SUNTEM INGERI

sâmbătă, 31 iulie 2010


Reliefe reprezentând îngeri au fost descoperite în oraşele antice ale Mesopotamiei, precum şi descrieri ale îngerilor pe tăbliţe de ceară şi cilindri în scriere cuneiformă, cea mai veche scriere cunoscută pe Pământ.

Îngerii sunt prezenţi în religia Creştină, Ebraică şi cea Islamică, fiind singurul lucru recunoscut de toţi. Evreii chiar împart îngerii în 72 de categorii diferite.

În cealaltă parte al Oceanului Atlantic, la Ruinele Ek Balam, în Yucatan,Mexico putem vedea reliefe ale îngerilor sculptate de Mayaşi. De fapt, dacă ar fi să privim în ansamblu fenomenul îngerilor în Lumea Antică, îl vom găsi integrat în civilizaţia umană într-o gamă largă de locuri şi timpuri de-a lungul istoriei.

Există dovezi istorice că îngerii, sau cel putin convingerea că îngerii au fost alături de noi încă de la începturile civilizaţiei.

Pentru mine nu este un lucru de credinţă. Sunt convins de realitatea existenţei lor.

Întâlnirile mele cu Îngerii

Precum mulţi dintre voi aţi putut citi în prima mea carte, Secretul Străvechi al Florii Vietii, volumul 1, cu mulţi ani în urmă, în 1971, îngerii mi s-au arătat.

Meditam împreună cu soţia mea când ni s-au arătat amândurora, pe neaşteptate, în camera unde eram. Au fost doi, foarte înalţi, unul verde, celălalt violet.

Îngerii s-au uitat la noi, apoi ne-au vorbit. Au spus următoarele cuvinte: " Noi nu suntem diferiţi de voi. Noi suntem voi înşivă."

Din acel moment, viaţa mea s-a schimbat pentru totdeauna. Îngerii au continuat să îmi apară, îndrumându-mi paşii până în prezent.
Atribute ale Îngerilor

Voi enumera câteva din atributele de bază ale îngerilor, pe care le-am învăţat în ultimii 32 de ani, de când mi s-au arătat pentru întâia oară.


1. Toate fiinţele umane au cel puţin doi îngeri cu care sunt în legatură directă. Unii dintre noi au mai mulţi îngeri.


2. Îngerii nu au o forma specifică. Ei ni se arată în moduri care depind de cum şi în ce credem noi.


3. Îngerii folosesc o forma de manifestare ca şi vehicul pentru a stabili o comunicare. Aceasta se datorează faptului că este extrem de dificil pentru noi oamenii să comunicam cu fiintele "superioare" şi a crede în comunicarea cu ei dacă nu îi putem "vedea" sau cel puţin să vizualizăm persoana cu care vorbim. Imaginea cu fiinţe asemănătoare oamenilor având aripi nu este starea naturală a îngerilor, dar ei folosesc această formă destul de des, ea fiind mult mai uşor de acceptat pentru noi.


4. Îngerii trăiesc în principal într-o altă dimensiune, dar pot pătrunde în această lume.


5. Îngerii cu care sunteţi şi voi în legatură, de fapt sunt voi însivă, într-un alt nivel de existenţă. Ei nu sunt "altceva" sau "altcineva" separat de voi. Îngerii sunt ceea ce sunteţi voi.

Pentru mine, îngerii sunt parte din ceea ce multe tradiţii spirituale menţionează ca Sine Superior. Precum am învăţat si experimentat, noi existăm în mai multe nivele fizice ale vieţii. Aspectele Sinelui la aceste nivele se numesc în mod colectiv "Sine Superioare".


Din această perspectivă, Sinele Nostru Superior are un Sine Superior, şi aşa mai departe, ajungând în lanţ pâna la Dumnezeu, Sursa Vieţii.


Îngerii sunt cea mai apropiată legătură dintre oameni şi acest lanţ al conştiinţei. De asemenea - si poate cel mai important - dintre toate fiinţele superioare, îngerii sunt cel mai uşor de perceput pentru noi şi este cel mai uşor de comunicat cu ei.


Iisus, Fiul lui D-zeu, a comunicat cu îngerii. La fel şi Moise, Mohammed şi Abraham.


Puteţi şi voi! Cum să comunicaţi cu îngerii

Întrucât am fost avertizaţi de Mayaşi si de Hopii că perioada de timp începând din mijlocul lui august păna la sfârşitul lui decembrie 2003 ar putea aduce schimbări neaşteptate pe Pământ (care desigur vor avea loc sau nu în funcţie de visul colectiv al umanitaţii), poate acum este momentul oportun pentru voi să cereţi şi să primiţi ajutor şi îndrumare de la proprii voştrii îngeri.


Cum facem acest lucru? În primul rănd, trebuie să îi acceptăm ca pe un lucru real, altfel, necredinţa nostră ne va bloca conştiinţa în crearea legaturii cu ei. Credinţa singură nu este de ajuns - ea doar ne deschide noi posibilitaţi - dar este primul pas esenţial.


În al doilea rând, trebuie să ne activăm toate cele trei corpuri primare în timp ce suntem receptivi la vizita îngerilor. Daca vreunul dintre aceste corpuri nu este implicat complet în acest proces, nimic nu se va întâmpla. Aceste trei corpuri sunt: cel Mental, Emoţional şi Fizic.


• Corpul nostru Mental trebuie să fie deschis pentru a putea vedea îngerii. Această vedere trebuie explicată pentru a nu crea confuzie. A vedea poate fi extern - în spatiul tridimensional din jurul nostru - dar nu neapărat. Poate fi interior, în mintea noastră. Acest lucru nu are importanţă pentru îngeri.


De asemenea a vedea pentru unii oameni implică partea feminină a lucrurilor, aceasta însemnând a „simţii" . Simţirea nu înseamnă neapărat vederea îngerilor ci mai degraba simţirea prezenţei lor. În acestă simţire, chiar daca nu vedem îngerii cu adevărat, putem comunica în întregime.


Încă o dată, indiferent dacă vedem, simţim, sau îi imaginăm interior, nu are nici o importanţă. Toate modalitaţile sunt în mod egal valabile, majoritatea oamenilor folosesc puţin din fiecare.


• Corpul emoţional trebuie de asemenea activat. Trebuie să simţiţi emoţiile - indiferent de ce fel - ca şi cum îngerul sau îngerii ar fi prezenţi în cameră sau ca şi cum îi vedeţi cu vederea interioară. Fără această emoţie nimic nu se va intâmpla.


• În cele din urmă, corpul Fizic trebuie activat. Trebuie să simţiţi în corpul vostru senzaţia la care aţi fi expuşi dacă un înger s-ar arăta în faţa voastră cu adevărat - adrenalina curgând în venele voastre, bătăi accelerate ale inimii şi aşa mai departe.


Veţi spune, "Cum voi putea face toate acestea dacă îngerul sau îngerii mei nu vor apărea? Presupune multă practică şi ingeniozitate, dar fără aceste trei corpuri activate, este puţin probabil că veţi reuşi să faceţi această legătură cu ei.


Activând cele trei corpuri primare în acelasi timp, deschideţi canalul dintre voi şi îngerii vostrii. Ei fiind capabili să vă apară, ori sa fie simţiţi de voi.


Odată ce acest lucru s-a întâmplat, chiar dacă pentru o singură dată, viaţa voastră se va schimba complet, pentru că îngerii voştrii - voi într-un nivel superior de existenţă - vor fi în măsură să vă îndrume în feluri în care nu o poate face nimeni altcineva.
Îngerii si timpurile ce vor urma

Orice s-ar întâmpla în urmatoarele patru luni, am intrat cu siguranţă în timpuri de mari schimbari. În aceste timpuri, legatura dintre voi şi îngerii voştrii ar putea fi cel mai important fenomen din viata voastră.


O îndrumare clară şi exactă în aceste timpuri este mult mai preţioasă decât orice aţi deţine în viaţa voastră şi faţă de toată cunoaşterea câştigată de voi până acum.


Îngerii vor aduce în viaţa voastră îndrumare clară şi exactă. Dar mult mai important, vă vor aduce o înţelepciune cu mult peste orice experienţă umană.


Rugăciunea mea pentru voi este ca această legătură cu îngerii vostri să se înfăptuiască cât mai repede cu putinţă. Îngerii voştri vă aşteaptă cu inimile deschise, cu iubire pentru voi mai mare decât orice altceva aţi fi cunoscut pe acest pamânt.

În Iubire şi Serviciu,
Drunvalo.

Sursa:floareavietii.ro

Read more...

Iubirea este răspunsul (Drunvalo Melchizedek )

joi, 29 iulie 2010


Suntem acum într-un moment de trecere la un alt nivel de conştiinţă. Cum vi se pare asta vouă? Eu cred că lumea este pregătită. Toate reţelele Conştiinţei din jurul pământului sunt acum complete. Totul a fost ajustat şi imbunătăţit pentru un nivel foarte ridicat privit din punct de vedere uman. Mama Pământ este trează şi conştientă, Ea ştie tot ceea ce noi gândim şi simţim. Ea ştie şi cea mai adâncă dorinţă a inimii noastre. Eu cred că Mama Pământ ne iubeşte dincolo de înţelegerea noastră. Cred că Ea ne va ajuta să înţelegem cine suntem noi cu adevărat. Şi vom fi noi, ca şi copiii, cei care prin modul în care ne vom trăi propria viaţă vom aduce aceasta lume înapoi în Lumină.

Acesta este timpul pentru care ne pregatim de 13 mii de ani -1998 pâna in 2012 -o perioada de 14 ani. Dacă tot ceea ce au spus profeţii despre această perioadă de timp devine realitate, suntempe cale de a fi transformaţi într-un nou tip de fiinţă umană. Chiar cercetătorii sunt de acord cu veridicitatea acestui lucru, copiii care au cel de-al 4-lea codon in structura lor ADN sunt mugurii unei noi rase umane.

Deci, despre ce este vorba cu perioada 1998 pînă în 2012? Toţi profeţii din trecut au făcut referire la această perioadă de timp. Băştinaşii din toată lumea, triburile indiene din America de Nord ( Hopii şi Taos Pueblo), Albii fraţi/surori, precum şi triburile Zulu din Africa cred în venirea acestei schimbări. Mayaşii, datorită profeţiilor stramoşilor lor si celui de-al Şaselea Soare, cred în venirea celui de-al Şaptelea soare. Japonezii cred prin profeţiile lui "Amaterasu", în reîntoarcerea spre pământ în această perioadă. Exista de asemenea Nostradamus şi profeţiile sale, precum şi cele ale lui Edgar Cayce. Cayce este probabil cel mai detaliat şi descriptiv în profeţiile sale. El a spus că pamântul va avea un nou pol în iarna anului 1998. Chiar si Naţiunile unite cred că în această perioadă populaţia planetei se va dubla, şi mare parte din pământ va muri. Mesajul Florii vieţii este acela că "Schimbarea" se va întâmpla in următorii 15 ani. Noi suntem pregatiţi acum pentru aceasta schimbare dar Viaţa va decide urmatoarea mişcare.

Acum, când „Vremea Marii Schimbări" este aici, ce facem? Ne pregatim fizic? Fizic însemnând găsirea unui loc unde ne simţim în siguranţă şi unde să înmagazinăm hrană şi echipament care să ne ajungă până la 2 ani. Aceasta poate fii sau poate nu fii bine pentru voi. Înţelegeţi situaţia.

În primul rând, perioada de timp pentru care vă pregatiţi este înainte de schimbare, şi nu după. Ideea sa ne pregatim si să aşteptam, apoi să ieşim afară din adăpost şi să ne reluăm viaţa după schimbare este înşelătoare.

Odată ce schimbarea a avut loc, lumea cea noua nu va fi vizibila lumii celei vechi. Ne vom înalta într-o Lume Nouă, într-o altă dimensiune unde pregătirea fizică facută pe pământ nu va avea nici un rost. Ca şi în moarte, nu o poţi lua cu tine.

Aşadar motivul pregătirii fizice este acela de a avea un loc sigur pentru a face tranziţia fără violenţă si mare efort - un loc calm şi timp în care să meditezi în timp ce afară schimbări vor avea loc. Dar, dacă, nu simţi că este necesar acest lucru, este de asemenea în regulă. Spiritul este veşnic. Indiferent de ceea ce se va întâmpla, vei supravieţui cu siguranţă.

Ceea ce este cu adevărat important aici, este nivelul vostru de conştiinţă din timpul acestei tranziţii. Conştiinţa voastra poate învinge orice probleme fizice. Simţiţi si trăiţi Unitatea Vieţii. Dacă ştiţi că este doar un singur Dumnezeu şi că toata viaţa este strâns interconectată împreuna, dacă vedeţi această unitate peste tot, şi în cele din urmă dacă traiţi aceasta unitate în viaţa voastră de zi cu zi, atunci Mama Pământ vă va proteja şi cu mare atenţie vă va îndruma în lumea ce va veni. Acesta este marele secret al vieţii,protecţia pe care Mama Natură o va asigura.

Cum se poate realiza acest lucru? Renunţând la vechea conştiinţă a Binelui şi Răului, ceea ce trebuie să facem pentru a intra în noul nivel de Conştiinţă. Vechea conştiinţă se vede pe sine ca fiind în corp şi toate celelalte lucruri si fiinţe în afara lui. Acesta forma de a vedea este o iluzie. Hinduşii o numesc "Maya".

Hermes, din Grecia Antică a spus odată: "Precum sus, la fel şi jos." Acest citat a devenit celebru, el fiind doar acum dovedit de cercetători. Microcosmosul si macrocosmosul se reflectă unul pe altul. În aceeaşi măsură, un alt citat este important. "Precum înăuntru, asa şi pe dinafară". Interiorul şi exteriorul sunt conectate.

Aici este locul unde lucrurile importante vor fi trăite. Să realizezi că ceea ce se întâmplă în interior se reflectă în exterior, si viceversa. Această legătură este afectată de sentimentele noastre. Frica creează o stare de contracţie a fiinţei. Dragostea crează o stare de destindere. Ne contractăm atunci cănd ne este frică, lumea exterioară controlează lumea noastră interioară. Expandam atunci cand iubim, lumea noastră interioară controlează lumea exterioară. Ce se întâmplă atunci când vă pierdeţi slujba? Intraţi în teama şi contracţie, vă simţiţi ca şi cum toata lumea se prăbuşeşte peste voi. Cu cât vă este mai frică cu atât vă este mai dificil să va gasiţi un nou serviciu. Dimpotrivă, dacă sunteţi îndrăgostiţi şi destinşi, totul vi se pare ca merge pe făgaşul normal. Oamenii vor să lucraţi pentru ei, pentru că vor sa fie in preajma voastră. Aceasta este relaţia.

Aşadar, cheia supravieţuirii interdimensionale este să rămâneţi pozitivi si îndragostiţi de viaţă chiar şi atunci cănd lumea experioară vi se pare fară speranţă. Cunoaşteţi perfecţiunea Naturii. În acelaşi timp şi de importanţă egală, să stiţi şi să vedeţi că Marele Spirit/Natura este viu şi conştient de voi. Dezvoltaţi-vă comunicarea în interiorul vostru cu Dumnezeu. Un exemplu de cum înţeleg indigenii nativi acest lucru este cel a tribului Kahunas din Havaii: ei cred că Natura este vie şi conştientă.

Cheia finală este de a aduce această "legătură" cu natura în interiorul vostru. Lasaţi copilul interior să fuzioneze şi să se "joace" cu Viaţa. Marah Baba a spus-o perfect: "Fiţi fericiţi, nu vă faceţi griji". Bashar a spus-o în altă forma: "Fiţi fericiţi fara nici un motiv anume".

Bucuria copilului din voi vă va conduce acasă. Vă REAMINTIŢI?

În Iubire şi Serviciu,

Drunvalo.

Read more...

Povestirea lui Drunvalo despre un miracol

marți, 27 iulie 2010


Aceasta nu mă va afecta

Drunvalo a istorisit această povestire uimitoare în acel weekend. El vrea ca tu să ştii că aceasta chiar s-a întâmplat. Că este adevărată.

Povestea este despre un bărbat pe care Drunvalo l-a cunoscut şi pe care l-a observat imediat pentru că era înconjurat - practic înghiţit - într-o minge aprinsă de lumină albă strălucitoare.
Drunvalo nu mai văzuse vreodată o fiinţă umană cu un astfel de câmp de energie. Aşa că s-a oprit pentru a sta de vorbă cu el. Şi au petrecut ceva timp împreună.
Apoi s-au ridicat, s-au înclinat unul în faţa celuilalt şi a plecat fiecare pe drumul său.
Ani mai târziu, la un seminar pe care Drunvalo îl cunducea în Japonia, aceeaşi mică "minge de lumină" a intrat în cameră şi s-a aşezat. Toate capetele s-au întors către acest bărbat. Şi oamenii se plecau când el trecea pe lângă ei.
"Ce ESTE asta?" A vrut Drunvalo să ştie.
Asistenţii săi s-au uitat la el cu neîncredere. "Nu ştii cine este acesta?!!" Drunvalo spune că era ca şi cum ar fi intrat Robert Redford sau preşedintele SUA într-o încăpere. Pur şi simplu nu le venea să creadă ca cineva nu l-ar putea recunoaşte pe acest om.
"Nu, nu ştiu cine este acesta! Cine E?"
Aşa că i-au spus.
A reieşit că era cel mai faimos om din Japonia, cunoscut de fiecare bărbat, femeie şi copil. Faimos pentru ce? Pur şi simplu pentru că era în viaţă! Ar fi trebuit să fie mort.Pentru că se aflase în zona în care a fost lansată bomba de la Hiroshima în 1945. A fost atât de aproape încât practic a văzut bomba căzând.
Şi a supravieţuit.
Nu numai că a supravieţuit, dar a rămas întreg, complet nevătămat. Şi nu s-a îmbolnăvit din cauza efectelor radiaţiilor sau să fi suferit în urma altor efecte negative ale acestei experienţe.
Conform celor spuse de participanţii la acel seminar din Japonia, oamenii de ştiinţă îl testau pe acest bărbat periodic. Şi ultima oară când Drunvalo a auzit despre el, la sfârşitul anilor 90 acest om era încă întreg şi neatins de radiaţii. Deşi, pe când era copil a fost găsit lângă craterul pe care l-a format bomba când a fost aruncată. Şi era complet nevătămat. Neatins. Cum putea să fie posibil?
Adevărul incredibil este că acest om, ca şi copil a crezut că are puterea de a se proteja de absolut orice. Pur şi simplu nu ştia altceva.
Când a văzut bomba coborând, şi a realizat că are mai puţin de un moment pentru a acţiona, şi-a aruncat braţele în aer şi a declarat - cu toată puterea şi cunoaşterea interioară şi Dumnezeirea din mica lui inimă -
"ACEASTA NU MĂ VA AFECTA"
Timpul a venit cu adevărat

Astăzi pare că trăim timpurile cele de pe urmă despre care ne-au vorbit profeţiile. Tot ceea pentru ce ne-am pregătit vine asupra noastă.
Unora dintre noi, inimile ne vor spune să luam măsuri de precauţie - să facem rezerve de hrană, să pregătim echipamente de supravieţuire, să ne asigurăm că avem suficiente rezerve de apă pentru noi şi familiile noastre. Şi Drunvalo a spus că el simte că trebuie să acordăm atenţie acestor îndumări şi ca luptători spirituali este important să rămânem atenţi.
Şi totuşi trebuie să facem tot ceea ce facem ştiind că la analiza finală, Iubirea este de ajuns. Noi suntem de ajuns.
La Spiritul lui Ma'at, acesta este adevărul fundamental pe care îl vedem în această lume, în această situaţie, în aceste vremuri.
În continuare este un extras din prelegerea lui Drunvalo de la Conferinţa Profetului din 1998. A fost intitulată:
Iubirea este răspunsul la orice întrebare

....Ceea ce contează cu adevărat este starea voastră de conştiinţă în timpul acestei tranziţii. Conştiinţa voastră poate depăşi orice problemă fizică. Înţelegeţi şi trăiţi Unitatea Vieţii.
Dacă ştiţi că există un singur Dumnezeu şi că întreaga viaţă este interconectată în mod intim, si dacă vedeţi unitatea peste tot, şi, în sfârşit, dacă trăiţi această unitate în viaţa de zi cu zi, Mama Pământ vă va proteja şi vă va duce cu grijă în lumea următoare. Acesta este un mare secret al Vieţii şi protecţia pe care Mama Natură o va oferi.
Cum se obţine acest lucru? Renunţând la vechea conştiinţă a Binelui şi Răului.Şi trebuie sa facem acest lucru înainte de a intra într-o conştiinţă mai înaltă.
Vechea conştiinţă se vede pe sine ca fiind în interiorul trupului, şi totul şi pe toţi ceilalţi ca fiind în afară. Acest mod de a privi lucrurile este o iluzie. Hinduşii o numesc Maya.
Hermes din Grecia Antică a spus odată "Precum sus, aşa şi jos." Acest citat a devenit celebru, şi acum este dovedit de ştiinţă. Macrocosmosul şi microcosmosul se reflectă unul pe celălalt. Şi în acelaşi sens, un alt citat este important: „Precum înăuntru, aşa şi în afară". Interiorul şi exteriorul sunt conectate.
Aici va fi trăită lucrarea cea importantă, în înţelegerea că ceea ce se întâmplă în interior se reflectă în exterior - şi invers. Această relaţie este afectată de sentimentele noastre.
Teama creează o stare de contracţie a fiinţei. Iubirea crează o stare de expansiune. Când suntem într-o stare de teamă şi contracţie, lumea exterioară controlează lumea noastră interioară. Când suntem într-o stare de iubire şi expansiune, lumea interioră controlează lumea noastră exterioară.
Ce se întâmplă când vă pierdeţi slujba? Intraţi într-o stare de teamă şi contracţie şi simţiţi că întreaga lume se prabuşeşte peste voi. Cu cât vă este mai frică cu atât mai greu este să gasiţi un nou serviciu.
Totuşi, când sunteţi într-o stare de iubire şi expansiune, totul pare să meargă bine într-un mod firesc. Oamenii vor să lucrezi pentru ei pentru că vor să fie în preajma ta. Se creează o relaţie.
Deci cheia către supravieţuirea interdimensională este să rămâneţi pozitivi şi îndrăgostiţi de viaţă chiar când lumea exterioară poate părea fără speranţă.
Recunoaşteţi perfecţiunea naturii. În acelaşi timp şi la fel de important fiţi conştienţi că Marele Spirit/ Natura este viu şi conştient de voi. Dezvoltaţi comunicarea din lăuntrul vostru cu Dumnezeu. Un exemplu de înţelegere indigenă a acestor lucruri este cea a populaţiei Kahuna din Hawaii. Ei cred că Natura este vie şi conştientă.
Cheia finală este să aduceţi această "conexiune" cu natura în voi înşivă. Lăsaţi copilul vostru interior să iasă şi să "se joace" cu Viaţa.
Meher Baba a spus-o perfect: „Fiţi fericiţi, nu vă îngrijoraţi". Bashar as spus acelaşi lucu altfel. A spus să fim fericiţi fără motiv.
Bucuria voastră de copil este cea care vă va conduce acasă.
Vă AMINTIŢI?

În serviciul dragostei,
Drunvalo

Read more...

Transformarea si iubirea de sine

miercuri, 21 iulie 2010


Suntem intr-un constant proces de schimbare, de transformare, atat exterioara cat si interioara. La nivel exterior ne e usor sa observam cum trec anii, cum trupul ni se schimba, cum ceea ce stim, ce cunoastem despre lume si viata se schimba. Si cum, de multe ori, credintele sau convingerile referitoare la ceva se schimba si ele.

Exista, bineinteles, si tipare care se schimba greu sau chiar deloc ingropate adanc, in partea inconstienta, in memoria celulelor, baza aisbergului. Lucruri provenite din propria noastra viata, a inaintasilor nostri, poate ale noastre de altadata, pentru cine crede in celelalte vieti. La nivel interior acestea sunt un pic mai dificil de detectat si transformat dar despre asta, alta data.

Iertarea


Probabil ca una din piedicile pe care ne-o punem fara sa ne dam seama este legata de dificultatea de a ne ierta si a ne iubi pe noi insine.

Si avem multe pentru care sa ne iertam. Frica de schimbare, judecarea, negarea, rezistenta. Asocierea transformarii cu pierderea controlului, nesiguranta, necunoscutul. Ideile preluate de la altii ca vechile moduri, cele sigure de a vedea viata si de a te comporta sunt mai bune. Credinte, valori, comportamente pe care le credeam si care, in timp, se dovedesc depasite. Multe alte lucruri ce pot constitui un balast prea greu, ce saboteaza zborul nostru pe calea constiintei.

Suntem oare capabili sa constientizam ca orice transformare este naturala, sa o acceptam si sa o imbratisam? Sa inaintam catre nou cu usurinta si bucurie, sa asteptam viitorul cu incredere, acceptare, intelepciune si pace interioara? Cu siguranta, cand ne asumam responsabilitatea totala pentru propria transformare.

Si, mai mult de atat, in urma curatarii noastre prin procesul iertarii, capatam incredere in perfectiunea vietii. Stim ca suntem iubiti, sustinuti, protejati pe calea noastra si vedem asta prin nenumaratele sincronicitati ce ne inconjoara. Atunci e imposibil sa mai dam inapoi. Stim ca totul se desfasoara conform planului.

Insa acum urmeaza partea cea mai grea.

Iubirea de sine.
Din nou iertare

Pentru a avansa, procesul iubirii de sine este indispensabil. Si acesta incepe tot cu iertare.

Iertare pentru noi insine si pentru ceilalti, pentru lipsa de mila, intelegere, compasiune pentru noi. Pentru mesajele critice si contradictorii despre natura iubirii si a iubirii de sine. Pentru inlocuirea iubirii de sine cu ego-ul, orgoliul, vanitatea, posesiuni si realizari. Pentru confundarea si inlocuirea iubirii de sine cu ganduri, emotii si actiuni lipsite de iubire.

Pentru relatia disfunctionala cu noi insine si permisiunea oferita altora de a ne trata in moduri lipsite de iubire. Pentru renuntarea, evitarea, respingerea, negarea, inlocuirea iubirii de sine. Pentru a ne forta sa fim ce vor altii, o masca sociala necesara pentru a obtine confirmare si iubire din partea altora. Si, in primul rand, pentru tradarea sinelui nostru autentic, cea mai inalta forma de tradare.

Cu totii am facut toate acestea in diferite etape ale vietii. Unele poate inca le mai facem, iar pentru a ne elibera de ele e necesar sa incepem prin a le ierta. Prin transformarea energiei ce inconjoara aceste modele ne eliberam in interior, permitand viitorului sa patrunda in viata noastra fara judecatile si obstructiile trecutului.

Loialitatea


Iubirea de sine este echivalenta cu loialitatea a te pune pe tine insuti pe primul plan. Poate ca suna neiubitor. Suntem invatati ca asta ar putea insemna orgoliu sau zgarcenie. De fapt, e exact invers. Doar atunci cand ne tratam pe noi insine cu bunatate, generozitate, respect si demnitate, oriunde si oricand doar atunci suntem capabili sa simtim asta pentru cel de langa noi.

Doar cand ne putem pe noi insine pe primul plan incepem sa ne dezvoltam puterea interioara. Reusim astfel sa neutralizam ceea ce provine de la altii, lucruri care ne determina sa ne iubim mai putin pe noi insine. Atragem, in schimb, colaborarea cu cei care ne recunosc si sustin propria valoare ca fiinte umane.

Si impreuna cream un cerc al iubirii de sine care se raspandeste, transformandu-ne pe noi insine in primul rand. Iar apoi pe cei din jur, cei pregatiti sa inainteze pe cale.

Bunavointa, compasiunea si gratia iubirii de sine domnesc si se exprima prin mine in fiecare moment. Poate fi un motto de viata spre care sa tindem cu totii.

articol scris de Marius Stan

Read more...

Meditatia Hooponopono sau Rugaciunea iertarii...

marți, 20 iulie 2010


Draga Tata, Preaiubit Creator, in care imi aflu odihna si salasul, si in care fiinta mea exista, Iti multumesc pentru ca mi-ai oferit o noua zi in care sa pot invata caile Tale, in care sa-ti pot sluji Tie si Creatiei Tale.

Imi pare rau ca Te-am uitat si ca am uitat cine sunt eu, cu adevarat, si care este scopul meu real. Prea-marite Doamne, te rog, iarta-ma.

Te iubesc si iti multumesc pentru iubirea Ta neconditionata,
Tie, care imi reamintesti ca sunt creat dupa chipul si asemanarea Ta, o magnifica fiinta spirituala, o splendida fiinta de lumina.

Si chiar si asa, eu Te-am uitat si mi-am uitat menirea, de atatea ori inainte.

Eu, in mod profund si total, ma accept si ma iert pe mine si pe oricine altcineva care ar putea fi implicat si decid sa fiu mai atent in viitor.

Sine al meu cel mai Inalt, tu esti conexiunea mea cu Divinitatea, Tu esti sursa intregii inspiratii, tu esti partea din mine care salasluieste alaturi de Creator.

Tu esti mesagerul care imi aduce gandurile de iubire ale lui Dumnezeu, compasiunea si intelegerea.

Tu esti calauza mea interioara care asculta rugaciunile mele si le inalta in dimensiunile ceresti.

Imi pare rau daca, de-a lungul timpului, dragul meu Sine Superior, felul in care m-am purtat a pus obstacole in calea ta.
Te rog, iarta-ma.

Te iubesc si iti multumesc pentru tot ceea ce faci pentru ca eu sa pot experimenta o viata plina de abundenta, iubire si sanatate.

Si chiar si asa, comportamentul meu si gandurile mele nu sunt intotdeauna in concordanta cu planul tau.

Dragul meu Sine Superior, cu profunzime si in totalitate, ma iubesc, ma accept si ma iert, pe mine si pe oricine altcineva care este implicat.

Draga mea Minte, Tu esti partea din mine care imi da posibilitatea sa comunic cu lumea din afara.

Dragul meu Sine Superior, Imi pare rau ca am acceptat ganduri negative in constiinta mea, fara sa ma opun.
Te rog, iarta-ma.
Te iubesc si iti multumesc.

Acum, decid sa fiu mai atent, drag Sine Superior, la calitatea gandurilor mele, pentru a patrunde in dimensiunea ta.
Decid acum sa vad si sa spun bun venit gandurilor de iubire, curaj, speranta, sarguinta, protectie si compasiune.

Iti multumesc pentru ca purifici si anulezi toate gandurile negative indreptate asuprea mea si a altora.
Si chiar si asa, am permis, uneori, ca ganduri negative sa intre in mintea mea.

Dragul meu Sine Superior, cu profunzime si in totalitate, ma iubesc, ma accept si ma iert, pe mine si pe oricine altcineva care a contribuit la aceasta.

Dragi amintiri, Voi sunteti vocea negativa a ego-ului meu, sursa tuturor dificultatilor pe care le experimentez in viata mea.
Imi pare rau ca sunteti, inca, acolo.
Stiu ca eu nu pot sa va fac sa taceti, sau sa va scot afara.
Pentru ca, daca as fi putut, as fi facut acest lucru deja, cu draga inima.
Dar, chiar si asa, voi sunteti inca acolo, aducand suferinta in viata mea.

Dragul meu Sine Superior, cu profunzime si in totalitate, ma iubesc, ma accept si ma iert, pe mine si pe oricine altcineva care a fost implicat.

Eu sunt o magnifica fiinta spirituala, o splendida fiinta de lumina si stiu ca ii pot cere Creatorului meu sa va purifice si sa va elibereze din constiinta mea.

Acum, imi asum intreaga responsabilitate, drag Sine Superior, pentru existenta voastra, dragi amintiri, oricum ati fi voi si de oriunde ati fi venit.

Stiu ca felul in care ma comport, toate reactiile si gandurile inaintasilor mei sunt responsabile pentru faptul ca voi va aflati acolo, dragi amintiri.
Eu va iubesc si va multumesc pentru ca mi-ati oferit oportunitatea de a prelua controlul si de a realiza unificarea mintii mele.

Iar acum, te rog, drag Sine Superior, sa lasi sa plece, sa eliberezi amintirile.
Misiunea ta a fost indeplinita. Lasa-le sa plece, elibereaza-le.

Iar acum, il rog pe Tatal meu Ceresc, ca tu, drag Sine Superior, sa purifici toate aceste amintiri si sa anulezi toate efectele negative, in timp si spatiu.

Si chiar si asa, stiu ca sunt responsabil pentru amintirile mele.

Cu profunzime si in totalitate, ma iubesc, ma accept si ma iert, pe mine si pe oricine altcineva care a contribuit la aceasta.

Read more...

SEMINARE SPIRITUALE SI PELERINAJ DE SUFLET LA MEDUGORJE IN LUNA OCTOMBRIE 2010

duminică, 18 iulie 2010


Medugorje (Bosnia Hertegovina) este unul din locurile unice in lume in care apare Fecioara Maria, oferind mesaje, viziuni si vindecari. Medugorje este un loc binecuvantat, un vortex energetic de vindecare care inlesneste primirea si cresterea darurilor noastre spirituale si vindecarea sufletului.

Vom vizita locurile binecuvantate unde sunt consemnate aparitiile Fecioarei Maria si deasemeni comunitatea Cenacolo in ziua in care vizionara Marija care traieste in Italia primeste mesajul lunar de la Fecioara Maria.

* Deasemenea, vom face impreuna 2 seminare spirituale de vindecare si de primire a darurilor extrasenzoriale: In primul seminar vom lucra cu energiile divine pentru vindecare personala, vindecarea pe neam, vindecarea planetei si pentru primirea darurilor de vindecare.
* In cel de-al doilea seminar vom lucra pentru armonizarea interioara a fiintei, pentru pregatirea si primirea darurilor extrasenzoriale, a darurilor spirituale.


Vom face exercitii de sensibilizare cu energiile divine, vom primi initieri si daruri divine potrivite misiuni fiecaruia dintre noi si vom creea conexia cu Ingerul Pazitor, cu un spirit personal de putere, cu energiile Duhului Sfant, ale Domunului Iisus si ale Fecioarei Maria.

* Programul pelerinajului este urmatorul: Ziua 1-Oct 20 - Plecare din Bucuresti - cazare o noapte la Baile Herculane
* Ziua 2-Oct 21 - Ajuns la Medugorje - cazare
* Ziua 3-Oct 22 - Medugorje - excursie locuri spirituale
* Ziua 4-Oct 23 - Medugorje - Seminarul de vindecare
* Ziua 5-Oct 24 - Medugorje - Seminarul de primire a darurilor extrasenzoriale
* Ziua 6-Oct 25 - Medugorje - participare la ceremonia primirii mesajului lunar
* Ziua 7-Oct 26 - Plecare din Medugorje - cazare la Baile Herculane
* Ziua 8-Oct 27 - Ajuns in Bucuresti

In functie de numarul de participanti costul intregului program este intre 435 de euro si 345 de euro. Confirmarile dumneavoastra pana la 15 August ne vor ajuta in organizarea optima a acestui pelerinaj.

* Pretul include: transport cu autocar 3*, 2 soferi si ghid turistic,
* 5 cazari cu demipensiune (mic dejun si cina) la vila 3* in Medjugorje, camere 2 paturi,
* 2 cazari cu mic dejun la hotel 2* Baile Herculane,
* participarea la cele 2 seminare


Confirmarea participarii impreuna cu avansul de 200 Euro pentru rezervarea excursiei (autocar, hotel, etc.) trebuie primita pana la data de 15 august. Restul (care variaza in functie de numarul participantilor) se achita pana la data de 15 septembrie. Datorita restrictiilor impuse de agentia de turism organizatoare, neincadrarea in aceste termene nu poate asigura participarea.

mesajulluminii.ro

Read more...

Constiinta si energia creeaza natura realitatii

duminică, 11 iulie 2010


Bun găsit, frumoasele mele entităţi, frumoşii mei începători. Vă salut. Haideţi să bem o gură de apă. Veţi avea nevoie. Apa reprezintă Sursa, conştiinţă veşnică. Este, cum s-ar spune, un mijloc adecvat pentru a saluta ceea ce se numeşte Dumnezeul din interiorul nostru, al tuturor. Acum, haideţi să începem această sesiune prin a ne saluta latura Divină, şi nu caracterul trecător.

O, Dumnezeul meu iubit,

aflat undeva înlăuntrul meu,
vino astăzi şi deschide-mi mintea,
deschide-mi viaţa, ca ceea ce aud,
să pot experimenta.
O, Dumnezeul meu iubit,
în această zi,
binecuvântează-mi fiinţa şi ceea ce voi învăţa.
Aşa să fie.
In cinstea vieţii.

Frumoşi începători, mă bucur că vă aflaţi aici. Ridicaţi mâna toţi cei care vă aflaţi aici şi care fac parte din grupul de începători. Minunat. Aşa să fie. De ce aţi venit aici? Speraţi ca nivelul vostru de acceptare să se extindă, iar ca acest lucru să vă schimbe într-un fel viaţa, ca să spunem aşa? Ei bine, acesta este un răspuns bun. îmi place. Eu sunt acela care se numeşte Ramtha cel Iluminat. Eu sunt entitatea care a rostit toate acele cuvinte pe care le-aţi citit, pe care le-aţi ascultat, pe care le studiaţi şi care vă emoţionează. Acestea au
fost, cum s-ar spune, o chemare spre adevăr. Să nu fiţi uimiţi de corpul în care mă aflu. Fiţi uimiţi de corpul în care vă aflaţi voi. M-am desfăşurat în această conştiinţă cu puţin timp în urmă, în timpul vostru. Iar în ceea ce priveşte acest corp, acesta este un aranjament - aşa cum l-aţi numi voi - făcut înaintea încarnării acestei fiinţe. Sunteţi aici pentru a învăţa că Dumnezeu nu seamănă cu nimeni în mod special, ci cu toată lumea şi cu toate lucrurile. Mai mult, sunteţi aici pentru a învăţa că Dumnezeu, în calitatea sa cea mai exaltată, poate fi văzut în ceva la fel de simplu ca un copac - sau chiar în voi. Eu sunt mai măreţ decât corpul meu; Eu sunt o fiinţă iluminată Nu am venit aici - nu m-am desfăşurat aici - în scopul de a crea un corp care să inspire admiraţie, un corp atrăgător şi frumos, deoarece acesta este idolul venerat de eonii de timp, chiar şi astăzi. Frumuseţea a preluat caracteristici fizice - nu mai este spirituală, neutră - iar voi o veneraţi. Dar asta vă face să vă simţiţi mici, deoarece este o calitate trecătoare - aşa este - şi înfloreşte doar puţin în viaţa fizică a omului, după care se stinge. Eu am venit într-o manieră teribilă, ca o fiinţă iluminată. Şi ce înseamnă fiinţă iluminată? Cum definiţi voi iluminarea? înseamnă să fii conştient, să vezi departe. Fiinţa iluminată este persoana care este conştiinţă pură exprimată prin Spirit sau minte. Iar asta înseamnă că o fiinţă iluminată va avea o calitate superioară, dacă-şi va atinge abundenţa Spiritului, şi nu pe cea a trupului. Entitatea iluminată este cea care nu se percepe pe sine ca fiind corpul, ci ca fiind acel aspect care este unificat cu tot ce înseamnă viaţă. Aceasta este o fiinţă iluminată. Cel care nu este iluminat se vede ca fiind separat, special, diferit de toate celelalte forme de viaţă. Acestea sunt entităţile ignorante. Prin urmare, eu sunt o fiinţă iluminată deoarece, în timpul vieţii mele şi în vremurile pe care le-am cunoscut, am avut ocazia măreaţă şi minunată să fiu sinele meu omenesc, să fiu o fiinţă umană, să fac război, să am de a face cu tirani. Ce scop înalt, nu? Dar nu am cunoscut smerenia din cauza propriei aroganţe, decât după ce m-am trădat pe mine însumi. Iar în acea smerenie, entităţi, când viaţa mea atârna, aşa cum aţi spune voi, de un fir de aţă, m-am întrebat care era scopul vieţii mele şi al sărmanului meu popor. Iar până când nu m-am agăţat de viaţă în fiecare zi şi nu am însemnat trecerea fiecărei zile în care am supravieţuit, nu am înţeles că viaţa reprezenta ea însăşi premiul. Şi astfel, m-am aşezat pe o stâncă şi m-am autovindecat, timp de şapte ani - ceva de care voi v-aţi îngrozi. în fiecare zi şi în fiecare noapte, când mă trezeam şi conştientizam că mă aflu încă aici, Spiritul meu se înveselea. Şi nu oboseam niciodată să privesc cum se ridica luna pe cer, la miezul nopţii. M-am îndrăgostit cu disperare, fără speranţă şi cu pasiune de natură. Soarele şi Luna au fost cele care mi-au reconfirmat, în fiecare zi, că sunt în viaţă. Am început prin a le venera. Am sfârşit prin a deveni ceea ce sunt ele. Mi se spune iluminat întrucât cele învăţate de mine mi-au transcens sinele fizic. Războinicul a murit. Cuceritorul s-a stins din viaţă. Aroganţa, ca fumul unui foc întârziat, a dansat în aerul nopţii şi a dispărut. Ignoranţa mi-a dispărut. Astfel am devenit o entitate spirituală. Şi ce înseamnă asta? Asta înseamnă că nu mi-am folosit creierul, corpul fizic şi corpul emoţional pentru a cuceri, a atinge scopuri şi pentru a pustii Pământul. M-am schimbat. în loc să mă însingurez, să răspund omului ca om, să răspund forţei prin forţă, m-am adunat zi de zi, încetul cu încetul, pentru a deveni personalitatea care nu punea preţ pe cucerirea acestui tărâm, ci care punea preţ pe biruirea ignoranţei.
Care era aspectul meu cel mai ignorant? Aveam multe astfel de faţete, dar ignoranţa cea mai mare era că-1 uram pe Dumnezeul Necunoscut al poporului meu. Vedeţi voi, oamenii mei nu venerau zei. Ei ştiau că există un singur Dumnezeu, un Dumnezeu fără nume şi formă, cu toate că putea fi văzut în tot ce exista şi în tot ce se credea că există. Am considerat că acest Dumnezeu mi-a abandonat poporul, lăsându-i să trăiască în mizerie şi sărăcie. Nu înţelegeam. Am crezut că dacă iubeai un singur Dumnezeu, viaţa ţi-ar fi fost plăcută, mulţumitoare, îţi puteai învinge duşmanii, trăind în pace, cântec şi dans, pentru tot restul vieţii. Dar Dumnezeul Necunoscut al oamenilor mei, care reprezenta tot ce înseamnă viaţă, i-a lăsat să cadă în sclavia unei rase mult mai puternice - iar eu îl uram pe acest Dumnezeu. Astfel că am căutat să-1 ucid în fiecare persoană, căci trebuia biruit aşa cum îmi biruise sărmana familie. Acesta era cea mai mare ignoranţă din viaţa mea: credeam că Dumnezeu putea fi învins şi că, dacă omul II iubea pe Dumnezeu, acest lucru îl proteja de rău, de sclavie şi robie. N-am ştiut că Dumnezeul Necunoscut trăia în toţi oamenii mei şi în alte popoare şi că natura Sa era aceea de a dărui. Dumnezeu este iubire. Ce înseamnă asta? înseamnă că Dumnezeu creează, dăruieşte şi nu ia niciodată - asta înseamnă; şi mai înseamnă că Dumnezeu le a dat viaţă tuturor - acest Dumnezeu Necunoscut - iar prin dăruirea şi susţinerea acestei vieţi le îngăduia formelor de viaţă respective, care erau copia minţii Sale, să-şi creeze propria realitate. Oamenii mei au prezis că, într-o zi, vor pica în robie. Oare nu li s-a materializat profeţia în cele din urmă, tocmai pentru că s-au concentrat asupra ei? Desigur. Dumnezeul Necunoscut nu este o singură minte ce există în toată lumea; reprezintă părţi ale unei singure minţi ce există în toată lumea. Şi lumea întreagă se foloseşte de această minte, oricum alege să o facă. Aceasta este calitatea de a dărui a lui Dumnezeu. Nu, nu mi-a luat doar o zi să înţeleg acest lucru; mi-a luat tot restul vieţii, deoarece natura mea sălbatică ura şi dispreţuia, dar natura mea spirituală - care era slabă şi fragilă - se clădea în fiecare zi. Pe zi ce trecea o doream tot mai mult - mai mult decât aveam nevoie de trupul meu. Cum am ajuns iluminat? Dat fiind că eram o parte din Dumnezeul Necunoscut, m-am hotărât să îmi doresc să fiu tocmai acest aspect. Astfel că, Dumnezeu - întrucât Dumnezeu iubeşte, iar prin acest lucru înţelegem că dăruieşte (nu ia niciodată, ci numai dăruieşte) - acel Dumnezeu din interiorul meu mi-a dat exact ceea ce mi doream să fiu: acela ce este toate lucrurile, acela ce poate împărtăşi iubire cu tot ceea ce înseamnă viaţă. Şi vreţi să ştiţi ceva, maeştrilor? Ce luptă duceam eu în fiecare zi? în fiecare zi din viaţa mea mă luptam cu natura mea primitivă, care voia să risipească, să se îndoiască. Voia să se agite şi să cucerească. Voia să exclame absurditatea. în fiecare zi mă luptam cu acestea în interiorul meu, căci mă întorsesem să mă cuceresc pe mine însumi - cea mai anevoioasă luptă dintre toate. Şi ce mi-a oferit biruinţa? La început, nimic, pentru că îmi puteam aminti rănile, îi puteam vedea pe toţi oamenii şi îmi puteam reaminti de toate victoriile din trecut. Puteam vedea ce este real, însă ceea ce mi doream eu nu era real, cel puţin nu era tangibil. Astfel, în fiecare zi, realul contrazicea irealul. îşi bătea joc de el, cum aţi spune voi. Stăteam jos acolo şi spuneam: „Ramtha, eşti un bufon. Eşti un bufon bătrân". Mă durea ori de câte ori îmi spuneam asta. Mă durea destul de tare când îmi spuneam asta, astfel că a trebuit să cercetez durerea. Iar când am cercetat durerea, am înţeles foarte bine ceea ce simţeam de fiecare dată când abuzam de ea. Şi, pentru tot restul vieţii mi-am schimbat părerea ce o aveam despre tot. Şi am înţeles că unicul motiv pentru care am rămas în trup era pentru că mă identificam cu el. De fiecare dată când mă înfuriam, mă centram în corpul meu. De fiecare dată când corpul meu avea mai multă forţă decât voinţa
mea, mă întrupam în el. Dar pe zi ce trecea, mă detaşam tot mai mult de trup şi mă ataşam tot mai mult de minte.
Ştiţi cum am părăsit acest plan, la sfârşitul vieţii mele? Nu într-o cutie de lemn, ci fiind purtat de vânt. De ce a fost aceasta mijlocul meu de a călători? Deoarece acesta este purtătorul Spiritului. De ce n-am murit ca oamenii normali? Pentru că nu eram normal. Şi ce m-a făcut să nu fiu astfel? Eu îmi cucerisem şinele nenatural, şi anume corpul fizic, personalitatea, materialul meu genetic - aşa cum le-aţi numi voi. Iar spre sfârşitul vieţii mele, am reuşit să rup acel fir subţire al trecutului. Şi ce am devenit? Nu am devenit un om mai bun. Am devenit o fiinţă spirituală, un Dumnezeu - nu un om. Asta mi-am dorit să fiu. Dacă Dumnezeul Necunoscut nu avea chip, atunci era vorba de puterea şi impulsul naturii în sine. Asta mi-am dorit să fiu, pentru că aşa mi-1 defineam cel mai bine pe Dumnezeu: nu prin a fi om obişnuit, ci prin a fi o fiinţă care acţionează conform cunoaşterii că este parte a tot ce înseamnă viaţă. Asta am devenit. De ce mi s-a spus iluminat? Am fost iluminat fiindcă am devenit Spiritul, şi nu corpul meu. Şi aşa se face că azi mă aflu aici, în acest timp, aşa cum îl cunoaşteţi voi, într-un alt corp. Iar voi aţi venit să mă ascultaţi pentru că mi-aţi citit cuvintele, le-aţi auzit, i-aţi ascultat pe alţii, aţi văzut o minune în viaţa voastră. Aşa se face că veniţi ca bărbaţi şi femei, copii, un Spirit - un mic Spirit, prezent în trup. Iar treaba Spiritului vostru în fiecare zi din viaţa voastră a fost să vă ţină în viaţă. Acesta este unicul motiv pentru care 1 aţi folosit vreodată. Şi unicul motiv pentru care nu aţi murit mai devreme, înainte să fi venit aici, este acela că v-aţi folosit Spiritul pentru a vă păstra în viaţă şi nu aţi abuzat atât de mult de el încât să vă abandoneze corpul. Dar numai pentru asta l-aţi folosit. Insă El este motivul pentru care vă aflaţi aici, deoarece, având în vedere că nu poate fi văzut, ci doar simţit ca o forţă, el este ceea ce Eu sunt. Nu aţi venit aici să mă vedeţi pe mine. Asta începeţi să înţelegeţi chiar acum. Iar eu par să fiu ceva comun, fireşte. Atunci, învăţătura spune că Dumnezeu trăieşte în voi sub forma a ceea ce aţi numit Spirit. Dar El nu a făcut decât să vă ţină în viaţă. Şi dacă ar fi să vedeţi acest Spirit, nu-1 veţi vedea niciodată ca pe ceva asemănător trupului vostru. Ei bine, eu mă aflu aici într-un corp care pare să-mi contrazică afirmaţiile - este un corp de femeie, iar eu sunt un bărbat - dar este extraordinar, întrucât îi învaţă pe bărbaţi şi pe femei că Dumnezeu este ambele dar şi niciunul şi vă mai învaţă că ceea ce mintea crede nu trebuie neapărat să şi existe şi, de asemenea, vă mai învaţă că nu puteţi vedea ceea ce sunteţi. Deci este foarte potrivit că mă găsesc aici pentru a vorbi cu oamenii pe care i-am cunoscut odată, într-o perioadă ce pare foarte îndepărtată de aceasta - şi totuşi, acel timp şi acest timp se petrec în acelaşi moment. Mă aflu aici să vă învăţ ceea ce nu v-am învăţat atunci când v-am părăsit. Şi nu vă învăţ să mă urmaţi, nu puteţi face asta - nici chiar dacă muriţi, nu puteţi - deoarece numai atunci când veţi muri, veţi primi darul vieţii, ce este egal cu capacitatea voastră de a accepta. Şi unicul lucru pe care l-aţi acceptat vreodată a fost viaţa voastră, indiferent cum este ea. Este importantă pentru voi. Foamea este importantă pentru voi. Durerea este importantă pentru voi. Starea de confuzie cauzată de faptul că nu vă place realitatea este importantă pentru voi. Pentru voi, este important să fiţi o femeie. Este important să fiţi un bărbat. Vedeţi voi, toate acestea sunt de natură fizică, iar foamea poate distruge Spiritul. îl puteţi pierde mai repede pe Dumnezeu din vedere atunci când vă este foame, mult mai mult decât în orice circumstanţă. Am venit să vă învăţ că nu vă veţi ilumina chiar dacă muriţi - veţi fi o fiinţă spirituală, dar
mintea voastră nu va fi acolo; mintea voastră va fi aici - şi am venit să vă învăţ ceea ce am cunoscut şi ce am învăţat. Nu există un singur Dumnezeu; totul este Dumnezeu. Iar viaţa aceasta nu este unica pe care aţi trăit-o vreodată. Aceste corpuri sunt ca şi veşmintele. Nu faceţi decât să purtaţi acest corp ca pe un veşmânt în această continuitate de timp. Deoarece aţi purtat mai multe veşminte vă întrebaţi: „De ce nu-mi pot aminti?" Nu vă puteţi aminti, pentru că nu sunteţi iluminaţi. înţelegeţi? în viaţa anterioară nu aţi ajuns mai departe decât aţi ajuns în aceasta. Şi dacă nu v-a interesat decât acea viaţă, înseamnă că la acea vreme nu v-aţi folosit decât creierul personalităţii voastre, căci totul a fost asociat cu trupul, aşa cum este asociat întotdeauna. Dacă trupul moare odată cu creierul, motivul pentru care nu vă puteţi aminti este acela că trupul şi creierul nu mai sunt; tot ce vă puteţi aminti este ce s-a întâmplat în această viaţă. Şi nu vă puteţi aminti nici măcar de majoritatea zilelor voastre, întrucât nu le-aţi trăit niciodată. Aţi lipsit din ele. O, voi aţi trăit eoni! Sunteţi în evoluţie. Dumnezeu v-a dat viaţă veşnică. Ce înseamnă asta? înseamnă că atunci când muriţi - în această după-amiază, mâine dimineaţă - corpul vostru va dispărea, însă voi vă veţi înălţa în corpul vostru spiritual. Dar repet, corpul spiritual este pe atât de măreţ pe cât este mintea ce-1 ocupă - ceea ce cultivaţi voi acum. Aceasta este viaţa veşnică. Iar apoi veţi renaşte din nou, dacă oamenii vor continua să se împreuneze. Veţi renaşte şi nu vă veţi aminti de ziua de astăzi. Ştiţi de ce nu vă veţi aminti de ziua de astăzi? Deoarece azi, aici, nu a fost creierul vostru din viitor, ci Spiritul vostru. Deci nu am venit aici să vă învăţ să mă urmaţi, pentru că acest lucru este imposibil. Iar eu nu vreau să fiu venerat. Vreau ca voi să vă veneraţi pe voi înşivă. Cel mai mare templu al lui Dumnezeu ce a fost clădit vreodată nu a fost niciodată din piatră, aur, argint şi nestemate. Cel mai mare templu al lui Dumnezeu se întâmplă să fie în corpul uman, iar acel corp este locul în care Spiritul s-a trimis pe sine în acest tărâm. Acesta este templul. Iar dacă ceea ce învăţaţi vă înalţă în interior, atunci sentimentul de înălţare lăuntrică este senzaţia dată de Spirit. Dacă veniţi aici şi sunteţi obosiţi, vă este foame sau sunteţi plictisiţi, să ştiţi că acesta este corpul vostru. Iar mintea vă este în corp, şi nu în Spirit. Dacă sunteţi înălţaţi de ceea ce aveţi să învăţaţi, înseamnă că vorbim de ceea ce nu poate fi văzut în interiorul vostru, ci de ceea ce voi sunteţi în interior - şi totul va căpăta o logică de nezdruncinat. Ce aspect al vostru va avea de obiectat azi şi mâine? Mintea voastră de maimuţă, creierul vostru uman. Ştiţi de ce? Dacă v aş ruga să-i explicaţi persoanei de lângă voi cât de cuprinzător vă este nivelul de acceptare? - Gândiţi-vă la aceste cuvinte: cât de cuprinzător, cât de profund, cât de înalt vă este nivelul de acceptare... pentru că în asta constă credinţa. Niciodată nu veţi putea materializa în viaţă ceea ce nu acceptaţi. Materializaţi doar ceea ce acceptaţi. Atunci, cât de cuprinzătoare vă este acceptarea? Este mai mare decât sentimentul de îndoială? Care vă sunt limitele acceptării? Acesta este motivul pentru care sunteţi bolnavi? De aceea sunteţi bătrâni? Sunteţi nefericiţi, pentru că propriul nivel de acceptare este nefericirea? Cu atât vă alegeţi. Nu primiţi nimic mai măreţ decât atât, deoarece tot ce este mai măreţ decât acest nivel se găseşte în Spirit. Deci Spiritul vostru vă face să fiţi nefericiţi, pentru că voi îi cereţi să o facă. Unicul lucru care vă creează probleme astăzi este propriul nivel de acceptare din mintea carnală; adică cea de aici, de sus reţeaua neuronală. Şi dacă sunteţi genul de persoană care este victima propriului
sentiment de vinovăţie prin faptul că aţi făcut multe lucruri urâte şi îngrozitoare şi consideraţi că sunteţi foarte speciali deoarece sunteţi atât de vinovaţi, veţi întâmpina dificultăţi în a mi accepta cuvintele, căci vă spun că voi sunteţi cei care vă creaţi realitatea. Şi dacă sunteţi o victimă, este pentru că voi aţi făcut să fie aşa. Nu o să vă placă asta, întrucât vreţi ca altcineva să fie responsabil pentru durerea, limitarea şi lipsa voastră. Ei bine, vă voi spune că este responsabilitatea voastră, iar vouă nu o să vă placă. Spiritul este de acord, dar creierul nu crede, pentru că el poate spune cine 1-a rănit, poate spune cine 1-a dezamăgit, poate spune de ce se îndoieşte. Este vina altcuiva, niciodată a sa. Cât de arogant este creierul uman, nu? Nu o să vă placă asta. De asemenea, vă va fi greu să acceptaţi conceptul că sunteţi cu toţii Dumnezeu, deoarece sunt unii dintre voi cărora încă le mai place să creadă că Dumnezeu se află într-un tărâm numit rai şi că El - mai degrabă, Ea - trage toate sforile. De aceea, dacă ceva nu mai merge în viaţa voastră, puteţi spune că este voia Domnului - Dumnezeu are ceva cu mine. Dumnezeu este o imagine convenabilă, din rai, pentru că atâta vreme cât Dumnezeu stă acolo, El este cel care vă va pedepsi pentru păcatele voastre - ştiţi voi: lipsa voastră... lipsa voastră de iubire, de grijă; atunci când aveţi gânduri necurate, sunteţi pedepsiţi. Dumnezeu este cel care face asta, de undeva din rai. Iar când vreţi să fiţi mântuiţi, vreţi ca cineva să poată să vă salveze. Ştiţi de ce? Pentru că nu credeţi că o puteţi face voi înşivă. Astfel, Dumnezeu joacă un rol minunat în religie. Dar ceea ce vă comunic - singurul tărâm numit rai este cea ce se află în interiorul vostru şi ceea ce vă permite să credeţi - este adevărat. Iar Dumnezeul vostru poate începe chiar de azi să vă ierte pentru vina voastră, să vă ierte pentru lipsa voastră. Astăzi puteţi înceta să mai fiţi o victimă. Astăzi puteţi înceta să mai fiţi bolnavi. Astăzi puteţi înceta să mai credeţi în diavol şi puteţi începe să credeţi în voi înşivă. Unora dintre voi nu vă va "plăcea asta, întrucât aveţi nevoie de un salvator. Nu vă va plăcea, pentru că trebuie să aveţi un moment în care Dumnezeu se va întoarce şi vă va lua cu El. Atunci, aceasta va fi contrariul a ceea ce credeţi, pentru că vă spun şi vă voi învăţa despre voi înşivă şi despre ce zace în voi. Majoritatea celor de aici nu cred că pot să materializeze ceva. V-aţi acceptat lipsa. Acest lucru intră în contradicţie cu voi înşivă. In cele din urmă, va intra în scenă axioma: „crede în tine însuţi şi totul este posibil".

Sursa:Cartea Ghidul incepatorului pentru crearea realitatii (Ramtha)

Read more...

Magicianul Alb(partea a treia)

joi, 8 iulie 2010


Trecuseră aproape trei ani de la evenimentele stranii petrecute în casa părinţilor mei şi de la
primul contact cu Magicianul Alb. Cu toată stăruinţa mea, nu reuşisem încă să îl întâlnesc.
Singurul mod de comunicare era cel prin care mă abordase de la început: internetul. Îmi trimitea mesaje cu diverse informaţii sau sfaturi, şi aceasta numai atunci când el considera că este cazul. Dacă la început mesajele lui erau destul de dese, acum veneau cu o medie lunară. Aveam însă o mare încredere în el nu numai că indicaţiile lui mă făcuseră să scap de toate problemele dificile cu care mă confruntasem, dar întotdeauna părea să ştie cu exactitate ce fac sau ce gândesc. De aceea nu mi s-a mai părut de neînţeles că niciodată nu i-am aflat adresa de e-mail. Probabil
că nu considera necesar să îi trimit la rândul meu mesaje.
Aşa cum am spus, am scăpat de lumea sinistră ce s-a învârtit o vreme pe lângă sufletul meu, dar în acelaşi timp, nici nu am mai avut vreo altă experienţă extraordinară. Magicianul mă iniţiase în practica Yoga şi îmi ceruse cu insistenţă să mă ocup cu toată seriozitatea de purificarea mea interioară şi deschimbarea caracteristicilor naturii mele. Mă avertizase că nu eram pregătit încă pentru mai mult şi că orice încercare de a mai traversa poarta dintre lumea aceasta şi cealaltă, ar putea să-mi fie fatală pentru că el nu ar mai fi intervenit, lăsând legile karmei să acţioneze fără oprelişti. Fiind convins că ştie ce spune, i-am ascultat sfatul, chiar dacă fără mare entuziasm.
Viaţa mea se scurgea astfel aparent liniar. Îmi făceam treaba la serviciu, mă mai întâlneam din când în când cu anumiţi prieteni şi, ajuns acasă, mă ocupam de studiul unor ştiinţe străvechi, de spiri tua litate, filozofie... Citisem înfometat o cantitate enormă de cărţi.
În restul timpului, exerciţiile Yoga mă absorbeau în întregime. Ghidul meu îmi prezentase cu mare claritate principiile şi beneficiile extraordinare ale acestei ştiinţe milenare, iar eu le dedicam aproape tot timpul meu liber. Certitudinea că sunt mai mult decât un corp fizic, alături de convingerea că posibilităţile mele interioare, ca, de altfel, ale oricărui alt om, sunt enorme şi că ele pot fi activate în mod conştient printr-o metodă atât de bine pusă la punct, mă fascinau.
Această fascinaţie mă făcuse să par rupt de realitate pentru mulţi şi, în consecinţă, am fost incapabil să îmi mai creez vreo relaţie cu femeile ce îmi apăreau în cale. Deşi arătam la fel de bine ca și înainte, parcă nu se mai simţeau atrase de mine. Preocupările, ca şi refuzul meu de a mă mai comporta în mod frivol şi superficial, doar ca să creez anumite aparenţe, mă făceau să apar multora ca ciudat. Adevărul era că puţin îmi păsa. Ajunsesem un fel de călugăr, cu deosebirea că nu trăiam izolat în vreo mănăstire, ci în mijlocul unui oraş. Ştiam însă că viaţa mea începe săcapete semnificaţie, că devine adevărată... Idealurile celorlalţi mă lăsau indiferent, tocmai pentru că aveam convingerea că nu există ideal superior celui de a-ţi descoperi propria natură şi de a deveni liber de orice condiţionare, de a ajunge la Dumnezeu. Perspectivele oferite erau inimaginabile şi consideram că merită să le consacru tot timpul.
Dintr-un anumit punct de vedere nu pot să spun că uneori nu mă confruntam cu o anumită stare de frustrare. Trecuseră totuşi aproape trei ani şi încă nu îmi cunoşteam ghidul spiritual aşa cum mi-aş fi dorit eu în carne şi oase. În acelaşi timp, incertitudinea legată de momentul când acest lucru ar putea avea loc, mă făcea să manifest din când în când o anumită nerăbdare. Nu mă vedeam aşteptând totuşi zece ani, de exemplu. Faptul că acest lucru urma să se petreacă
atunci când „aş fi fost pregătit”, nu era o mare consolare, dar mă făcea să mă dedic procesului de
transformare interioară cu intensitate. Până la urmă, relaţia mea cu Magicianul Alb era fundamentată pe experienţe de o realitate incontestabilă, nu numai pe vorbe, fie ele cât de înţelepte. Iar acest lucru îmi dădea speranţe.
Cu toate că, aşa cum am spus, în această perioadă nu mă confruntasem cu experienţe deosebite, se petrecuseră, în mod evident, schimbări importante: în primul rând sesizasem o certă modificare a nivelului de conştiinţă. Priveam lucrurile de pe o poziţie mai înaltă, descopeream sensuri noi acolo unde odinioară nu vedeam nimic şi, nu în ultimul rând, eram capabil
de mult mai multă înţelegere şi iubire. Simultan cu aceste evidente progrese, eram ancorat într-un univers de pace, ale cărui sensuri îmi erau mai evidente în orele de meditaţie când căutam esenţa lucrurilor.
Sacralitatea acestor momente, intuiţia unor realităţi superioare ce păreau că sunt gata-gata să se reveleze sufletului meu însetat de mai mult, îmi alimentau puterea de a continua şi răbdarea de a mai aştepta...
Aceasta până într-o zi când o stare de depresie apărută nu se ştie cum şi nu se ştie de unde, retrezi în mine spiritul rebel – nu se mai putea aşa. Nu aveam nicio viaţă socială şi nici nu ştiam la ce să mă mai aştept în plan spiritual. Trecuse mai mult de o lună şi jumătate de când Magicianul Alb nu mai dăduse niciun semn, iar eu băteam pasul pe loc. Aveam nevoie de o schimbare, iar dacă el nu era disponibil şi nu dorea să mă ajute cu mai mult, eram hotărât să caut
un alt ghid. Cu siguranţă, lumea nu se reducea la el şi nu aveam de unde să ştiu nici cât de mult îi păsa lui de mine. Foarte nemulţumit de situaţia mea, am hotărât să las deocamdată practica şi să plec într-o excursie undeva la munte. Aveam mare nevoie de o ieşire din tiparele ultimilor trei ani şi, de ce să nu recunosc, de o femeie. Mă săturasem să îmi înfrâng energiile sexuale prin posturi speciale şi meditaţii interminabile, sau printr-o ruşinoasă retragere în toaletă de unde mă întorceam uşor deprimat şi cu un sentiment de vinovăţie şi umilinţă... Gata! Era timpul pentru o schimbare! Revolta mea era atât de sinceră, încât simţeam o oarecare satisfacţie la gândul că l-aş
fi dezamăgit pe Magician. Asta era! Mă săturasem de enigme şi de parabole, iar dacă el era cu adevărat un maestru autentic, atunci trebuia să schimbe modul de abordare.Cu această hotărâre în cap, am început să îmi pregătesc bagajele. Fiind sfârşit de săptămână, puteam merge liniştit undeva. Sentimentul că mă eliberez de ceva începea să pună stăpânire pe mine, făcându-mă
să mă simt excelent. Doar gândul că voi lua din nou în braţe o femeie îmi dădea fiori, iar vremurile de odinioară, când eram un veritabil Don Juan, îmi reveniră în minte cu plăcere. Zâmbeam, gândindu-mă cât timp am pierdut fără să mă bucur de lucruri atât de fireşti ca trupul cald al unei femei.
După mai bine de o oră, pregătisem totul şi nu mai îmi rămânea decât să plec. Am deschis uşa şi am dat să ies când, am auzit ţârâitul telefonului. Nu ştiam ce să fac. „Dacă te întorci, nu o să mai ai noroc în această călătorie”, îmi şopti... „vocea superstiţiei”. Putea fi cineva de la firmă. Mda, dar atunci m-ar fi sunat pe mobil, nu pe telefonul fix. În fine, m-am întors şi am ridicat telefonul.
- Da, am spus.
- Alex? se auzi o voce necunoscută la telefon.
- Da, eu sunt.
- Nu ai suficientă încredere, Alex, spuse vocea. Tu ai impresia că ţinta finală se atinge când şi cum doreşti tu? Că raportul în care te găseşti cu mine este artificial sau întâmplător?...
Cu emoţie am înţeles că vorbeam pentru prima oară cu ghidul meu. Nu ştiam ce să spun. Nu-mi
venea nici să-l salut în vreun fel... Ce i-aş fi putut spune? „Bună ziua, domnule Magician Alb?”
- În mod normal, astăzi ai fi fost într-un azil de nebuni din cauza inconştienţei tale, sublinie el mai
de parte. Va trebui să mai aştepţi câţiva ani, să con tinuitransformarea, şi abia după aceea vom putea sta de vorbă. Întâlnirea cu mine presupune să fii pregătit pentru marea iniţiere. Tu nu eşti încă.
- De ce? am îndrăznit eu să întreb.
- Nu ai încă maturitatea spirituală necesară.
- Nu vreau să vă supăr, am zis eu politicos, dar am totuşi convingerea că sunt pregătit...
- Oare?! În plus, de ce îmi spui „nu vreau să vă supăr”, atâta vreme cât întotdeauna m-ai tutuit în gând?
Nu am spus nimic pentru că nu aveam ce să îi răspund.
- Dacă ne-am întâlni acum pentru a te conduce la revelarea celui mai mare mister al existenţei, ai risca să îţi pierzi viaţa sau să înnebuneşti ireversibil...
- Accept aceste riscuri, m-am repezit.
Simţeam că este un moment de cumpănă şi voiam să-i arăt că sunt foarte decis.
- Nu ştii ce-mi ceri! Mă voi gândi însă la această posibilitate şi te voi căuta să-ţi comunic ce am hotărât.
Totuşi ascultă-mi sfatul: lasă timpul să te pregătească mai bine pentru examenul dificil pe care urmează să-l dai, dacă într-adevăr îţi doreşti asta...
- Îmi doresc foarte mult şi nu vreau să mai aştept!
Lasă-mă pe mine să decid dacă sunt dispus să îmi risc viaţa!... Ai insistat adesea, în mesajele trimise de-a lungul anilor, pe dreptul divin al fiecăruia de a-şi decide singur soarta. Dă-mi posibilitatea să îmi manifest acest drept, mi-am terminat eu argumentele, cu curaj.
- În această ecuaţie este inclusă şi responsabilitatea, şi libertatea mea de a decide, ripostă el. Te voicăuta când este ceva de spus. Mai rămâne ca tu să fii capabil să dovedeşti puterea voinţei tale, atunci când va fi cazul; şi mai ales încrederea în mine.
Fără să mai spună nimic, închise telefonul. L-am închis şi eu. Nu-mi venea să cred – vorbisem, în sfârşit, cu ghidul meu spiritual. Am respirat adânc şi m-am aşezat pe scaun, reflectând asupra situaţiei. Deşi eram obişnuit cu intervenţiile lui în momentecheie, cea de acum mă impresionase mai mult decât oricare alta. Ştiuse că sunt pe punctul să fac o greşeală din punct de vedere spiritual şi a intervenit pentru a mă determina să urmez mai departe practica. Îmi dădeam seama că, odată plecat în excursie, se puteau întâmpla multe. Cu toată practica asiduă din ultimul
timp, încă nu aveam un echilibru deplin. Conştientizarea acestei situaţii mă făcu să renunţ la planul meu. Mi-am aranjat lucrurile înapoi în dulapuri şi apoi, cu un elan nou, mi-am reluat exerciţiile. Eram decis să apropii la maximum momentul întâlnirii cu el şi mi se părea evident că starea mea avea să fie determinantă.
Cu această hotărâre m-am dedicat practicii Yoga trup şi suflet. În acelaşi timp îmi exprimam în diverse momente, cu intensitate, dorinţa de a fi căutat din nou de Magician. Speram ca de la primul mesaj să se pună problema întâlnirii.
După exact şapte zile, într-o dimineaţă pe la ora nouă, am auzit soneria de la intrare. Puţin iritat de faptul că am fost deranjat dintr-o meditaţie, am mers să deschid uşa. În faţa mea apăru chipul neîngrijit al unui bărbat cu barbă şi părul destul de încâlcit. Am presupus, după mirosul de băutură care venea dindirecţia lui, că vrea să îmi ceară bani. M-am pregătit să-l expediez, dar mi-o luă înainte:
- Domnul Alex?... întrebă el flegmatic.
- Da, am răspuns eu foarte circumspect.
- M-a trimis guru’ dumitale să te duc la el...
- Pardon? am făcut eu ochii mari şi nedumeriţi.
- Magicianul Alb, preciză el rânjind.
Nu-mi venea să cred că acest om nespălat şi grosolan ar fi putut fi mesagerul ghidului meu spiritual.
- Pot să intru? întrebă străinul.
- Stai puţin, l-am oprit eu. Ce legătură ai dumneata cu Magicianul Alb, dacă nu te superi?...
- Sunt discipolul lui de mai mulţi ani...
- Faci mişto de mine, domnule?! am ridicat eu tonul.
Străinul se uită la mine cu impertinenţă, după care mă abordă din nou, flegmatic:
- Atunci când ţi-a vorbit la telefon acum o săptămână ţi-a spus că o să te caute când va considera
că este cazul. Nu ţi-a spus nici cum şi nici prin cine...
După ce făcu o pauză ca să-şi dreagă vocea, scuipă în casa scărilor şi continuă:
- Eu îţi transmit ce e de spus, iar tu faci ce vrei.
Sincer să fiu, mie puţin îmi pasă. Mă uitam şocat la el şi nu îmi venea să cred că asist la această scenă absurdă. Dacă acest om era discipolul Magicianului Alb, atunci nu cred că eu mai puteam fi. Toată construcţia pe care mi-o făcusem în legătură cu ghidul meu spiritual părea să se năruie.
Fără îndoială, acest ins ştia prea multe ca să mă îndoiesc de faptul că ar avea o anumită legătură cuMagicianul. Totuşi...
- Şi care e mesajul? l-am întrebat într-un sfârşit.
Străinul se uită la ceas.
- Peste exact şase minute trebuie să plecăm, spuse el. Nici unul în plus.
„Peste exact şase minute”... Tipul mi se părea absurd: de ce nu cinci sau zece? De ce şase?...
- Va trebui să faci tot ce îţi spun până cînd ajungem la destinaţie. Nu vei cere explicaţii pentru
nimic. În caz contrar, oprim excursia, te dăm jos şi nu vei mai auzi de el niciodată! îşi termină străinul precizările.
- Bun... Şi unde ar trebui să mergem?
- Mai ai patru minute şi jumătate... Reţine că eu nu te aştept mai mult.
Văzând că nu se poate discuta cu acest individ, am început să mă îmbrac rapid gândindu-mă dacă să accept sau nu condiţiile date. Tipul nu-mi trezea nicio încredere şi mai aveam două minute să decid. Până la urmă mi-am asumat riscul să plec alături de el. Am verificat pe fugă dacă am la mine tot ce considerasem necesar – acte, bani, telefon mobil – şi am ieşit. În faţa blocului ne aştepta un jeep cu geamuri fumurii. Am urcat în spate, iar străinul se aşeză lângă mine. În faţă
se aflau alţi doi bărbaţi. Deşi i-am salutat, aceştia mă ignorară complet; nici măcar nu au întors capul în direcţia mea. Eram foarte nedumerit, dar simţeam că trebuie să merg mai departe. În fine, jeep-ul porni cu viteză din parcare. La ieşirea din oraş, bărbatul din dreapta şoferului îmi întinse un material textil boţit:
- Moşule, zise el, trebuie să-ţi pui asta pe ochi.
- Ce să fac??? am reacţionat eu.- Locul în care mergem este secret. Dacă vrei să vii cu noi, trebuie să-ţi pui chestia asta pe ochi. Am fost suficient de clar?
- Mie nu mi se pare deloc normal, m-am opus.
Odată cu replica mea, maşina frână iar şoferul întoarse faţa spre mine, o faţă cu obrazul drept
brăzdat de o cicatrice:
- Poţi să cobori!... spuse el cu voce aspră. Ce o fi găsit guru’ la ăsta!? continuă, adresându-se celui din dreapta lui. Măi, băiatule, se întoarse din nou spre mine, faci ce îţi spunem sau te cari. Eu nu am prea multă răbdare, accentuă cu scopul de a mă face să înţeleg şi mai bine.
M-am uitat iritat, dar şi îngrijorat în ochii lui. Nu ştiam ce să fac. Aş fi putut coborî şi aş fi scăpat de toţi aceşti nespălaţi... Dar... dacă totuşi?... Eram atât de confuz!... Ce era mai bine să fac? Am strâns din dinţi şi am luat materialul. Trebuia să merg până la capăt, altfel nu aş fi fost împăcat cu mine însumi tot restul vieţii. Fără să mai spun ceva, am desfăcut materialul textil, constatând că acesta are forma unor ochelari cu elastic, şi l-am pus pe ochi. Părea bine făcut, întrucât nu lăsa nicio rază de lumină să ajungă la ochii mei.
- Încă ceva, mă abordă bărbosul de lângă mine.
Dacă îţi vine cumva ideea să încerci să scapi de el sau să te uiţi pe la colţuri şi eu te văd, te-am dat jos şi „la revedere”!...
Nu am mai zis nimic. Eram consternat de-a dreptul! Nu ştiam la ce să mă aştept de la aceşti
indivizi care nu păreau să aibă nimic spiritual în ei.
Păreau mai degrabă infractori. Oare în ce mă băgasem? Dacă Magicianul Alb o fi la rândul lui un tip ciudat ce foloseşte practica Yoga ca mijloc de manipulare şi, în funcţie de ce constată la „x” sau la „y”, face racolări pentru a-şi atinge cine ştie ce scopuri murdare? Această posibilitate îmi dădea fiori. Mă gândeam la oamenii simpli, din viaţa obişnuită, şi parcă preocupările lor mărunte nu mi se mai păreau atât de nesemnificative. Cu siguranţă, ei nu treceau prin situaţii de genul acestora prin care treceam eu şi nici nu aveau aceleaşi frământări. Nu era mai bună, totuşi, viaţa lor?
Realizam că merg pe marginea unei prăpăstii. Între timp, colegii mei de călătorie deschiseră o sticlă de vin, după cum îmi spunea nasul. Cel de lângă mine trase un gât şi apoi râgâi zgomotos.
- Necivilizatule! se auzi vocea amuzată a şoferului. Ne faci de râs faţă de băiat...
Vinovatul râse cu sughiţuri şi dădu sticla mai departe.
- Ia şi tu o gură dar, vezi, nu prea mult, că ne mai şi omori!....
- Lasă, nu-ţi fă tu griji din cauza asta, ripostă şoferul. Auzi, cât vin ai luat pentru guru’?
- Două lăzi. Îi ajunge până săptămâna viitoare când mai avem ceva treabă şi ieşim din casă...
- Bine... Şi pentru noi?
- Pentru noi, patru lăzi şi ceva tărie.
- Să trăieşti, moşule!...
Discuţia purtată peste capul meu îmi făcea greaţă. În mine creştea din ce în ce mai mult convingerea că acest drum e o greşeală. Cu toate astea parcă nu mai aveam putere să mă opun. O anumită resemnare părea să mă cuprindă încet şi sigur. Mai mult chiarpărea că nu îmi mai pasă nu ştiu cât de consecinţele pe care ar fi putut să le aibă asupra mea această călătorie. Am mai întors o vreme situaţia pe toate feţele, izolându-mă de discuţia mai mult sau mai
puţin gălăgioasă dintre cei trei. În cele din urmă am renunţat să mă mai agit. Ce va fi, va fi!...
Trecuseră mai multe ore de când plecasem în această stranie călătorie şi o ciudată detaşare începu să mă învăluie. Singurul lucru ce mi se mai părea important era acela că îmi dorisem să primesc o iniţiere ce părea specială şi că fusesem acceptat, chiar dacă actuala situaţie apărea drept foarte ciudată.
Trebuia însă să merg până la capăt, chiar cu riscul vieţii sau al sănătăţii psihice. Ceva din interiorul meu îmi spunea să continui. În rest, aspiraţia efervescentă din ultimele zile, aspiraţie ce mă împinsese în această aventură, mă părăsise... Simţeam în suflet un gol insaţiabil şi mi se părea că nu mai este nimic de făcut, nimic de aflat, nimic de căutat... Eram doar eu cu mine însumi. Zâmbeam amar, privindu-mi viaţa ratată din punct de vedere social, neclară din punct de vedere spiritual. S-au întâmplat atât de multe lucruri! Au fost atâtea schimbări radicale de situaţii: copilul care omora cu sadism gândacii-de-Colorado, a ajuns la maturitate un fervent protector al animalelor; tânărul nihilist, atât de pornit împotriva religiei, s-a transformat, printr-un curios joc al destinului, într-un om matur cu reale preocupări mistice. Cât de
ciudat!... Priveam toate aceste ipostaze evolutive şi pentru prima dată nu mă regăseam în niciuna; parcă era vorba de viaţa altcuiva. Ca şi cum m-aş fi transformat într-o Instanţă Supremă, mi-am trecut în re vis tă,cu o claritate siderantă, eveniment după eveniment...
Totul a început într-o zi de vară o zi de vară ce nu anunţa nimic deosebit... Îmi apăru în minte chipul Dianei, accidentul care declanşase întreaga gamă de experienţe extraordinare sau terifiante din perioada imediat următoare, săptămânile dificile de refacere petrecute în casa părinţilor mei, primele contacte cu Magicianul Alb, anii de practică spirituală... Unde ajunsesem? De unde începuse adevărata mea viaţă şi unde avea să se termine? Nu mai îmi păsa. Eram decis să joc totul pe o singură carte. Dacă fac o greşeală, cel puţin nu o să mă pot acuza că nu am
încercat. Între timp, maşina începu să facă mai multe viraje periculoase. Am ieşit din starea mea de interiorizare fără să am idee cât a trecut de când am plecat. Părea că ne aflăm pe un drum de munte. Cum mişcările periculoase ale maşinii continuau, bărbosul de lângă mine izbucni:
- Băi, Mihai, termină odată şi ia-ţi mîinile de pe volan! Vrei să cădem în vale?
- Atunci convinge-l tu pe boul ăsta de şofer să oprească, pentru că am beşica plină, reacţionă cel cu numele de Mihai.
- Opreşte şi lasă-l să-şi facă treaba! Hai, că şi mie îmi vine!...
Râzând grosolan, şoferul trase maşina pe dreapta.
- Tu nu vrei să te pişi? mă abordă bărbosul.
Nu am zis nimic.
- Vezi că dacă nu o faci acum, tâmpitu’ ăsta de şofer n-o să oprească numai pentru tine!
Convins de acest ultim argument, l-am lăsat sămă ia de mână şi am coborât. În minte îmi apăru din nou noianul de îndoieli de la începutul călătoriei. Nu puteam să înţeleg cum de aceşti oameni atât de grosolani aveau legătură cu o fiinţă ce întotdeauna fusese un model pentru mine, chiar dacă de la distanţă. Era posibil să fie atăt de multă ipocrizie? Era posibil ca această ipocrizie să dureze aproape trei ani?
Nu ştiam ce să mai cred. M-am lăsat dus de bărbos câţiva metri şi m-am descheiat la şliţ. Mă simţeam penibil. Indivizii ăştia se puteau uita la mine şi puteau să râdă pe seama mea, fără să mă pot opune. Incredibilă situaţie!... Nu îmi dădeam seama cât mai puteam rezista. Ca şi cum m-ar fi auzit, vocea şoferului sună ameninţătoare:
- Vezi, nu cumva să umbli la ochelari pentru că, nu numai că o să te las aici, dar o să-ţi şi trag câteva peste cap. Asta puse capac la toate. Furios, mi-am dat ochelarii jos şi am strigat în direcţia şoferului:
- Fac ceva pe ameninţările voastre!...
Din cauza luminii care îmi pătrunse brusc în ochi, nu am văzut nimic. Mi-am ridicat mâna pentru a mă proteja de lumină şi am continuat:
- Iar aşa-zisului „Magician Alb”, să-i transmite-ţi că nu mai am nevoie de nimic din partea lui!...
Stând mai departe cu mâna la ochi, mă simţeam vulnerabil deoarece distingeam cu greu, printre
lacrimi, lucrurile din jur. Instinctiv mă postasem întro poziţie de apărare, aşteptându-mă să fiu lovit. Cu toate acestea, nimeni nu se îndreptă spre mine agresiv şi nimeni nu spuse nimic. După încă un minut, am putut să le văd chipurile. Parcă suferiseră o metamorfoză. Pe faţa niciunuia nu se zărea vreo urmă de rea intenţie. Dimpotrivă, se citea o sinceră părere de rău.
Bărbosul stătea cu capul plecat şi se juca dezamăgit cu vârful bocancului în iarbă. Pentru moment nu am înţeles ce se petrece, dar mi-am dat seama atunci când şoferul îşi trase jos de pe faţă ceea ce îmi păruse la început o cicatrice.
- A fost... un test? am întrebat cu vocea pierdută.
Bărbosul dădu din cap în semn că da.
- Îmi pare rău, Alex, dar nu poţi merge mai departe cu noi.
Am avut impresia că îmi fuge pământul de sub picioare. Trebuia să îmi dau seama că este un test!
Cum am putut să fiu atât de prost încât să nu realizez acest lucru?
- Ghidul nostru a vrut să-ţi testeze voinţa şi încrederea în el, continuă bărbosul. Dacă îţi aminteşti, atunci când aţi vorbit la telefon, te-a avertizat asupra acestor lucruri... Îmi pare rău, dar nu eşti pregătit pentru ceea ce îţi doreşti. Din păcate situaţia ta este în acest moment chiar mai dificilă. Nu cred că vei mai avea vreodată ocazia să comunici cu el.
Nu aveam nicio replică. Trecusem prin tot acest calvar degeaba. Încercam să găsesc o scuză, o explicaţie, dar totul îmi părea inutil.
- Ai avut trei ani posibilitatea să îţi dai seama cine este şi ce poate, chiar dacă nu l-ai văzut în carne şi oase, mi se adresă şoferul. Deşi ai putut constata că ştie ce faci şi ce gândeşti, nu ai avut deplină încredere. Noi nu putem face nimic. Îi urmăm doar indicaţiile...
Între timp, ceilalţi doi urcaseră în maşină. Urmându-le exemplul, şoferul îmi mai spuse doar„Rămâi cu bine!” şi maşina plecă în trombă. Năuc,fără replică, am privit în urma lor fără să-mi vină să cred că trec prin aşa ceva. Nu fusese decât un test!...
Îmi venea să mă dau cu capul de pământ. Şi acum, ce ar fi trebuit să fac? Habar nu aveam unde mă găseam.
Am privit în jur la munţii maiestuoşi, la brazii falnici care se ridicau spre cer şi mi-am dat seama că habar nu am unde sunt. Drumul pe care eram nu părea să fie unul circulat şi nu se vedea niciunde vreun semn de civilizaţie. M-am încăpăţânat totuşi să nu renunţ şi am pornit în direcţia urmată de jeep. Speram să descopăr ceva sau măcar să treacă vreo maşină pe acest drum şi să mă lămuresc în legătură cu locul unde mă aflam.
Ceasul arăta ora patru după-amiaza. Ce bine că încă era vară iar timpul se arăta frumos! Ce-ar fi fost dacă m-aş fi găsit într-o astfel de situaţie iarna? Chiar şi aşa, mă gândeam cu îngrijorare la locul în care ar fi urmat să-mi petrec noaptea şi îi acuzam în gând pe cei trei că m-au lăsat în mijlocul naturii fără să-mi spună măcar: „Băi, ia-o în jos că e un sat la o oră de mers şi de acolo te descurci tu.” Nu!... Că doar nu erau să se obosească!
Deşi dezamăgit de mine însumi şi de ceilalţi, mă hotărâsem să nu renunţ. „Mă voi învârti prin zonele astea cât voi putea eu de mult şi tot o să descopăr unde se ascunde Magicianul Alb” mi-am promis. Eram mai departe concentrat pe dorinţa de a-l întâlni şi speram ca acest lucru să îl simtă şi el. În pofida afirmaţiei unuia dintre cei trei potrivit căreia nu mai aveam şanse să îl întâlnesc vreodată, mă încăpăţânam să refuz această posibilitate. Nu se putea şterge cuburetele tot efortul meu din ultimii ani. Mă rog, se putea pune problema unei amânări, dar atât. Altfel ar fi fost inechitabil... Iar dacă vorbiseră chiar serios, atunci, foarte bine, o să-mi risc şi viaţa, dar tot nu o să renunţ! „Iar dacă voi muri cumva”, mi-am mai spus, uitându-mă îngrijorat la ceasul ce arăta deja ora şase și jumătate seara, „atunci o să mă aibă pe conştiinţă.” Tot era ceva...
După două ore şi jumătate mă simţeam destul de obosit. Drumul urca lin dar continuu şi efortul făcut îmi diminuă simţitor energia şi încrederea. Ca un făcut, nicio maşină sau vreun muntean rătăcit nu se zări prin zonă. M-am oprit să-mi mai trag răsuflarea, rotindu-mi ochii peste împrejurimi. Nimic... Doar în stânga mea, pe direcţia unei cărărui, se auzi la un moment dat puţină agitaţie. Aceasta crescu brusc, iar pe cărare apăru fugind un excursionist. M-am uitat la
el, s-a uitat la mine, şi în momentul în care ajunse în dreptul meu îmi strigă panicat:
- Ursul!...
Într-adevăr, în spatele lui, un urs de dimensiuni destul de mari gonea furios. Preţ de o secundă, am rămas blocat. Îmi venea să fug, dar nu mă ascultau picioarele. Priveam ursul apropiindu-se şi trăiam sentimentul că acestea sunt ultimele clipe ale vieţii mele. Probabil că de-aia şi eram aici chiar în acest moment. Nu excursionistul trebuia să fie victima, ci eu. Ursul mă căuta de fapt pe mine! În acest context înţelegeam clar de ce nu aş mai fi avut ocazia să vorbesc vreodată cu Magicianul Alb. Pentru că urma să mor! Eram uimit câte gânduri îmi puteau trece prin minte într-un timp atât de scurt! Mi se părea că ursulse găseşte încă departe, în timp ce flash-uri din viaţa mea mi se perindau în orizontul minţii cu rapiditate.
Mi-am văzut greşelile, lucrurile bune şi apoi l-am văzut pe urs la câţiva metri ridicându-se în două labe şi mormăind furios. L-am privit în ochi şi mi-am adus aminte de una dintre afirmaţiile Magicianului Alb:
Când vei înţelege cu adevărat că Dumnezeu este prezent în tot, nici răul, nici binele nu te vor mai putea atinge...
Mi se părea că găsesc în această afirmaţie soluţia situaţiei de acum. L-am privit în continuare pe urs în ochi, dar am căutat să nu văd în el propriul meu ucigaş, ci o parte din întreaga manifestare. O manifestare umplută de prezenţa lui Dumnezeu. Odată cu asta am ridicat mâna dreaptă în semn de binecuvântare şi i-am transmis animalului toată afecţiunea mea. Ursul păru nedumerit. Încet, furia i se calmă şi se apropie de mine. Ne priveam ochi în ochi. Respiraţia lui agitată mi se răsfrângea pe piept în timp ce mă adulmeca. Am continuat să mentalizez pozitiv din ce în ce mai încurajat de succes. Animalul părea să dea semne că s-a plictisit. Într-adevăr, după doar câteva momente se întoarse şi începu să se îndepărteze. Am respirat uşurat şi am lăsat mâna jos. „Şi
când mă gândesc că ar fi putut să mă ucidă!” mi-am spus. Ca şi cum ar fi simţit, ursul se răsuci brusc şi mă lovi năprasnic cu laba în umărul stâng. M-am văzut catapultat peste drum, rostogolindu-mă haotic pe pantă. Când m-am oprit din rostogolire, am simţit dureri acute în tot corpul. Cerul albastru de deasupra mea se făcu negru şi atunci am ştiut că totul se sfârşise...

Extract din cartea(Magicianul Alb) de Daniel Roxin

Read more...

Previziuni pentru Romania facute de Carmen Harra

miercuri, 7 iulie 2010


Carmen Harra spune ca civilizatia umana se va transforma dar pentru asta pamantul va trece printr-o serie de dezastre daca omenirea nu renunta la rautate, ura , violenta ...

Carmen Harra: Cred ca mortea lui Kaczynski a fost un sabotaj
A fost un tragic accident aviatic sau mai mult? Carmen Harra, celebra prezicatoare romanca a Hollywood-ului, crede mai mult in a doua varianta.

“Mi-e greu sa comentez, dar cred ca a fost un sabotaj”, a marturisit ea.

“Noi, ca fiinte umane, cream multe erori. Si in Romania eu cred ca Mircea Geoana a iesit, initial, presedinte, dupa care cred ca au fost probleme cu ceva furat la alegeri.”, a mai adaugat Harra.

Criza monetara de acum nu are solutionare! Si asta pentru ca sistemul bancar de acum trebuie sa pice, intelegeti? In lumea viitoare, de dupa 2012, nu vor mai exista banci, nu va exista acest sistem bancar! Este foarte interesant ce o sa se intample daca nu o sa mai existe banci pe lume, va fi un fenomen financiar foarte interesant, dar lumea, in aceasta situatie, va gasi o solutie! Oamenii ar trebui sa isi dea insa seama ca este un fenomen inevitabil si ca trebuie sa gaseasca alte sisteme financiare, alte sisteme de guvernare. Nu vom mai avea presedinti. Se va prabusi infrastructura mondiala, se vor prabusi bancile, pietele financiare. Felul in care tratam corpul uman va fi diferit si felul in care ne tratam unii pe altii va fi diferit.

Ce se va intampla cu Romania ?
Romania e implicata in istoria in care e implicata toata omenirea. Iesirea din criza asta nu exista, intelegeti? Se intampla in Romania acum o mutatie incredibila, democratii vor pierde teren foarte mult, vor pierde complet puterea si vor incepe multe, multe revolte! In Romania vor fi zguduiri mari, economice, dar si de regim politic. Lucrurile nu merg unde trebuie aici! Problemele sunt mari la nivel guvernamental si economic! Cine spune ca iesim din criza, minte, pentru ca nu iesim din criza decat prin 2018, cand ajungem la concluzia ca iesirea din criza asta nu se va produce asa cu speram noi.

Tot mai multe cutremure afecteaza planeta. Exista vreo legatura intre acestea si controversatul 2012?
O sa va explic ce inseamna de fapt 2012 si care este rostul acestor cutremure care apar, din ce in ce mai des, pe lume. In univers exista o anumita aliniere a planetelor, care planete se vor alinia perfect in 2012. Si asta pentru ca in 2012 nu va fi sfarsitul lumii, cum multa lume crede, ci pur si simplu sfarsitul unei ere de peste 5.000 de ani. In civilizatiile antice se vorbeste despre aceasta era noua, despre o era de aur care va incepe in 2012, tocmai pentru ca pana acum am trait intr-o era a intunecimii, a intunericului, a alegerilor gresite. Noua era va fi cea a constiintei umane. In era intunericului, perceptia umanitatii a fost foarte scazuta, de
aceea ne-am omorat intre noi, de aceea au fost atatea razboaie si conflicte. In era asta am inventat armele de foc si tot ce am vrut a fost sa ne omoram intre noi. Insa in aceasta era de aur, razboiul nu va mai exista, pentru ca ne vom muta, practic, intr-un alt univers, vom beneficia de o alta intelegere a lumii in care traim si ne vom ghida dupa un alt sistem de valori! Sistemul bancar, sistemul medical, totul se va schimba! Dar lumea care va veni, va fi mult mai stabila, mai normala, mai corecta! Acum este multa saracie pe pamant, in noua lume nu va exista saracie, boli, diferente sociale, toata lumea va fi caracterizata de o mare unitate! Varsta umana se va prelungi la 150-200 de ani in epoca de aur, pentru ca se vor face mari descoperiri in medicina.

Ar trebui sa ne asteptam anul acesta la multe cutremure?
Am prezis, in noiembrie 2009, ca anul 2010 va fi anul cutremurelor! Cum a inceput 2010? Cu multe, multe cutremure! Abia fusese cutremurul din Haiti si am spus: mai vine un cutremur mult mai mare! Si a venit cel din Chile , care a fost mult mai mare!

Mai mult, Harra crede ca anul acesta, in lume, un cutremur se va produce in fiecare saptamana. “In 2010, (...) cutremurele vor continua violent, apoi vor fi tornade in locuri in care niciodata nu au fost tornade. Putem sa vorbim despre asta, insa nu putem sa schimbam nimic in ceea ce priveste cursul firesc al lucrurilor. Si asta pentru ca noi, oamenii, trebuie sa ajungem la concluzia ca am facut prea mult rau unii fata de altii, ca ne-am ranit unii pe altii! Omenirea trebuie sa dea atentie semnelor!”, a mai spus Harra.

Cum reusiti sa preziceti cutremurele?
Eu simt cutremurele, le simt, le simt inainte sa se intample! In 1977, in timpul marelui cutremur de atunci, eram la Bucuresti si eram chiar in cladirea de peste drum de unde a murit Toma Caragiu. Aveam 21 de ani si m-am trezit cu cinci minute inainte de cutremur pentru ca am simtit venirea lui. Asa ca am fugit din bloc, am fugit pana intr-o zona in care nu avea ce sa cada pe mine, si la cinci minute dupa a inceput cutremurul. Daca ramaneam acolo, probabil ca si eu eram moarta. Am fost traumatizata un an de zile – de atunci am ramas cu o senzatie de frica fata de asa ceva, dar am inceput sa simt cutremurele si sa le prezic.

Cutremurele tot mai frecvente din ultima vreme vor ocoli Romania ?
Daca mai tineti minte, in martie am venit la voi in emisiune si am spus ca in 2009 nu va fi niciun cutremur in Romania . Si chiar asa a fost, nici un cutremur nu s-a intamplat in 2009. Acuma va spun clar ca in 2010 va fi un cutremur si in Romania ! Va fi un cutremur care va fi mult mai mare decat cel din 1977, desi nu vor fi mai multi morti si raniti ca atunci, de asta va asigur. Asta este partea buna a lucrurilor: ca, desi va avea o mare magnitudine, nu vor fi la fel de multi morti si raniti. Cutremurul nu va fi chiar acum, ci candva la sfarsitul verii acesteia, spre toamna. Daca ramaneti in legatura cu mine, va voi spune cu o saptamana inainte cand este cutremurul.

Care vor fi cele mai afectate zone de pe Pamant?
Anul asta, in lume, in fiecare saptamana va fi un cutremur care va zgudui lumea. Mai ales in zone in care niciodata nu au fost cutremure. Cum ar fi in New York . Eu va spun ca in NY va fi, in curand, un mare cutremur. In 2010, tot Pamantul va arata clar ca urmeaza o schimbare: cutremurele vor continua violent, apoi vor fi tornade in locuri in care niciodata nu au fost tornade. Putem sa vorbim despre asta, insa nu putem sa schimbam nimic in ceea ce priveste cursul firesc al lucrurilor. Si asta pentru ca noi, oamenii, trebuie sa ajungem la concluzia ca am facut prea mult rau unii fata de altii, ca ne-am ranit unii pe altii! Omenirea trebuie sa dea atentie semnelor!

In urmatorii doi ani, pana in 2012, satelitii din jurul pamantului vor fi foarte afectati de alinierea asta a planetelor si astfel ne vom trezi, la un moment dat, brusc, fara lumina, televizor, celulare, fara conturi din banca, pentru ca toate computerele vor fi afectate. Si asta intr-un interval scurt, scurt, pana in doi ani!

Au vreo semnificatie aceste cutremure?

Aceste cutremure au o semnificatie mentala: sa trezeasca omenirea la realitate, sa faca omenirea sa inteleaga ca a gresit mult! Planeta Pamant raspunde la reactiile negative pe care omenirea le-a avut! Este momenul sa schimbam si sa facem o mutatie incredibila la nivelul constiintei umane!

Read more...

Magicianul Alb ( partea a doua )

luni, 5 iulie 2010


Se făcea, ca în atâtea alte rânduri, că mă aflu singur şi plin de teamă pe un şantier părăsit.
Cerul vânăt, cu nori negri-cenuşii, nu îmi prevestea nimic bun. Fugeam urmărit de oribila
femeie-demon care voia, ca de fiecare dată, să mă siluiască. Având memoria vie a situaţiilor precedente, încercam să schimb ceva în acest scenariu grotesc.
Fugind, mă uitam în stânga şi în dreapta, din dorinţa de a o lua pe un alt traseu. Inutil, singurul drum era același ca în toate celelalte întâlniri, drum ce ştiam cu toată certitudinea că se va îngusta şi până la urmă se va înfunda de tot. Într-adevăr, ajunsesem la capătul morbid al experienţei. M-am întors cu o stare amestecată de teamă şi furie... De i-aş fi putut da măcar un
pumn în faţa aia oribilă!... Râzând ca o hienă, femeia demon îşi mişca limba în mod obscen, apropiindu-se de mine. Apoi se întâmplă ceva ce era desprins din scenariul obişnuit: foarte nedumerită, pocitania făcu doi paşi înapoi uitându-se ţintă undeva în spatele meu. Am întors şi eu capul să văd ce se întâmplă – curios, drumul, ce mi se păruse a fi unul înfundat,
apărea acum că se prelungeşte la nesfârşit, pierzându-se la orizont. Pe mijlocul lui, la poate o sută demetri, un glob luminos se apropia cu viteză de noi.
Femeia-demon scoase câteva strigăte terifiante şi apoi o luă la fugă, pierzându-se printre dărâmături. Între timp, globul de lumină ajunse în apropierea mea şi se opri. Îl priveam uluit... Razele sale îmi scăldau faţa într-o lumină binefăcătoare. O pace şi o iubire neîntâlnite încă de mine, îmi inundau sufletul. Emoţia mă copleşi şi două lacrimi mari şi grele mi se scurseră pe obraz... M-am trezit plângând... Pentru prima dată, după atât de mult timp, dimineaţa m-a găsit cât de cât proaspăt. M-am ridicat pe marginea patului şi am căutat semnificaţiile acestui vis. Simţeam că beneficiez de o anumită protecţie. Cu acest sentiment, gândul mi-a zburat către Magicianul Alb... Parcă nici nu mi se mai părea atât de penibil să îi spun în acest fel...
După ce am luat pe mine o pereche de pantaloni şi un tricou, m-am îndreptat grăbit către calculator. Speram să mai fie vreun mesaj de la enigmaticul meu corespondent. Nu mă înşelasem. Cu emoţie, l-am deschis şi am citit următoarele: „Atâta vreme cât înţelegi răul ca rău, trebuie să-l învingi prin forţa binelui. Apoi, când vei înţelege cu adevărat că Dumnezeu este prezent în tot, nici răul, nici binele nu te vor mai putea atinge; pentru că vei fi dincolo de acestea, pentru că vei fi desăvârşit!

Această nouă referire la bine şi la rău mă puse pe gânduri. Cu mintea mai relaxată, înţelegeam că
străinul dorea să mă facă să înţeleg ceva. De ce însă folosea de fiecare dată mesaje cifrate? Nu era mai simplu să îmi explice băbeşte ce să fac pentru a redeveni un om normal?...Cum nici de această dată nu exista adresă la expeditor, mi-a venit ideea să încerc să-i transmit telepatic anumite solicitări. Dacă reuşise până acum să per - ceapă, de acolo de unde era, situaţia mea, nu vedeam de ce nu ar fi putut-o face în continuare. Am închis ochii şi m-am concentrat, cerându-i să îmi ofere soluţii la problemele mele. După ce am făcut acest lucru, am stat mai mult de o oră lângă calculator, aşteptând un mesaj.
Acesta nu veni însă. Dezamăgit, m-am ridicat şi am plecat la bucătărie. Am revenit după jumătate de oră, apoi după o oră şi tot aşa, până seara. Aşteptam cu nerăbdare ceva ce nu părea să vină. M-am culcat dezamăgit şim-am trezit la fel. Din fericire pentru mine, nu am mai trecut prin penibilele experienţe de până atunci.
Mesajul veni, totuşi, două zile mai târziu. Am deschis cu emoţie pagina şi am citit: „Sursa tuturor lucrurilor considerate rele de către oameni este ignoranţa. Ignoranţa îl face pe om iresponsabil şi inconştient, iar în cele din urmă îi aduce nesfârşite suferinţe. Suferinţa este, însă, modalitatea prin care universul îl obligă pe acesta să-şi conştientizeze propria prostie şi, treptat, să ajungă la înţelegerea Adevărului. Prin urmare, suferinţa înţeleasă ca «rău» are un rol terapeutic. Este biciul prin care Dumnezeu îl face pe om să se trezească şi să urmeze calea «binelui», până când Iluminarea îl va face să cunoască Adevărul care este dincolo de «rău» şi de «bine». Tu ce doreşti? Să cunoşi Adevărul sau doar să-ţi fie «bine»?
Citind întrebarea din final, am avut intuiţia că sunt pe un prag de pe care urma să păşesc spre
lumină sau spre întuneric şi că inclusiv legătura cu Magicianul Alb depindea de dorinţa mea sinceră. M-am privit cu toată responsabilitatea de care eram în stare. Da, doream mai mult decât binele comun preferat de mulţime. Doream să ştiu... Am închis ochii şi m-am concentrat, încercând să comunic starea mea misteriosului necunoscut. După o oră, am primit un nou e-mail din partea lui:
În acest caz va trebui să urmezi cu stricteţe indicaţiile mele. Trebuie să fii conştient de faptul că este necesar să depăşeşti singur toate obstacolele ce îţi vor apărea în cale... Rolul unui ghid este să îţi indice cea mai potrivită potecă pe care poţi ajunge pe vârful muntelui. Drumul trebuie să-l parcurgi tu; altfel ascensiunea nu-ţi va fi de niciun folos.
Citind acest pasaj, am avut sentimentul unei comuniuni sufleteşti deosebite cu autorul lui. Trăiam impresia că se află în prezenţa mea şi ochii mi se înlăcrimară de emoţie. Un suflet care mă înţelegea şi care putea să mă ajute, îmi întindea mâna...
În continuarea textului îmi dădea o serie de indicaţii referitoare la modul cum trebuia să procedez pentru rezolvarea problemelor actuale. Mi-a prescris o reţetă formată din patru plante - busuioc, pelin, cimişir şi coada şoricelului; amestecul acestora trebuia să-l ţin sub limbă, puţin umezit, de patru ori pe zi, câte zece-cincisprezece minute. Rolul lui era să-mi infuzeze în fiinţă energiile elevate ale naturii, în scopul protecţiei mele subtile faţă de energiile demoniace şi satanice trezite în fiinţa mea, de mine însumi. Tot în această direcţie, îmi trimise fotografia unui medalion cu rol de talisman şi indicaţia de a face o comandă la un bijutier pentru realizarea lui din aur.
De asemenea, insistă foarte mult pe necesitatea uneifoarte serioase purificări atât la nivel fizic, printr-un regim alimentar cât mai natural, din care carnea era exclusă, cât şi la nivel psihic şi mental printr-un control conştient al emoţiilor şi printr-un efort de voinţă în ceea ce priveşte orientarea minţii spre scopuri înalte, pozitive. Îmi recomandă, spre finalul scrisorii, să lecturez cât mai multe cărţi de factură spirituală, pentru ca sufletul meu să stea permanent branşat la realităţile înalte ale spiritului prin exemplul emulativ al altora; să continui cu rugăciunea „Tatăl
nostru”, să merg cât mai des în spaţiul sacru al bisericilor şi să-mi înfrunt duşmanii subtili cu curaj. Sfârşitul mesajului suna astfel: „Iubirea este cea mai mare forţă din univers. Nu întâmplător Iisus Christos ne cere să ne iubim şi duşmanii. Dincolo de prostia majorităţii, care nu poate înţelege semnificaţia acestei mari revelaţii, trebuie să ştii că iubirea sinceră îndreptată către cel ce îţi doreşte răul e cel mai eficient mod de protecţie. Prin intermediul ei, ieşi din sfera lui de influenţă. Răul nu te poate atinge decât atunci când eşti pe propria lui frecvenţă de vibraţie.” Parcurgând finalul scrisorii, am avut o revelaţie.
Răul nu te poate atinge decât atunci când eşti pe propria lui frecvenţă de vibraţie...
Începeam să înţeleg semnificaţia profundă a acestei afirmaţii: ca să ieşi de sub influenţa răului trebuie să ai puterea să nu răspunzi cu rău atunci când acesta ţi se face. În caz contrar, se formează un cerc vicios al vendetelor nesfârşite de unde este greu să mai scapi... Desigur, în lumea de aici, acest concept apare drept utopic. Îmi dădeam însă seama că la nivelul sufletului şi în realitatea lumii de dincolo, unde intuiam că aparenţele nu mai aunicio semnificaţie, principiile acestei filozofii erau vitale.
Cu astfel de gânduri am pornit hotărât la transformarea situaţiei mele, cu o încredere sur prin zătoare. Atât starea deplorabilă în care mă găsisem până la acea oră, cât şi certitudinea puterilor psihice dovedite de „Magician” m-au făcut să mă abandonez ghidării lui, cu orice risc. Treptat am început să-mi revin. Spre bucuria părinţilor mei, mă împlineam cu fiecare zi.
Starea mea psihică se îmbunătăţi vizibil şi, cu toate că încă mă confruntam cu percepţii stranii, nu mai eram atât de afectat. Exersam, dar încă fără un succes extraordinar, efectele emisiilor încărcate de iubire, în confruntarea cu forţele malefice care încă îmi dădeau târcoale. Deocamdată capacitatea mea de a trăi în mod autentic o stare de pace sau de iubire fără obiect nu părea prea mare. Curajul mi-a crescut brusc chiar în noaptea de dinaintea plecării mele din casa părintească. La fel ca în atâtea alte situaţii, mă aflam în binecunoscutul şantier părăsit al coşmarurilor mele. Fugeam, când, deodată, s-a produs o modificare la nivelul conştiinţei. Dacă în cazul celorlalte situaţii experienţa era trăită ca o realitate absolută, ruptă total de viaţa mea pământească, în acest caz trăiam o stare de luciditate de o acurateţe extraordinară: îmi conştientizam prezenţa din această lume stranie ca fiind reală dar, în acelaşi timp, eram total conştient de existenţa mea de pe pământ, de faptul că dormeam şi aşa mai departe...
Mi-am adus aminte de ultimele evenimente ce îl includeau pe Magicianul Alb şi toate sfaturile lui. M-am oprit şi m-am întors către urmăritoarea mea.„Înfruntă-ţi duşmanii subtili cu curaj!”, îmi răsună în minte îndemnul ghidului meu. Ridicându-mi mâna dreaptă cu degetele mare, arătător şi inelar unite, am aşteptat, concentrându-mă să adun toată iubirea de care eram capabil într-un singur nucleu radiant. Făptura apăruse în faţa mea şi mă privi cu ochi siniştri, încărcaţi de o adâncă perversitate.
Invocându-L pe Dumnezeu, am transmis în direcţia ei toată iubirea de care eram în stare, subliniată prin semnul crucii. Demonul se opri intrigat pentru ca apoi să se dea câţiva paşi în spate. Am continuat cu mai mult curaj şi am observat că sinistra femeiedemon era într-o evidentă derută. În direcţia ei se îndrepta un curent palpabil de energie elevată căreia nu i se putea opune. Pe faţa ei mi se păru că văd o teribilă suferinţă... Se mai dădu câţiva paşi înapoi,
după care o luă la fugă, ţipând îngrozitor. În mod paradoxal, în loc să mă bucur de victorie, simţeam o imensă compasiune pentru făptura dezaxată ce mă terorizase de atâtea ori.
Imediat după experiment m-am regăsit în deplină conştienţă în patul meu. Era prima victorie
importantă în lupta cu forţele stranii din planurile inferioare ale universului astral. În acelaşi timp, era o victorie importantă repurtată chiar asupra mea.
Relaxat, am privit viitorul cu o nesfârşită încredere... Aşa cum am stabilit, mi-am pregătit lucrurile de plecare. Trecuse o lună de când sosisem în casa părintească şi trebuia să mă întorc. Aveam unele probleme la serviciu din cauza absenţei îndelungate, dar, cum fusesem în relaţii foarte bune cu şeful meu,eram convins că o să le rezolv. Nu puteam exagera, însă.
Până la urmă, călătoria aici la ţară se dovedi de bun augur. Mă simţeam aproape bine, iar sângele îmi revenise în obraji. În dimineaţa plecării părinţii mă conduseră la stradă. Mama începu să plângă. Ne-am îmbrăţişat, le-am promis că o să vin curând într-o altă vizită şi am plecat.
Luna noiembrie se menţinea surprinzător de frumoasă în acest an. Deşi o mare parte din frunze căzuseră, copacii mai erau încă împodobiţi cu unele multicolore ce îmi aterizau din când în când pe parbrizul maşinii. Mă simţeam bine şi aveam o intensă aspiraţie spirituală. Satul natal se pierdea în spatele meu, în timp ce în faţă mi se părea că se deschid orizonturi fascinante, care mă aşteaptau să le explorez...

Read more...

  © Blogger template Foam by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP