Puterea cuvintelor

sâmbătă, 24 martie 2012


Cuvantul este puterea prin care noi creem sau distrugem. Cuvantul este darul care vine direct de la Dumnezeu. La inceput a fost cuvantul si cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era cuvantul. Daca Dumnezeu a creat lumea dupa chipul si asemanarea Lui, inseamna ca omul a capatat puterea de a creea ca si Dumnezeu.
Noi avem puterea de a crea si aceasta putere este asa de mare, incat tot ceea ce credem se poate transforma pentru noi in realitate. Noi ne cream pe noi insine si devenim ceea ce credem ca suntem. Cuvantul e puterea pe care o avem de a ne exprima si de a comunica, de a gandi si de a crea evenimentele din viata noastra. Cuvantul e cea mai puternica unealta pe care o are omul. Cuvantul reprezinta manifestarea fiintei noastre spirituale, scanteia divina din interiorul nostru.

Cuvantul nostru poate crea cel mai frumos vis si realitate, dar poate si sa distruga tot ce exista in jurul nostru. De aceea, folosirea gresita a cuvantului creeaza iadul pe pamant. Orice putere creatoare folosita rau, nepotrivit, poate deveni putere distructiva. Cuvantul nostru este magie pura, iar folosirea lui gresita poate deveni magie neagra.
Cuvatul vorbit sau scris este atat de puternic incat un simplu cuvant poate schimba o viata sau poate distruge vietile a milioane de oameni. Un cuvant negativ poate fi un blestem, iar adesea oamenii folosesc cuvantul la fel ca magicienii, blestemandu-se inconstient unii pe altii. Noi ii blestemam adeseori pe altii prin parerile care le exprimam. De exemplu, daca ne intalnim cu un prieten si ii spunem: “ai o paloare pe fata care se intalneste numai la oamenii bolnavi”, daca el va asculta aceste cuvinte si va fi de accord cu ele se va putea imbolnavi.
Aceasta e puterea cuvantului. Oamenii care au un nivel ridicat de spiritualitate sunt foarte rezistenti la blesteme si la undele mentale ale altora.

Cel mai adesea folosim cuvantul pentru a ne imprastia emotiile noastre otravite, pentru a ne exprima furia, gelozia, invidia sau ura. Cuvantul e cel mai pretios si mai puternic dar pe care il are umanitatea, dar noi il folosim si impotriva noastra. Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat omul, cea mai teribila si mai puternica este cuvantul nepotrivit care poate sa distruga fara sa lase urme. Noi ne atacam in permanenta prin cuvinte si ne omoram unul pe altul in mod sistematic, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru.

Aceasta practica a devenit cea mai rea dintre toate formele de magie si a fost numita barfa. Barfa, desi pare atat de inofensiva, ne altereaza si scurteaza viata, ne distruge fizic si spiritual, fiindca in permanenta ne ruineaza sufletul si trupul. Barfa e un act de magie neagra si este foarte rea, deoarece este otrava pura. Cu totii am invatat cum sa barfim acceptand barfa altora, socotind ca aceasta este o modalitate normala de comunicare. Barfa a devenit o forma curenta de comunicare in societatea umana. Barfa si gandurile urate pe care le genereaza reprezinta un frecvent traumatism aplicat omului la care ne- am gandit.
De cele mai multe ori noi cream o otrava emotionala proprie prin folosirea unor cuvinte ca: sunt gras, imbatranesc, imi cade parul, sunt prost, nu voi fi niciodata perfect, nu voi reusi…etc. Astfel, noi materializam aceste cuvinte in realitatea noastra sau mai bine zis impotriva noastra. De aceea, important este sa intelegem ce este cuvantul si ce putere are el. intreaga lume poate sa barfeasca in legatura cu noi, insa daca noi nu punem la suflet, nu dam crezare, vom deveni imuni la barfe. Daca cineva ne trimite in mod intentionat o emotie otravita, dar noi nu o luam la modul personal, ea nu ne va afecta.
Cand omul nu accepta emotia otravita aceasta se intoarce asupra celui care a trimis-o si-l afecteaza direct. Gandul si cuvantul pun in miscare vibratiile ce se propaga in cercuri din ce in ce mai mari, pana ce imbratiseaza intregul univers, dupa care ele se intorc la noi tot atat de sigur ca atunci cand le-am emis. Gandul e o energie pura, care nu moare niciodata. Sa ne ferim mintea de gandurile rele despre ceilalti si sa ne asumam intreaga responsabilitate asupra sentimentelor, gandurilor si cuvintelor noastre. In cuvinte se afla puterea si energia create de gandire. in ziua in care omul va intelege ca are puterea de a-si schimba viata prin cuvintele create de gandire, atinge maturitatea. Gandurile si cuvintele sunt niste transmisii energetice care in functie de incarcatura lor, adica de frecventa lor joasa sau inalta, ne pot face rau sau bine.

  La fel se intampla si in cazul cuvintelor scrise. De aceea, este bine ca la capul patului in care dormim sa nu tinem carti care relateaza despre nefericiri, violente, crime etc. Aceste bombardamente informationale continute in carti sunt preluate in starea de veghe sau de somn, afectand intr-o masura foarte mare organismul uman. Dupa o vreme ne simtim rau, obositi, avem cosmaruri, stari deprimante, comportamente bizare si violente.

Cuvintele pot vindeca
Iubirea e cuvantul care se apropie foarte mult de cuvantul Dumnezeu ca influenta vibratorie si se cunoasc mii de vindecari, care au fost realizate prin folosirea lui. Orice boala cunoscuta cedeaza locul puterii sau puterii iubirii pe care o emitem. Noi putem influenta in mod subtil pe cei aflati in preajma noastra, prin energia pozitiva sau negativa pe care o emitem. Gandurile si sentimentele negative sunt asemenea unor arme puternice care pot cauza pagube considerabile. Daca uram pe cineva din adancul inimii si trimetem spre el ganduri negative putem contribui la distrugerea lui.
In vindecarea de la distanta grupurile de tamaduitori se roaga pentru cei aflati departe de ei. Ei trimit ganduri pozitive spre cel bolnav si prin acestea se produce vindecarea. Orice cuvant are o frecventa vibratorie. De aceea, e benefic ca omul sa utilizeze numai cuvinte de inalta vibratie. Fiecare cuvant atrage o energie asupra celui care il exprima si energia e in raport cu vibratia cuvantului. Sa evitam permanenta emiterea de ganduri de vibratie joasa ca: ganduri de ura, invidie si de razbunare. Cuvintele sunt cartile noastre de vizita in plan subtil. Cu cat cuvintele sunt mai alese si mai inalt vibrationale, cu atat cel care le utilizeaza e un spirit evoluat, o fiinta de inalta vibratie spirituala.

 Cuvintele de vibratie joasa
Cu cat vibratia cuvintelor e mai joasa cu atat fiinta care se manifesta astfel dovedeste ca e un spirit involuat, un om de vibratie joasa. O vibratie joasa inseamna o functionare la nivel coborit a celui care o are. Vibratia joasa se recunoaste dupa starea pe care ti-o da: de tensiune, de teama, de boala, de nemultumire, de nefericire. Omul devine astfel o victima sigura a energiilor de vibratie joasa pe care le emite.
Majoritatea oamenilor nu fac decat sa critice si sa blesteme pe cei care ii guverneaza. Sub influenta acestor ganduri negative si rau facatoare guvernantii sunt impinsi sa ia decizii gresite pentru tara si greselile lor cad asupra intregului popor. Iata deci ce forta distructiva se poate realiza atunci cand oamenii gandesc negativ, in mod colectiv, la o anumita persoana. Sa binecuvantam pe marii initiati si calugari care emit in permenenta vibratii mentale foarte pozitive prin care salveaza omenirea de la autodistrugere. Toate cuvintele pe care le rostim sau gandim creeaza realitatea noastra, se materializeaza . Gandurile sunt ca niste fiinte vii, caci ele poarta in univers informatia furnizata de noi insine. Ele reprezinta cea mai vie si subtila forta a omului.

Orice fraza e formata din cuvinte, constituind o grupare informational- energetica , asemenea unui organism viu care traduce in fapt informatia persoanei careia i-a fost adresata fraza. Ea nu primeste mesajul asa cum il concepem noi, ci sub forma unei energii pe care o decodifica in felul sau propriu. Cuvantul rostit are o mare putere intrucat ii dam energie din corpul nostru ca sa-l facem sa lucreze. De aceea, trebuie ca mai intai sa alegem cuvintele si apoi sa le dam putere. Gandul poate fi forta dinamizatoare din spatele cuvantului rostit si astfel ii dam putere. A te teme de cuvintele negative auzite la altii despre tine inseamna a le spori energiile si astfel influenta lor negativa asupra ta va creste.

Daca cuvantul e rostit intr-o doara sau fara forta gandului, el nu ajunge sa se implineasca, dar tot poate produce rau daca este negativ. Orice cuvant negativ adresat unui om reprezinta un atac energetic asupra lui, cu efect de bumerang, amplificat si asupra noastra. Efectul gandurilor si cuvintelor noastre bune sau rele revin la noi cu siguranta cu care le-am emis in mod amplificat. Cand esti lovit cu vorba doare mai mult decat daca esti lovit cu mana sau cu piciorul. Cuvintele sunt energii cu modulatii aproape infinite, care produc efecte devastatoare in timp asupra corpului subtil al fiintelor umane.
Astfel, ne atacam, ne facem rau si ne omoram unul pe altul in mod sistematic, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru. Multi oameni au obiceiul de a rosti blesteme pentru orice fleac, ei isi blesteama parintii, copii, vecinii, prietenii, de a apela la vrajitorie sau magie neagra…. Este un obicei foarte rau, fiindca vorbele creeaza conditii ca nenorocirile sa apara. Un cuvant este o racheta ce parcurge spatiul si care in trecerea ei declanseaza forte, agita entitati si provoaca efecte ireparabile. De aceea s-a spus: inainte de apusul soarelui impaca-te cu fratele tau. Acest lucru inseamna ca trebuie rapid sa reparam raul facut celorlalti.
Cand ne gandim la cineva se creeaza un canal energetic intre noi si omul la care ne gandim. Energia cuvintelor rautacioase – cu incarcatura negativa – aruncate asupra unei persoane, precum si intensitatea cu care au fost rostite, au efecte devastatoare, in timp, asupra corpurilor subtile si ale aurei acelui om si lucreaza asa cum au fost adresate. De fapt, orice cuvant sau gand bun sau rau poarta in el informatii ce duc la energiile pe care le formeaza. Astfel: acolo unde se duce atentia se duce si energia. Important e ca energia si informatiile trimise sa fie pozitive.


Posibile solutii
Pentru ca incepand din acest moment sa nu mai facem rau nici unei fiinte din univers, nici macar cu gandul, trebuie sa avem in vedere urmatoarele:
Nu emiteti niciodata pretentii fata de nimeni si nimic, nu faceti nici un repros nimanui. Nu reprosati nimic nici destinului, nici trecutului, nici oamenilor. Nu uitati ca orice repros al tau reprezinta un program de distrugere a aceluia spre care il adresati. Efectul va fi mai mare daca persoana respectiva este intr-o stare de vulnerabilitate energetica. La om si sufletul se deschide prin spate. Tot ce vei rosti in urma omului, totul se va implini. De aceea, daca ati rostit in urma cuiva un blestem, veti continua in subconstient sa rostiti acest blestem oricarei persoane care v-a intors spatele, inclusiv propriilor vostri copii. De aceea, la toti cei care pleaca de la noi sau cu care ne intalnim sa le transmitem numai lumina, iubire si armonie. Daca nu facem acest lucru, prin subconstient vom transmite dezaprobare, suparare sau iritare.
Vorbirea de rau a unui om otraveste mintea celui care vorbeste, dupa care produce perturbari in campul lui energetic si intra in suferinta. Cand omul se gandeste la cineva nu prea frumos, are loc conectarea de energii negative comune si chiar fara a-i dori raul poti sa il produci.

Una din legile universului e aceea de a nu face rau unei persoane nici macar cu gandul. Cand cineva gandeste ca se poate intampla ceva rau lui insusi sau altcuiva, el atrage toate nenorocirile asupra destinatarului si cu cat acestea sunt reprezentate in mod real, cu atat mai mare e raul pe care il provoaca. Nu raspundeti raului cu rau sau ocarei cu ocara, ci dimpotriva binecuvantati. Cand binecuvantam dam si primim in acelasi timp. Oferind pace si iubire, acestea se intorc la noi insutit. Nu se raspunde la ura si la rautate cu rautate, ci cu ganduri de iubire si lumina, chiar daca ne vine greu s-o facem. De aceea mii de oameni se autodistrug in mod inconstient, deoarece se hranesc in permanenta cu fructele putrede ale gandirii negative.

Prin ura, rautate si furie nu vei rezolva niciodata nimic. Numai iubirea recompenseaza . Ura face mai multe ravagii semenilor nostri decat pe campul de lupta. Oamenii se ucid intre ei mai degraba cu vorba decat cu fapta. Antidotul urii este iubirea si iertarea. Frica, indoiala, orice gand negativ sunt nocive, toxice si autodistructive.
Cand te simti vinovat in ganduri, vorbe sau fapte fata de cineva e important sa-ti ceri iertare in fapt sau macar in gand respectivului. Fa-o pentru tine. Sa nu te preocupe reactia celuilalt.
Oricand aveti ganduri “negre” despre o persoana, aduceti-va aminte sa comutati butonul si sa va rugati pentru sanatatea ei si sa-i trimiteti ganduri de lumina si iubire. Un om nervos, care are tensiunea ridicata, explodeaza in torente de cuvinte, in lamentari, intr-o agresivitate necontrolata care ii va afecta pe cei apropiati sau mai indepartati care vor prelua inconstient energiile negative pe care acestale emana. Asa se explica bolile copiilor care sunt extrem de sensibili la certurile parintilor sau ale subalternilor si ale colegilor care au un sef/coleg coleric. De asemenea, toate obiectele din jur se impregneaza cu energiile negative emise, devenind aducatoare de probleme pentru toti ce stau mediul respectiv, inclusiv pentru cel/cei care le-au provocat. Atunci cand ne pierdem controlul, noi spunem si facem lucruri pe care nu am fi dorit sa le spunem si sa le facem. De aceea e atat de important sa devenim
impecabili in gandire, in vorbire, adica sa gandim pozitiv si sa spunem numai cuvinte pozitive.

De regula, noi eliberam otrava noastra emotionala asupra persoanei despre care credem ca este responsabila de nedreptatea comisa asupra noastra. De fapt, noi suntem dispusi sa ne descacam otrava asupra oricarei alte personae, vinovate sau nu, numai sa scapam de ea. De multe ori o trimitem asupra copiilor care sunt prea lipsiti de aparare si astfel se nasc relatii abuzive verbale si faptice. Oamenii mai puternici fizic si psihologic abuzeaza de cei slabi, caci simt nevoia sa scape de aceasta otrava emotionala negativa, aruncand-o asupra acestora.
Daca tu consideri ceva ca fiind rau acesta devine rau in mod automat. De aceea se spune: devii ceea ce gandesti . Tot ce gandim se materializeaza in existenta noastra. Omului i se intampla tot ce gandeste. Daca accepta in gand si in mental boala si batranetea, de acestea va avea parte mult mai repede decat ar fi firesc. Gandul rau il infaptuim: intai in noi, pe plan mental, prin simplul fapt ca il acceptam si ne hranim cu el si apoi in afara spre victima spre care a fost directionat.

Samanta tuturor faptelor tale se gaseste in gandurile si vorbele tale. Daca gandesti si spui “nu pot sa-l sufar pe cutare”, de fapt il ataci la nivel energetic subtil si ceea ce sunt ganduri si vorbe repede ajung fapta. De aceea nu e bine sa spunem lucruri agresive sau vorbe care ranesc pe altii. Calomniind o persoana in fata altora sau uneltind impotriva ei o ataci la nivel energetic subtil.
Toate bolile fizice sunt expresia unor ganduri eronate si dispar odata cu corectia de rigoare.
Dupa cum crezi asa va fi. Convingerile omului influenteaza si creeaza realitatea. Sa crezi pe deplin in tot ce vrei sa realizezi. Sa simti ca deja ai primit sau vei primi curand. Aceasta atrage foarte repede spre tine rezultatul dorit.
Sa nu emiti niciodata opinii de genul: sunt gras, slab, urat imbracat, sarac etc, caci trimiti catre tine sau catre altii energii si informatii negative ce au ca rezultat ca ei vor gandi la fel despre ei insasi ori despre altii si ceea ce vor gandi nu va intarzia sa se materializeze. Sub nici un motiv sa nu spui cuiva: esti lenes, esti prost, esti nemernic, nu esti bun de nimic etc., fiindca toate acestea creeaza sau amplifica in el cusurul ce i se reproseaza. Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, a dori raul oamenilor apropiati.
Sinceritatea este cheia. Sa cauti sa exprimi mereu, prin cuvint, numai ceea ce simti si crezi din tot sufletul ca este adevarat. Sa alegi sa faci numai ceea ce este in deplin acord cu idealul tau. Sa fii tu insuti in tot ce gindesti, afirmi si intreprinzi. Iar ca sa ajungi la asta, trebuie sa cauti permanent sa te cunosti pe tine insati/insuti, sa-ti clarifici idealul, sa renunti la ideile inutile si daunatoare, cu alte cuvinte sa devii mereu mai intelept. Este cea mai mare realizare a vietii unui om, pe care o poate comunica apoi si celor din jur, chiar fara cuvinte, numai prin ceea ce este.

Read more...

Meditatia inimii – cale de întoarcere înauntrul fiintei

vineri, 9 martie 2012





Meditatia inimii este una dintre cele mai puternice cai pentru a intra în stari de constiinta extinsa. Este cunoscută din timpuri stravechi, diferite variante şi tehnici regăsindu-se în traditii raspîndite pe întreaga planeta. Aceste tehnici au fost preluate de către ramurile transpersonale ale psihologiei occidentale şi folosite în investigaţiile sale asupra conştiinţei. Din această perspectivă, psihicul nu este decît o felie îngustă din marea sferă a conştiinţei, iar trupul omenesc este o materializare la frontiera dintre conştiinţa supremă, necreată, şi conştiinţa individuală. Meditaţia inimii este un mijloc de a accesa această zonă de interferenţă a straturilor fiinţei, avînd ca scop expansiunea conştiinţei. Efectul terapeutic derivă din integrarea la nivel psihic a acestor niveluri elevate de conştiinţă şi din conştientizarea fiinţei în întregimea sa. Inima nu este văzută ca organ al trupului fizic, ci ca punct energetic esenţial prin care conştiinţa universală se manifestă în plan imediat.

Inima. Vorbim de multe ori despre inimă folosind expresii uzuale. “Mă doare inima. Mi se rupe inima. A avea inima deschisă”. Rareori însă ne întrebăm de unde vin aceste expresii, ce legătură au ele cu realitatea? De cele mai multe ori, atunci cînd ne gîndim la sensul unei asemenea expresii care s-a perpetuat din generaţie în generaţie, credem că este vorba despre o metaforă. O metaforă bună, cu putere de sugestie. Pentru o mare durere, de pildă, spunem “mi se rupe inima”, sau “am simţit că m-a lovit în inimă”. Cine dintre noi nu ştie faptul că inima poate cu adevărat să “doară”? Cu toate acestea, nimeni nu-şi închipuie cu adevărat că este vorba despre organul fizic ce pompează sînge în trupuri. Inima nu doare, cu excepţia situaţiilor în care este vorba despre o boală fizică. Şi atunci, de unde vine această idee a “durerii inimii”? Se pare că, în tradiţia orală, o suferinţă interioară, sufletească, este asociată cumva cu trupul, prin intermediul inimii. Dacă mergem şi mai departe cu această mică investigaţie, vom descoperi că nu numai suferinţa sufletească este asociată cu zona inimii, ci şi bucuria şi, în general, orice fel de sentiment puternic. Inima pare a fi un fel de oglindă a sufletului care reflectă în trup stările noastre interioare.

Inima, poarta ancestrală de intrare în noi înşine 
Luaţi toate expresiile în care se vorbeşte despre inimă şi veţi vedea că ele reflectă realităţi lăuntrice. Acest lucru devine şi mai interesant atunci cînd constatăm că, pretutindeni în lume, în toate timpurile, oameni de toate rasele au ştiut acest lucru: faptul că inima este o legătură între realitatea interioară, simţită şi realitatea exterioară, aşa cum o percepem noi. În reprezentările rupestre din peşterile de la Lascaux, vechi de 20 de mii de ani, există un desen în care este înfăţişat un fel de şaman oficiind un fel de ritual al vînătorii. Cel mai evident lucru este inima sa enormă, roşie, părînd a fi unită printr-un straniu joc de linii cu inima animalului ce urmează să fie vînat. În culturile neolitice autohtone, Gumelniţa, Boian, Cucuteni, vechi de şase mii de ani, ceramica are, printre spirale şi curbe alb-roşii, reprezentări ale inimii. În culturile africane, australiene, polineziene, amerindiene, precolumbiene, pretutindeni inima ocupă un loc esenţial, ca şi cum omenirea ar fi ştiut dintotdeauna ca inima este un fel de poartă către straturi ale fiinţei pe care nu le putem simţi altfel.


Dumnezeu vorbeşte prin inima omului
Europa nu face excepţie. În tradiţia iudeo-creştină, inima îşi păstrează poziţia privilegiată de legatură, de cheie a porţilor către transcendenţă. Dumnezeu vorbeşte prin inima omului, iar adevărata cunoaştere, conform acestei tradiţii din care şi noi facem parte, este posibilă numai prin inimă. Părinţii creştini ai deşertului, sfinţii creştini, evangheliile, toate au în centru această idee a inimii ca punct prin care fiinţa omenească poate accesa spaţiile celeste. Faimoasa “Rugăciune a Inimii” sau “Rugăciunea lui Iisus” a supravieţuit pînă în zilele noastre şi este încă practicată de către călugării ortodocşi în mănăstiri ca una dintre cele mai puternice tehnici ale căii mistice.

 Orientalii consideră inima centru al fiinţei omeneşti
La fel ca şi celelalte mari tradiţii spirituale ale lumii, în Orient inima este privită ca şi centru al fiinţei. Ca şi vechii evrei, chinezii şi hinduşii cunoşteau punctele energetice numite “chakre” şi considerau aceste puncte nu numai porţi prin care energiile cosmosului răzbat în lumea materială ci, mai mult decît atît, că aceste puncte permit energiilor cosmosului să creeze corpul material. Chakra inimii, în Orient, este, ca şi în lumea creştină, poarta prin care fiinţa omenească poate lua contact cu adevărata sa natură care, altfel, îi rămîne necunoscută.

Ce înseamnă, de fapt, “meditaţia inimii”?
Am făcut aceste remarci despre ceea ce înseamnă inima ca şi centru simbolic al fiinţei, numai pentru a ajunge la sintagma “meditaţia inimii”. Alăturarea acestor termeni, “meditaţie” – care vine din tradiţia orientală şi “inimă” – un termen care pentru majoritatea europenilor are legătură cu tradiţia creştină, pare ciudată. Aceasta pentru că europenii concep lumile celeste şi în ultimă instanţă pe Dumnezeu, ca fiind ceva exterior fiinţei lor, ceva ce trebuie căutat în afara ei. Termenul de “rugăciune” implică o adresare către exterior. Puţini mai ştiu astăzi faptul că primii creştini îl căutau pe Dumnezeu în interior şi nu în exterior. În inima lor, şi nu în ceruri. Mai bine spus, drumul către ceruri trecea prin inimă. La fel ca şi orientalii, ei practicau interiorizarea. Iar această interiorizare, în termenii orientului, se numeşte “meditaţie”. Meditaţie înseamnă, de fapt, non-acţiune mentală. Înseamnă a nu judeca, a nu compara, a nu încerca să înţelegi. Înseamnă a nu implica mintea în evaluarea a ceea ce observăm. Înseamnă a ne scufunda, perfect lucizi, în starea de a fi. Sîntem, şi atît. Nu înseamnă a lupta împotriva gîndirii, ci a observa gîndirea. Nu a evalua ceea ce simţim, ci a observa. Într-un fel, meditaţia înseamnă a nu face nimic, ci a fi, pur şi simplu. În “meditaţia inimii” nu facem decît să fim în inima noastră, conştienţi, trezi, lucizi. Înseamnă să ne focalizăm de fapt, întreaga atenţie de care sîntem capabili, în inimă. Şi din nou trebuie să fac precizarea că nu vorbim despre inimă ca organ al trupului nostru, ci despre un punct energetic, un centru simbolic al fiinţei noastre în jurul căruia este articulată întreaga sa construcţie. Pe majoritatea dintre noi îi sperie perspectiva de a nu încerca să înţeleagă, pentru că singurul mod pe care îl mai cunoaştem, în timpurile noastre, de a investiga lumea, este prin cunoaştere, prin analiză. Civilizaţia tehnologică în care trăim, exterioară, crede că trebuie să înţeleagă cu mintea o lume exterioară. Numai că focalizîndu-ne permanent atenţia pe lumea exterioară, neglijăm ceea ce misticii tuturor timpurilor numeau “suflet”. Trăim în exterior, iar interiorul nostru a devenit ca o casă nelocuită. Locatarul, propria noastră conştiinţă, este tot timpul plecat. Iar casa, în absenţa locatarului său, se ruinează, părăsită. Meditaţia inimii este una dintre tehnicile de întoarcere în interior, de focalizare a atenţiei integrale către ceea ce se află înăuntru. A intra înăuntrul fiinţei noastre presupune curajul de a abandona nu numai exteriorul, ci şi mijloacele cu care evaluăm acest exterior: mecanismele minţii. Ca şi miezul incandescent al stelelor, inima este miezul incandescent al fiinţei omeneşti Mircea Eliade numea “tehnici ale sacrului” acele metode dezvoltate de umanitate de-a lungul timpului, pentru a intra în contact cu universul nevăzut a cărui individualizare este fiinţa omenească. Meditaţia inimii este una dintre aceste tehnici. Ea nu aparţine uneia sau alteia dintre tradiţiile spirituale ale omenirii, ci este o moştenire comună, ce poate fi regăsită sub diferite forme, pretutindeni. Dacă ne-am imagina fiinţa omenească, cu tot ceea ce implică ea, drept o sferă, atunci această sferă are centrul în inima noastră. Este un punct de energie, ca un vortex, ca un vîrtej energetic dacă vreţi. Imaginaţi-vă universul ca pe un fluviu de energie în mişcare, aşa cum îl descrie fizica cuantică, iar în acest fluviu vortexuri energetice mai mari şi mai mici. Unele vortexuri vor da naştere în spectrul bazic unor stele. Altele, mai mici, vor da naştere fiinţelor omeneşti.

Ca şi miezul incandescent al stelelor, inima este miezul incandescent al fiinţei omeneşti.
În jurul acestui miez ce reprezintă legătura cu restul universului, este clădită întreaga arhitectură a fiinţei. La fel ca şi stelele, avem un corp fizic, material, dens, care este primul dintre straturile fiinţei, apoi, corpuri din ce în ce mai rarefiate şi mai subtile. Sîntem fiinţe de o complexitate şi de o frumuseţe inimaginabile, numai că de acolo, de la nivelul acela al fiinţei noastre unde ne poziţionăm în mod obişnuit, această complexitate şi frumuseţe a fiinţei ne este inaccesibilă. Acest nivel al cunoaşterii obişnuite, al stării ordinare de conştiinţă, este nivelul minţii, al gîndirii. Este un nivel fundamental, desigur, pentru existenţa omenească, pentru că, în afara lui nu am putea funcţiona în lume aşa cum o cunoaştem. Dar nu este singurul. Cea mai mare parte a fiinţei noastre fundamentale ne-a rămas necunoscută. Dacă oamenii primordiali cunoşteau diferitele straturi ale fiinţei, noi astăzi nu mai cunoaştem decît unul: stratul mental. Fiinţa noastră este dezechilibrată. Sîntem străini nu numai de straturile rarefiate ale fiinţei, ci chiar şi de cele foarte dense, materiale, cum ar fi trupul nostru. Aceasta pentru că nivelul minţii se află undeva între zonele dense şi cele celeste.


Depăşirea nivelului mental prin “starea de conştiinţă extinsă”
Psihologia transpersonală, care-şi are originile în intuiţiile esenţiale ale lui Jung şi care a evoluat mult în ultima jumătate de secol, vorbeşte despre “stări de conştiinţă modificată sau extinsă”. Aceste stări se referă exact la depăşirea nivelului mental, analitic şi evaluativ şi pătrunderea în zone ale psihicului nostru de care nu sîntem conştienţi în mod obişnuit. Psihologia modernă, ca şi fizica modernă, ca şi biologia, chimia şi altele, descoperă acum lucruri care erau binecunoscute misticilor de acum mii de ani, din toate colţurile lumii. Şi, mai precis, că deşi ne imaginăm fiinţa omenească precum o entitate bine definită, avînd limite clare, în realitatea cea mare, aceste limite nu există. Aşa a ajuns psihologia transpersonală să redescopere aceste străvechi tehnici ale sacrului în încercarea sa de a recartografia geografia conştiinţei umane. Ritualurile şamanice bazate pe magia sunetului de tobe, felurite tehnici de respiraţie, felurite forme ale meditaţiei şi ale rugăciunii, yoga, atingerea terapeutică, toate acestea şi multe altele încă sînt folosite pentru a experimenta stări de conştiinţă extinsă. Meditaţia inimii este una dintre aceste tehnici folosite în cercetarea multiplelor straturi ale conştiinţei.

Avem prea multe în exterior şi mai puţine repere interioare
La ce foloseşte însă experimentarea unor stări de conştiinţă extinsă? La ce e bună meditaţia, rugăciunea şi toate celelalte tehnici ale căutării de sine? La ce ne-ar putea folosi această căutare în adîncurile şi în înalturile fiinţei noastre? Am putea foarte bine să căutăm răspunsul invers, pornind de la ceea ce numim realitate ordinară. Niciodată omenirea nu a avut mai multe lucruri materiale în exterior şi mai puţine repere interioare. Trăim într-o lume stăpînită de tehnologie, de obiecte, în exterior, iar interiorul nostru e mai sărac decît a fost vreodată în istoria omenirii. Niciodată oamenii nu au fost mai alienaţi, mai însinguraţi decît în zilele noastre. Niciodată rătăcirea de sine nu a luat forme mai primejdioase. Iar această rătăcire îşi are cauza în pierderea conştiinţei apartenenţei la marele univers. Oamenii se văd pe ei înşişi rupţi de restul oamenilor şi de restul universului, singuri, obiecte separate într-un univers mecanic şi impersonal. Aceasta este alienarea. Separare. Iar rezultatul, în zilele noastre, este unul paradoxal: acela că din ce în e mai mulţi oameni se întorc către adevărurile străvechi pe care le redescoperă odată cu ştiinţa contemporană. Aşa se explică intersul uriaş pentru spiritualitate, pentru căutarea de sine, pentru o viziune extinsă asupra fiinţei…

Nu sîntem doar minte, ci mult mai mult decît atît
Meditaţia inimii este una dintre căile fundamentale de întoarcere către adevărata dimensiune a fiinţei. Odată experimentată această extindere a conştiinţei, relaţia noastră cu noi înşine, cu corpul nostru, cu gîndurile noastre, cu sentimentele noastre, dar şi cu lumea înconjurătoare se schimbă. Avem de-a face cu o reaşezare a modului în care privim lumea şi în care relaţionăm cu ea. Esenţa acestei relaţionări nu mai este “ceea ce gîndim despre” ci “ceea ce simţim despre”. Descoperim cît de departe eram nu numai faţă de ceilalţi, dar şi faţă de noi înşine. Descoperim că a ne experimenta integral pe noi înşine este echivalent cu a experimenta viaţa. Descoperim cît de săracă este relaţionarea exclusiv prin minte, în comparaţie cu “a fi una cu totul”. Acum, cînd vă vorbesc “despre meditaţia inimii”, mă adresez minţii voastre, nivelului raţional al fiinţei voastre, iar voi construiţi o imagine mentală despre ceea ce înseamnă meditaţia inimii. Asta nu înseamnă că “ştiţi” ce este meditaţia inimii, ci ştiţi ceva “despre” ea. A şti despre ceva, nu înseamnă a trăi acel ceva. A şti despre meditaţia inimii este o experienţă de mii de ori mai săracă decît a o experimenta. Imaginaţi-vă acum că întreaga noastră viaţă se petrece la nivel mental. Că nu părăsim acest nivel al fiinţei niciodată. Vom şti totul despre viaţă şi a trăi, dar ne va scăpa ceva esenţial: experimentarea vieţii însăşi. Credem că iubim pe cineva şi, în realitate, în permanenţă, în loc să ne focalizăm atenţia în inimă şi în corp pentru a simţi iubirea, atenţia noastră e focalizată pe vorbăria nesfîrşită a minţii care-şi dă cu părerea “despre iubire”. În timp ce mintea pălăvrăgeşte despre iubire, iubirea ne scapă printre degete. Acelaşi lucru se petrece cu orice experienţă. În faţa unui apus de soare, mintea pălăvrăgeşte: “vai ce frumos, parcă e în filmul ăla…”. Experienţa apusului ne scapă. Viaţa ne scapă, odată privită prin prisma reductoare a minţii. Meditaţia inimii este un exerciţiu de întoarcere la “a fi”, la “a simţi”. Cum spuneam mai devreme, este un alt mod de a investiga realitatea, un mod mai complet. Nu sîntem doar minte, ci mult mai mult decît atît. Este vorba despre recuperarea celeilalte jumătăţi a fiinţei noastre.

Un exerciţiu: simţiţi-vă inima prin intermediul respiraţiei
Desigur, cu cîteva exerciţii de întoarcere la inima noastră, la centrul fiinţei noastre, nu vom reuşi să contrabalansăm o viaţă întreagă de şedere pe palierul minţii. Pentru aceasta este nevoie de un efort voluntar şi mai ales de încredere în puterea fiinţei noastre interioare de a se regăsi pe sine. Vestea bună însă este aceea că, după ce veţi deprinde cîteva tehnici simple de focalizare asupra inimii, puteţi exersa oricînd, în orice moment, orice aţi face, oriunde aţi fi. Atunci cînd sînteţi obosiţi, sau trişti, sau deprimaţi, sau atunci cînd aveţi acea senzaţie pe care mulţi dintre voi o cunoaşteţi, că viaţa alunecă pe lîngă voi, opriţi-vă, aduceţi-vă aminte de inima voastră şi racordaţi-vă la ea prin intermediul respiraţiei voastre. Sînt suficiente cîteva minute de conexiune cu esenţa fiinţei voastre, pentru ca să vă recăpătaţi echilibrul. Apoi, lăsaţi mintea să se odihnească pentru un timp şi puteţi experimenta starea de a fi. O să descoperiţi repede că mintea, ca şi cum ar fi independentă de voinţa noastră, nu este de acord cu această procedură. Acest lucru este adevărat. Noi înşine, în ceea ce sîntem noi mai important, nu sîntem una cu mintea noastră, aşa cum sîntem obişnuiţi să credem. Mintea nu e decît un instrument care, uneori, crede că este stăpînul. Nu încercaţi să vă opriţi fluxul gîndurilor. Deşi sînteţi stăpînii propriei minţi, nu sînteţi obişnuiţi cu această situaţie, pentru că de obicei mintea vă stăpîneşte pe voi şi nu invers. Pentru început, mărginiţi-vă doar să o observaţi, avînd conştiinţa că nu sînteţi una cu ea, ci o entitate mult mai cuprinzătoare, mai largă, mai înţeleaptă. Acesta ar putea fi începutul unui drum a cărui putere transformatoare v-ar putea schimba viaţa.

 Sursa : Meditatia inimii – Elena Francisc

Read more...

Povestea unui INGER....

joi, 8 martie 2012



A fost odată un bebeluş încă nenăscut. Acesta fusese conceput cu săptămâni în urmă şi trăia de atunci în pântecele mamei sale. Se simţea bine în acel loc minunat şi creştea în fiecare zi din ce în ce mai mare. Vorbea zilnic cu Dumnezeu şi învăţa foarte multe lucruri de la El. Trăia, parcă, într-un balon plin cu apă înăuntrul unei fiinţe vii. Într-o bună zi, el a simţit că balonul de apă în care locuia s-a spart, iar apa care îi oferise confort în tot acest timp, a început să se reverse. S-a speriat atunci foarte tare, aşa că l-a întrebat imediat pe Dumnezeu:
- Doamne, spune-mi, te rog, ce se întâmplă cu mine?
- A sosit vremea, fiule, să te trimit pe pământ, i-a răspuns Dumnezeu.
- Vai, Doamne! a spus atunci bebeluşul, spune-mi, te rog, cum mă voi descurca acolo, fiind atât de mic şi neajutorat?
Dumnezeu i-a răspuns:
- Tu nu ai de ce să te temi, fiule. Dintre toţi îngerii care trăiesc pe pământ, Eu am ales unul pentru tine. Acest înger te va aştepta şi va avea grijă de tine.
- Dar, oare, mă voi descurca acolo, Doamne? Aici în Rai cu Tine, eu nu făceam nimic altceva decât să cânt şi să zâmbesc, iar acest lucru era destul pentru a fi fericit.
- De acum înainte, o să-ţi fie şi mai bine, a continuat Dumnezeu. Îngerul tău va cânta pentru tine, iar tu vei zâmbi în fiecare zi şi vei simţi iubirea îngerului tău. Vei vedea că
aceste lucruri te vor face şi mai fericit.
- Cum voi putea înţelege când oamenii vor vorbi cu mine, dacă nu ştiu limba pe care o vorbesc ei?
- Să nu-ţi fie frică, fiule. Îngerul tău de pe pământ îţi va spune cele mai frumoase şi mai dulci cuvinte pe care le vei auzi vreodată. Cu multă răbdare şi grijă, îngerul tău te va învăţa să vorbeşti.
- Spune-mi, te rog, Doamne, ce trebuie să fac când voi dori să vorbesc cu tine?
- Îngerul tău îţi va împreuna mâinile şi te va învăţa să te rogi.
- Am auzit că pe pământ sunt foarte mulţi oameni răi. Cine mă va proteja?
- Îngerul tău te va apăra, chiar dacă acest lucru va însemna să-şi rişte viaţa.
- Dar eu voi fi întotdeauna supărat pentru că nu Te voi mai putea vedea…
- Îngerul tău îţi va vorbi întotdeauna de Mine şi te va învăţa felul prin care tu vei veni la Mine, cu toate că Eu voi fi întotdeauna în preajma ta.
În acel moment se făcu o linişte deplină în Rai. Vocile de pe pământ începeau să se audă din ce în ce mai tare. Simţind aceste lucruri, micuţul a întrebat atunci în grabă, dar
cu o voce blândă:
- Oh, Doamne! Dacă a venit vremea să plec acum de lângă Tine, te rog, să-mi spui numele îngerului meu!
- Numele îngerului tău nu are nicio importanţă, dar tu vei numi acest înger… MAMA!
La multi ani mama! ♥♥♥



Sursa: e-mail

Read more...

Lazarev – cauzele care duc la aparitia bolilor

luni, 5 martie 2012





Cu ceva timp in urma aparea in Rusia, concomintent la doua edituri diferite, “Karma sau armonia dintre fizic, psihic si destin” o carte care prin argumente intemeiate pe fapte concrete, a dinamitat intreg edificiul filozofiei materialiste afirmand si demonstrand cu fapte greu de contrazis prioritatea spiritului asupra materiei. Autorul lucrarii, Serghei Nikolaevici Lazarev, un cunoscut bioenergetician rus, a facut o descoperire care ar putea revolutiona intreaga conceptie contemporana asupra diagnosticarii si tratarii bolilor.
Iata care sunt, in viziunea lui S.N. Lazarev, cauzele care duc la aparitia bolilor:


Prima cauza:
Multe procese care au loc acum in viata sunt indreptate spre eliminarea blocajelor dintre constiinta si subconstientul omului. Tot ce patrunde in subconstient constituie un ghid al actiunilor si incepe sa functioneze activ.
Daca cu 100-150 de ani in urma absolutul subconstientului era in principal apanajul artei, filozofiei, al catorva scoli ezoterice, in prezent acestui proces i s-a raliat medicina.
Logica constiintei umane este orientata catre supravietuirea corpului fizic. Logica subconstientului, catre pastrarea si dezvoltarea structurilor spirituale. De aceea incercarile de substituire mecanica a acestora in cele mai multe cazuri duc la disparitia uneia din aceste doua componente.
Acum subconstientul omului asimileaza murdaria energetica cu o viteza neinchipuita si nu doar pentru ca unii incearca sa patrunda in el ci si pentru a ti se bloca subconstientul.
Sentimentele si trairile negative care patrund in subconstient, nu mai pot fi controlate de om si intrucat sanatatea fizica este strans legata de subconstient, apar niste dependente complicate si niste urmari grave.
Cercetarea structurilor karmice demonstreaza in mod elocvent la nivelul energetic porunca biblica: “Respecta pe tatal tau si pe mama ta ca sa se prelungeasca zilele tale pe Pamant…”
Raporturile fata de mama si tata trebuie sa fie intotdeauna cele respectate. Codul legilor si regulilor care a existat in societate in toate veacurile proteja impotriva destramarii celor mai fine structuri ale campurilor oamenilor. Acum toate acestea sunt pierdute.
Relatiile dintre oameni sunt determinate de niste coduri ale campurilor lor. Campul fiecarui om contine cate un set de programe care determina interrelatiile sale cu lumea si cu oamenii. Sentimentele de dragoste, ura, suparare pe care le nutresc cei din jur fata de om corespund cu strictete cu ceea ce-I sadit in karma acestuia. De aceea exista oameni care sunt in permanenta jigniti, care sufera traumatisme, care sunt invidiati, etc. In campul omului sunt continute programe informationale ale atitudinilor fata de el si programe ale atitudinii acestuia fata de alti oameni. Cand impotriva noastra se intreprinde ceva neplacut nu e bine sa raspundem in acelasi fel. Ne putem opune doar la nivel fizic insa la nivelul campului si la nivelul spiritual trebuie sa ne pastram intotdeauna o atitudine de smerenie, de blandete, sa manifestam iubire fata de oameni si sa tinem minte ca orice neplacere este cauzata de imperfectiunea noastra. Acest lucru ne curata karma, ne fereste de boli, ne amelioreaza destinul si sanatatea copiilor.
Irascibilitatea in raporturile cu oamenii, rautatea constituie o tentativa de atac bioenergetic nu numai asupra unui individ ci si asupra Universului, provocand deformatii ale structurii campului. “Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei care va urasc…”. Aceasta e cea mai puternica aparare impotriva nenorocirilor, bolilor si a aceea ce numim “deochi”.
Foarte multe boli sunt puse in legatura cu faptul ca oamenii nu stiu cat e de periculos ca in perioadele de puternic avant sufletesc, cand sunt indragostiti, de exemplu, iar nivelul energetic al omului creste brusc, sa emane ganduri si stari emotionale negative.
Enurezisul nu e o boala ci primul semnal al unor puternice nereguli ale structurilor spirituale ale copilului. Este o bomba cu explozie intarziata care nu e obligatoriu sa se manifeste sub forma de boala la copil ci poate aparea si sub forma de soarta nefericita a copilului sau de structuri emotionale si psihice deformate.
De aceea orice sentiment al jignirii care a intrat la o mare adancime sau de care omul nu se poate debarasa timp indelungat reprezinta un mare pericol. Oamenii au incercat in mod intuitiv sa dezamorseze aceasta bomba, sa scape de sentimentul de suparare. Modalitatile au fost plansul, spartul veselei, injuraturile. Atunci cand insa supararea este tinuta timp indelungat ea devine de cateva ori mai periculoasa si loveste nu doar in cel care o tine dar si in copii lui. Oamenii sanatosi nu-si permit sa tina suparari. In iudaism si crestinism exista Duminica Iertarii cand omul cere iertare pentru toate ofensele si nedreptatile pe care le-a savarsit cu voie sau fara de voie. Daca acest lucru se face cu sinceritate atunci intra in functiune mecanismul caintei si are loc autopurificarea in subconstient.
Din pacate sensul caintei este inteles intr-un mod gresit in prezent. Cainta este inainte de toate nu un sir de remuscari sterile. A te cai inseamna a-ti indrepta toate fortele asupra propriei schimbari si niciodata sa nu-ti mai repeti greselile. In timpul caintei are loc ruperea lantului de cauze si efecte in care o fapta trage dupa sine pe urmatoarea. In iudaism cel care se caieste sau in crestinism talharul rastignit pe cruce care se pocaieste se pot ridica mai sus decat un sfant pentru ca ei au nevoie de eforturi de zeci de ori mai mari decat un om cu karma curata pentru a trai intreaga viata in sanctitate.
Rudele noastre si chiar animalele domestice depind de noi iar daca incalcam legile eticii, acestia pot fi pedepsiti impreuna cu noi.
Constiinta omului e ca o mica rotita ce poate fi rotita prin eforturi nu prea mari inainte si inapoi. Subconstientul e ca o roata imensa si grea care este greu de pornit dar si mai greu de oprit. Stramosii nostri urneau roata subconstientului prin aspiratia catre Dumnezeu, prin iubire si facere de bine. In ultimii 300 de ani noi traim din inertia acestei miscari fara sa depunem eforturi pentru a o mentine. De aceea acum ne poate ajuta numai aspiratia constienta si neintrerupta catre armonia lumii, catre Dumnezeu. Rezervele karmei omenirii sunt epuizate si doar aspiratiile personale ale fiecarui om vor determina gradul sau de protectie impotriva nenorocirilor.
Cauza a doua:
Exista un mare pacat pe care il poate comite un om in viata: sa ucida iubirea pentru ca inaine de a ucide un om trebuie sa ucizi in tine iubirea fata de acel om. Uciderea sentimentului de iubire reprezinta terenul pe care prolifereaza multe crime si nenorociri.
Boala poate indeplini diferite functii. Prima este cea de avertizare. A doua este cea de oprire a activitatii care impiedica dezvoltarea normala a omului iar a treia cea de eliminare a mecanismelor care permit raspandirea informatiei negative. Nu trebuie sa uitam ca suntem celulele unui singur organism imens care se cheama omenire care, la randul lui este o parte a unui sistem unitar, Universul.
In luna a cincea, copilul este intr-o comuniune absoluta cu Dumnezeu si cu Universul. Deoarece pentru o viata normala omul trebuie sa intre periodic in contact cu Universul, el se foloseste pentru aceasta de amintirile din luna a cincea, codate in campul sau. Daca mama sau tatal s-au dezis in acest timp de copil iar in timpul unui scandal intre soti acest lucru se poate intampla si la nivelul subconstientului, in mod automat copilul mosteneste nu numai programul propriilor copii dar si al Universului. Celula poarta programul de distrugere a organismului. Organismul reactioneaza in mod corespunzator. Blocarea acestui program este posibila numai prin aspiratia catre Dumnezeu si printr-o mare iubire. Daca omul nu face acest lucru disparitia familiei este inevitabila.
Copiii au acum capacitati bioenergetice de zeci de ori mai mari decat copii stramosilor nostri. Insa noi acordam prea putina atentie dezvoltarii lor spirituale concentrandu-ne mai ales in directia orientarii lor profesionale, asupra bunastarii materiale viitoare a urmasilor nostri. Pana la nastere fatul interactioneaza puternic cu lumea inconjuratoare. Asupra structurii spirituale si a starii lui fizice exercita o puternica influenta structura spirituala si comportamentul etic al mamei. In luna a cincea, fatul, daca este in comuniune cu Dumnezeu, primeste de la El o suma de calitati. In lunile 3 si 4 femeia trece niste incercari. Acestea pot lua cele mai neasteptate forme si de modul in care acestea sunt trecute depinde caracterul si viata viitorului copil. Orientarea catre valorile spirituale sa fie mai puternica decat toate celelalte tendinte.
Principala informatie ereditara se transmite nu numai prin intermediul campului. Mama este indisolubil legata prin camp de copilul ei si de aceea trairile emotive ale mamei se rasfrang asupra copilului. Daca este vorba de ura, de separare de omul iubit, acest lucru va insemna o adevarata catastrofa pentru el. Structura negativa a campului femeii determina multe din viitoarele nenorociri ale copilului.
Soarta si caracterul viitorului copil se formeaza in campul inforenergetic al parintilor inca inainte de conceptie. In momentul conceptiei ele deja exista si-i determina viitorul. De aceea daca parintii au dubii daca sa dea sau nu nastere copilului, are loc un atac asupra acestor structuri, deformarea lor sau chiar distrugerea lor partiala. Extrem de negativ se repercuteaza asupra structurilor campului viitorului copil planificarea brutala a sexului acestuia, dorinta unuia dintre parinti de a avea numai baiat sau numai fata. Chiar si numai simpla indoiala asupra dorintei de a avea un copil, nemaivorbind de tentativa de a scapa de el, constituie o demolare a destinului sau, a fericirii si sanatatii sale, a structurilor de comunicare si solidaritate cu oamenii.
Este foarte important ca in timpul bolii copilului sa creem conditii pentru insanatosirea lui corecta. Parintii trebuie sa se gandeasca inainte de toate la spiritul copilului si abia dupa aceea la trupul sau. Din acest motiv indoparea copilului cu medicamente si mancare nu poate decat sa-i faca un rau. Cu iubirea poti vindeca dar cu atasamentul poti doar sa faci rau. De aceea in timpul bolii copilului foarte multe depind de comportamentul, de etica si chiar de regimul alimentar al parintilor. Renuntarea la carne, alcool, delicatese, supraalimentarea sunt chiar mai importante pentru parinti decat pentru copii. Orice suparari si reprosuri ale parintilor, unul fata de celalalt cat si fata de lumea din jur, trebuie eliminate. Starea sufleteasca a parintilor este starea sufletului si trupului copilului. Pentru a-l pazi pe copil de boli si necazuri parintii trebuie sa inteleaga lucrul cel mai important: copilul trebuie sa fie sanatos sufleteste.
Lipsa dorintei de a invata apare la copil foarte simplu. In timpul sarcinii mama se debaraseaza de sentimentele fata de sot, de sopii sau fata de lumea din jur. Aceasta duce la formarea unui program de renegare a campului informational al Universului care blocheaza capacitatile copilului de a lucra cu informatia. Copilului ii vine greu sa invete si el refuza sa faca acest lucru. O mama iubitoare care nu-si permite si nu permite nimanui sa se indoiasca de sentimentul de dragoste si de comuniune cu Divinitatea, va da nastere unor copii talentati.
Numele dat copilului se intipareste in campul sau bioenergetic si depinde de karma aceluia al carui nume il poarta. Inainte copiilor li se dadeau nume de sfinti deloc intamplator. Karma sacrosanta, pura a sfantului se unea cu cea a copilului protejandu-l si actionand in favoarea lui. Dandu-i copilului numele unei rude, riscam deoarece greselile si viciile sale va trebui sa le ispaseasca cel care i-a luat, odata cu numele, si o parte din karma, copilul adica. De aceea, dandu-i copilului numele unui muritor este necesara blocarea partii negative a karmei, rugandu-ne la Dumnezeu in gand ca in numele copilului sa intre numai ceea ce este luminos, ce aspira spre dragoste, comuniune, noblete, spre Dumnezeu, in numele acelui om in cinstea caruia ne botezam copilul.
Multe femei stiu ca sanatatea li se amelioreaza dupa nasterea copiilor. Iubirea pe care o nutreste mama pentru copil ii innobileaza structurile campului ei ameliorandu-I starea fizica. Dar mai este o cauza pe care oamenii n-o banuiesc. Mama transfera bolile sale copilului, adica tulburarile sanatatii prin care mama isi ispasesete propria karma, trec in campul copilului iar acesta incepe sa fie bolanav. Karma se imparte intre copil si mama. Cum se recunosc deformarile din campul copilului? Copii sufera de alergii, fac des pneumonii, au probleme cu rinichii.
Nu-I promiteti niciodata copilului ca-i veti cumpara delicatese sau jucarii. Copilul trebuie sa se gandesca la satisfactii spirituale. Promiteti-I ca-l veti duce la teatru, la muzeu. Omul viseaza la nivelul unor structuri foarte fine ale campului iar penetrarea in acele zone a ceea ce este material, pamantesc coboara incredibil de jos omul. Faceti-I cadouri cand nu se asteapta. Mama care promite copilului diferite lucruri materiale in schimbul unor rezultate la invatatura sau a cuminteniei face din el un sclav al carui stapan va fi lucrul promis. In acest mod ea, fara sa vrea, creeaza un program de nimicire a tot ceea ce e sfant in favoarea unor avantaje materiale. Aceasta a fost si principala cauza a disparitiei civilizatiilor precedente.
Omul care iubeste nutreste asemenea sentimente incat uciderea lor, in altcineva sau in el, reprezinta o crima imensa. Daca ne luam dupa logica obisnuita, sterilitatea poate fi eliminata prin interventie chirurgicala. Insa distrugand iubirea, sentimentul contactului cu Universul, femeia care ucide iubirea in barbatul care o iubeste distruge structurile spirituale fine atat ale ei cat si ale barbatului. Copilul nascut in astfel de conditii poate avea niste structuri deformate ale spiritului. Organismul feminin blocheaza aceasta posibilitate, refuza sa conceapa un copil care sa fie grav bolnav sa moara sau sa faca rau altora. Noi consideram in mod obisnuit ca aceasta este o boala si ne luptam cu noi insine, cu propriul organism care incearca sa ne salveze familia de la pieire. “Boala nu te lasa sa pacatuiesti” se spune in Biblie.
Cauza miopiei o constituie deformarea structurilor campului la nivelul capului determinate de sentimentul de ura statual in structurile stabile ale campului uman. Aceste structuri nu dispar dupa interventia chirurgicala de indepartare a miopiei ci continua actiunile distructive, se transfera asupra altor organe sau asupra paramentrilor spirituali ai omului.
Barbatul si femeia care se iubesc isi imbunatatesc karma, se vindeca pe ei si si copii lor.
Cauza a treia:
In viata de zi cu zi ne permitem adeseori sa-I vorbim de rau pe altii, pe noi, sa ne plangem de soarta. Se dovedeste ca acest obicei are ca urmare distrugerea… dintilor. Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, urarea raului oamenilor apropiati. Cauza paradontozei o reprezinta barfirea tatalui, suprasolicitarea karmei si alimentatia incorecta. Echilibrarea emotionala si coborarea agresivitatii subconstiente sunt facilitate de utilizarea regulata in alimentatie a verdeturilor.
Prin ce sunt periculoase vorbele si gandurile rele? Cand ne gandim la cineva se creeaza o punte energetica intre noi si cel la care ne gandim. Are loc un schimb de informatie si de energie. De aceea orice gand rau reprezinta un atac energetic care poate aduce prejudicii. Chiar si pactul interior cu omul care barfeste poate fi periculos. Barfa, gandurile urate despre oameni reprezinta un traumatism aplicat omului si in acelati timp, distrugerea propriilor structuri karmice. Cuantul intensifica orice program. In prezent energetica Pamantului este de asa natura incat si gandurile rauvoitoare despre un om sunt suficiente pentru a-i produce un rau.
Ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod sistematic de multe ori fara sa ne dam seama de asta. Are loc un proces sub forma de avalansa al autodistugerii fara ca nici macar sa fie necesara conectarea unor trairi negative. Este suficient potentialul negativ acumulat pana in prezent de omenire. De aceea acum nu e suficient sa fii bun si sa nu faci rau nimanui. Subconstientul nostru e intr-atat de deformat incat nici suportarea raului nu e o conditie suficienta pentru pastrarea integritatii sufletului si a trupului. In situatia actuala principala conditie pentru supravietuire o constituie eforturile constiente indreptate spre schimbarea propriei persoane. Nu e suficient sa fii bun, trebuie sa fii activ de bun. Orice om bun sau normal are sansa de a pieri. “Iubiti-va dusmanii" este un apel la esenta spirituala a omului de a nu reactiona printr-o lovitura la un atac energetic.
Omul care-si incepe ziua cu rugaciunea “Doamne, da rudelor si cunoscutilor mei sanatate iar mie rabdare” se va asigura impotriva multor pacate.
Aprecierea negativa a cuiva produce o puternica scadere a energiei. Daca omul barfeste pe cineva, el ii produce un traumatism persoanei respective, propriului camp si pierderea energiei. “Nu judecati ca sa nu fiti judecati caci cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura”.
Traumatismul produs de vorbele urate se poate manifesta nu neaparat la nivelul fizic si nu neaparat brusc. Poate incepe destramarea structurilor spirituale iar cand apar nenorocirile, bolile rudelor sau copiilor, omul abia daca isi mai aduce aminte de vorbele spuse si nu-si va da seama ca pricina nenorocirilor a fost barfa.
Care este numitorul comun al persoanelor longevive? Alimentatia este diversa, comportamentul deasemenea. Singurul lucru comun tuturor este bunatatea sufleteasca. Murim devreme pentru ca in permanenta ne ruinam sufletul si trupul. Japonezii sunt poporul cel mai longeviv dar si cel mai politicos din lume.
Cele mai periculoase vorbe sunt vorbele rele impotriva omului iubit. Gradul de comuniune la nivelul campului poate fi diferit ; intre cei ce se iubesc el atinge cele mai inalte cote. Sentimentul de iubire il inalta pe om, nivelul energetic al indragostitului este foarte inalt si de aceea orice influentare negativa a acestuia devine extrem de periculoasa.
Cand compatimiti pe cineva, nu sunteti de acord cu boala lui, cu nenorocirea lui, va ganditi doar la consecinte, uitand de cauzele aparitiei acestora si prin aceasta favorizati destramarea spiritului.
Cauza a patra:
Vampirismul energetic este o ocupatie nu tocmai inofensiva. Influentarea oamenilor la un asemenea nivel al campului este cu mult mai dificila decat ne putem inchipui. Vampirismul inseamna nu doar furtul unei anumite cantitati de energie, incalcarea invelisului campului si crearea conditiilor pentru pierderile ulterioare de energie dar si prejudicierea structurii fine a campului care poate duce la deformarea liniilor karmice ale destinului, sanatatii, psihicului. Dupa un furt masiv de energie apar devieri psihice. Omului care incepe sa se foloseasca de energia altuia i se inchid canalele de comunicare cu Universul iar el este nevoit sa ia din ce in ce mai multa energie. Astfel pot aparea boli grave si chiar moartea. Inceputul acestui proces sta in egoismul exacerbat manifestat in ganduri, emotii sau fapte, in neintelegerea unitatii lumii. Aceasta blocheaza canalele de legatura cu cosmosul si provoaca o cadere energetica. Acest proces e greu de oprit. El condamna copiii “vampirului” la niste boli grave intrucat acestia se nasc cu canalele de legatura cu Universul inchise si atunci fie ca sunt supusi vampirismului fie ei insisi vor deveni vampiri si vor continua ruinarea propriului suflet.
Cum procedeaza oamenii care au nevoie de energie? Ei infurie, chinuie victima, cauta diferite mijloace de a subjuga omul pentru ca a lua de la unul egal tie e complicat. E mai usor sa iei de la acela pe care l-ai subjugat.
De ce devine omul sadic? Parintii sai au renegat comuniunea cu lumea, au renegat inaltele sentimente ceea ce a dus la inchiderea completa a canalelor care-I unea cu Universul. A inceput degradarea si destramarea structurilor campului. Energia nu putea fi procurata din alta parte decat de la oameni. Daca este vorba de un copil, acesta incepe sa-si irite mama, s-o necajeasca. Ea incepe sa tipe in permanenta, se infurie si ii cedeaza energie. Copilul isi bate joc de colegii de joaca, ii jigneste, chinuie animalele, rade si isi bate joc de cei varstnici in scopul obtinerii energiei. Prin urmare provocarea de chinuri fizice si spirituale unui alt om este una din formele de vampirism.
Putini cunosc cat de grava e pedeapsa pentru vampirism si cat de putine sunt sansele de a iesi din aceasta situatie. Unul din mijloacele spirituale de aparare impotriva unui om certat cu regulile eticii, care incearca sa fure energie il constituie rugaciunea pentru ca aceasta constituie in acelasi timp si un ajutor pentru corectarea deformatiilor structurilor sale spirituale. “Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei ce va urasc.”
Cauza a cincea:
Cu totii cunoastem zicala “De morti numai de bine”. De ce? Intre lumea fina a mortilor si lumea noastra fizica sunt posibile contacte iar daca ele apar, acest lucru dauneaza ambelor lumi.
“Sudarea” campurilor unui om viu si ale unui om mort are loc atunci cand sunt incalcate legile supreme. Religia si obiceiurile de inmormantare la toate popoarele sunt orientate spre despartirea campurilor celor vii de ale celor morti. Daca omul pastreaza pica celui decedat, acest lucru se reflecta negativ asupra sa si poate duce la diferite boli, tulburari psihice, schimbarea caracterului.
Supararea omului inainte sa moara poate duce deasemenea la contopirea campurilor si probabil de aceea trebuie indeplinita ultima dorinta a celui aflat pe moarte.
Daca pana la nasterea copilului femeia a facut un avort, campul embrionului mort se poate uni cu campul copilului nascut ulterior iar acesta poate fi bolnavicios, fricos, obsedat.
Cauza a sasea:
Orice gand legat de sinucidere este extrem de periculos si de distructiv pentru om si pentru descendentii lui. Starea pe care medicii o numesc “depresiva” este lipsa dorintei de a trai, uneori ascunsa si care poate provoca multe maladii, poate aduce prejudicii destinului, caracterului. Care este motivul acestei lipse a dorintei de a trai? In primul rand este vorba de un program de autodistrugere care se formeaza in campul bioenergetic daca vreunul din ascendenti a nutrit mult timp ganduri de lipsa a dorintei de a trai sau a comis tentative de sinucidere. Chiar daca aceste lucruri s-au intamplat cu 3-4 generatii in urma, programul ramane stabil si se transmite ereditar urmasilor. Acest program poate fi o urmare a lipsei dorintei parintilor de a avea copii.
Campul omului are un sistem defensiv fata de lumea inconjuratoare care este insa total deschis parintilor. Cele mai mici greseli ale parintilor in timpul sarcinii fata de viitorul copil creeaza in campurile acestuia un program distructiv. Acest program este de lunga durata pentru ca este conceput de parinti.
Deceptia in legatura cu faptul ca fiica sau fiul e mic si slab, bolnavicios, nemultumirea legata de sexul copilului, de aspectul sau, de capriciile noului nascut, daca toate acestea sunt mai puternice decat dragostea pentru el, mai puternice decat constientizarea faptului ca un copil e un dar divin, atunci trairile negative trec in profunzimea campului sau, in subconstient si declanseaza mecanismul autodistrugerii.
O deceptie puternica a tatalui chiar si in decursul unei singure zile pentru faptul ca i s-a nascut o fiica si nu un fiu, poate duce, peste ani de zile, la nenumarate tentative de sinucidere ale fiicei ceea ce se va transmite si urmasilor ei. Programele subconstiente care se gasesc in campul copiilor trec, o data cu varsta si in special la inceputul maturizarii sexuale, in constiinta si astfel incep disensiunile dintre copii si parinti. Cinci minute de dezicere de copil pot costa ani multi de izolare, reprosuri, suparari, ura.
Omul trebuie sa iubeasca lumea din jur. Daca acest sentiment ii lipseste, in suflet i se instaleaza o stare de disconfort, de chin spiritual. Omul incearca sa-si suprime aceasta durere spirituala cu orice mijloace. Astfel se ajunge la consumul de droguri, la alcoolism, la diverse forme de toxicomanie. Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut al iubirii in sufletul omului. Aceasta stare apare din cauza unor puternice frustrari, a reprimarii iubirii fata de oameni.
Iubirea inseamna armonie. Trecutul, prezentul, viitorul sunt obiecte ale iubirii. Situatia care s-a creat acum in lume corespunde nivelului spiritual contemporan al omenirii. Se cheltuie tot mai multi bani pentru narcotice si pentru lupta impotriva acestora insa fara succes. Lupta trebuie dusa cu cauza care determina consumul acestora. Iar cauza o constituie nivelul scazut al iubirii interioare a omenirii. Respingerea iubirii pentru Dumnezeu si a simtamintelor divine fata de parinti si de copii, fata de sine si de omul drag, fata de natura nevie si fata de lumea inconjuratoare a devenit ceva obisnuit in viata noastra. Toate aceste incalcari declanseaza programul de distrugere a iubirii care are drept rezultat cresterea in cascada a cruzimii pe care n-o poti stinge cu alcool sau droguri. Pentru a iesi din impas omenirea trebuie sa reinvete sa iubeasca. Totul. Iubirea este o arta complicata care trebuie invatata printr-un efort permanent.
Poruncile biblice sunt legile lumii spirituale, ale actiunii bioenergetice asupra oamenilor. Dar acum cand mama jigneste prin cuvant, privire, gest, nemaivorbind de faptele copiilor sai, ea nu intelege ca initiaza in copil un program care peste un an, doi poate sa-l impinga sub rotile masinii sau sa-i provoace o boala grava.
Omul s-a obisnuit sa considere ca iubirea este una din trairile sale de care poate dispune dupa bunul sau plac. Este o conceptie gresita. Iubirea este acel intreg a carei parte suntem, ea imbratiseaza intreaga lume. Iubirea si viata ni se daruiesc si n-avem nici un drept sa atentam la ele.
Cauza a saptea:
Multi dintre noi pot da un raspuns corect la intrebarea “Ce-i aceea hrana?”. Hrana influenteaza in primul rand structurile campului uman. Omul asimileaza hrana prin prima chakra. Printr-o alimentatie corecta poate fi vindecat un om.
“Si a spus Dumnezeu: iata, v-am dat tot felul de ierburi care imprastie samanta cata se gaseste pe intreg Pamantul si tot felul de pomi care fac roade si raspandesc samanta sa va fie de hrana.”
In “Bhahawat-Gita” se interzice consumarea hranei care a stat mai mult de trei ore dupa ce a fost gatita pentru ca este o hrana “murdara”, fiind buna doar pentru trup in ea nemaigasindu-se nimic pentru suflet.
In indoism exista notiunea de “carne necusera”. Este vorba despre carnea care contine sange si ea nu se foloseste in nici un caz la gatit. De ce? Sangele este pastratorul datelor despre viata corpului fizic, in el sta toata informatia privind bolile, simturile si trairile emotionale pe care le incearca animalele la taiere.
Stramosii nostri erau mult mai destepti decat noi cand se inchinau inainte de sacrificarea animalului cerandu-i iertare pentru faptul ca erau nevoiti sa-l intrebuinteze ca mancare. In acest fel ei blocau consecintele negative pe care noi acum le inghitim fara sa ne pese.
Se spune ca nu e bine sa citesti in timpul mesei. Mancatul cu cartea sau ziarul in fata, in fata televizorului, dezbaterile politice si familiale la masa pot traumatiza sufletul omului pentru ca in timpul mesei informatia trece liber in subconstient. Pe acest fapt este bazat ritualul impartasaniei, adica punerea in contact cu Dumnezeu. Daca insa, in timpul impartasirii, preotul se gandeste la treburile sale pamantesti atunci contactul cu Divinitatea nu se realizeaza.
In fiecare om exista un suflet, inceputul sacru, ceva omenesc si ceva animalic. In stare normala trupul trebuie sa primeasca hrana de la suflet, sufletul de la spirit iar spiritul de la Dumnezeu. Excluderea oricarei din aceste verigi este inadmisibila iar viata bazata doar pe principiul primitiv al imbuibarii trupului fara a da atentie si celorlalte verigi reprezinta calea cea mai sigura spre regres.

Sursa : PicăturideIubiresiLumină.ro

Read more...

  © Blogger template Foam by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP