Vindecare prin puterea Sinelui

miercuri, 29 iunie 2011


Sinele Suprem şi corpul de lumină

Cu toţii sîntem înzestraţi cu un Sine Suprem. Acesta este o prezenţă cu care sîntem conectaţi în permanent. Ne gîndim că sîntem separaţi de el, însă în realitate nu este aşa. Cercetările recente întreprise la U.C.L.A de către Valerie Hunt dovedesc faptul că toţi avem un „corp de lumină”, o energie care este mult mai puternică şi mai elevată decît propriul nostru corp fizic. În timpul unui experiment în care foloseau un electromiograf pentru a măsura energia electromagnetică conţinută în muşchi, cercetătorii au descoperit accidental că, înainte de a ataşa electrozii corpului şi muşchilor, electromiograful depista un cîmp electromagnetic în afara corpului fizic. Au descoperit că întregul corp este împrejmuit cu energie şi această energie este mult mai mare decît cea a corpului fizic. Corpul nostru biologic are o natuă electromagnetică. Activitatea undelor cerebrale la o persoană obişnuită este între 0 şi 100 de cicluri pe secundă (cps). Muşchii în general au 225 cps, iar inima în general este de 250 cps. Cîmpul energetic din afara corpului are diferite frecvenţe, depinzînd de la persoană la persoană sau de gîndurile pe care le emitem. Frecvenţa medie a unei persoane care este focalizată în special pe lucrurile materiale şi pe lucrurile obişnuite de zi cu zi este de 250 cps, deci o frecvenţă egală cu cea a inimii. Cercetătorii au examinat apoi mediumii şi pe cei care sînt capabili de a vindeca prin puteri paranormale şi frecvenţa lor de vibraţie a fost estimată de la 400 la 800 cps. În fine, au facut aceste măsuratori şi pentru mistici, acei oameni care işi trăiesc în mare parte viaţa ghidaţi de Sinele Suprem, şi care deţin un control perfect asupra gîndurilor lor. Au constat că frecvenţa lor de vibraţie era mai mare decît limita maximă a echipamentului (20.000 cps) aşa că au construit un echipament nou şi astfel au descoperit că misticii aveau în medie o frecvenţă de vibraţie de 200.000 cps în cîmpul energetic din jurul corpului !!!

Cînd corpul energetic funcţionează la 200.000 cps, boala nu ne mai poate atinge. Pentru ca boala să existe, ea trebuie să funcţioneze cu vibraţii mai joase. Astfel pot apărea miracole, vindecări subite. Se spune în Biblie că atunci cînd ne rugăm, este necesar să credem cu toată tăria în Dumnezeu. În acele momente, frecvenţa de vibraţie se ridică foarte mult şi astfel pot apărea miracolele.

Boala şi vindecarea

Gîndirea poate să ne modifice sănătatea şi starea noastră generală. Orcie gîndim are un scop şi gîndurile se duc direct înspre împlinirea acelui scop. Nu există gînduri „inactive”. Cum ar putea ca un gînd sa fie inactiv, cînd are puterea de a readuce sănătatea sau succesul, sau din contră de a aduce boala în corp sau eşecul? Fiecare gînd pe care îl emitem rămîne cu noi pentru totdeauna, nu numai în această viaţă. Energia după cum ştim, se schimbă, însă ea se schimbă numai cînd noi o schimbăm. De exemplu, cînd avem o credinţă asupra unui lucru, acea credinţă se menţine pînă cînd ne schimbăm mintea. Boala nu este ceva pe care noi să o avem, ci e ceva pe care noi o creăm, prin gîndurile noastre de vibraţie joasă. Ce anume aduce boala în fiinţa noastră ? Boala reprezintă energii înţepenite, atitudini, credinţe negative care sînt manifestate în corpul nostru. Cînd oamenii sînt prinşi în situaţii stresante, frecvenţa lor de vibraţie scade şi astfel poate apărea boala. Cînd ne îndreptăm către Sinele Suprem, tot acest stress se sfîrşeşte, frecvenţa noastră de vibraţie creşte şi energia începe să circule liber prin corp. Această conectare la Sinele Suprem este atît de puternică încît aduce cu ea foarte multe purificări în fiinţă, inclusiv eliminarea bolilor. Cînd începem să ne schimbăm mintea, frecvenţa noastră se schimbă şi ea de la 250 cps la 500 - 800 cps, iar în acest interval de valori boala nu poate funcţiona. Dacă rămînem conectaţi la Sinele Suprem suficient de mult timp, corpul începe să se vindece de la sine. Nu există nimic mai înalt şi mai înelept decît Sinele Suprem. Unor oameni nu le place să folosească cuvîntul „Dumnezeu” însă orcium ar fi, Siele Suprem este o scînteie din Dumnezeu, din Fiinţa Universală. Sănătatea şi starea de bine este o călătorie, nu o destinaţie. Dacă dorim sănătate, relaţii armonioase, succese pe multiple planuri, trebuie să facem din toate acestea o călătorie. Acest lucru nu înseamnă că va trece mult timp pînă vom ajunge la destinaţie. Putem ajunge chiar şi în acest moment. Putem să ne bucurăm de fiecare pas pe care îl facem. Viaţa este o călătorie, nu o destinaţie...

Gîndirea pozitivă

Ştiinţa descoperă că într-adevăr gîndurile au efecte. Fiecare gînd este o formă de energie şi are o vibraţie specifică. De exemplu, dacă în general avem o gîndire negativistă, ne uimim cum de găsim atît de mulţi oameni pesimişti în jurul nostru. Chiar ne vom intreba de unde oare au apărut ei... Dacă în general sîntem optimişti şi cineva ne spune: „Nu-i aşa că lumea este negativă?”, ne vom întreba oare despre ce vorbeşte acea persoană pentru că nu sîntem obişnuiţi cu astfel de oameni în preajma noastră şi de fapt nici nu-i vom recunoaşte...

Iubirea

Ori de cîte ori facem un compliment sincer, ori de cîte ori gîndim benefic despre o persoană, ori de cîte ori alegem să lăsăm o persoană să fie ceea ce ea este fără a ne gîndi că ea ar trebui să se schimbe pentru a fi pe placul nostru, în toate aceste situaţii frecvenţa noastra de vibraţie se ridică foarte mult. De fiecare dată cînd ne gîndim că altcineva ar trebui să se schimbe pentru propria noastră satisfacţie, frecvenţa de vibraţie coboară. Nu este nimic mai minunat decît de a-i lăsa pe ceilalţi să fie aşa cum vor, în laturile benefce ale personalităţii lor. Ce este iubirea? În esenţă ea este capacitatea de a nu încerca să schimbi o persoană după cum gîndeşti tu că ea ar trebui să fie... În această direcţie, misticii tuturor timpurilor ne învaţă că suprema iubire este de fapt a vedea Sinele Suprem în toţi ceilalţi, de a vedea pe fiecare din jurul nostru ca fiind perfect aşa cum este, ca fiind o manifestare plină de lumină a lui Dumnezeu.

Aici şi acum – a trăi în prezent

Majoritatea oamenilor trăiesc în trecut. Cînd sînt întrebaţi dacă sînt fericiţi sau nu, ei s-ar gîndi la toate motivele care i-ar putea face ca în acel moment să fie fericiţi sau nu. Oricum, aceste lucruri s-au întîmplat în trecut, acum 5 secunde, acum 5 ani sau acum 50 de ani. În general oamenii trăiesc prin proiectarea trecutului lor în viitor, considerînd că s-au împotmolit, că vieţile lor nu au cum să se schimbe. Însă ce este acest „acum” sau „aici şi acum”? Dacă întrebăm pe cineva dacă doreşte să facă ceva în acest moment, el crede că ne referim la următoarele 10 minute, sau poate la următoarea oră. „Acum” reprezintă petru cei mai mulţi oameni o jumătate de oră, un minut sau o secundă. În realitate „acum” este în afara oricărui timp şi s-a demonstrat că timpul îl putem experimenta numai prin intermediul corpului fizic. În reaitate noi trăim în acelaşi „loc” în care am trăit de cînd am fost creaţi – şi acel loc este „aici şi acum”. Iar fiecare moment pe care îl trăim, cum ar fi chiar această secundă, este diferit de momentul anterior. Acest moment absolut este denumit „momentul prezent” pentru ca el nu are nimic de-a face cu momentul exact anterior, în afara de cazul în care dorim noi ca el să o aibă.

Idealurile propuse

Idealurie sînt în general evenimente care vor avea loc în viitor, Vrem să facem ceva peste 5 ani. Dacă ne schimbăm idealurile foarte des, e clar că nu vom ajunge să le atingem. Singurele idealuri pe care le putm atinge sînt acelea care sînt aduse aici şi acum, în momentul prezent, în care realizăm ceva pentru ele. Celelalte idealuri sînt idealuri viitoare pe care nu le vom atinge niciodată. Cînd învaţăm să trăim în momentul prezent, datorită conştientizării faptului că sîntem înzestraţi cu un Sine Suprem, începem să lăsăm deoparte toate acele lucruri care ne stresează, care ne aduc nelinişti, agitaţie etc. pentru că înţelegem că ele nu au nici o valoare. Înţelegem că putem să ne detaşăm de ele, să le lăsăm în urmă şi să ne preocupam de creşterea noastră spirituală. Începem astfel să avem mai mult noroc, oamenii încep să vină înspre noi cu diferite oportunităţi, încep să apară mici miracole în viaţa noastră. Dacă în momentul în care trăim acum miracolele nu apar, cu siguranţă că ceva nu funcţionează armonios în viaţa noastră. Un miracol este o corecţie în viaţa noastră, nu e ceva care se întîmplă în exterior, ci e o parte din noi.

Sinele Suprem

Noi nu sîntem corpul fizic. Ne identificăm cu corpul fizic pentru că îl putem atinge şi ştim că el este acolo. Dar constatăm că atunci cînd ne apropiem de străini, puten percepe energia lor specifică pentru că stăm fiecare în cîmpul energetic al celuilalt. Putem merge în casa cuiva şi putem simţi dacă acolo este o atmosferă negativă sau una plină de iubire. Putem simţi multe alte lucruri şi această simţire reprezintă o anumită formă de identificare cu Sinele nostru. Ne identificăm cu Sinele nostru zi de zi, însă nu conştientizăm acest lucru. Dacă nu credem că avem un Sine, probabil că nu am trăit încă la nivelul lui suficient de mult timp pentru ca să aflăm de existenţa sa. El este însă permanent acel glas care ne îndrumă paşii, ori de cîte ori sîntem dispuşi să îl auzim. Putem să atingem Sinele Suprem, însă sîntem atît de îndreptaţi către a-l căuta în exterior încît de cele mai multe ori uităm că el este în interiorul nostru...

Sursa:www.artadeatrai.ro

Read more...

Increderea in SINE

luni, 27 iunie 2011



In vremurile atat de agitate si mereu surprinzatoare pe care le traim, Increderea in Sine a devenit un instrument de supravietuire. Asa cum e lanterna in mijlocul intunericului sau bricheta intr-o padure rece si intunecata. Increderea in Sine este paiul de care ne agatam intr-o viata ce curge vijelios fara sa ne lase sa ne dumirim, sa ne instalam confortabil, pentru ca un val nou de evenimente ne obliga in permanenta sa ne adaptam, sa ne verificam reperele. Repere inghitite adesea de vartejurile vietii. Si stai si te intrebi ce mai este sigur si stabil in aceste vremuri, pe ce mai poti conta, ce este peren, real, profund si garantat? Nimic in afara de propria ta fiinta. In care trebuie sa te increzi. Cand toate celelalte repere dispar, cand contextele, oamenii, notiunile, convingerile si credintele se naruie, singurul lucru sigur este fiinta ta. Pe care trebuie s-o cunosti al naibii de bine pentru ca a sti exact pe ce contezi. Increderea in Sine este inceputul.

De unde incepe increderea?

Increderea in Sine nu are legatura cu reusitele tale, cu performantele sau cu puterile tale. Acestea sustin increderea, dar nu sunt cauza lor. Pentru ca performantele sunt efectele existentei Sinelui. Increderea in Sine vine din relatia constiintei tale cu Sinele tau, cu scanteia ta divina, cu spiritul tau, cu Viata. Increderea in Sine este credinta ta in divinul launtric. Divinul nu are atribute. El exista, pur si simplu. Divinul, revelat sau ascuns, genereaza atribute. El fiind insa lipsit de atribute pentru ca El este in afara oricarei descrieri, a oricarei definitii.
De aceea, increderea in Sine vine de undeva de dincolo de calitati, de trasaturile de succes, de reusite, de pregatire, dincolo de parerile tale despre tine si de parerile celorlalti referitoare la tine. Increderea in Sine ESTE. Sinele ESTE. Scanteia divina ESTE. Dumnezeu ESTE. Si ca urmare a acestei prezente si a simtirii tale constiente a acestei prezente in tine, apare increderea in Sine.

Nu calitatile tale te determina sa ai incredere in tine. Ci natura ta divina. Cand ai incredere in natura ta divina totul devine posibil. Si din acest posibil Sinele te ghideaza sa iti doresti in mod particular in viata ta acele lucruri care te ajuta sa traiesti la cel mai inalt nivel experienta de fi tu ca persoana. De-a fi Sine intr-o persoana, cu identitate sociala, cu trup, cu aspiratii, cu un destin.

Sinele, mai presus de defintiile tale

Cand increderea ta este ancorata in calitatile tale, in frumusetea si tineretea ta, in sanatatea si vigoarea ta, in corpul tau, in abIlitatile tale, in relatiile tale, in contexte favorizante, ce faci cand incepi sa pierzi toate acestea? Spui gata, am pierdut increderea in MINE odata cu pierderea pozitiei, cu sustinerea altora, odata cu aparitia cheliei, cu pierderea danturii, cu instalarea batranetii, odata cu pierderea partenerului sau cu plecarea copiilor? Atat a fost? Unde mai este increderea in Tine cand ea este ancorata in lucruri exterioare? Pentru ca si propriile tale calitati si trasaturi sunt exterioare TIE. Ele sunt ale tale dar nu sunt TU. Ca dovada ca paradontoza (desi erai atat de mandru de liniara ta dantura alba ce credeai ca este atuul tau definitoriu) nu te opreste sa continui sa existi. Asa cum continui sa existi si dupa divort desi credeai ca mariajul sau partenerul te definea. Continui sa existi chiar si cand pierzi slujba sau simpatia sefilor desi aveai incredere in acestea si credeai ca te definesc profesional. Asa cum continui sa existi chiar daca pierzi sanatatea si te ameninta moartea.

Sinele,Eu-l divin


Ceva mai presus de noi si mai profund in noi ne insufleteste. Este o substanta imanenta, aflata in noi inca din primul moment al fiintarii noastre in aceasta viata si chiar de dincolo de viata. Este ceva mai presus de om si mai aproape de substanta divina a vietii.
Divinul din noi nu avem voie sa il tradam niciodata, sa ne decuplam de la el. Pentru ca este sursa vietii, a intregii noastre fiinte, a tuturor definitiilor noastre, a tuturor actiunilor noastre.

A avea incredere in Sine insemna sa iti ancorezi increderea in Dumnezeu. De aceea increderea in Sine nu are legatura cu ce ai, cu ce ai dovedit ca poti, ci cu ce ESTI. De aceea cand nu ai nimic, cand nu stii ce sa faci, cand nu stii cum te vei descurca, cand nu stii ce raspuns vei da, cand nu stii cum sa rezolvi o problema, SA AI INCREDERE IN TINE. In divinul din tine. Pentru ca numai divinul din tine il poate auzi pe Dumnezeu cand sta la taifas cu TINE.


Dincolo de ceea ce ai, de ce detii, exista un TU mai profund. Acest TU mai profund este spiritul tau. Sinele. Iar increderea trebuie ancorata acolo. Calitatile tale reflecta apropierea de Sine. Defectele si slabiciunile arata separarea de Sine si de multe ori chiar ele sunt cele care te determina sa revii la sursa ta divina.
Cand increderea noastra este in Sine, nimic nu ne poate clinti din noi insine. Iar aceasta statornicie nu e incapatanare. Este puterea de a te lasa mereu respirat de viata si prin asta in Viata.


Camelia Patrascanu
www.horoscoptv.ro

Read more...

Sânzienele

joi, 23 iunie 2011


Obiceiurile legate de Sânziene se pierd in negura timpurilor. Sunt datini autohtone, al caror nume originar dac s-a pierdut. S-a pastrat cel roman Sânziana, de la Sancta Diana (care circula si azi in Ardeal) si cel slav Dragaica (care a venit mai tarziu si care circula in Muntenia si Oltenia).

Sarbatoarea de Sânziene (tinuta pe 24 iunie, de ziua nasterii lui Ioan Botezatorul) e legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, si pastreaza in ea un amestec fascinant de crestinism, pagânism si vrajitorie. Sânzienele sunt plante cu flori galbene-aurii si placut mirositoare. Cresc prin livezi, pasuni, margini de paduri si poienite. Insotite de muzica si chiuiturile flacailor, fetele aduna florile de Sânziene in buchete, fac colane si impletesc cununi circulare si cruciforme sau le strang in buchetele. Aceste coronite si buchete sunt aduse in sat, unde sunt asezate pe porti, usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor (vor inflori ca Sânzienele).

In noaptea de Sânziene, femeile pornesc in plina noapte spre locuri stiute numai de ele pentru a aduna ierburi de leac si descântece. Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi, se duc la biserica, cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatite de influentele negative ale Rusaliilor/Ielelor, zânele rele ale padurilor. Numai astfel vor fi bune de leac. Sânzienele erau socotite de tinerele fete si un mijloc de a-si afla ursitul si timpul cand se vor marita. Cununile barbatilor, impletite in forma de cruce, iar cele ale fetelor in forma de cerc, sunt aruncate pe casa. Daca jerbele se opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau ursita mai trebuie asteptati. In unele sate, e obiceiul ca pe drumul de intoarcere catre sat, fetele sa priveasca prin cununa, iar in functie de varsta si insusirile fizice ale persoanei vazute, sa deduca si calitatile morale ale viitorului sot.

Fetele isi pun flori de Sânziene neimpletite sub capatai. In acea noapte, ele isi vor visa ursitul. Daca cununa va fi purtata in par sau in sân (de fecioare sau tinere neveste), acestea vor deveni atragatoare si dragostoase. Inainte de rasaritul soarelui, fetele si flacaii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor. Daca gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane, ursitul va fi om in varsta. In ajun de Sânziene, seara, se intalnesc fetele care vor sa se marite cu flacaii care doresc sa se insoare. Baietii fac ruguri, aprind faclii si le invartesc in sensul miscarii soarelui, strigand:

"Du-te, Soare, vino, Luna
Sânzienele imbuna,
Sa le creasca floarea - floare,
Galbena, mirositoare,
Fetele sa leadune,
Sa le prinda in cunune,
Sa puna la palarie,
Floare pentru cununie,
Babele sa le rosteasca,
Pana-n toamna sa nunteasca."

A doua zi, in zori, cetele de feciori strabat satele cu florile de Sânziene la palarie, in semn ca au vazut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor care-i intereseaza. Ei canta, chiuie si striga:

"Du-te, Luna, vino, Soare,
Ca tragem la-nsuratoare,
Cununile neursite,
Zac sub hornuri azvarlite".

Fetele se imbraca de sarbatoare, isi pun marame albe pe cap si coronite din floarea galbena si spice de grau. La brau sunt incinse tot cu flori de Dragaica/Sânziene, iar in maini tin spice de grau si seceri. Dupa ce se intorc in fuga de la camp, fluturandu-si maramele, la intrarea in sat, le asteapta flacaii cu ulcele cu apa si le stropesc. Apoi se intinde Hora Dragaicelor, la care se prind numai fetele ce au participat la datina. Uneori, Dragaicele plimba hora lor pe la unele case din sat, mai ales pe la casele plugarilor vrednici. Fetele poarta o cruce inalta, ce se cheama Steagul Dragaicei. El este confectionat dintr-o prajina inalta de 2-3 metri, care are la capat o cruce impodobita cu flori de Sânziene, pelin, spice de grau si imbracata ca o papusa. Pentru a fi feriti de boala, copiii mici sunt dati de mamele lor in bratele Dragaicelor, pentru a fi jucati.

Noaptea de Sânziene

In vreme ce pe bolta, Soarele trece din semnul Gemenilor in acela al Racului (Aer-Apa), pe pamant puterile naturii se afla la apogeu, iar fortele elementelor sunt vitale, exuberante. Totul se intampla in ziua in care incepe vara (solstitiul), pe care astronomia il "adjudeca" la 21 iunie; cam in acelasi timp, magia isi celebreaza micile si "stravechile" ritualuri ale noptii numite "de Sanziene", intre 23 si 24 (Nasterea Sf. Ioan Botezatorul). Vrajitorii si magicienii cei mai iscusiti, in aceste ore vrajite, in care se deschid portile dintre noi si toate celelalte lumi paralele, isi rostesc invocatiile; regatul Ielelor, al spiridusilor si al Sanzienelor isi deschide larg portile; sunt cu putinta contactele cu entitati din alte dimensiuni. Oricine poate practica mici rituri cu succes; in afara de asta, in aceasta noapte este momentul cel mai potrivit pentru a culege flori si plante ce pot fi intrebuintate ca leacuri si dupa aceea, dar care acum sunt in deplinatatea virtutilor lor curative si magice

Apa de Stele

Si roua din noaptea de Sanziene are tainice virtuti; in multe parti ale lumii se crede ca daca te stropesti cu ea pe trup, acesta va deveni frumos si suplu, iar daca te speli cu ea pe fata, vei fi chipes si mandru. Daca roua se aduna pe frunze de sanziene si o culegi dimineata, ea va indeparta de mana care a atins-o artroza si durerile osoase.

Orice obiect impregnat cu pretioasa "Apa de Stele" devine un talisman: este de ajuns sa-l lasi in seara de dinainte si sa-l iei dimineata, inainte de a-l vedea Soarele.

Culese inainte de ivirea primei raze de soare, atunci cand sunt inca pline de roua (apoi se usuca si se tin intr-un saculet de matase alba), frunzele de dafin si ierburile capata proprietati magice: zarna (sau iarba de dragoste), maghiranul salbatic, salvia, musetelul, sporisul, levantica, rozmarinul, varnantul, nalba, pelinarita (care, in unele parti ale Americii de sud, mai precis in Costarica, este socotita una dintre cele sapte plante magice. Indeparteaza fortele raului: indienii din America o foloseau, arzand-o in timpul ceremoniilor lor).

Puterea ierburilor

Cea mai cautata planta, pentru puterea ei, este cea cunoscuta ca "iarba Sfantului Ion": este vorba de sanziana, cea cu florile de culoarea soarelui, cunoscuta la unele popoare ca "iarba ce alunga diavolii si duhurile necurate". Uscata la focul Sfantului Ion si agatata la fereastra, indeparteaza de casa strigoii si pe toti cei cu ganduri rele; arsa, ea alunga spiritele si diavolii. "Pusa sub perna, floarea de sanziene ii va arata in vis fetei cine va fi viitorul ei sot".

De dragoste

Cand doi tineri se iubesc si vor sa nu se mai desparta in veci, n-au decat sa faca baie-n mare, in aceasta noapte, chiar si cateva clipe, si pot fi siguri ca dragostea lor ii va lega toata viata.

In 23 iunie, dupa apusul soarelui, se culeg 9 flori de maslin, se pun intr-un lighean cu apa (mai bine sa fie de izvor) si se lasa in timpul noptii, expus influxurilor astrale. Dimineata in zori, se va urmari desenul format: acesta corespunde initialelor viitorului sot. O varianta poate fi si aceasta: se umple un recipient - de argint sau de teracota, nu prea inalt si larg - cu apa de fantana. Se va aprinde o lumanare rosie si se lasa sa picure 23 de stropi de ceara, observand ce initiale se vor forma...

Pe o foaie de hartie se vor scrie, numarandu-le, intrebarile la care se asteapta raspuns din partea cerului si se pun apoi sub perna. Se vor face apoi bilete cu "Sfantul Ion spune da" si tot atatea cu "Sfantul Ion zice nu". Se amesteca bine biletelele si se pun intr-un vas de teracota ce va fi asezat afara, in timpul noptii. Dimineata, la sculare, se ia hartia cu intrebari, se citeste numarul 1 si, cu o mana, fara sa se priveasca in partea aceea, se ia un biletel, afland astfel raspunsul. Se procedeaza astfel, pana ce se termina biletelele si intrebarile.

La miezul noptii (ora unu, dupa ora legala in vigoare) se culege o mana de frunze de sporis, in timp ce se rosteste urmatoarea invocatie: "Te iau in numele lui Aniel, Ariel, Vehnel, Rehael, Umabel, Manakel, ca sa ma faci iubita de X". Se aduna frunzele intr-o batista care n-a fost folosita (de in, matase, bumbac), alba si se va tine 21 de zile intr-un loc ferit de lumina directa si aerisit. Dupa terminarea perioadei amintite, se faramiteaza frunzele, nedesfacand insa batista, pana devin foarte maruntite. Se deschide, in sfarsit, batista si se trece acest praf de frunze pe maini, pe la incheietura mainii, pe fata, stand afara, in aer liber (mai bine pe o pajiste unde, apoi, se va ingropa batista).

Traditii populare de Sanziene

Sarbatoarea de Sanziene (se praznuieste pe 24 iunie, de ziua nasterii Sf. Ioan Botezatorul) e legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, si pastreaza in ea, ca toata traditia romaneasca, un amestec fascinant de crestinism, paganism si vrajitorie. In Noaptea de Sanziene, "Dumnezeu randuieste un rastimp de liniste, cand stau in cumpana toate stihiile si cerurile cu stele si vanturile" (M. Sadoveanu), ielele (Rusaliile) pot sa fie imblanzite si fetele tinere pot sa-si afle destinul, spalandu-se, la rasaritul soarelui, cu roua curata de pe flori.

Apararea gospodariei

Sanzienele sunt plante cu flori galbene-aurii si placut mirositoare. Cresc prin livezi, pasuni, margini de paduri si poienite. Insotite de muzica si chiuiturile flacailor, fetele aduna "florile de Sanziene" in buchete, fac colane si impletesc cununi circulare si cruciforme sau le strang in buchetele. Aceste coronite si buchete sunt aduse in sat, unde sunt asezate pe porti, usi, ferestre, pe suri, pe stupi si chiar in straturile de legume, in credinta ca ele vor ocroti casa si gospodaria de puterea fortelor malefice, aducand totodata noroc, sanatate si belsug oamenilor, animalelor si semanaturilor (vor inflori ca Sanzienele).

Leac de boli

In noaptea de Sanziene, femeile pornesc in plina noapte spre locuri stiute numai de ele pentru a aduna ierburi de leac si descantece. Multe din florile si ierburile care se culeg in aceasta zi, se duc la biserica, cu credinta ca vor fi sfintite si prin aceasta vor fi curatite de influentele negative ale Rusaliilor, un fel de zane rele ale padurilor. Numai astfel, se zice, vor fi bune de leac.

Vestirea ursitului

Alaturi de functia de aparare, Sanzienele erau socotite uneori de tinerele fete si un mijloc de a-ti afla ursitul, cat si timpul cand se vor marita. Cununile barbatilor, impletite in forma de cruce, iar cele ale fetelor in forma de cerc, sunt aruncate pe casa. Daca jerbele se opresc pe acoperis, e semn de nunta, iar daca nu, ursitul sau ursita mai trebuie asteptati.

*In unele sate, e obiceiul ca pe drumul de intoarcere catre sat, fetele sa priveasca prin cununa, iar in functie de varsta si insusirile fizice ale persoanei vazute, sa deduca si calitatile morale ale viitorului sot. Fetele isi pun flori de Sanziene neimpletite sub capatai. In acea noapte, ele isi vor visa ursitul. Daca va fi purtata in par sau in san de fecioare sau tinere neveste, acestea vor deveni atragatoare si dragastoase. Inainte de rasaritul Soarelui, fetele si flacaii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate in coarnele vitelor. Daca gingasa coronita se opreste in cornul unei vite tinere, fata se va marita dupa un tanar, iar daca se opreste in cornul vitei batrane, ursitul va fi om in varsta.

*In ajun de Sanziene, seara, se intalnesc fetele care vor sa se marite, cu flacaii care doresc sa se insoare. Baietii fac ruguri, aprind faclii si le invartesc in sensul miscarii Soarelui, strigand: "Du-te, Soare, vino, Luna / Sanzienele imbuna, / Sa le creasca floarea - floare, / Galbena, mirositoare, / Fetele sa o adune, / Sa le prinda in cunune, / Sa puna la palarie, / Floare pentru cununie, / Babele sa le rosteasca, / Pana-n toamna sa nunteasca." A doua zi, in zori, cetele de feciori strabat satele cu florile de Sanziene la palarie, in semn ca au vazut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor care-i intereseaza. Ei canta, chiuie si striga: "Du-te, Luna, vino, Soare, / Ca tragem la-nsuratoare, / Cununile neursite, / Zac sub hornuri azvarlite."

*Fetele se imbraca de sarbatoare, isi pun marame albe pe cap si coronite din floarea galbena si spice de grau. La brau sunt incinse tot cu flori de Dragaica (de Sanziene), iar in maini tin spice de grau si seceri. Dupa ce se intorc in fuga de la camp, fluturandu-si maramele, la intrarea in sat, le asteapta flacaii cu ulcele cu apa si le stropesc. Apoi se intinde Hora Dragaicelor, la care se prind numai fetele ce au participat la datina. Uneori, Dragaicele plimba hora lor pe la unele case din sat, mai ales pe la casele plugarilor vrednici. Fetele poarta o cruce inalta, ce se cheama Steagul Dragaicei. El este confectionat dintr-o prajina inalta de 2-3 metri, care are la capat o cruce impodobita cu flori de Sanziene, pelin, spice de grau si imbracata ca o papusa. Pentru a fi feriti de boala, copiii mici sunt dati de mamele lor in bratele Dragaicelor, pentru a fi "jucati".

Noaptea Sanzienelor,

Intre cer si pamant…

Iubite de Luna si vant,

Plutesc peste plaiuri…

Alaiuri de zane cantand.

Cunune-mpletesc…

…din razele Lunii,

Din florile-alese

Proaspat culese…

Din roua de seara…

Cunune-mpletite.

Soarele si Luna…de-or purta cununa…

Fi-vor numai Una

Apoi…, in padurea batrana…

Zane la fantana

Aseaza pe ape,

Iubiri arzatoare, din raze de floare.

In noaptea minunata…

Se-arata atunci...

.odata…

Din dragoste-ntrupat,

Stejarul fermecat…

Razele Lunii,

I-au despletit cununa,

Si zanele-i teasa

Din lumina-aleasa.

La radacina lui te-astept,

Zburator purtat de vise.

In miez de noapte un sarut,

Pe buze iti voi pune.

In brate sa ma tii…

In ochii-ti sa ma pierd…

…pana-n zori de zi…

Si zane sa ne cante,

Pe aripi sa ne poarte,

De mana sa ne tinem,

Iubind in miez de noapte,

In noaptea fermecata.


Sursa:www.enciclopedia-dacica.ro

Read more...

Conversatii cu Dumnezeu

luni, 20 iunie 2011



"Fii o lumina asupra omenirii si nu ii face rau. Incearca sa construiesti, nu sa distrugi. Cum? Prin exemplul tau luminos. Cauta numai bunatatea. Vorbeste numai in adevar. Actioneaza numai in dragoste. Traieste Legea Iubirii acum si mereu. Da totul, nu pretinde nimic. Evita tot ce e nedemn. Nu accepta inacceptabilul. Fa din fiecare moment al vietii tale o revarsare de iubire.


Foloseste fiecare clipa ca sa gandesti gandul cel mai inalt, sa spui cuvantul cel mai inalt, sa faci fapta cea mai inalta. Adu pace pe pamant, aducand pace celor a caror viata o atingi.


Imbratiseaza fiecare imprejurare, insuseste-ti fiecare vina, impartaseste fiecare bucurie, contempla fiecare mister, pune-te in pielea fiecaruia, iarta orice jignire, vindeca fiecare inima, respecta adevarul fiecărei persoane, iubeste Dumnezeul fiecarei persoane, protejeaza drepturile fiecarei persoane, pastreaza intacta demnitatea fiecarei persoane, promoveaza interesele fiecarei persoane, ingrijeste-te de nevoile fiecarei persoane, accepta ca fiecare persoana este sfanta, scoate in evidenta cele mai mari daruri ale unei persoane.



Fii un exemplu viu, insufletit, al celui mai inalt Adevar care salasluieste in tine.


Vorbeste despre tine cu smerenie, ca nu cumva cel mai inalt adevar al tau sa fie interpretat in mod gresit, ca o laudarosenie.


Vorbeste bland, ca nu cumva sa se creada ca incerci doar sa captezi atentia.

Vorbeste cu bunatate, pentru ca toti sa poata cunoaste dragostea.

Vorbeste deschis, ca nu cumva sa se creada ca ai ceva de ascuns.

Vorbeste sincer, ca sa nu fii inteles gresit.

Vorbeste adesea, astfel incat cuvantul tau sa nu fie uitat.

Vorbeste cu respect, ca nimeni să nu fie jignit.

Vorbeste cu dragoste, astfel incat fiecare silaba sa vindece.



Fa din viata ta un dar! Aminteste-ti mereu că tu esti darul! Fii un dar pentru oricine care-ti intră in viata si pentru oricine in a carui viata intri. Fii atent: sa nu intri în viata altuia, daca nu poti sa fii un dar. (Tu poti fi intotdeauna un dar, pentru ca intotdeauna esti un dar - desi uneori nu iti dai voie să stii acest lucru).


Cand cineva intra pe neasteptate in viata ta, afla ce dar trebuie sa primeasca acea persoana de la tine. De ce altceva crezi ca vine cineva la tine? Fiecare persoana care a venit vreodata la tine a venit sa primeasca un dar.


Primindu-l, el iti dă tie un dar – darul de a trai experienta si implinirea lui Cine Esti.

Cand vezi acest adevar simplu, cand il întelegi, vezi cel mai mare adevar dintre toate!"



Neale Donald Walsch – Conversatii cu Dumnezeu

Read more...

Comori spirituale .......Texte descoperite în biserica Sfîntul Paul din Baltimore, fiind datate din anul 1693.

sâmbătă, 18 iunie 2011


Desiderata I

Mergi în pace pe drumul tău, prin larmă şi grabă
Şi aminteşte-ţi că tăcerea este Pace.
Pe cît se poate, fără să-ţi pleci capul
Fii prieten cu semenii tăi; exprimă-ţi adevărul tău.
Cu calm şi limpezime, ascultă-i pe ceilalţi,
Chiar şi pe cei mai plictisitori şi pe cei mai ignoranţi.
Şi ei au ceva de spus.
Fugi de omul cu vocea ridicată şi autoritară;
El păcătuieşte împotriva Duhului.
Nu te compara cu ceilalţi, de teamă să nu devii făţarnic
Sau plin de amărăciune.
Căci întotdeauna vei găsi alţii mai buni
Şi alţii mai răi decît tine.
Bucură-te de succesele tale, dar şi de planurile tale.
Iubeşteţi munca, oricît ar fi de umilă,
Căci ea este un bun sigur într-o lume nesigură.
Fii înţelept în afaceri, căci lumea este înşelătoare.
Dar să nu uiţi nici că există virtute,
Că mulţi oameni urmăresc un ideal
Şi că eroismul nu este un lucru atît de rar.
Fii tu însuţi şi mai ales nu fi prefăcut în prietenie,
Iar dragostea nu o aborda cu cinism, căci
În ciuda vicisitudinilor şi a dezamăgirilor,
Ea este la fel de plină de viaţă ca şi iarba pe care păşeşti.
Înclină-te în faţa inevitabilei treceri a anilor
Lăsînd în urmă, fără regrete, tinereţea şi plăcerile ei.
Să ştii că, pentru a fi tare, trebuie să te pregăteşti
Dar nu ceda în faţa temerilor himerice
Pe care le zămislesc adeseori oboseala şi singurătatea.
Dincolo de o disciplină plină de înţelepciune,
Fii bun cu tine însuţi.
Şi tu eşti fiul universului, la fel ca arborii şi stelele.
Ai şi tu locul tău. Orice ai crede, este clar
Că universul îşi vede de drumul lui aşa cum se cuvine.
Fii deci împăcat cu Dumnezeu, oricine ar fi El pentru tine;
Şi oricare ţi-ar fi povara şi aspiraţiile
În zgomot şi confuzie, păstrează-ţi sufletul în pace.
În pofida necazurilor, a trudei, a visurilor risipite,
Viaţa rămîne frumoasă.
Fii prudent.
Urmăreşte să fii fericit!

FITI BINECUVANTATI!


In biserica Sfîntul Paul din Baltimore a fost descoperit un al doilea text, numit „Desiderata II”, care îl continuă pe primul. Ambele ilustrează o înţelepciune care transcende regulile vreunei religii şi se află dincolo de limitele oricărei căi ferme şi clar stabilite de mai marii bisericilor.

DESIDERATA II

INDIFERENT ÎN CE RELIGIE AI FOST EDUCAT
INDIFERENT DE FELUL ÎN CARE AI FOST CRESCUT
INDIFERENT DE MODUL ÎN CARE I-AI ÎNŢELES PE ÎNVĂŢĂTORII TĂI,

Pe aceste niveluri, vei înţelege şi vei asimila acest mesaj.
Nu este de ajuns să înţelegi acest mesaj. Trebuie să-l trăieşti,
Esenţa religiei universale este PACEA şi ADEVARUL,
impregnate de IUBIRE si BUNATATE pentru
Toate creaturile Pămîntului. A sosit clipa
Să exprimi această esenţă în viaţa ta personală.
Trebuie să începi cu tine însuţi şi cu viaţa ta lăuntrică.
Vrei să revoluţionezi lumea?
Transformă-te pe tine însuţi, prietene!
Mesajul celui care nu s-a transformat nu inspiră
Niciodată transformare. Iubirea este în centrul oricărei religii,
Iar Virtutea, care este iubirea în acţiune, este încununarea
Religiei. Nu-ţi iubi doar familia şi prietenii,
Căci a limita iubirea, înseamnă a o nega!
Caută pacea lăuntrică şi inspiraţia divină.
Perseverează în realizarea acestor lucruri;
Nu renunţa nici o clipă la ele!
Prin credinţa şi faptele tale, tu îţi formezi viaţa şi ajuţi
La formarea vieţii altora. Ce responsabilitate!
În tine, Duhul Sfant şi-a găsit un agent şi un tovarăş;
Cu cît vei fi mai conştient de aceasta, cu atît vei fi mai bogat.
Vei avea o revelaţie, mai profundă decît visele tale
Cele mai îndrăzneţe. O nouă epocă va miji
În care oamenii vor conştientiza unitatea a toate ce sant
Diferenţele dintre religii vor dispărea.
Tot ceea ce au ele mai bun va fi reunit
Şi va deveni scopul comun al omenirii.
Să ştii că alegerea îţi aparţine.
Alege iubirea în locul urii, blîndeţea în locul
Violenţei, sfinţenia în locul răului;
Îndrăzneşte să crezi că domnia iubirii şi a păcii se apropie,
Fii pregătit, fii virtuos în orice faptă. Virtutea
Deschide toate porţile, iar dincolo de porţi se află Iubirea.
Fie ca inspiraţia divină să-ţi îmbrăţişeze
Întreaga viaţă.
Înveşmîntînd-o în recompense pentru realizările
De zi cu zi, cu comorile unei vieţi cumpătate şi
Cu lumina cea veşnică a paradisului regăsit.

FITI BINECUVANTATI


Sursa:mail

Read more...

Iubirea

joi, 16 iunie 2011


Singura comoara ce trebuie salvata este iubirea adormita in pieptul omului. Iata ca omul se descopera deodata asezat printre ruine de obiecte imprastiate in jurul sau. Nu stie ce sens au si care este cauza acestei dezordini. Incepe reconstructia la intamplare nestiind de unde sa inceapa si unde ar trebui sa se termine, dar munceste cu sarg si-n munca-i inutila isi pierde sufletul.

Dupa epoci indelungate de munca istovitoare reconstructia se dovedeste a fi o infricosatoare inchisoare. Exista ceva mai programat, mai exact, mai cronometrat, si intr-un anume sens, mai perfectionat decat o inchisoare? Singurul lucru care elibereaza este iubirea, pentru ca este imprevizibila, apare acolo unde nu este programata si da toate calculele peste cap.

''Pe cel ce iubeste, zidurile inchisorii nu pot sa-l inchida, caci el apartine unei imparatii ce isi are temelia in cer si isi bate joc de ziduri.''

Acesta simte ca fiinta iubita exista undeva, iar in acest moment este cufundata intr-un somn asemanator uitarii vesnice, chiar daca ziduri de fortareata ar fi intre ea si el, sufletul ei va fi hranit si trezit de prezenta lui subtila. Nu de moarte se teme cel ce iubeste, pentru el aceasta este calauza ce-i descopera Misterul, ci numai de mediocritate si obisnuinta care au puterea sa cufunde sufletul in uitare.

Iubirea este singura constructiva si eliberatoare, ea uneste, trezeste si inalta. Iubirea alchimizeaza tot ce e blazare si singuratate. darama zidurile de separare dintre oameni si deschide larg portile spre cer. Iubirea este expansiune continua in Eternitate si contopire cu Infinitul.

Read more...

Războiul parapsihologic – dezvăluiri uimitoare (documentar RO)

duminică, 12 iunie 2011


PREMIERĂ ÎN ROMÂNIA

"Un nou tip de război este în plină desfăşurare: un război al controlului minţii, al manipulării gândurilor şi emoţiilor, de la distanţă.

La prima vedere, un război bazat pe metode parapsihologice şi tehnologii psihotronice pare să se ducă doar între agenţii secreţi, armatele şi liderii unor naţiuni rivale... Şi dacă războiul parapsihologic ţinteşte mai mult decât atât? Ar putea fi controlul maselor unul dintre obiectivele lui? Dacă da, te priveşte în mod direct!

Filmul documentar “Războiul parapsihologic – dezvăluiri uimitoare” reuşeşte să îţi explice într-o manieră ştiinţifică mecanismele psihice de atac şi îţi dezvăluie informaţii foarte importante despre tehnologiile folosite în acest nou tip de război, pentru ca tu să înţelegi mai bine pericolele invizibile care te înconjoară.

Aşa după cum vei putea constata, lumea în care trăieşti nu este aşa cum ţi-o imaginezi iar acest film urmăreşte să te ducă în spatele cortinei, acolo unde se scriu adevăratele scenarii; scenarii care adeseori par desprinse din literatura SF.

Şi pentru că dorim să ştii şi cum să te protejezi, în viitorul apropiat vom lansa un nou documentar - “Războiul parapsihologic – protecţia psihică”, în care îţi vom explica şi modalităţile de apărare. "

Daniel Roxin



Filmul poate fi descărcat aici:
http://dl.transfer.ro/Razboiul_Parapsihologic-Dezvaluiri-2011-transfer_RO-10jun-76b794.mpg

Sursa: Daniel Roxin

Read more...

Simte cu inima

vineri, 10 iunie 2011


"Lucrurile cele mai bune şi mai frumoase nu pot fi văzute şi nici măcar atinse. Ele trebuie simţite cu inima", a spus Hellen Keller. În afara "simţirii cu inima", frumosul lucrurilor sau al fiinţelor din jurul nostru ar putea rămâne o simplă idee sau o iluzie, bună pentru poeţi şi inocenţi. Lumea văzută din minte ne prezintă adesea durerea, limitele, frământarea, constrângerile şi debusolările vieţii de zi cu zi, din care frumuseţea lipseşte, iar fericirea-i ascunsă în frânturi inconsistente. Mintea ne arată continuu ceea ce nu avem, ceea ce ne lipseşte, ceea ce nu-i bun, ceea ce poate fi judecat, ceea ce-i imperfect şi dureros. În căutarea-i frenetică după suferinţă, mintea pare să spună că-şi refuză în fapt fericirea, în vreme ce pretinde că se află pe drumul către căutarea ei.

Numai inima noastră poate trăi îngăduinţa şi libertatea de a simţi frumosul, şi asta pentru că inima nu gândeşte în perimetrul îngust al realităţii exterioare. Ea se surprinde pe sine... într-o amplă şi fascinantă bucurie a comuniunii subtile dintre om şi Dumnezeu. Pentru ca omul să poată vedea lucrurile frumoase, are nevoie să le simtă cu inima. Şi dacă inima lui este "închisă", îşi pierde puterea de a simţi. Oricât de fastuoase apariţii şi-ar face prin vieţile noastre lucrurile frumoase ale acestei lumi, mintea s-ar putea zgribuli în frică şi ar putea suferi năprasnic în faţa lor. Mintea se raportează la experienţa de acum prin emoţiile înregistrate în subconştient în relaţia cu experienţele din trecut. Dacă experienţa de iubire din trecut a fost trăită ca o durere, atunci durerea emoţiei de atunci apare tulburător în faţa experienţei frumoase de astăzi. De aceea omul nu poate recunoaşte lumea sau experienţa frumoasă cu mintea, exceptând situaţia în care experienţa frumoasă din trecut a fost... chiar frumoasă. În faţa iubirii, mintea se poate trezi asaltată de îndoieli şi zbucium, de gelozie şi candoare teribilistă, de suferinţă şi deziluzie dacă iubirea din trecut a fost deziluzie şi suferinţă.

Dar inima, inima trăieşte pe alte coordonate. Inima nu înregistrează trecutul. Inima nu este interesată nici de viitor. Ea simte Acum, pur şi simplu. Ea simte frumosul şi-ţi spune asta în clipa în care tu însuţi simţi. Inima se bucură chiar în clipa aceasta şi gata. Ea este întotdeauna deschisă pentru trăirea frumosului. Ea îl percepe continuu "acum", dincolo de raţiune, dincolo de judecată, dincolo de experienţa prin care ai perceput lumea. Pentru inimă, lumea-i frumoasă şi viaţa-şi desfăşoară surâsul incandescent în fiecare clipă. Inima-i deschisă pentru a simţi cele mai bune şi mai frumoase lucruri, şi acesta-i norocul nostru. Dacă inima n-ar simţi - fie şi fugar - frumuseţea lucrurilor, ne-am transforma în deşerturi vii, în pietre sau în obiecte mişcătoare. Poate că şi lumea jucăriilor ar fi mai vie decât un om... căruia inima nu-i impune uneori să simtă frumosul, binele şi chiar fericirea.

Fiinţa umană nu poate supravieţui în afara simţirii din inimă. Bebeluşii nemângâiaţi ajung să moară ori stagnează la nivelul creşterii. Fără atingerea răsărită din inimă, spiritul ascuns într-un bebeluş preferă să dispară. Adolescentul, adultul, tânărul, bătrânul, filozoful, savantul, gunoierul, bunul şi răul au - în egală măsură - nevoia vitală de a simţi cu inima. Omul se ofileşte fără să se deschidă pentru propria-i inimă. Frumuseţile toate ale lumii de-ar sta înşiruite pe garduri în faţa unei inimi închise, ar fi în zadar... În faţa unei minţi marcate de experienţa răului, inima se închide, iar fiinţa frumoasă din interior se ascunde percepţiei. Noi avem nevoie să ne deschidem inimile şi pentru asta... putem fi atenţi la frumos. A fi atent la frumos deschide inima. A aprecia lucrul frumos te scoate din minte, tocmai pentru a-ţi reda... puterea naturală de a simţi cu inima...

Read more...

Povesti de suflet...

marți, 7 iunie 2011


''O tânara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de înfruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte si sa se chinuie. Se parea ca ori de câte ori reusea sa rezolve o problema,alta noua îsi facea aparitia.Mama ei o duse în bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc.În scurt timp apa din ele a început sa fiarba. În primul vas a pus morcovi, în al doilea oua, iar în ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nici o vorba.Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus într-un bol. A scos afara ouale si le-a pus într-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o în alt treilea bol. Întorcându-se spre fata ei a întrebat-o:
Spune-mi ce vezi?
Morcovi, oua si cafea,a raspuns ea.
Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii în mâna si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse, si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mamae a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facând aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. în final, mama a rugat-o sa sorbeasca din cafea. Fata zâmbind a savurat o înghititura din cafeaua cu o aroma îmbietoare.
Curioasa, a întrebat-o pe mama ei:
Ce înseamna toate acestea, mama?
Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate,apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat însa diferit.
Morcovii au fost la început tari, puternici si neînduplecati. Dar apa fiarta i-a înmuiat si au devenit slabi.
Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert, continutul sau s-a întarit.
Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa.
Care dintre ele esti tu?si-a întrebat fiica.
Când adversitatea bate la usa ta, tu cum raspunzi? Esti un morcov, un ou sau un bob de cafea?
Gândeste-te si tu: Care sunt eu?
Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa îmi pierd puterile, sa devin fragil.
Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, care se schimba cu caldura? Am un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati se aspreste? Exteriorul meu e mereu acelasi,dar în interior zace o inima împietrita?
Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci când apele devin fierbinti reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine?În timpurile în care întunericul si esecurile primeaza, te poti ridica la un alt nivel?Cum faci fata adversitatii? Esti un morcov, un ou sau o boaba de cafea?Poate ca ai parte de destula bucurie care sa te faca dulce, de suficiente încercari care sa te faca puternic, de suficienta tristete care sa te faca uman si de suficienta speranta ca sa te faca fericit.Cei mai fericiti oameni nu au neaparat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei stiu sa beneficieze din plin de tot ceea ce le apare în cale. Cel mai luminos viitor va avea întotdeauna la baza un trecut uitat, nu poti înainta în viata pâna când nu lasi la o parte esecurile si suferintele din trecut.

Atunci când te-ai nascut, tu plângeai si toti cei din jurul tau râdeau. Traieste-ti viata astfel încât la finalul ei tu sa fii cel care râde si toti cei din jurul tau sa plânga.''

Read more...

Despre copilul din noi, la orice varsta...

miercuri, 1 iunie 2011


Suntem copii la orice varsta: e adevarat, in mod diferentiat, in functie de modul in care acceptam acest adevar (ca suntem copii inca).
Pentru ca, sa fim sinceri, a accepta si mai ales a recunoaste existenta copilului din noi, poate avea ca si consecinta o catalogare destul de aspra, uneori: dintre toate acestea primand aceea de a fi considerat naiv.
Si ce facem noi pentru a nu fi judecati? Simplu: ucidem copilul din noi; il punem la colt; il izolam, il strangulam… Ucidem cu alte cuvinte miracolul din noi. Nu ne dam seama ca daca acest miracol ar fi zilnic deschis ochilor nostri, am putea da chiar si durerii (paradoxal), o anumita savoare, dulceata, bucurie…

Se spune ca femeia inca recunoaste ca este copil; femeia este mai copilaroasa, mai plina de miracol. Barbatul e mereu in cautare de cunoastere (femeia, daca e sa fim pragmatici, nici nu are timpul necesar pentru aceasta).
Si revenind la cunoastere – ce este aceasta decat stergerea miraculosului, a miracolului??
Intreaga stiinta incearca sa demistifice existenta, iar cuvantul stiinta inseamna cunoastere. E atat de simplu, atat de clar: cu cat stii mai mult, cu atat te miri mai putin…

Cu totii cunoastem efectul avalansei de intrebari cu care ne asalteaza copiii nostri (iar mamele lor nu-s mai departe).
Asa incat imi voi permite ACUM, AICI, o serie de intrebari: sper ca acestea sa nu plictiseasca pe nimeni, ba mai mult, sper cu toata puterea ca voi si primi niste raspunsuri:

Oare putem sa consideram ca nasterea si moartea sunt la fel?
Daca da, de ce le despartim? De ce nu lasam ca Primavara sa fie asemeni Toamnei?
Oare nu e adevarat ca in momentul in care ne nastem, incepem sa murim? (Nu subit, caci si moartea, ca si viata este un proces…)
Dar nu poate exista viata fara moarte, caci ar fi ca o pasare cu doar o aripa…
Ca urmare, inaintam in viata, inaintam si in moarte: simultan…
Iar cand viata este completa, si moartea este la fel…
Sunt Viata si Moartea doua lucruri diferite?
Daca nu, atunci nu e firesc ca in fata Vietii, la fel ca in fata Mortii, copilul din noi sa existe?
De ce incercam sa il ucidem inainte??
Cateva randuri citite si recitite de-a lungul timpului, ma fac mereu sa revin asupra lor, iar intelepciunea lor ma determina acum sa le redau in acest context. E vorba de povestirea unui mic incident, povestire ce apartine lui Osho*.

“Era odata un ateu, mare expert in legi, caruia ii placea foarte mult sa discute despre Dumnezeu. Lucrul cel mai usor de demolat din lume este Dumnezeu – este ipoteza cea mai lipsita de aparare. Acest ateu intotdeauna il aducea pe Dumnezeu in discutie, cu prietenii sau cu stranii.
Dar acest lucru nu era intotdeauna usor. Unul vorbeste despre vreme, altul despre zarzavaturi… Cum sa-l discuti pe Dumnezeu in acest context? Asa ca a facut o smecherie: a scris in spatele lui, pe perete, mare si vizibil: DUMNEZEU NU ESTE NICAIERI, asa ca oricine intra putea citi acest lucru. Macar din curiozitate, interlocutorul intreba: “De ce ai scris asta – nu crezi in Dumnezeu?” Asa ca fiecare ajungea sa discute despre Dumnezeu cu ateul nostru”. Si el avea mereu argumentele pregatite.
Intr-o zi, copilul sau, care de-abia invata literele si putea citi doar cuvinte scurte, statea pe jos, cand trei straini au intrat in incapere. S-au uitat la inscriptie, asa ca si copilul a privit pentru prima oara lucrul pe care pana atunci il ignorase.
Si vazand ca e ceva scris, mare si clar, a incercat sa citeasca. A inceput: GOD, in vreme ce toti il ascultau… IS… si pentru ca NOWHERE era un cuvant lung, l-a despartit ca sa-l poata citi si a spus: GOD IS NOW HERE. (Autorul propune un joc de cuvinte, bazat pe similitudinea de scriere intre GOD IS NOWHERE – Dumnezeu nu este nicaieri si GOD IS NOW HERE – Dumnezeu este acum aici).
Chiar si tatal sau a fost socat. Mii de oameni trecusera prin incapere, dar nimanui nu-i daduse prin cap sa desparta acel cuvant”.

(Iar aici voi face o paranteza: Un sufist persan a spus odata: “Cand voi nu intelegeti, Dumnezeu va vorbeste prin copii”. Nu te poti certa cu copiii…)

“Ce sa mai spuna omul nostru? Copilul a inceput sa repete ceea ce citise: DUMNEZEU ESTE ACUM, AICI. In noaptea aceea tatal nu a putut inchide ochii. Auzea mereu vocea copilului. Greu sa te apuci sa ii spui: Dumnezeu nu exista. Incercase, dar replica venise prompt: Daca nu exista, cum poate sa fie aici chiar acum??
Asa ca a trebuit sa-si sondeze pentru prima oara filosofia ateista. Poate ca baietelul are dreptate. N-am cercetat niciodata locul unde ar putea fi Dumnezeu. Argumentele mele sunt de natura intelectuala, nu am nici o experienta existentiala. N-am meditat niciodata. Nici nu am experimentat ce inseamna ACUM AICI”.

Intr-adevar…
Cati dintre noi experimentam fenomenul acesta: ACUM, AICI???
Experimentandu-l putem trai, chiar fara sa stim, ceea ce e numit Dumnezeu, sau Adevar, sau Iubire, sau Frumusete. Nu conteaza cum ii spune oricine dintre noi…
Dar realizam oare dimensiunea transformarii lui NICAIERI in ACUM AICI?
Cat de uriasa este? Cum totul devine din negativ, pozitiv??

Copilul a articulat fara sa stie, lucrul descoperit de Albert Einstein – ca timpul este a patra dimensiune a spatiului – pentru ca ACUM inseamna, nu-i asa, timp, iar AICI inseamna spatiu…
Si cum acelasi Osho spunea: acolo unde ACUM si AICI sunt impreuna, toata existenta iti este deschisa…

O concluzie? Daca e sa imi permit una, una singura s-ar constitui intr-un indemn: sa nu ucidem copilul din noi…

Osho

Read more...

  © Blogger template Foam by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP