DEOSEBIREA DINTRE CUNOŞTINŢELE ÎNVĂŢATE ŞI CUNOAŞTEREA VIE

Gradul cunoaşterii corespunde gradului de maturitate al sufletului vostru. Nu trebuie să confundaţi faptul de a şti cu faptul de a cunoaşte. Pentru a şti ceva, vă folosiţi de intelectul vostru. Puteţi ajunge şi pe aceasta cale la adevăr, dacă preluaţi cunoştinţele de la cei care au ajuns deja la cunoaşterea vie - la voi însă acestea încă nu sunt cunoaştere vie. De-abia când v-aţi sporit dragostea până la un anumit nivel, puteţi pătrunde în adevărata "cunoaştere". Atunci ea prinde viaţă, vă mijloceşte lumină lăuntrică şi prin aceasta vă redobândiţi starea la care aţi renunţat de bunăvoie schimbând lumina pe întuneric - pierzând prin aceasta orice lumina şi cunoaştere. Deci nu e de ajuns să aveţi cunoştinţe dobândite şcolăreşte despre MINE şi Fiinţa MEA, despre menirea vieţii omeneşti şi despre planul MEU de mântuire pentru readucerea Fiinţelor spirituale căzute. Căci toate acestea nu le puteţi înţelege până nu daţi dovadă de acea măsură a dragostei care vă garantează lumina lăuntrică, activitatea Spiritului MEU în voi. Cunoaşterea vie este un semn că însuşirile divine, care zăceau îngropate în voi cat timp eraţi lipsiţi de dragoste, ies din nou la iveală. Cunoaşterea este lumina şi trebuie s-o redobândiţi ca să fiţi din nou fericiţi. Aceasta presupune ca voi înşivă să doriţi lumina în timpul vieţii voastre pământeşti. Căci e posibil să duceţi o viaţă în dragoste fără a simţi nevoia cunoaşterii. Atunci însă lumina cunoaşterii vă inundă dintr-o dată, când, dezbrăcându-vă de trupul pământesc, intraţi în tărâmul de dincolo. Un om treaz în spirit ştie să deosebească ştiinţa de cunoaştere. Cunoaşterea raţională nu o consideră egală cu cunoaşterea vie şi ştie de asemenea că adevărata cunoaştere necesită şi un înalt nivel de dragoste. Toate acestea arată că voi oamenii trebuie să vă socotiţi fericiţi când prin dragoste sunteţi introduşi în cunoaşterea profundă, ajungând prin aceasta la înţelegere. Căci aceasta înseamnă de la regăsirea stării în care va aflaţi la începuturi, când eraţi pătrunşi de lumină şi dragoste, când încă nu căzuserăţi pradă întunericului, întuneric în care vă aflaţi ca oameni câtă vreme nu sunteţi încă maturi, adică nu v-aţi trezit încă din punct de vedere spiritual. Niciodată nu-i pot face fericiţi pe oameni prin lumina cunoaşterii dacă ei nu îndeplinesc condiţia care permite Spiritul MEU să lucreze în ei. Căci Spiritul MEU, fiind parte din MINE însumi, este cel care vă mijloceşte aceasta cunoaştere, care vă dezvăluie cunoştinţe pe înţelesul vostru. Aceste cunoştinţe vă fac fericiţi, fac să vi se lumineze starea spirituală, vă fac să înţelegeţi cu claritate toate corelaţiile, putând ficonsiderate pe bună dreptate dovada unei maturităţi sufleteşti avansate. Adevărata cunoaştere aduce mereu fericirea. Ea nu trebuie confundată cu grămada, cunoştinţelor acumulate de oameni fără a le fi înţeles, dat fiindcă Spiritul MEU încă nu a putut lucra în ei - deşi din punct de vedere intelectual ei şi-au însuşit aceste cunoştinţe. Acestea rămân cunoştinţe, moarte, lipsite de valoare, în ce priveşte maturizarea sufletului. Feriţi-vă, să vă însuşiţi cunoştinţe în acest fel, căci trebuie să duceţi mai întâi o viaţă în dragoste, pentru ca aceste cunoştinţe să devină vii. Dragostea e necesară pentru că ea trezeşte spiritul la viaţă, iar acesta aprinde apoi în om adevărata lumină. De-abia acum cunoaşterea devine înţelegere, de-abia acum atinge sufletul acel grad de maturitate care face să dispară întunericul spiritual. De-abia acum poate fi vorba de o lumină care iluminează omul pe dinăuntru şi îi dă cunoştinţe clare despre toate procesele spirituale, despre începutul şi scopul final a tot ceea ce este, şi despre sensul şi scopul vieţii omeneşti pe pământ. Îndată ce omul a dobândit această cunoaştere, în-dată ce e în stare să înţeleagă el însuşi totul, îmi înţelege şi Fiinţa şi are deplină înţelegere pentru veşnicul MEU plan de mântuire. Căci acum îşi dă deja seama de corelaţii, totul îi apare clar şi limpede. Nu mai are alt scop decât acela de a-şi redobândi starea de la început, când a fost fericit. Acum se străduieşte cu întregul său cuget să se unească din nou cu MINE, tinde într-acolo de unde a pornit. Amin.

Bertha Dudde