Gandul este actiune

Iertarea în gând are aceeasi putere de actiune ca cea exprimata prin cuvânt. Gândul îmi creeaza posibilitatea de a-i ierta pe toti, indiferent de timp si distanta. Ziua de ieri este la fel de aproape de iertare ca si copilaria sau viata anterioara. Numai daca iert din tot sufletul ma pot elibera în întregime din legatura mea cu raul. Daca nu reuseste de prima data, încercarea de a ierta trebuie repetata pâna când voi simti ca problema respectiva nu mai exista pentru mine.

    Probabil ca deja ati înteles din cele prezentate mai sus în ce anume consta necesitatea iertarii. Trebuie sa iertati pentru ca neiertarea va face rau dumneavoastra. Iar cel despre care credeti ca a gresit, s-ar putea sa nu fi facut nimic rau, iar raul pe care i-l atribuiti respectivei personae este posibil sa existe numai în optica dumneavoastra.
    Stiti care este cel mai mare pacat din lume? Faptul ca omul nu stie sa ierte!
    Iertarea nu trebuie perceputa simplist. Daca ne simtim rau, trebuie sa ne întrebam: ,.De ce îmi este rau? Ce anume îmi provoaca raul?
Exemple
1. Oamenii se cearta, iar aceasta îmi trezeste sentimente negative:
- Eu va iert pentru ca certându-va, îmi faceti rau.
- Eu ma iert pentru ca am preluat aceasta încarcatura negativa.
2. Cineva s-a îmbolnavit, sunt îngrijorat, mi-e frica:
- Eu îl iert pe bolnav, fiindca mi-a provocat durere prin boala sa.
- Eu ma iert, fiindca am acceptat aceasta durere.
    S-ar parea ca omul se simte obligat sa se framânte necontenit.
    Cine nu se framânta pentru celalalt, parca ar fi întrutotul lipsit de omenie.
Nelinistea este o stare negativa. Rezulta ca trebuie sa ne eliberam de neliniste si de raul pe care acest sentiment ni-l provoaca. În cazul tratarii copiilor bolnavi, iertarea este ideala. Iertarea elibereaza legatura negativa dintre parinte si copil care îi istoveste si pe unul si pe celalalt.
    Pneumonia se vindeca fara medicamente în 3-4 zile.
3. Cineva apropiat a murit:
- Îl iert pe cel care a murit, fiindca prin moartea sa mi-a pricinuit durere.
- Eu ma iert, fiindca am acceptat aceasta durere.
    De obicei, chiar daca ne corectam greseala, nu eliberam totusi sufletul celui decedat. Foarte des cei care îl jelesc pe defunct se îmbolnavesc întrucât, varsând lacrimi, îi fac rau spiritului decedatului. Spiritul vrea si trebuie sa fie liber. Omul care a murit este liber. Moartea este o eliberare. Toti care au trecut printr-o moarte clinica pot confirma acest lucru.
4. Cineva mi-a facut un bine, dar mie nu-mi convine. Eu nu am nevoie acum de binele lui. Pentru ispasirea karmei mele e nevoie tocmai de aceasta perioada rea pe care o traversez. A face totul pentru altcineva, înseamna sa-i faci rau. Nu este voie sa-l lipsesti pe celalalt de experienta vietii:
- Eu te iert pentru ca prin fapta ta buna mi-ai facut un rau.
- Eu ma iert, fiindca am preluat acest rau asupra mea.
    De cele mai multe ori, asemenea situatii apar în relatia dintre parinti si copii. Omul îl iubeste pe copilul sau cel mai mult. Si cea mai mare durere i-o provoaca copilului chiar mama sa. De ce?
    Copilul o cunoaste pe mama sa mai bine decât se cunoaste ea însasi. În decurs de 9 luni prenatale, el o observa în permanenta. Fiind un suflet curat, copilul întelege foarte multe. În decursul ultimelor generatii, majoritatea mamelor nu au reusit sa comunice cu copilul lor conceput dar înca nenascut precum cu o fiinta vie. Dupa ce se naste, copilul începe sa auda ce vorbeste mama si sa vada ceea ce face ea. Acest impact comunicativ duce la disocierea sufletului copilului, la nasterea legaturilor negative si apoi la acumularea energiilor negative. Totusi, nu avem nici un drept sa ne învinuim mama, întrucât noi însine ne-am ales-o ca mama atunci când, aflându-ne în lumea spiritelor, am simtit nevoia venirii pe Pamânt pentru rascumpararea karmei noastre (datoria destinului). Numai aceasta mama îmi corespunde. Nu pot sa-mi rascumpar din greseli decât trecând prin aceste greutati pe care le depasesc, fiind copilul acestei mame. În acelasi fel se prezinta situatia cu tatii.
    Iertati-va mamele si tatii pâna la cel mai marunt amanunt, chiar daca acestia au plecat într-o alta lume. Voi sunteti demni de ei. Aceasta este si karma voastra, nu numai a lor. Daca cineva nu a înteles bine aceasta explicatie, va propun o alta:
    Sufletul se încarneaza pe pamânt pentru a-si ispasi pacatele. Raul pe care îl savârsim în prezent, îl vom rascumpara în viitor, încarnându-ne de fiecare data într-un corp nou, care se va uza si apoi se va întoarce în tarâna. Noi suntem uniti de evenimentele vietilor anterioare prin legaturi energetice care pot fi eliberate cu ajutorul iertarii.

    Astazi, majoritatea copiilor sunt stresati din nastere. În perioada intra-uterina, fatul este un suflet curat. În fata lui, adultul ar trebui sa fie patruns de un respect sfânt, sa-l ocroteasca si sa-l iubeasca. Dar ce se întâmpla în realitate?
    În timpul sarcinii, mama se ocupa de tot ceea ce vrea, mai putin însa de fiinta divina, plapânda si înteleapta care asteapta sa se nasca. Ba mai mult, deseori se întreaba daca sa nasca sau sa faca chiuretaj. Închipuiti-va ce dezamagire ati simti daca ati sti ca mama dumneavoastra va urzeste pieirea. Ei bine, aflati ca fatul stie acest lucru.
    În sfârsit a sosit si momentul nasterii. Mama geme din cauza durerilor sale, moasa se agita din cauza muncii sale, medicul e preocupat numai de rezolvarea problemelor sale.
    Copilul, însa, simte si implora: “Iubiti-ma, va rog, întrucât numai atunci îmi este bine. Fara iubire, nu pot rezista, pentru ca eu nu sunt puternic ca voi “.
    Înca de pe acum încep sa apara germenii stresului. Daca, în timpul sarcinii, mama ar vorbi cu copilul macar un minut pe zi, el nu se va simti singur si abandonat. Când este iubit, îngrijit si sprijinit, copilul nu mai este înspaimântat si nu mai protesteaza. De fapt, el este o fiinta spiritual superioara, careia îi lipseste doar experienta vietii sociale, adica exact ceea ce diminueaza valoarea spirituala a adultului.
    Asadar, totul începe de la mama! Si de la tata! Cereti-i iertare copilului dumneavoastra pentru ca nu ati reusit sa-l ocrotiti si sa-l iubiti conform nevoilor si asteptarilor sale. Totodata, iertati-va si pe dumneavoastra pentru aceasta insuficienta afectiva.

    Copile, iarta-ti parintii pentru aceste neajunsuri.
    Ceea ce se întâmpla cu copilul necesita explicatii amanuntite. Puritatea copiilor îi impiedica sa absoarba raul din lume. Din pacate, raul li se transmite însa prin parinti. De obicei parintii învinuiesc societatea, scoala etc. pretinzând ca acolo se afla cauza pentru care copilul lor este dezechilibrat, plângaret, predispus la depresie. În toate acestea exista un dram de adevar, dar traumatizarea sufleteasca a copilului începe din familie. Daca într-o seara, mama se întoarce obosita de la munca, într-o dispozitie sufleteasca deplorabila si la cea mai mica nemultumire îsi descarca nervii pe copilul ei, aceasta descarcare îi provoaca micutului o suferinta sufleteasca în comparatie cu care durerea fizica este o nimica toata.
    Câti dintre parinti realizeaza ca, într-o astfel de situatie, vinovat nu este copilul, ci parintele, care a venit acasa iritat? Copilul însa întelege, mai mult decât ne închipuim noi. Cerându-i iertare copilului nostru, raspundem cu sinceritate nevoii sale de adevar.

    Copilul are nevoie atât de mama cât si de tata. El îi iubeste pe amândoi. Daca unul dintre ei este alcoolic, în familie apar conflictele si se creeaza o situatie în care parintele “bun” începe sa-l denigreze în fata copilului pe cel “rau”, iar aceasta se face “cu scop educativ”. Parintele “rau” devine foarte rau. Parintele foarte rau începe sa-si urasca propriul copil. În copil se sadeste frica. Magia fricii este imensa. Nu uitati niciodata ca la fiecare îmbolnavire a copilului exista o situatie de stres, chiar si în cazul unor îmbolnaviri de grup sau virale. Virusul îl ataca numai pe cel al carui corp este slabit datorita stresului. Bolile cronice se întâlnesc la copiii care traiesc în permanenta în stres (de cele mai multe ori este vorba de sindromul fricii de parinti).
    De exemplu, urinarea în pat noaptea, caderea parului, amigdalita etc.
    Nu spuneti: mi-am petrecut copilaria în conditii mai stresante decât copilul meu. Copilul este si nu este al dumneavoastra! Cerintele lui se deosebesc de ale dumneavoastra, experienta vietii sale este alta. La cresterea fondului negativ al omenirii contribuie negativismul fiecaruia dintre noi, iar copilul nostru nu este în stare sa reziste.
    Simtind ca aceasta situatie trebuie corectata, începeti cu dumneavoastra. Daca sotul va este alcoolic, trebuie sa stiti ca alcoolismul apare din lipsa de iubire si din diverse complexe, în special complexul inferioritatii. Începeti cu iertarea si cereti-i iertare copilului dumneavoastra ca i-ati vorbit urât despre mama sau despre tata. Este usor sa condamni, este greu sa întelegi. Daca veti întelege acest lucru, conflictele dumneavoastra vor începe sa dispara ca prin miracol.
    Nu trebuie sa condamnati, ci doar sa iertati.
    Trebuie sa iertam si evenimentele: traumele, accidentele, caderile, operatiile etc.
    Trebuie sa iertam si emotiile: durerile, frica, deceptiile, sentimentul vinovatiei, sentimentul pericolului, presimtirea raului.
    Trebuie sa iertam si cea mai urâta trasatura de caracter. Chiar si cea mai mica portiune bolnava dintr-o vertebra se va vindeca mai usor si mai repede, daca îi vom cere iertare ca i-am pricinuit dureri prin caderi sau prin munca grea. Ma iert si pe mine pentru cele întâmplate. Astfel, se întrerupe legatura negativa care ne deformeaza coloana si vertebra se va aseza la locul sau, cu placere. Îi oferim libertatea. Având constiinta, ca oricare organ sau celula a corpului, vertebra se aseaza la locul corect. Trebuie sa ne cerem iertare de la fiecare vertebra, separat. Daca stim ca ne este afectata o vertebra anume, trebuie sa vorbim cu ea. Ea ne asculta.

    Nici un om nu seamana cu celalalt. Fiecare organ din corp ascunde un stres specific persoanei respective. Putem sa scapam de orice stres întrebându-ne: “Ce ma deranjeaza?” si sa iertam ceea ce ne deranjeaza. Sa întrebi din nou. Si tot asa pâna simti ca încep sa dispara problemele. Azi este putin probabil ca cineva poate sa afirme ca nu este stresat.
    Întrebare: Ce trebuie facut in vederea evitarii stresului?
    Raspuns: sa iertam anticipat!
    De exemplu: Eu trebuie sa ma duc într-o societate neplacuta. Atunci spun: “Va iert anticipat fiindca imi doriti raul, si ma iert ca in sufletul meu mai exista loc pentru acest rau. Eu va iubesc, dar ma iubesc si pe mine.”
    Important este sa fac acest lucru din tot sufletul. În mod similar se pot încheia si întelegeri de afaceri mari. Iertând anticipat, se pot evita neplacerile.
    Întrebare: Cum sa procedez daca pâna în prezent eu îl consider pe celalalt atât de vinovat, încât nu am putere sa-l iert?
    Raspuns: Începeti prin a va cere iertare pentru ca ati cultivat raul din dumneavoastra crezând ca altii sunt de vina, iar prin aceasta i-ati provocat rau corpului dumneavoastra. Iertati-va pentru ca asa s-a întâmplat.
    Acest lucru usureaza sufletul si veti putea sa iertati în continuare.
    Iertând, ne deschidem pentru bine, credem în existenta binelui, iar îngerului pazitor îi oferim posibilitatea sa ne ajute.
    Ati înteles oare de ce, în repetate rânduri, ati fost învatat sa spuneti:“Te iubesc”?

    Iubirea este sentimentul cel mai înaltator, ea ne umple de tot ce este mai bun. Iubind boala, adica negativul, noi introducem în ea iubirea, adica pozitivul. Cu cât mai multa iubire vom introduce în boala, cu atât mai repede ne vom vindeca. Încercati. Spuneti-i locului bolnav:“Te iubesc”. Socotiti de câte cuvinte “iubesc” are nevoie locul bolnav si veti întelege câta iubire îi datorati.
    De acum încolo sa nu mai repetati greselile comise. Iubiti-va corpul si veti avea mai mult pozitiv în dumneavoastra. Având o influenta binefacatoare asupra a tot ceea ce va înconjoara, puteti sa faceti bine întregului Pamânt chiar daca aveti o contributie minora. Daca doriti sa fiti cuprinsi de iubire atunci spuneti din tot sufletul tuturor celor pe care îi întâlniti, chiar si celui mai dispretuit:“Te iubesc”. Tot ce faceti, vi se va întoarce îndoit. Sufletul si corpul dumneavoastra se vor umple de iubire.
    Cele de mai sus au fost prezentate pentru a demonstra afirmatia: omul e sanatos atât cât doreste el. Utilizând aceste recomandari, demonstrati-va dumneavoastra însiva ca doriti sa fiti sanatos si veti avea sanatate. Niciodata nu este târziu sa începeti.

Va doresc,
PUTERE! LUMINA! si IUBIRE!
(Dr.Luule Vilma)
Sursa:http://lupulalb.wordpress.com