate-le afară. Repetă cuvintele de iertare. Simte cum iertarea creşte, lasă iertarea să te cuprindă. Simte inima cum se deschide pentru a primi iertarea . Crede că ai fost iertat, că iertarea ţi-a fost oferită. Acceptă această iertare. Repetă „Sunt iertată”. Stai cu aceste gânduri pentru câteva minute...
Acum revin-o la imaginea ta în inimă. Simte fericirea iertării cu toate părticelele fiinţei tale. Eşti iertată, ai iertat, ai fost iertată.

Simte cum uşurarea şi recunoştinţa curg prin tine, umplându-te. Lasă iubirea care sălăşuieşte în tine să radieze întreaga ta fiinţă. Bucură-te în iertare.

Fie ca toate fiinţele să vieţuiască în iubire. Inspiră adânc recunoştinţă, absoarbe recunoştinţă în fiinţa ta înainte de a încheia această meditaţie.

Read more...

Ingerul Pazitor

joi, 14 octombrie 2010


Nu suntem niciodată singuri, chiar în momentele cele mai dificile. Cu noi se află tot timpul cel care ne iubeşte profund şi necondiţionat. Îngerul păzitor este totdeauna cu noi, gata să ne ierte, să ne încurajeze, să ne ajute să ne transformăm.

In Acatist se spune:

”Te rog pe tine, Păzitorul sufletului meu, trezeşte-mă degrabă din somnul păcatului, ca să nu mă prindă ceasul morţii neîndreptat, ci să mă învrednicesc a cere de la Atotputernicul şi Milostivul Dumnezeu iertarea şi iubirea. Când Domnul şi Ziditorul meu va însemna ziua trecerii mele din viaţa aceasta, tu, bunul meu Păzitor, văzând mai înainte ceea ce-mi este pregătit şi mă aşteaptă pe mine, acoperă-mă cu aripile milostivirii tale, cum îşi acoperă vulturul puii săi, iar când va fi să iasă duhul din mine, să te văd stând aproape, izgonind pe cumpliţii vrăjmaşi. Drept urmare, cu umilinţă zic ţie:

Bucură-te, cel ce pui în faţa ochilor minţii mele ceasul grozav al morţii,
Cel ce pururea îmi aduci aminte de ceasul acela pe care puţini îl cunosc;
Cel ce mă înveţi să mă uit la fiecare zi ca la cea mai de pe urma zi a vieţii mele;
Cel ce mă pregăteşti în toată vremea pentru ieşirea într-o altă lume.”



Read more...

Byron Katie sau revelatia acceptarii divine a realitatii

marți, 12 octombrie 2010


motto: Cu cât te înţelegi mai bine pe tine însuţi şi emoţiile tale, cu atât devii un mai mare iubitor al realităţii (Baruch Spinoza)
“Nu faptele ne tulbură, ci gândurile noastre despre ele”

Prima dată când am urmărit Lucrarea (The Work) , mi-am dat seama că sunt martor al unui lucru remarcabil. Am văzut o succesiune de oameni, tineri şi bătrâni, cu şi fără studii superioare, care învăţau să-şi pună sub semnul întrebării propriile gânduri, gândurile cele mai dureroase pe care le aveau. Cu ajutorul intuitiv şi plin de iubire al lui Byron Katie (toată lumea îi spune Katie), aceşti oameni descopereau calea nu doar către rezolvarea problemelor lor imediate, ci şi către o stare de spirit în care cele mai profunde întrebări îşi găseau răspuns. Am petrecut o bună parte a vieţii mele studiind şi traducând textele clasice ale marilor tradiţii spirituale şi am recunoscut ceva foarte similar întâmplându-se aici. Nucleul acestor tradiţii – în lucrări precum Cartea lui Iov, Tao Te Ching, Bhagavad Gita – îl constituie întrebările intense în legătură cu viaţa şi cu moartea şi înţelepciunea profundă şi plină de bucurie ce vine odată cu răspunsul. Acea înţelepciune, mi s-a părut mie, era locul în care se situa Katie şi direcţia în care se îndreptau aceşti oameni.

Pe când îi urmăream din scaunul meu din mijlocul unei săli de conferinţe aglomerate, cinci bărbaţi şi femei, unul după altul, au învăţat ce este eliberarea chiar cu ajutorul gândurilor ce le provocau suferinţă – gânduri precum „Soţul meu m-a trădat” sau „Mama mea nu mă iubeşte suficient”. Punând pur şi simplu patru întrebări şi ascultând răspunsurile pe care le-au descoperit în ei, aceşti oameni şi-au deschis mintea către intuiţii profunde, vaste şi transformatoare. Am văzut un bărbat care ani de zile suferise din cauza furiei şi a resentimentelor faţă de tatăl lui alcoolic, luminându-se în faţa ochilor mei în doar patruzeci şi cinci de minute. Am văzut o femeie căreia aproape că-i fusese prea teamă să vorbească după ce aflase de răspândirea cancerului de care suferea încheind seminarul în lumina înţelegerii şi a acceptării. Trei dintre cei cinci nu mai parcurseseră Lucrarea înainte, şi totuşi acesta nu a părut să fie mai anevoios pentru ei decât pentru ceilalţi doi, şi nici descoperirile nu au fost mai puţin profunde. Cu toţii au început prin a-şi da seama de un adevăr atât de elementar, încât este, adesea, invizibil: faptul că (în cuvintele filozofului grec Epictet) „suntem tulburaţi nu de ceea ce ni se întâmplă, ci de gândurile noastre în legătură cu ceea ce ni se întâmplă”. Imediat ce au pătruns acest adevăr, întreaga lor perspectivă s-a schimbat.

Înainte să experimenteze ei înşişi Lucrarea lui Byron Katie, mulţi cred că este prea simplu pentru a fi eficient. Însă tocmai această simplitate îl face atât de eficient. În ultimii doi ani, de când ne-am cunoscut eu şi Katie (acum suntem căsătoriţi), am parcurs Lucrarea de mai multe ori, lucrând cu gânduri de care nici nu eram conştient. Şi am urmărit mai bine de o mie de oameni făcând acelaşi lucru în evenimente publice pe întreg teritoriul Statelor Unite şi în Europa, acoperind întreaga paletă de probleme umane: de la boli grave, moartea părinţilor sau a copiilor, abuz psihologic şi sexual, dependenţă, nesiguranţă financiară, probleme profesionale şi chestiuni sociale, până la frustrările uzuale ale vieţii de zi cu zi. Iar şi iar, am văzut cum Lucrarea a transformat rapid şi radical modul în care oamenii se gândesc la problemele lor. Şi când modul de a gândi se schimbă, problemele dispar.
„Durerea este inevitabilă. Suferinţa este opţională” (Budha)

Oricând suntem cuprinşi de un sentiment stresant – orice, de la disconfort uşor până la suferinţă, furie şi disperare intense –, putem fi siguri că există un gând anume care ne provoacă reacţia, fie că suntem sau nu conştienţi de el. Soluţia pentru a pune capăt acestui stres este să analizăm gândurile care se află în spatele lui, şi oricine poate face asta singur, având nevoie doar de o foaie de hârtie şi de un creion. Cele patru întrebări care constituie Lucrarea şi pe care le veţi vedea în context, dezvăluie punctul în care gândurile noastre nu sunt adevărate în ce ne priveşte. Prin acest proces – Katie îi mai spune şi „Interogatoriul” – descoperim că toate conceptele şi judecăţile în care credem sau pe care le luăm de bune sunt o distorsionare a stării de fapt. Când ne credem gândurile, şi nu ceea ce este cu adevărat real pentru noi, trăim întreaga gamă de tulburări emoţionale pe care le numim suferinţă. Suferinţa este o alarmă naturală care ne avertizează că ne agăţăm de un gând; când nu ascultăm cu atenţie acest avertisment, ajungem să acceptăm această suferinţă ca fiind o parte inevitabilă a vieţii. Însă nu este. Budha spunea că durerea este inevitabila atunci când suntem în trupuri, dar suferinţa, care nu este decat o prelungire mentală a durerii, este complet inutilă. Lucrarea nu face decât să demonteze mecanismul mental al suferinţei inutile şi prezintă similitudini izbitoare cu koanul zen şi cu dialogul socratic. Însă nu izvorăşte din nicio tradiţie, fie ea occidentală sau orientală. Este simplu şi direct şi a fost revelat în mintea unei femei obişnuite, care nu avea nicio intenţie de a da naştere la aşa ceva.
Revelaţia

Pentru a-ţi atinge adevărata natură, trebuie să aştepţi momentul potrivit şi condiţiile propice. Când acest moment soseşte, te trezeşti ca dintr-un vis. Înţelegi că ceea ce ai descoperit îţi aparţine şi că nu vine din afara ta.(Sutra budistă)

Totul a început într-o dimineaţă de februarie în anul 1986, când Byron Kathleen Reid, o femeie de 43 de ani dintr-un orăşel din deşertul Californiei de Sud, s-a trezit, într+o dimineaţă, pe podeaua unui centru de reabilitare.

După o viaţă obişnuită – două căsătorii, trei copii, o carieră de succes –, Katie intrase, în ultimii zece ani, într-un declin ce o aruncase în braţele furiei, paranoiei şi disperării. Timp de doi ani fusese atât de deprimată, încât rareori reuşea să iasă din casă; petrecea săptămâni în şir în pat, făcând afaceri din dormitor prin telefon, incapabilă să-şi facă măcar baie sau să se spele pe dinţi. Copiii treceau pe vârfuri prin dreptul camerei ei, pentru a-i evita crizele de furie. În cele din urmă, s-a internat într-un centru pentru femei cu boli de nutriţie, singura instituţie pentru care compania de asigurări îi plătea internarea. Ceilalţi pacienţi erau atât de înspăimântaţi de ea, încât a fost cazată singură, într-un salon de la mansardă.

Într-o dimineaţă, după aproximativ o săptămână, în timp ce zăcea pe podea (se simţise prea nedemnă pentru a dormi în pat), Katie s-a trezit fără a avea idee despre cine sau ce era. „Nu mai existam”, spune ea. „Toată furia mea, toate gândurile care mă măcinaseră, întreaga mea lume, întreaga lume, toate dispăruseră. În acelaşi timp, râsul a ieşit din profunzimile fiinţei mele şi s-a revărsat pur şi simplu. Totul era de nerecunoscut. Era ca şi cum altcineva se trezise în locul meu. Am deschis ochii. Acel Altcineva privea prin ochii mei. Şi era atât de încântat! Era beat de bucurie. Nimic nu era separat şi nimic nu-i părea inacceptabil; totul era el însuşi.”

Când Katie s-a întors acasă, familia şi prietenii au simţit că era cu totul alt om. Fiica ei, Roxann, care avea şaisprezece ani pe atunci, povesteşte:„Am ştiut că furtuna perpetuă luase sfârşit. Întotdeauna ţipase la mine şi la fraţii mei şi ne criticase; îmi era teamă să stau în aceeaşi încăpere cu ea. Acum, părea absolut împăcată. Stătea nemişcată cu orele pe scaunul de la fereastră sau în deşert. Era bucuroasă şi inocentă asemenea unui copil, şi părea că debordează de iubire. Oameni cu probleme au început să bată la uşa noastră şi să-i ceară ajutorul. Stătea cu ei şi le punea întrebări. Principala întrebare era «Este adevărat acest lucru?». Când veneam acasă nefericită şi aveam o problemă, ca de exemplu: «Prietenul meu nu mă mai iubeşte», mama se uita la mine ca şi cum ar fi ştiut că nu era posibil şi mă întreba: «Scumpo, cum să fie adevărat aşa ceva?», ca şi cum tocmai i-aş fi spus că locuim în China.”

Când cei din jur au înţeles că vechea Katie nu avea să se mai întoarcă, au început să facă speculaţii în legătură cu ce se întâmplase cu ea. Oare avusese loc un miracol? Ea nu-i prea ajuta. Abia după multă vreme a reuşit să-şi descrie experienţa în mod inteligibil. Vorbea despre o libertate care se trezise în interiorul ei. Spunea, de asemenea, că, prin întrebările pe care şi le pusese, îşi dăduse seama că vechile ei gânduri erau neadevărate.

La scurt timp după ce Katie s-a întors de la centru, casa a început să-i devină neîncăpătoare de oameni care auziseră de ea şi veniseră să înveţe. Ea era capabilă să-şi comunice interogatoriul interior în forma unor întrebări clare, pe care oricine îşi dorea eliberarea le putea aplica de unul singur, fără ea. Curând, a început să fie invitată să se întâlnească cu grupuri mici de oameni care se adunau în sufrageriile unuia sau altuia dintre ei. Gazdele o întrebau adesea dacă era „iluminată”. Iar ea răspundea: „Sunt doar o femeie care ştie diferenţa între ceea ce doare şi ceea ce nu”.
Transformarea

În anul 1992, a fost invitată în California de Nord, iar Lucrarea s-a răspândit foarte rapid de atunci înainte. Katie a acceptat fiecare invitaţie. Este pe drumuri aproape tot timpul din 1993 încoace, demonstrând Lucrarea în subsoluri de biserici, centre comunitare, săli de conferinţe, în faţa unor grupuri mici sau mari de oameni. Iar Lucrarea a pătruns în tot felul de organizaţii, de la corporaţii, firme de avocatură şi clinici de psihoterapie, până la spitale, închisori, biserici şi şcoli. Acum, este o tehnică populară şi în alte părţi ale lumii unde a călătorit Katie. Peste tot în America şi Europa există grupuri de oameni care se întâlnesc în mod regulat pentru a parcurge Lucrarea în scopul eliberării de suferinţă.

Katie spune adesea că singurul mod în care poţi înţelege Lucrarea este să-l aplici. Însă este bine de notat faptul că interogarea se potriveşte perfect cu cercetările actuale asupra biologiei minţii. Cercetările neurologice contemporane identifică o anumită parte a creierului, numită uneori „interpretul”, ca sursă a poveştii interne familiare ce ne conferă sentimentul de sine. Doi mari cercetători în domeniu caracterizează natura şireată şi înşelătoare a poveştii spuse de interpret. Antonio Damasio o descrie astfel: „Poate că cea mai importantă revelaţie este tocmai asta: că emisfera cerebrală stângă a fiinţelor umane este predispusă la născocirea de poveşti care nu au neapărat legătură cu realitatea”. Iar Michael Gazzaniga scrie: „Emisfera stângă a creierului îşi ţese povestea pentru a se convinge pe sine şi pe tine că deţine controlul… La ce foloseşte să ai un «agent de presă» în emisfera stângă a creierului? Interpretul încearcă să ne menţină vie povestea personală. Iar pentru asta, trebuie să învăţăm să ne minţim pe noi înşine”. Aceste intuiţii, bazate pe experimente solide, ne demonstrează că tindem să ne luăm în serios propriile „comunicate de presă”. Adesea, când credem că suntem raţionali, de fapt suntem păcăliţi de propria noastră gândire. Această trăsătură explică cum ajungem în situaţiile dureroase pe care Katie le-a recunoscut în propria-i suferinţă. Auto-interogarea pe care a descoperit-o foloseşte o capacitate diferită şi mai puţin cunoscută a minţii de a găsi ieşirea din propria-i capcană.

După ce au parcurs Lucrarea, mulţi oameni trăiesc un sentiment imediat de uşurare şi de eliberare de gândurile care îi făceau atât de nefericiţi. Dar dacă Lucrarea ar fi doar o experienţă de moment, ar fi mult mai puţin util decât este. Dar este un fenomen continuu şi profund de auto-conştientizare, nu un remediu rapid. „Este mai mult decât o tehnică”, spune Katie. „Aduce la viaţă, din străfundurile noastre, un aspect înnăscut al fiinţei noastre.”

Cu cât aprofundezi mai mult Lucrarea, cu atât mai puternic devine. Cei care au practicat interogarea o vreme spun adesea: „Lucrarea nu mai este ceva ce fac. El mă face pe mine”. Ei descriu cum, fără o intenţie conştientă, mintea observă fiecare gând stresant şi îl anihilează înainte ca el să poată provoca vreo suferinţă. Conflictul lor intern cu realitatea a dispărut şi descoperă că ceea ce a rămas este iubirea – iubirea faţă de ei înşişi, faţă de alţi oameni şi faţă de tot ceea ce le oferă viaţa. Să iubeşti ceea ce este, realitatea, devine la fel de simplu şi de natural ca respiraţia.

Aşa s-a născut această superbă carte, Iubeşte ceea ce este, nu din mintea, ci din experienţa lui Byron Katie. Unii au spus că este o carte care schimbă vieţi, dar adevărul este cu mult mai mare. Cartea nu-ţi schimbă viaţa, dar te învaţă pe tine s-o faci. Nu-ţi dă puterea schimbării, ci o descoperă în tine. Cartea este un instrument prin care inveţi cum să parcurgi Lucrarea, dar TU eşti acela care lucrează. Este adevărat că milioane de oameni şi-au schimbat vieţile şi au scăpat de suferinţa pe care şi-o provocau singuri, prin gândurile lor, cu ajutorul acestui proces, dar asta e frumuseţea: procesul, Lucrarea, este de natură interioară. Ei singuri s-au eliberat.

(Stephen Mitchell)

Read more...

Fericirea Vesnica

sâmbătă, 9 octombrie 2010

-Va sa zica ai venit pentru fericirea vesnica - intreba Judecatorul.
-Da - ii raspunse spiritul proaspat dezancarnat.
-Ai gresit adresa - continua Judecatorul, cu un zambet ambiguu in jurul gurii.
-Stati… nu-i aici raiul? - intreba omul nostru, proaspat trecut prin granita mortii.
-Ba da - ii raspunse Judecatorul.
-Jos pe Pamant mi s-a promis ca aici voi primi in dar, fericirea vesnica.
-Ne pare rau, ai fost informat gresit.
-Am fost informat gresit?! Dar preotul imi zisese ca daca ma rog regulat, daca indeplinesc cele zece porunci, voi ajunge in rai si voi fi fericit vesnic!
-Esti in rai, esti binevenit, dar trebuie sa mananci din merindele tale: sa traiesti fericirea pe care ai adus-o de pe Pamant.
-Nu este corect: pe Pamant n-as putea zice ca am fost fericit…
-Ne pare rau…
-Si nu se poate sa primesc aici fericirea?
-Ne pare rau: nu.
-De ce nu?
-Fiindca asa e regula.
-Care regula?
-Cea instituita de Tatal.
-Nu pot sa cred ca Tatal este atat de crud!
-Pai nu e crud.
-Nu e?
-Nu.
-Dar cum asa?
-Tatal a instituit urmatoarea regula: fiecare trebuie sa-si construiasca propria sa fericire.
-Cum adica?
-Simplu: asa cum un culturist isi cladeste muschii, tot asa cel care cauta fericirea, trebuie s-o construiasca singur.
-Nu mi se pare corect!
-Treaba ta.
-Totusi, ce pot face acum?
-Poti sa te duci inapoi, deoarece corpul tau se afla inca in stadiul mortii clinice.
-Bine, si ce fac daca merg inapoi?
-Exersezi fericirea.
-Exersez fericirea? Si cum fac asta?
-Trebuie sa gasesti propriile tale metode. Cei mai multi incearca prin iubire. Poti sa-ti indrepti iubirea spre Tatal. Sau spre o fiinta draga tie. Dar poti sa exersezi si iubirea de sine.
-Iubirea de sine… n-am inteles-o niciodata…
-Iti pot explica prin functionarea inimii biologice. Iti amintesti probabil ca inima pompeaza sange in trei directii: are un circuit care alimenteaza partea corpului care se afla mai jos de inima, un alt circuit care iriga tot ce se afla mai sus decat inima, si un al treilea circuit prin care trimite sange in propriile sale tesuturi.

Vezi, functionarea inimii este simbolul modului in care este indicat sa-ti administrezi energia si iubirea. Circuitul de jos nu este altceva decat iubirea directionata spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poti comunica cu fiintele mai evoluate decat tine, incluzand Tatal Ceresc. Iar cel de-al treilea circuit, cel prin care inima asigura energia necesara propriei sale functionari, este iubirea de sine.

Cand ajungi sa constientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poti sa redirectezi o parte din ele spre tine insuti. Este indicat sa pastrezi proportiile definite de inima ta biologica. Prin circuitul mare, cel care porneste spre partea de jos a corpului, trimiti energie si iubire spre toti ceilalti. Prin circuitul mic, cel care porneste in sus, comunici cu fiintele mai evoluate decat tine - cu ingeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, si asa mai departe.

Fii sigur ca vei primi de la ei mai mult decat reusesti sa oferi lor. Si ai dreptul si la cel de-al treilea circuit, ca sa poti functiona si tu…
-Oh, ce simplu e!
-Da, e simplu ca buna ziua!
-Si ce-mi mai recomandati, ce sa fac cand ajung jos?
-Incearca sa identifici ce anume iti produce bucurii reale. Incearca sa largesti aceasta lista. Bine, iti recomand sa te tii in limita bunului simt. Daca o treci, risti sa-ti strici fericirea. Si exerseaza cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii.
Si inca un lucru: incearca sa zici “Te iubesc” cat mai des, dar intotdeauna din toata inima.
-Deja ma simt fericit!
-Ma bucur pentru tine! Insa totusi m-as bucura daca te-ai duce inapoi si ai exersa acolo jos, ca sa vii fortificat aici sus, cand iti vine randul.
-Va multumesc - ma simt atat de fericit!
-Fericirea ta e si fericirea mea si iti multumesc pentru ca mi-o dai - incheiase Judecatorul.
Spiritul dezancarnat se umplu de incredere in viitor si plonja inapoi in corpul sau aflat pe cearsaful alb al clinicii de reanimare.
Aparatele electrice conectate la corpul sau incepusera sa semnalizeze reaparitia vietii. Incet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptil-tiptil, inima incepea sa bata. Electrocardiograma desena o curba tot mai armonioasa. Ochii pacientului inca nu se deschisesera inca, dar pe fata lui se asternu o liniste divina.
Doctorii rasuflasera usurati. Se gandisera la marea minune: viata. Un pacient reintors din inalt valora pentru ei cat un nou-nascut.
-Tipul, mai mult ca sigur a invatat ceva, acolo Sus - zise unul dintre doctori.
-Pai da… nu cred ca s-a intors datorita electrosocului, ca imi pierdusem increderea in el, la un moment dat - adauga un alt halat alb.

sursa: http://astrolog2you.blogspot.com

Read more...

TERAPIA KARMICA

luni, 4 octombrie 2010


Terapia karmica poate fi un raspuns posibil la intelegerea atitudinilor nepatologice care, insa, pot crea interferente intr-o traire senina si echilibrata a propriei exsitente, dar mai ales, poate fi deosebit de utila pentru deblocarea situatiilor care ne impiedica sa ne realizam proiectele sau intalnirile cu situatiile pentru care, de altfel, am hotarit sa ne incarnam.

Fantezia ghidata a celor doua riuri

Aceasta vizualizare are ca finalitate intalnirea si, mai ales, integrarea intre trairea ce provine din vietile trecute (cu incarcatura ei de probleme, potentialitati si talente) si cea a existentei actuale.

Este o modalitate simbolica de a putea face sa curga in viata actuala tot ceea ce a mostenit din vietile anterioare , astfel incat sa se miste eventualele blocari, actiuni ce se repeta si care pot obstructiona o dezvoltare libera a personalitatii proprii, dandu-i astel sufletului posibilitatea sa-si atinga obiectivele pe care si le-a prevazut in momentul in care a ales sa se incarneze in existenta actuala.

Dupa ce te-ai relaxat, inchide ochii si imagineaza-ti ca te afli pe varful unui munte. Peisajul este oarecum selenar, cu stanci albe si vegetatie foarte putina.

Priveste acum spre vale; iti dai seama ca te afli la confluenta a doua riuri. Unul are apele tulburi, de culoarea pamantului, celalalt este limpede, iar apa este de culoare albastra, intensa.

Focalizea-ti atentia pentru cateva minute pe primul riu si incearca sa-ti orientezi privirea la resturile de materiale detritice pe care le transporta.

Acum muta-ti privirea si constientizarea la punctual in care se intalnesc si se unesc cele doua cursuri de apa. Vartejul care se formeaza si care amesteca culorile celor doua riuri este foarte rapid si inghite cu lacomie atat resturile pe care le-ai vazut anterior, cat si altele pe cate le vezi acum. Incearca sa simti mireasma ce te cuprinde si lasa-te dus de adierea racoroasa ce vine si iti permite sa respiri adanc. Senzatia este de libertate si de usurare. Esti perfect in largul tau, incet-incet sesizezi ca mintea si mai apoi inima si-au gasit o usurare agreabila. Simti ca ai cedat puterii apelor, iti vin amintiri si atitudini ce nu iti mai apartineau, ce nu mai erau parte a personalitatii tale, ce iti infundau drumul.

Readu-ti atentia la vartejul de la confluenta celor doua riuri si incearca sa vezi noul riu ce se formeaza, mai mare si plin cu apa de culoare verde smaragd. Urmeaza-i curgerea hotarita si puternica si imagineaza-ti ca-l insotesti pana la locul de varsare in apa marii.

Opreste-te cateva minute asupra acestei imagini si apoi, respectandu-ti ritmurile, redeschide ochii si concentreaza-te cateva clipe asupra respiratiei.

RELAXAREA

Inainte de a incepe orice exercitiu de vizualizare este oportun sa ne pregatim la nivel psiho-corporal printr-o faza de relaxare care ar trebui sa dureze aproximativ 20 de minute.

Pentru a obtine o buna relaxare psiho-fizica este important sa alegem un ambient adecvat si mai ales sa favorizam atmosfera cea mai potrivita. Este recomandabil sa alegem o camera cu culori deschise si daca este posibil cu tapiserii in tonuri albastre. Folosirea unui arzator de esente este indispensabila pentru pregatirea la nivel aromaterapeutic a ambientului: uleiurile esentiale recomandate sunt Santal, Portocal si Iasomia. Sunetul poate fi deosebit de important, in special daca optam pentru piese cu sonoritati ce au legatura cu fenomenele naturale, valurile marii, susurul paraiaselor, vantul, voci de animale, etc.

Dar cum sa facem pentru a obtine o relaxare profunda? Tehnicile pot fi variate prove nind de la cele mai disparate discipline, cea care urmeaza este una din atatea altele, deci nu este exclusiva.

Aseaza-te in pozitie culcat pe spate punand o perna mica sub cap, iar daca ambientul nu este in mod deosebit incalzit, intinde-ti un pled peste picioare.

Incepe sa-ti indrepti atentia spre respiratie, care incet-incet isi ia un ritm lent si profund…lent si profund. Ramai in acultarea repiratiei timp de cateva minute.

Acum focalizeaza-ti atentia spre talpile picioarelor si cauta sa simti daca se pot acuza tensiuni deosebite, dureri ori daca totul e in regula. Atentia iti ramane la picioare.

Urca ceva mai sus si concentreaza-te asupra pulpelor. Cauta sa simti daca sunt incordate sau relaxate, daca ai vreo durere sau tensiune…ori daca totul se indreapta spre mai bine. Atentia iti ramane la pulpe.

Acum urci la coapse, asculta si aici daca sunt incordari, dureri sau totul este in regula. Sprijina-ti mainile de ele si simte-le greutatea, incearca sa simti daca sunt reci, calde sau transpirate. Atentia iti ramane la coapse si la maini.

Urca acum si mai sus si ajungi la burta…Revii si te concentrezi asupra respiratiei…Acum imagineaza-ti ca ai in burta o minge colorata intr-o culoare vie care se umple de aer cand inspiri si se dezumfla cand expiri. Totul se intampla incet…respiratia iti este lenta si profunda…lenta si profunda (repeta aceasta sintagma 2-3 minute).

Apoi fixeaza-ti atentia spre umeri. Simte daca percepi tensiuni, greutate sau totul se desfasoara bine. Atentia ramane la umeri.

Muta-te acum la gat si incearca si aici daca sunt tensiuni, contractii, dureri sau daca totul este in regula. Atentia este asupra gatului.

Acum du-ti constientizarea la buze. Simte daca sunt intredeschise sau stranse, daca sunt umede sau uscate. Atentia iti este la buze.

Muta-te acum la maxilare si incearca si aici sa iti dai seama daca sunt stranse, intinse, intepenite sau relaxate. Atentia este la maxilare.

Urca acum mai sus, la ochi. Du-ti atentia la pleoapele coborite pe ochi. Incearca sa simti daca ochii iti sunt obositi sau proaspeti. Atentia iti este la ochi.

Acum incearca sa-ti imaginezi ca ai in varful capului o mica deschizatura, este chakra a saptea, chakra fantana. Si mai inchipuie-ti ca din inalt intra in aceasta deschizatura o cascada de lumina alba care, incet-incet, de sus in jos, patrunde sa-ti lumineze corpul. Este o lumina de bunastare si de vindecare care iti reinvie fiecare celula , relaxandu-ti profund corpul. Corpul iti este profund relaxat si gata sa infrunte o calatorie dincolo de timp si spatiu.

Paolo Crimaldi – Terapia karmica

Read more...

Iubirea si darurile Duhului Sfânt

duminică, 3 octombrie 2010


Iarăşi scriu despre iubire, pentru că sunt fascinată de iubire şi de puterea miraculoasă ascunsă în energia ei. Iubirea, un cuvânt atât de vehiculat, dar atât de misterios pentru că i se dau o multitudine de sensuri, şi asta nu întâmplător.

Iubirea e cea care crează şi însufleţeşte multe relaţii ale vieţii. Avem astfel: iubirea dintre iubiţi, dintre soţi, iubirea dintre părinţi şi copii, iubirea dintre fraţi, dintre prieteni, dintre oameni ce se cunosc mai mult sau mai puţin...

Iubirea e secretul ce pune lumea în mişcare, chiar dacă uneori nu ne dăm seama că de fapt despre iubire e vorba atunci când vrem să fim mai frumoşi, mai bogaţi, mai cunoscători, mai talentaţi, mai buni, mai posesivi, mai geloşi, mai sexi, întotdeauna căutăm conştient sau nu iubirea. În fond în mod inconştient căutăm să deschidem porţile propriului Sine, pentru că doar iubirea ne apropie de Dumnezeu. Instinctul de supraviţuire al spiritului caută să trăiască această emoţie, singura ce ne poate promite o viaţă în eternitate.

Iubirea se referă în primul rând la relaţii, dar iubirea pentru natură, pentru fiinţele necunvântătoare, ce sunt doar fraţii noştri mai mici de altfel, pentru cer, pentru Soare, pentru frunzele toamnei, e tot iubire. Însă cu greu putem avea o iubire reală pentru toate acestea dacă în suflet nu avem în primul rând iubire pentru oameni. Indiferent de relaţia ce ne leagă. Toţi am iubit mai mult sau mai puţin, dar cum să deosebim o iubire reală, de o atracţie firească, de o pasiune, de un ataşament, de compasiune, de instinctul de supraviţuire a speciei când e vorba de relaţia părinţi-copii, de dorinţa de a face bine, doar pentru a ne fi bine... Cum?

Toamna a alungat canicula verii şi va colora frunzele în splendide culori arămii. Toamna nu e doar anotimpul în care începe scoala, sau când se culeg roadele câmpului, ci este şi momentul când legătura cu trecutul şi viitorul e mai puternică, structurile karmice sunt deschise schimbării ne putem sterge durerile trecutului, ne putem deschide viitorul spre bucurie, dacă alegem să ne schimbăm în interior.

Ne putem crea un viitor minunat mult mai uşor în această perioadă a anului, doar meditând, punându-ne în ordine sufletul şi rugându-ne.

Meditând la iubire. La cea mai importantă relaţie din viaţa noastră, relaţia noastră cu iubirea.

Şi nu putem face asta decât conectaţi la realitate, la prezent, la noi şi la ceilalţi. La viaţa noastră. Dacă ne îndreptăm gândul spre toţi cunoscuţii noştri, spre toţi oamenii care ne colorează viaţa în culori frumoase sau mai cenuşii, putem să înţelegem cât de multă iubire avem în suflet. Să ne scanăm relaţiile trecând totul prin filtrul iubirii. Noi singuri, noi cu noi înşine... având ca martor numai pe Dumnezeu.

Şi totuşi cum putem afla asta, dacă nu raportându-ne la o definiţie a iubirii. Ce e iubirea? Despre iubire s-au scris tone de cărţi, de studii, s-au făcut cântece, opere şi filme, însă cea mai frumosă definiţie a iubirii este tot cea din Biblie. Pentru simplul fapt că ea reflectă adevărul despre această emoţie şi stare, care cuprinde în ea secretul vieţii veşnice.

Vă invit pe toţi cei ce doriţi şi alegeţi să meditaţi la iubire, să vă apropiaţi de Sinele vostru suprem şi de Dumnezeu, să meditaţi asupra definiţiei biblice a iubirii.

Cea mai corectă, adevărată şi frumoasă definiţie a iubirii. Unica definiţie completă şi complexă, ce se poate raporta la orice tip de iubire pământeană, indiferent de natura relaţiei, precum şi la iubirea cerească indiferent de soarta ce ne este dată.

Meditând e nevoie să vă raportaţi la ea pe voi înşivă şi implicit relaţiile cu ceilalţi ce le aveţi în prezent, fie că ei aparţin trecutului vostru fiind doar o amintire, fie că fac parte din prezent, sau sunt doar speranţa secretă a unui viitor ce vi-l doriţi aievea.

Întotdeauna când citesc acest pasaj şi fac această meditaţie, îmi dau seama că atâta timp cât suntem pe Pământ trebuie să lucrăm asupra noastră pentru a ne apropia de perfecţiunea acestui sentiment.

Meditaţi, simţiti şi vedeţi... câtă iubire aveţi pentru ei şi astfel implicit pentru voi.

Dragostea şi bunurile ei.

Cap. XIII, din scrisoarea sfântului Pavel către Corinteni – Noul Testament.



„1.De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor şi dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. 2. Şi de aş avea darul poorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atât credinţă învât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. 3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu să fie ars, iar dragoste nu am nimic nu-mi foloseşte. 4. Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuişte, nu se laudă, nu se trufeşte. 5. Dragostea mu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprind de mânie, nu gândeşte răul. 6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. 8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii, se vor desfiinţa, darul limbilor va înceta, ştiinţa se va sfârşi. 9. Pentru că în parte cunoaştem, în parte prooocim. 10. Dar când va veni ceea ce este desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. 11. Când eram copil, vorbem ca un copil, simţeam ca un copil, dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. 12. Căci vedem acum ca prim oglindă în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă, acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. 13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”

Iubirea este senzaţia sau starea, pentru că ea devine in suflet o stare si un mod de viată, care cu cât este mai intensă în sufletele noastre, ne apropie de Dumnezeu şi de Lumină, adică de ceea ce în Biblie e numit Duh Sfânt, în Reiki e numit ki, se mai numeşte Prana, Energie vitală, Energia divină a vieţii...

Sporindu-ne iubirea din suflet, ne putem spori şi darurile aferente Duhului Sfânt. Iar prin ele implicit bucuria vieţii. Nu mă voi strădui acum să dau eu o definiţie a acestor daruri. Au facut-o alţii într-un mod simplu şi atât de adevărat, cu mult timp înainte. Şi au făcut-o atât de frumos. Eu acum doar vă reamintesc dând un „copy-paste” după Biblie.



6. Şi lucrările sunt diferite, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi. 7. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folos. 8. Că unuia i se dă prin Duhul sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia după acelaşi duh cuvântul cunoştinţei. 9. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia darurile videcărilor, întru acelaşi Duh. 10. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia de a vorbi în limbi şi altuia tălmăcire. 11. Şi toate aceste le lucrează unui şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia, după cum voieşte.” (Corinteni, 12, 6-11)

Va doresc să dobândiţi oricare din darurile Duhului Sfânt voiţi şi să ajungeţi la Sinele vostru cel mai înalt prin iubire.


Carla von Vlad
www.lumeaspirituala.ro

Read more...

  © Blogger template Foam by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP