Natura onirica a Universului

marți, 12 iulie 2011


Un fermier statea lungit sub un copac, absorbit in gandurile sale. Sotia sa a venit fugind, cu lacrimi in ochi, si i-a spus ca unicul lor fiu a fost muscat de o cobra. Barbatul a ramas tacut. Stupefiata de aceasta indiferenta aparenta, sotia a inceput sa planga: "Tu nu ai pic de de inima!". "Nu intelegi nimic!", i-a
raspuns el. "Noaptea trecuta am visat ca sunt rege si ca am sapte fii. Intr-o zi, acestia au plecat in padure, unde au fost muscati de cobre si au murit. In prezent, ma intreb daca trebuie sa plang dupa cei sapte fii morti in vis sau dupa unicul nostru fiu, muscat de cobra in acest vis pe care il traim acum." Cu siguranta ca acest om avea o mare putere de discernamant spiritual. Pentru el, atat lumea materiala cat si cea din subconstient sunt la fel de lipsite de realitate. In timp ce visam, lumea fizica in care traim devine ireala si
doar lumea subconstientului pare adevarata. Iar cand "visam" in aceasta lume, uitam de lumea subconstientului.

Toate lucrurile exista doar in Constiinta. Un barbat visa ca este soldat si ca a plecat intr-o batalie, in care este ranit mortal. In vis, el este constient ca va muri curand si este foarte trist. Se gandeste la fiintele dragi pe care va trebui sa le abandoneze. Se trezeste brusc si nu mai poate de bucurie cand realizeaza ca nu
trebuie sa moara si ca totul a fost un vis. Se bucura ca este sanatos si in viata. Dar ce se intampla cu un soldat care, in viata terestra, este ranit de moarte? El se trezeste in lumea astrala si descopera ca de fapt toata trairea sa nu a fost decat un vis, ca de fapt nu are corp fizic. Trebuie sa intelegem ca toate
experientele sunt traite intr-o stare de vis!

Timpul si spatiul formeaza o urzeala imaginara, pe care este construit acest Univers. Sa presupunem ca eu adorm si visez ca sunt la bordul unui avion care parcurge cele 12000 de mile care despart Los Angeles de India. Trezindu-ma, descopar ca toata experienta nu a avut loc decat in creierul meu si ca nu a durat decat cateva secunde. Aceasta este natura iluzorie a timpului si spatiului, pe care se bazeaza toate ideile umane despre realitate.

Aceasta lume iti pare reala datorita faptului ca Dumnezeu te-a adus la viata in Visul Sau Cosmic. Tu faci parte din Visul Sau. Daca tu visezi ca te-ai lovit cu capul de un perete, in urma acestui fapt poate apare o durere imaginara de cap. Cand te trezesti, realizezi ca nu a existat nici un perete de care sa te lovesti si ca experienta pe care ai trait-o nu a fost decat in vis si ca nu te afecteaza in momentul prezent. Acelasi lucru se intampla cu visele pe care le consideri reale si pe care le traiesti in prezent. Trezeste-te la unica Realitate, Dumnezeu, si cu siguranta vei descoperi ca viata terestra nu este decat un spectacol, un joc de
lumini si umbre.

Intr-un film actiunea pare foarte reala, dar privind din cabina de proiectie poti sa observi ca intreaga istorie nu este animata decat de o singura raza de lumina. Acelasi lucru se intampla si cu Marele Film al Creatiei. Dumnezeu a spus :"Sa se faca lumina!" (Geneza, 1:2). Intregul Univers a fost emanat de o singura raza de lumina divina. Este un film cosmic, asemanator cu cel din sala de cinematograf. Diferenta consta in faptul ca, in sala de cinematograf, spectacolul este bidimensional, solicitand doar vazul si auzul, in timp ce "filmul" cosmic este multidimensional si afecteaza toate cele cinci simturi ale omului. In sala
de cinematograf, imaginile proiectate pot sa va faca sa radeti sau sa plangeti, dar filmul proiectat de Dumnezeu este mult mai complex si deci mai captivant.

Un fizician comenta cu condescendenta:
"Este foarte frumos sa reprezint arborii, florile, raurile precum un vis al lui Dumnezeu. Stiinta a revelat ca toate aceste lucruri sunt identice in esenta, ca sunt cu toate formate din protoni si electroni".
Atunci, prompt, Yogananda l-a intrerupt:
"Daca tu ai lasa o gramada de caramizi sa cada la sol, crezi ca vor forma o casa? Cu siguranta ca nu. Este necesara o inteligenta pentru a face ceva coerent cu o gramada de caramizi. Protonii si neutronii sunt "caramizile" din care a fost construit Universul. Dar a fost necesara o Inteligenta pentru ca acesta sa
capete forma pe care o are. Toate florile, toate raurile, toti arborii sunt dotati cu inteligenta."

De unde provine materialul de constructie al Universului?
Inaintea creatiei nu a fost decat Dumnezeu. Aceasta nu este o explicatie suficienta pentru a spune ca Dumnezeu este Atotputernic si ca El poate realiza aceste miracole. Chiar si aceste miracole au nevoie de un fundament real, de o baza reala. Dumnezeu este Constiinta. Indiferent de calitatea materiei, aceasta a fost creata printr-un act de vointa al Constiintei Sale. Daca aceasta este adevarat, si nu poate fi altfel, atunci Constiinta este reala si materia este iluzorie. Stiinta insasi accepta aceasta afirmatie, in masura in care demonstram ca materia este o iluzie. Lucrurile care ne inconjoara nu sunt de fapt pietre dure, arbori maiestuosi sau rauri care curg involburate, toate diferite una de cealalta. Dincolo de aceste aparente, nu se gasesc decat atomi in miscare, in vibratie. Si chiar si acesti atomi sunt o iluzie. In spatele energiei cosmice se gasesc gandurile lui Dumnezeu. Cu aceasta nu vreau sa demonstrez ca universul fizic nu este real, ci doar ca realitatea sa difera de aparenta sa. Realitatea lumii materiale consta in faptul ca intregul univers este fundamentat pe Constiinta. Dumnezeu a creat Universul in Visul Sau.

"Cine l-a creat pe Dumnezeu?" - l-a intrebat un vizitator pe Yogananda.
Acesta, zambind, i-a raspuns: "Numeroase persoane mi-au pus aceasta intrebare. Traind in lumea creatiei, ei isi imagineaza ca nimic nu poate sa existe fara o cauza. Dar Dumnezeu, Cauza Suprema, se situeaza dincolo de cauzalitate. Nu este posibil ca El insusi sa fi avut un creator. Cum este posibil ca existenta Absolutului sa depinda de un alt Absolut?"

Cu adevarat, este o greseala sa afirmi ca Dumnezeu a creat acest Univers, la fel cum un tamplar creeaza o masa. De fapt, Dumnezeu a devenit acest Univers; fara sa-si modifice in nici un fel natura Sa intrinseca, El a transformat o parte a Constiintei Sale in aceasta Iluzie Cosmica, Maya, Universul in care traim.
Nimic nu este ceea ce pare a fi. Toate lucrurile sunt o manifestare a gandurilor lui Dumnezeu.

Cum poate Dumnezeu, Unica Realitate, sa manifeste acest univers dual, iluzoriu? El il creeaza cu ajutorul principiului dualitatii. Constiinta Sa Unica manifesta aparenta contrariilor: lumina si intuneric, placere si durere, pozitiv si negativ; astfel, El obtine o infinitate de iluzii in opozitie. O parte a Constiintei Sale se
afla in miscare, adevar care este revelat si in Biblie: "Si Duhul Sau se purta pe deasupra apelor" (Geneza, 1, 2). Putem compara aceasta miscare cu cea a valurilor pe suprafata unui ocean. Nivelul oceanului ramane intotdeauna identic, indiferent cat de inalte sunt valurile, deoarece fiecare miscare catre inalt este corelata cu o coborare in abis, nivelul global al oceanului ramanand acelasi. Analogic vorbind,
Dumnezeu, Oceanul de Spirit nu este afectat de Creatia Sa. Spiritul Sau exista pretutindeni, neclintit si toate miscarile creatiei Sale sunt asemeni valurilor oceanului. Unitatea Infinitului face sa vibreze o parte a Sa si o determina sa devina doi, apoi multiplu, pina ce apar stelele, galaxiile, planetele, oamenii si
animalele. Vibratia cosmica primordiala este AUM. Este Amin, Logosul, Cuvantul din Evanghelia lui Ioan, este Muzica Sferelor la grecii antici, Anuhavar la zoroastrieni. Prin aceasta Vibratie Primordiala, intregul Univers vine in manifestare. Aceasta vibratie produce dualitatea. Cunoasterea Realitatii Unice ne
permite sa transcendem toate contradictiile din natura. Acceptati cu aceeasi stare de spirit tot ceea ce vi se intampla in viata: bucurie si durere, placere si neplacere, succes si esec! Nu traiti decat pentru Dumnezeu, nu-L serviti decat pe El, nu-L iubiti decat pe El!

"Guruji, la ce este necesar raul in Creatia lui Dumnezeu?" - a intrebat un discipol. "Divinul este cu siguranta plin de bunatate si iubire. Este cu putinta, cum pretind anumiti autori moderni, ca El sa se delimiteze de existenta Raului?"
"Dumnezeu ar trebui, cu siguranta, sa fie prost ca sa nu observe raul. El, care observa fiecare fir de iarba, cum sa nu observe un lucru atat de evident?"
"Dar poate ca nu-l percepe ca fiind Raul?" - a continuat discipolul. "El este Cel care a creat Raul. El este constient ca oamenii traiesc in iluzie si ca sufera, deoarece chiar El a creat aceasta iluzie".
"Deci putem spune ca El a dorit sa creeze Raul?"
"Raul este insasi Maya, Iluzia Cosmica. Este o forta constienta care, odata adusa in existenta, urmareste sa se perpetueze. Ea incearca sa aserveasca constiinta noastra planului fizic. Dumnezeu, Unica Realitate urmareste, in acelasi timp, sa ne atraga catre El, prin intermediul dragostei Sale divine".
"Dar, din ceea ce spuneti dumneavoastra, Necuratul are propriul sau rol in cadrul Creatiei".
Yogananda a suras si a spus:
"Raul din Creatie este asemeni personajului negativ dintr-o piesa de teatru. El ne ajuta sa ne indragostim de eroii pozitivi si de actiunile pline de virtute. In acelasi fel, Raul si consecintele sale servesc pentru a trezi in noi dragostea pentru bine si pentru Dumnezeu".
Discipolul a continuat:
"Dar daca este asa, maestre, daca binele si raul nu sunt decat niste personaje in aceasta cadrama cosmica, putem spune ca, indiferent daca suntem sfinti sau raufacatori, toate acestea nu sunt decat niste roluri si acestea nu afecteaza adevarata noastra natura, care este o reflexie a lui Dumnezeu?"
Maestrul a inceput sa rada:
"Daca urmarim sa ducem acest rationament pina la capat, putem spune ca aveti dreptate. Dar nu uitati niciodata ca, daca jucati rolul personajului negativ intr-o piesa, veti suporta si consecintele actiunilor negative din piesa, pedeapsa. Daca insa jucati rolul sfantului, va veti trezi din acest vis cosmic si va veti
bucura in eternitate de fuziunea cu Divinul".

Yogananda s-a adresat unui discipol nou venit:
"Ce crezi ca opreste Pamantul sa se lanseze in spatiu, intr-o calatorie care sa-l indeparteaza de Soare?"
"Atractia gravitationala exercitata de Soare“ raspunse discipolul.
"Si ce crezi tu ca opreste Pamantul sa se apropie de Soare?"
"Forta centrifuga, care-l determina sa ramana pe orbita".
Yogananda a abandonat acest subiect, surazand. Dupa o perioada de timp, discipolul a realizat ca Maestrul folosise Soarele ca pe un simbol al Divinitatii si Pamantul ca simbol al omului, in permanenta sa fuga de atractia divina. Yogananda a dorit sa ne incite, pentru a ne determina sa ne deschidem sufletul si sa eliminam orice rezistenta fata de Apelul de dragoste al Divinului".

''Paramahansa Yogananda - Natura onirica a Universului''

Sursa:esoterism.ro

1 comentarii:

Dincolo de cuvinte! 1 august 2011, 17:29  

Cand iubirea apare poetii scriu, cantaretii canta, pictoii picteaza si toate acestea devin capodopere, devin elixir. Daca ei ar face asta cand sunt tristi atunci arta lor ar deveni trista. De aceea arta facuta in iubire vindeca.

Frumos!Am rasfoit cartea lui Yogananda si m-a impresionat.O voi citi neaparat.Multumesc.

Trimiteți un comentariu

  © Blogger template Foam by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP