ENERGIA UNIVERSALA

„Fie ca Tu să depăşeşti toate suferinţele şi fie ca Tu să te bucuri din plin de viaţa Ta, cu pacea şi energia dăruită de înţelegerea Adevăratului Tu Tot ce există este Sursa şi Tu eşti Aceea.”

dr. Bedri C. Cetin

Ce este terapia prin atingere (cu mâinile) şi ce este vindecarea la distanţă?

Tratamentul cu Energie Universală poate fi făcut în principal în două moduri: cu mâinile (local) sau de la distanţă. Tratamentul local are loc când terapeutul pune palma sau vârful degetelor sale, pe zona afectată a pacientului sau dacă zona afectată nu este pe suprafaţa corpului, el pune mâna pe chakra asociată (chakrele vor fi prezentate mai târziu). Punând mâna pe zona afectată, terapeutul îşi concentrează atât gândul cât şi atenţia şi stabileşte direcţia fluxului de Energie Universală. Prin focalizarea conştientă, el direcţionează Energie Universală din Câmpul înconjurător de Energie Universală, către zona bolnavă. Această focalizare este întărită prin plasarea mâinilor şi creşte densitatea energiei, pe care zona bolnavă o primeşte la punctul de contact. Aici observăm că după un anumit timp de tratament, mâinile terapeutului se încălzesc sau vibrează, dar acesta nu înseamnă că energia este transferată de la mâna terapeutului la pacient. Mâna este doar un indicator, conştiinţa declanşează transferul de energie intens şi energia vine direct din Câmpul de Energie Universală. Motivul pentru care mâna primeşte astfel de senzaţii este acela că mâna este expusă şi ea fluxului de Energie Universală şi prin urmare, vibraţiile sale cresc în mod natural.
În timpul tratamentului de la distanţă, atât terapeutul cât şi pacientul pot fi departe unul faţă de celălalt, chiar la mare distanţă. În acest caz nu mai este utilizată mâna, rolul ei fiind preluat de atenţia focalizată a terapeutului, care simte sau vizualizează pacientul şi zona afectată (sau chakra) şi direcţionează Energie Universală spre zona bolnavă. El poate face asta de la distanţă pentru că poate accesa Energia Universală nelocalizat, pentru că aşa cum am arătat mai înainte, distanţa în spaţiu este irelevantă.
Câmpul de Energie Universală este într-o continuă mişcare şi curgere, deci Energia Universală curge fără întrerupere în toate direcţiile şi tot timpul. Când spunem că terapeutul accesează Energia Universală, înseamnă că conştiinţa sa face ca energia să curgă preferenţial într-o direcţie (direcţia către zona bolnavă). Zona bolnavă (care are un nivel scăzut de energie) poate beneficia de aceasta, ca energie vitală. Acest lucru poate fi asemănat cu formarea unui canal artificial în apropierea oceanului, care va face ca apa sa să curgă predominant într-o direcţie.
Terapeutul direcţionează fluxul de energie nelocalizat, pentru că influenţa terapeutului asupra energiei este fără contact fizic, de la distanţă, în spaţiu. O astfel de influenţă este posibilă, pentru că terapeutul, pacientul şi Câmpul de Energie Universală sunt conectaţi în afara spaţiului, unde realitatea tridimensională este irlevantă şi nu-şi poate impune restricţiile. Astfel „în afara spaţiului” – chiar dacă nu poate fi observat cu simţurile sau cu mintea noastră este cu toate acestea acolo, bazându-se pe teorii şi experimente ale Fizicii Cuantice, la fel de bine ca şi pe
fenomenul Hiperspaţiului cu „Superstring-uri”. Detaliile se vor discuta mai târziu.

Este terapeutul un canal pentru Energia Universală sau un vehicul ?

Am văzut că terapeutul poate trimite pacientului energie, concentrându-se asupra unui punct particular şi această tehnică devine eficientă numai atunci când atenţia terapeutului este echilibrată cu un calm desăvârşit. Terapeutul trebuie să-şi dea seama că nu el este cel ce produce această energie (nu este el creatorul), ea vine din Câmpul de Energie Universală, el fiind numai un vehicul. Din această cauză el nu trebuie să se implice în ceea ce priveşte rezultatul terapiei – cu alte cuvinte, dacă omului îi este destinat, va fi vindecat, altfel nu. Dacă terapeutul nu este într-o stare de calm, fiind neliniştit din cauza dorinţei sale de a vindeca pacientul (care este determinată de teamă), mintea sa va fi ţinută departe de momentul prezent – căci mintea se va concentra mai mult asupra rezultatului terapiei – care este ceva legat de viitor – şi el pierde din putere şi eficienţă. Încrederea în Univers şi în munca sa, îi vor aduce o stare de pace şi de linişte, iar atenţia sa va lucra în mod optim.
Cu cât terapeutul se gândeşte mai mult la rezultatele terapiei, cu atât se implică mai mult afectiv, considerându-se răspunzător de rezultat şi doreşte să intre în rolul de „creator”. Într-un astfel de caz, terapeutul dă o atenţie deosebită puterii voinţei, pentru a obţine un rezultat imediat al tratamentului şi pune astfel ego-ul în acţiune, deşi ego-ul nu poate ajuta niciodată. Este un punct vital ca terapeutul să înţeleagă aceasta: terapeuţii nu sunt creatori, ei nu realizează tratamentul, ci sunt numai coordonatori (precum un poliţist de circulaţie, ce direcţionează
şi coordonează fluxul traficului – automobilele nu sunt conduse de către el, ci doar dirijate). Când terapeutul înţelege că el nu este „creatorul”, atunci poate lăsa deoparte tot ce priveşte consecinţele terapiei. Câmpul de Energie Universală este cel care realizează vindecarea, furnizează energia şi are grijă ca rezultatul să fie cel care trebuie, conform destinului.Terapeutul nu este nici măcar „un canal”, din cauză că un canal înseamnă un mediu prin care curge energia.
Energia Universală nu trebuie să treacă prin corpul terapeutului pentru a întâlni pacientul, ea pur şi simplu vine din Câmpul de Energie Universală – fiind coordonată şi dirijată de către terapeut. Dacă terapeutul îşi asumă şi pretinde că este un canal, atunci propria sa energie vitală va fi redusă sau sărăcită, din cauză că conştiinţa sa (întreţinută de propria sa credinţă) va transfera energie vitală de la corpul său la corpul pacientului, epuizându-l. Aşa cum am spus
mai devreme, energia merge unde merge atenţia, dar noi trebuie să adăugăm că energia va veni de unde mintea gândeşte că trebuie să vină. Dacă mintea gândeşte că energia provine de la persoana terapeutului, aceasta chiar se va întâmpla. În concluzie, mintea este coordonatorul energiei şi determină direcţia curgerii sale, precum sursa sau destinaţia. În condiţii normale, sursa trebuie să fie Câmpul de Energie Universală subtil, iar destinaţia, zona bolnavă a pacientului.

Ce sunt chakrele? Care este rolul lor în tratamentul cu Energie Universală ?

Chakrele sunt puncte în corp, unde Energia universală este transferată de Câmpul Universal înconjurător, subtil, către câmpul individual, mult mai dens, care este persoana. Deci, chakrele sunt puncte de contact între Câmpul de Energie Universală şi individ, prin care Energia Universală este transferată şi apoi distribuită organelor asociate din corp. Prin definiţie, orice punct de pe corp şi din interiorul corpului este o chakră, deoarece fiecare punct din corp (o chakră) recepţionează în mod spontan Energia Universală, direct de la Câmpul de Energie
Universală subtil. Orice punct din corp poate să recepţioneze nivele intense de Energie Universală, provenind de la acelaşi câmp, prin intervenţie conştientă – cum ar fi în tratamentul cu Energie Universală, deci există un număr infinit de chakre.
Chakrele pot fi considerate „transformatoare de energie”, pentru că ele transformă Energia Universală recepţionată în energie vitală, ce este utilizată pentru funcţiile vitale ale corpului şi pentru menţinerea sănătăţii.
Din infinitatea de chakre, şapte sunt „chakre majore”, acestea fiind aliniate şi paralele cu coloana vertebrală pe o linie verticală ascendentă, de la baza coloanei vertebrale până la cap; ele sunt localizate pe piele, pe partea din spate a corpului, mai puţin C6 şi C7. Localizarea exactă a chakrelor majore este următoarea:
C1 – (chakra Rădăcinii) – baza coloanei vertebrale – perineu
C2 – (chakra Sacrală) – între buric şi C1, dar pe partea din spate a corpului;
C3 – (chakra Plexului Solar) – în spatele buricului;
C4 – (chakra Inimii) – în centrul pieptului, dar pe partea din spate;
C5 – (chakra Gâtului) – la baza gâtului;
C6 – (chakra celui de Al Treilea Ochi) – în mijlocul frunţii, deasupra sprâncenelor;
C7 – (chakra Coroanei) – în vârful capului.

Toate aceste şapte chakre sunt poziţionate în puncte foarte importante, Deoarece ele sunt în imediata apropiere a organelor majore, muşchilor, glandelor sau plexurilor nervoase (reţele nervoase). Fiecare chakră majoră este foarte aproape de o regiune specifică din măduva spinării, unde măduva spinării se conectează prin plexurile nervoase asociate, la organele interne vitale şi muşchi. Fiecare chakră majoră este şi foarte aproape de glandele vitale (sistemul endocrin).
Pentru a înţelege rolul important al acestor chakre, trebuie să înţelegem pentru început, anatomia şi reacţiile fiziologice prin care tensiunile din corp se manifestă în timpul „reacţiei la stres”.

Comentariu ştiinţific

Sistemul nostru nervos conţine două secţiuni primare: sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic. Sistemul nervos central este alcătuit din creier şi măduva spinării în timp ce sistemul nervos periferic esteconstituit din nervi care pleacă de la măduva spinării către diferitele regiuni ale corpului, cum ar fi organe, glande, muşchi, piele etc. Sistemul nervos periferic este constituit tot din două părţi: sistemul somatic, care asigură controlul voluntar al muşchilor scheletului, în principal pentru a realiza mişcarea corpului şi sistemul vegetativ, care asigură acţiunile involuntare (cum ar fi controlul inimii, stomacului etc.) şi controlul involuntar al organelor musculare, cum ar fi muşchiul cardiac. Sistemul vegetativ este divizat ţi el în două părţi : simpatic şi parasimpatic. Sistemul simpatic pregăteşte organismul pentru „luptă sau fugi” (excitaţie şi activare), în timp ce sistemul parasimpatic relaxează corpul după o urgenţă şi pentru somn (inhibiţie şi odihnă). Când o persoană se află în faţa unei perturbaţii externe, imediat ce perturbaţia este sesizată de creier, acesta trimite impulsuri prin sistemul nervos central la sistemul nervos periferic, în special la partea simpatică a sistemului vegetativ. În acelaşi timp, glanda pituitară din creier eliberează ACTH, care determină producerea de adrenalină şi cortizon, de către glandele suprarenale. Acestea, împreună cu sistemul nervos simpatic, determină creşterea pulsului şi presiunii sângelui. Deoarece sistemul nervos simpatic este conectat cu fibrele musculare, are loc contracţia involuntară a muşchilor (muşchii organelor) prin trimiterea de impulsuri electrice. Musculatura netedă este cea care alcătuieşte muşchii ce acţionează ORGANELE INTERNE – cum ar fi plămânii (respiraţia), inima (circulaţia), stomacul, intestinele (digestia) etc. În acelaşi timp, sistemul voluntar tensionează anumiţi muşchi (MUŞCHII SCHELETULUI, ai membrelor, abdominali, ai pieptului etc.), pentru un tonus muscular ridicat. Ca rezultat al acestor activităţi, în timpul răspunsului „luptă sau fugi” corpul este într-o stare de excitaţie cu sângele circulând mai rapid, alimentat cu mai multă energie şi intră în alertă, iar muşchii se tensionează (atât intern cât şi extern). Când individul nu poate acţiona asupra perturbaţiei în mod eficient el se blochează în „luptă sau fugi”, producându-se astfel „reacţia la stres”. Adrenalina mai puţin dar mai ales cortizonul, continuă să fie produse de către glandele suprarenale. Atât glanda pituitară, (producătoare de ACTH), cât şi glandele suprarenale, se epuizează în timp. Sistemul nervos vegetativ simpatic rămâne activ, menţinând muşchii organelor interne încordaţi. Întregul sistemul endocrin din corp este implicat (datorită altor hormoni produşi de creier) în sărăcirea secreţiei hormonale şi sistemul imunitar este slăbit. Cu cât mai lung sau mai acut este răspunsul la stres, cu atât mai serioase sunt consecinţele: reducerea imunităţii, un sistem simpatic supraactivat, un sistem endocrin superactiv, mai multă tensiune în muşchii organelor interne şi chiar mai multă încordare în unii muşchi externi. Tensiunea din muşchii organelor menţine organele sub tensiune, care se traduce în reducerea energiei vitale şi a vibraţiilor, conducând la îmbolnăvirea corpului. Când terapeutul direcţionează Energie Universală din Câmpul de Energie Universală către o chakră, acea chakră de pe corp absoarbe energia şi o distribuie ca energie vitală către 1. regiunea apropiată de măduva spinării şi de acolo spre 2. plexurile nervoase (reţeaua),care leagă măduva spinării de organele interne. Observăm că plexul nervos este sistemul nervos simpatic vegetativ ce leagă organele interne şi la fel de bine şi fibrele lor musculare, pentru a le ordona funcţionarea (dar în timpul „reacţiei la stres” tensionează muşchii acestora). 3. În mod suplimentar, de la chakră, energia ajunge la organul intern bolnav 4. şi la muşchii săi voluntari 5. şi la glandele asociate, ce se află în direcţia de curgere a Energiei Universale. Îndată ce chakra primeşte energie, sistemul nervos simpatic asociat, organele interne asociate, muşchii lor, precum şi glandele apropiate, primesc Energie Universală sub formă de energie vitală. Energia vitală pe care sistemul nervos simpatic o primeşte, conduce la reîntoarcerea activităţii la nivelul normal. Aceasta, împreună cu sistemul parasimpatic, permite muşchilor organelor interne să fie eliberaţi de TENSIUNEA respectivă. În mod suplimentar, Energia Universală ce ajunge la muşchii organelor, creşte energia lor vitală şi vibraţiile, ajutând la reducerea tensiunii produse (observăm că vibraţiile aduc mobilitate mişcare în orice alt obiect imobil – în acest caz, muşchii). Când tensiunea este eliberată, energia vitală a organului începe să se întoarcă la normal, deci sursa celor mai multe boli tensiunea este îndepărtată. Energia vitală care ajunge la organele interne, ajută să se refacă ţesutul celulelor afectat de bolile simptomatice, mai mult ea merge la glande, le reface şi aduce hormonii la nivelul normal. Până când tensiunea este eliberată şi nivelul hormonilor se întoarce la normal, corpul este încă într-o stare de excitaţie, pe care o părăseşte, intrând în starea de relaxare. Începe să înceteze producerea cortizonului, iar consecinţa acestui fapt este restabilirea imunităţii sistemului. Atât glanda pituitară cât şi glandele suprarenale încep să se refacă, până când producţia de ACTH, adrenalină şi cortizon se opreşte. În sfârşit, dacă s-a indus voluntar o altă tensiune în muşchii scheletici ai corpului, şi aceasta se eliberează, deci corpul este sănătos şi vindecat atât timp cât persoana nu reacţionează iar la stres, fapt ce poate conduce din nou la starea anterioară. La acest punct noi putem descrie fiecare chakră şi plexurile sale nervoase, organele şi glandele asociate.

Chakra Plexul nervos Glanda Organul
C1- chakra Rădăcinii sacral coccigian gonade organe sexuale, intestine, testicule, ovare, vezică
urinară, şold, picioare
C2-chakra Sacrală plexul sacral gonade organe sexuale, intestine, vezică urinară, rinichi, josul spatelui
C3-chakra Plexului solar ,plexul solar suprarenale organe digestive, splină, stomac, pancreas, vezică biliară, diafragmă, mijlocul spatelui
C4-chakra Inimii plexul inimii timus organe circulatorii şi respiratorii, inimă, plămâni. bronhii, braţe, piept, partea de sus a spatelui
C5-chakra Gâtului cervical tiroidă, paratiroidă organe respiratorii, gât, nas, urechi, vertebrala a
şaptea cervicală
C6-chakra Ochiului al Treilea hipotalamic pituitară creierul mijlociu, ochi, faţă
C7-chakra Coroanei cortex cerebral pineală cortex, sistemul nervos central, restul corpului

De exemplu, dacă este vorba de o hipertensiune, va fi utilizată chakra inimii, iar dacă există o disfuncţie a stomacului, va fi utilizată chakra plexului solar. Să ilustrăm acum, printr-un exemplu, întreg conceptul de chakre. Dacă un pacient are un ulcer la stomac, prima cauză a bolii este lipsa de energie din zona stomacului, datorită „reacţiei la stres” a pacientului, care s-a
reflectat în sistemul nervos simpatic, încordând muşchii stomacului şi reducându-le energia vitală. Această boală se vindecă direcţionând Energie Universală spre C3 – chakra plexului solar. Pentru a face asta, terapeutul pune vârful degetelor sale sau palma, pe chakra plexului solar şi se concentrează acolo, cu intenţia de a direcţiona fluxul de energie din Câmpul de Energie Universală, spre C3 (mâna poate fi pusă direct pe partea din faţă a corpului, pe stomac, în loc de chakră). Energia Universală care ajunge la C3, curge direct spre sistemul nervos simpatic (în acest caz, spre plexul solar) şi îi reduce activitatea. Energia ajunge şi la muşchii stomacului, le creşte vibraţiile şi relaxarea şi energia vitală şi vibraţiile stomacului încep să crească. Energia de la C3 merge la stomac şi la glandele suprarenale, astfel că stomacul este ajutat să se vindece, iar glandele suprarenale să secrete hormoni. Când sursa ulcerului (tensiunea în stomac) este eliberată, boala se vindecă, iar energia suplimentară direcţionată spre stomac ajută la restabilirea sa rapidă, pacientul făcându-se bine.
Constatăm că pentru orice boală este o idee bună să direcţionăm energie suplimentară spre C3 şi C6 şi în mod suplimentar spre chakra asociată cu boala specifică, căci orice boală, indiferent de forma sa, dezvoltă „reacţia la stres” la sursa sa şi apoi epuizează glandele pituitară şi suprarenale, din cauza hiperactivităţii ACTH, adrenalinei şi cortizonului. Energia direcţionată spre C3 ajută glandele suprarenale să se refacă, în timp ce energia direcţionată spre C6 reface glanda pituitară. Uneori, glanda pituitară este descrisă ca fiind „glanda destinului”, din cauza
importanţei sale în dezvoltare. Ea exercită un control important asupra sistemului hormonal – în special tiroida, glandele suprarenale, şi sexuale (cu fiecare boală, aproape toate glandele sunt afectate datorită „reacţiei la stres” şi ele se refac natural odată cu descărcarea tensiunii asociată cu zona bolnavă; energia suplimentară direcţionată fiecărei glande, o va ajuta să se refacă astfel mult mai repede).
Indiferent de disfuncţie, C4 ar trebui să primească Energie Universală, din cauza legăturii sale cu timusul, care reglează sistemul imunitar. Aşa cum am văzut anterior, „reacţia la stres” slăbeşte sistemul imunitar, corpul devenind vulnerabil la boală, de aceea timusul are nevoie de energie suplimentară, pentru a menţine sistemul imunitar activ – această energie va ajuta corpul să se refacă după boală (Observaţie: cele mai multe boli autoimunitare sunt asociate cu timusul).

Când sunt folosite chakrele ?

Fiecare punct din corp este o chakră, aşa cum a fost definit mai înainte. Chakrele sunt folosite ori de câte ori se utilizează Tehnica cu Energie Universală. Terapeutul poate dirija de la distanţă Energia Universală, de la Câmpul de Energie Universală înconjurător, către orice punct al corpului sau din interiorul acestuia (către zona bolnavă), cu puterea gândului (sau a conştiinţei). În acest caz, nu este nevoie să fie utilizate cele şapte chakre majore, însă acest lucru necesită un nivel avansat al concentrării sau vizualizarea ori simţirea organului intern afectat al pacientului, ceea ce nu este foarte simplu pentru un terapeut începător. (Observaţi că Energia Universală
este întotdeauna accesată de la distanţă şi nelocalizat – în afara spaţiului – indiferent de tipul tratamentului, local sau de la distanţă.)
Pentru a creşte eficienţa şi succesul vindecării, în timpul tratamentului local sunt folosite cel mai adesea, cele şapte chakre majore. Terapeutul pune mâinile sale pe chakrele majore, corespunzătoare problemelor pacientului şi direcţionează Energie Universală, prin focalizare voită. Energia primită de către corpul bolnav, prin chakre, va reduce hiperactivitatea nervilor simpatici ce ţin muşchii organelor tensionaţi, crescând vibraţiile (energia vitală) muşchilor organelor interne, tensionaţi mai înainte. Cele două efecte ajută la îndepărtarea tensiunii existente şi la regăsirea vitalităţii şi sănătăţii, tratându-se astfel atât cauza cât şi simptomele. În timpul tratamentului local, dacă este necesar, mâinile pot fi plasate şi pe alte părţi ale corpului, ca un supliment al chakrelor, întărind astfel efectul tratamentului. Dacă boala implică membrele sau dureri în muşchii scheletului – cum ar fi muşchii spatelui atunci sursa bolii este foarte probabil să fie tensiunea din muşchii striaţi, care au fost contractaţi de către sistemul nervos somatic (voluntar). În acest caz tratamentul poate fi realizat prin chakrele majore, la fel de bine ca şi local, asupra zonelor afectate.
Cele şapte chakre majore pot fi utilizate şi în timpul tratamentului la distanţă, dacă locul exact al organului bolnav nu poate fi vizualizat sau simţit, pentru a dirija spre el fluxul de Energie Universală. În acest caz, terapeutul vizualizează sau simte chakrele majore, corespunzătoare bolii pacientului şi direcţionează Energie Universală, la distanţă, cu ajutorul atenţiei focalizate.
Deşi energia Universală este accesată nelocalizat (în afara spaţiului), de această dată ea este dirijată să curgă în spaţiu (localizat), de la chakră la măduva spinării şi de aici către sistemul nervos asociat muşchiului, organului sau glandei. Astfel devine clar acum de ce direcţionarea energiei către chakrele majore este o cale mai eficientă decât dirijarea către regiunea respectivă din interiorul corpului, pentru că nu numai organul şi muşchii săi primesc energie vitală, dar şi sistemul nervos simpatic şi glandele asociate.
În concluzie, observăm că fiecare punct din corp fiind o chakră, primeşte Energie Universală de la Câmpul de Energie Universală înconjurător, în mod direct, spontan şi continuu, fără a fi nevoie de ajutorul unei intervenţii conştiente sau fără ajutorul chakrelor majore. În timpul Tratamentului cu Energie Universală, nivelul energiei primite de corp este mult mai mare şi mai intens decât în mod natural. Acest lucru este necesar deoarece fluxul spontan de Energie Universală nu mai este suficient pentru a menţine energia vitală a organelor la nivelul cerut de
funcţionarea lor sănătoasă, pentru că energia vitală este folosită în scopul reducerii tensiunilor.

De ce, în general, chakrele sunt închise şi cum pot fi ele deschise ?

O chakră majoră se spune că este „închisă” dacă există o tensiune suplimentară, localizată pe traseul fiziologic dintre chakră şi organul corespunzător bolnav. În timpul Tratamentului cu Energie Universală, aceasta este dirijată către chakre şi de aici este de aşteptat ca energia să întâlnească organul bolnav, pentru a îndepărta tensiunea asociată, din muşchii acestuia. Totuşi, dacă există o tensiune suplimentară în corp, localizată între chakre şi organul asociat, atunci pentru început trebuie să fie eliminată această tensiune, căci altfel energia vitală nu va mai
întâlni organul şi va fi consumată de tensiunea intermediară, localizată pe acest traseu. Deschiderea chakrelor se referă la îndepărtarea tensiunilor intermediare din corp, aflate între chakre şi organele şi glandele asociate. Aceasta este obţinută dirijând Energia Universală, la început către chakre, un anumit timp, îndepărtându-se întâi tensiunea intermediară, înainte ca orice altă energie să fie dirijată către organul afectat şi astfel se îndepărtează tensiunea
primară.

„Deschiderea chakrelor” este o cale preliminară a tratamentului energetic, care ne asigură că traseul de la chakra majoră către organul bolnav este liber de obstacole (tensiuni), astfel organul, muşchii săi şi glandele pot eventual beneficia de toată energia vitală primită de această chakră. Totuşi, deschiderea unei anumite chakre nu are ca singur scop îndepărtarea unui obstacol aflat între chakră şi organe, ea vindecă şi acea parte a corpului aflată pe traseul dintre chakră şi organ sau glandă, îndepărtând din acel loc tensiunea.
Se spune despre o chakră că este „închisă” – anterior tratamentului cu Energie Universalăpentru că este de aşteptat să existe diferite nivele de tensiune în unele părţi ale corpului. Unii oameni îşi interiorizează emoţiile, mai ales în zona stomacului (plexul solar) şi acolo vor exista tensiuni la nivele ridicate, dar nu înseamnă că nu pot exista tensiuni şi în alte parţi., precum în alte organe şi părţi ale corpului, inclusiv spate, coloană vertebrală, piept, organe sexuale etc. Prin urmare, tratamentul cu Energie Universală poate fi la fel de bine folosit chiar şi când nu există aparent nici o boală în corp, pentru a elibera tensiunile acumulate, iar bolile nu vor mai apărea. Aceasta este medicina preventivă.

Odată ce chakrele sunt deschise, se pot închide ele din nou ?

Eliberarea tensiunii de pe traseul dintre organele corpului, ca un rezultat al deschiderii chakrelor, nu garantează niciodată că aceste locuri vor fi întotdeauna libere de tensiune. După deschiderea chakrelor, dacă persoana continuă să reacţioneze la perturbaţiile exterioare, cu emoţii negative prelungite şi îşi păstrează emoţiile într-un astfel de mod încât nu poate să le elibereze, atunci condiţionarea dintre emoţiile interne existente şi tensiunile asociate în corp continuă şi vor crea şi mai multă tensiune, deci nu numai că chakrele se pot închide, dar şi organul vindecat se poate îmbolnăvi din nou. Ca parte a medicinii alternative, este necesară atât folosirea Tehnicii Energiei Universale, dar se impune şi/sau existenţa unei baze spirituale, ce va preveni implicarea
emoţională a individului, astfel încât tensiunea se va produce mai rar sau deloc.

Poate o persoană să se vindece singură sau este întotdeauna necesar un terapeut ?

Un terapeut extern nu este neapărat necesar, dar este fi de preferat. Pacientul poate fi întotdeauna propriul său vindecător, totuşi la un moment dat, dacă pacientului îi lipseşte puterea şi condiţia de a focaliza şi dirija Energia Universală, atunci un terapeut extern poate face această treabă în timp ce pacientul se relaxează. Dacă pacientul nu suferă de o oboseală extremă, el poate folosi atunci singur tratamentul cu Energie Universală, atunci când nu are la dispoziţie un terapeut. Concentrarea pe direcţionarea Energiei Universale (cu alte cuvinte, a fi un terapeut) pentru altcineva, conduce la pierderea unei anumite energii vitale a terapeutului, din cauza efortului implicat în concentrare, dar aceasta nu este semnificativă şi nu conduce la o stare critică decât atunci când Energia Universală recepţionată spontan de terapeut nu este suficientă. Prea multă terapie asupra altora poate epuiza terapeutul, dacă el nu se reîncarcă din când în când, însă el poate utiliza respiraţia abdominală în timpul şedinţei de tratament, reîmprospătându-şi astfel energia vitală proprie, consumată în timpul concentrării atenţiei. Când un terapeut vindecă
un pacient cu Energie Universală, aceasta nu vine de la terapeut, ci din Câmpul de Energie Universală, înconjurător, atât timp cât terapeutul nu gândeşte altfel. Prin urmare, în condiţii normale, energia vitală pe care o poate pierde în timpul şedinţei de tratament se datorează numai efortului de concentrare, iar pierderea poate fi redusă printr-o stare de linişte (credinţă), ce trebuie să însoţească concentrarea.
Dacă pacientul este propriul său terapeut, atunci poate folosi tratamentul local asupra lui însuşi sau tratamentul la distanţă – în acest caz „la distanţă” înseamnă puterea gândului, concentrarea, mai degrabă decât atingerea. Dacă el utilizează tratamentul local în completare, punctele de pe partea din faţă a corpului, ce corespund chakrelor majore dorsale, trebuie să fie localizate, pentru ca eficienţa să fie sporită. Mâinile servesc numai ca ajutoare, în focalizarea asupra zonelor bolnave, iar în ambele cazuri (local sau la distanţă), pacientul va direcţiona niveluri intense ale Energiei Universale, prin folosirea concentrării, de la Câmpul de Energie Universală, subtil,
spre zona afectată.

Ce semnifică vibraţiile şi senzaţiile simţite în corp în timpul tratamentului cu Energie Universală ?
Tu simţi Adevărata Ta Fiinţă. Tu eşti un Câmp Universal, individualizat şi intensificat, care vibrează constant şi aceste vibraţii sunt ceea ce eşti tu în realitate şi ceea ce tu simţi. În plus, nivelele intense de Energie Universală ce vin spre corpul tău din Câmpul Universal înconjurător, în timpul tratamentului vor creşte vibraţiile tale şi chiar, conştientizarea senzaţiilor şi vibraţiilor tale interioare va creşte.
Corpul tău pare solid numai simţurilor tale. În realitate, înainte de toate, tu eşti corp energetic – un câmp oscilant individual – parte intimă a Câmpului de Energie Universală. Tu, ca un câmp individual, nu eşti numai o parte a uriaşului Câmp Universal, tu eşti de asemenea conectat cu El şi cu fiecare parte a Lui, în plus, Tu eşti chiar unul şi acelaşi lucru cu Câmpul Universal din Hiperspaţiu – aşa cum vom vedea mai departe. Tot ce există este Sursa şi Tu apari ca fiind o parte a acesteia, dar în esenţă Tu eşti Aceea. Este cu adevărat minunat să cunoşti şi să înţelegi unicitatea Adevăratei Fiinţe – cum Ea vibrează şi pulsează cu energie oscilantă – ca o stea strălucitoare în Univers.
Observăm că „rotaţia chakrelor” este un concept folosit pentru a descrie sentimentul vibraţiilor şi senzaţiilor în zona chakrelor majore.

dr. Bedri C. Cetin