ANALIZA FENOMENULUI DE SEPARAŢIE DINTRE FIINŢA UMANĂ ŞI CORPUL SĂU

sâmbătă, 21 august 2010


Pentru a observa cu succes compoziţia substanţei universale în diferitele sale proporţii de forţă şi materie, trebuie să începem prin a memora toate fazele, de la începutul până la sfârşitul experienţei.
Pe măsură ce ne ridicăm în partea rarefiată a eterului superior, această amintire este mai puţin fidelă. Când voinţa nu este suficient de fermă, intervine şi o altă cauză de erori. Conştiinţa superioară îşi părăseşte forma astrală. Aceasta, înzestrată cu o anumită conştiinţă senzitivă, continuă să judece în modul specific planului său propriu de vibraţie, în timp ce spiritul conştient aduce impresiile unei alte dimensiuni. De aici rezultă un amestec mai mult sau mai puţin coerent, în care iluzia se confundă cu realitatea.
Deci, primul punct de observat în studiul dimensiunii a patra este: a păstra totdeauna o amintire conştientă şi continuă a fenomenelor. In practică, controlul este foarte uşor. Trebuie să ştiţi că în celelalte dimensiuni ale spaţiului, acţionăm cu o siguranţă mai conştientă decât pe pământ.
Adică, nu numai că trebuie să fim în posesia facultăţilor noastre obişnuite, însă sensibilitatea mai mare trebuie să ne permită un control mai riguros. În condiţii bune de experienţă, facultăţile şi senzaţiile trebuie să reprezinte o aceeaşi Unitate conştientă, în stare să judece, să gândească, să
prevadă, să discearnă, să acţioneze într-o deplină libertate. Pentru toată lumea, fenomenul cel mai convingător ar fi actul separării conştiente, la câţiva paşi de corpul fizic. Ar fi certitudinea cea mai evidentă pe care am putea-o avea, tară nici o eroare posibilă, în afara oricărei prejudecăţi, oricărei ipoteze, oricărei halucinaţii sau sugestii oarecare. Îndată ce aţi ieşit din învelişul vostru organic, această realitate se impune în toată puterea cuvântului. Mobilele familiare ale camerei voastre Ie vedeţi sub un alt aspect. Doar o uşoară fosforescenţă vă îngăduie să le deosebiţi. Asemănătoare unui cadavru, forma voastră materială odihneşte pe pat. Impresia este atât de izbitoare încât instinctiv vă credeţi mort. Nu trebuie să cedaţi acestui sentiment natural, ci rezistaţi cu toată fermitatea, forţei care vă atrage în corpul vostru material. Dublul este atât de sensibil, încât o teamă exagerată I-ar face să intre în mod brutal în învelişul său fizic şi veţi încerca mari dificultăţi când veţi dori să reîncepeţi experienţa. Dacă rezistaţi, aveţi destul timp să examinaţi pe scurt locurile; intraţi încet în corpul vostru şi luaţi imediat notă de toate amănuntele pe care le-aţi observat. Apoi începeţi din nou acelaşi exerciţiu. Este deja mai uşor; pe
măsură ce dublul se obişnuieşte cu această decorporare provizorie, el devine mai uşor de mânuit. Atunci vă puteţi plimba prin camera voastră fără nici un inconvenient, puteţi face toate observaţiile posibile şi imaginabile, puteţi vedea, gândi, medita, cu o luciditate mai conştientă decât în starea fizică. La început sunteţi ispitit să ieşiţi afară din cameră pentru a judeca starea locurilor, în această curioasă dimensiune. Se întâmplă următorul lucru: substanţa pe care o folosiţi ca dublu intră prin corpurile fizice şi atingeţi spaţiul într-o formă mai eterată. Fineţea vibraţiilor acestei noi dimensiuni dă acces la o întreagă gamă de fenomene noi, pe care este bine să le observaţi cu luare aminte pentru a lua cunoştinţă de posibilităţile fiecăreia din lumile în care pătrundeţi. Dacă doriţi să împingeţi experienţa şi mai departe, un al treilea vehicul se desprinde într-un eter mai rarefiat şi fenomenele se amplifică în mod proporţional. Totul se petrece ca şi cum am poseda diferite corpuri din ce în ce mai mici introduse unul în altul. Când voinţa conştientă pătrunde o nouă dimensiune, ea poartă cu dânsa corpul corespunzător. Deoarece fiecare din stările succesive ale acestui Univers originar pătrunde dimensiunile inferioare ale substanţei pe care am părăsit-o, este uşor să ne închipuim întinderea progresivă a fenomenelor la care avem acces. De fapt, ne apropiem de Cauzele fenomenale şi aceeaşi operaţie îndeplinită într-un plan superior determină în vârtejurile inferioare o multitudine de efecte^care, la rândul lor, vor fi tot atâtea cauze pentru o substanţă mai condensată. Când vă dedublaţi nesistematic, trecând astfel brusc într- o dimensiune mai elevată, fără a trece prin dimensiunile subtile succesive, nu puteţi cunoaşte calitatea formei care se exteriorizează, şi cum ea antrenează
conştiinţa într-o dimensiune cu care nu sunteţi obişnuit, rezultatele experienţei vor fi ambigue. De aici rezultă al doilea punct de observat: totdeauna să se înceapă cu primul dublu iar pentru aceasta trebuie să exersaţi dedublarea limitându-vă la mediul camerei, fără să încercaţi să
călătoriţi în altă parte.
Experienţele care pot fi făcute în această dimensiune sunt de altfel extrem de numeroase. Ele permit să se obţină noi informaţii asupra cunoştinţelor noastre actuale şi să se înceapă documentarea asupra unor probleme apreciate ca fiind imposibil de rezolvat de către civilizaţia noastră. În fine, chiar actul acestei separaţii conştiente, în afara de orice contestaţie posibilă, păstrând uzul tuturor facultăţilor şi senzaţiilor sale, este suficient pentru a determina modificarea ştiinţifică, morală şi religioasă a opiniilor şi a credinţelor noastre. Fenomenul de disociere dintre om şi corpul său fizic, certitudine conştientă de a putea trăi într-o nouă dimensiune este singura realitat evidentă pe care o afirm ca adevărată, fără nici un dubiu Această certitudine nu este o dogmă, nu este o chestiune de credinţă. Nu este rezultatul unei sugestii. Este o realitate accesibilă tuturor. Este efectul matematic şi precis, născut dintr-un ansamblu de Cauze, ducând la acelaşi rezultat, când le repetăm în aceleaşi circumstanţe. Este un
fapt în afară de orice judecăţi, la adăpost de orice critică şi de orice contestaţie. A nega un fapt atât de concret înainte de a-l fi experimentat ar fi o dovadă sigură a limitării celui care ar face-o, oricare ar fi situaţia lui socială; în afara certitudinii actului dedublării vă prezint toate celelalte
amănunte ca observaţii personale. Sunt, de altfel, o mulţime de elemente foarte interesante asupra cărora nu m-am oprit. Am vrut să cunosc această enigmă în detaliu, să ating cele mai înalte posibilităţi ale conştiinţei şi faptele care au rezultat sunt atât de minunate încât pot părea închipuite celor carie nu cunosc admirabila organizare a Lumilor superioare. Vom examina, chiar de la început, natura senzaţiilor şi a impresiilor în timpul fenomenului de separare. În ciuda numeroasei lor varietăţi, ele pot fi clasificate în trei categorii:
1.Fenomene senzitive preconizând actul dedublării.
2.Dedublările instantanee, însoţite sau nu de senzaţii.
3.Degajarea prin vârtej.
Pentru a observa convenabil aceste amănunte, experienţele trebuie făcute dimineaţa, la ora patru sau cinci, după un somn bun. Se evită astfel influenţa conştiinţei inferioare. După ce v-aţi concentrat asupra detaliilor pe care vă propuneţi să le examinaţi, eliminaţi orice gând situându-vă în condiţii de receptivitate maximă, pentru a percepe chiar şi cea mai slabă vibraţie venind din celelalte dimensiuni ale spaţiului. Nu trebuie să adormiţi, nici să fiţi cu câteva minute înainte de a lua contact cu realitatea. Imediat ce o vibraţie, oricât de slabă ar fi, afectează unul
din corpurile dumneavoastră, trebuie să o conştientizaţi imediat. Fără a face vreo mişcare, toată atenţia trebuie să vă fie focalizată asupra senzaţiilor, imaginilor, proceselor care se vor desfăşura. Trebuie să fiţi perfect lucid, să aveţi prezente în minte toate hotărârile pe care le-aţi luat şi să urmăriţi atent fazele fenomenului, pentru a-i putea reţine toate amănuntele. Este mai bine să
reîncepeţi de cincizeci de ori, dacă este nevoie, pentru a reţine amănuntele, decât să examinaţi totul deodată. De altfel, nimic mai uşor, pentru că nu sunteţi adormit. Dedublarea, separarea Eului conştienţei a formelor sale provizorii se face în „stare de veghe”. Astfel, mi se întâmpla să mă pomenesc în picioare, dedublat, în propria cameră, în chiar clipa în care închideam pleoapele şi fără nici o senzaţie deosebită. O astfel de promptitudine este extraordinară. Faptul cel mai surprinzător însă, este realitatea senzaţiilor materiale pe care le simţim. Obişnuinţa acestei separări antrenează o astfel de acomodare cu lumile subtile încât, în anumite cazuri, exact în clipa în care urma să mă avânt în spaţiu, am revenit pe aceeaşi cale, pentru a mă asigura că nu eram în somnambulism şi că trupul meu rămăsese la locul lui. Aceasta vă arată realitatea izbitoare a acestei stări. Repetaţi-vă ferm că sunteţi stăpânul conştient al diferitelor voastre învelişuri.
Iată o experienţă care demonstrează supleţea acestei organizări în transferarea sensibilităţii de la o formă la alta. Odată, după ce am umblat câtva timp prin spaţiu, ara revenit în preajma corpului meu fizic şi, fără a mă încorpora complet în el, mă găseam exact în punctul de echilibru
în care sensibilitatea materială trece asupra formei subtile. Cu o simplă dorinţă făceam să se încline balanţa într-un sens sau în celălalt. De îndată cefavorizam degajarea în a patra dimensiune, mă simţeam mai uşor, fără nici o senzaţie a corpului fizic şi, fapt curios, aveam senzaţia foarte clară că mâinile mi se atingeau la spate, într-o poziţie familiară. De îndată ce-mi
îndreptam atenţia asupra corpului fizic, intensitatea detaşării scădea. Corpul îmi era greu ca de plumb, respiraţia foarte încetinită. Simţeam asprimea păturilor, pe braţele mele alungite aproape de corp, răcoarea, lumina care străbătea pleoapele, auzeam zgomotul străzii. Focalizându-mi din nou atenţia asupra dedublării, balanţa înclina imediat de partea cealaltă. Toate senzaţiile dispăreau instantaneu. Mă aflam în mediul pe care tocmai îl părăsisem şi percepeam calmul, gingăşia şi mulţumirea inefabilă a acestei stări. El este de o luciditate superioară celei a vieţii
pământeşti. Oricare ar fi dimensiunea în care ne găsim, trebuie să rămânem absolut conştienţi şi să putem deschide de îndată pleoapele, pentru a lua creionul şi a nota observaţiile, la fel ca în momentele cele mai lucide ale zilei.

Sursa;Cartea -SECRETELE LUMILOR ASTRALE(YRAM)

1 comentarii:

Anonim,  17 decembrie 2010, 01:41  

O analiza care descrie uimirea adevarului, scrisa cu pasiunea simtului trecut de limita asteptari.

Fiecare ce a analizat constient fenomenul se descopera personal...
"santem doar suflete" iar corpul fizic si cel spiritual (duhul), ie cel mai imens dar ce lam primit

Trimiteți un comentariu

  © Blogger template Foam by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP