Gândirea negativa sau complexul esecului

marți, 22 iunie 2010

Cine ne pune de fapt bete-n roate - autosabotajul

Nu rareori auzim vorbindu-se despre accidente ale sortii, despre complexul esecului, nevroze, despre ceea ce am putea numi intr-un cuvânt autosabotaj inconstient. Am cunoscut probabil cu totii indivizi care rateaza in mod sistematic ocaziile favorabile, care se gasesc in permanenta in fata unor dificultati impotriva carora pornesc fara indoiala la lupta, dar cu arme prost adaptate, ca si cum, inconstient, si-ar dori esecul.
Unii oameni fug de responsabilitati, de propriul mediu de viata, pentru a se refugia in alte situatii, sperând, constient sau nu, “sa-si refaca viata”, “sa reinceapa pe noi baze”, “sa-si schimbe norocul”. Cu toate acestea, foarte adesea ei recad in aceleasi obisnuinte, reiau aceleasi comportamente, aceleasi atitudini negative, caci ei insisi isi modifica mediul de viata, dar isi aduc cu ei vechii adversari (cu alte cuvinte modul lor de a privi lucrurile ramâne acelasi). Tendintele conflictuale, incapacitatea de a depasi obstacolele, de a privi situatiile cu obiectivitate, de a-si pune in valoare calitatile , de a trai si a resimti permanent acel sentiment indescriptibil de calm, armonie interioara si serenitate sunt reluate mereu si mereu.
“Un om care sufera inainte de a fi necesar, sufera mai mult decât este necesar.” Seneca

Proiectia negativa

Unul dintre aspectele cele mai frapante ale unei situatii de conflict interior care conduce la esec este proiectia negativa, nerecunoscuta insa de subiectul in cauza. Intr-o maniera generala, noi proiectam asupra celor din jur credintele noastre, sperantele noastre, sentimentele noastre de respingere sau acceptare, ura sau atasamentul nostru.
Astfel, inca din copilarie construim in interiorul personalitatii noastre, ca parte componenta a acesteia, un intreg sistem de tabu-uri si interdictii, de temeri si sperante... Adesea problemele se rezolva sau cel putin intr-o oarecare masura credem ca le-am rezolvat. Evolutia este marcata de o mai buna cunoastere a personalitatii noastre interioare, de o atitudine mai obiectiva, mai realista, de o integrare mai armonioasa in mediul care ne inconjoara.
Dar lucrurile nu stau intotdeauna astfel. Fiinta insuficient de matura psihic, este supusa permanent unui fenomen de proiectie a propriilor sale limite, fara ca ea sa fie constienta de aceasta. Ea regaseste in ceilalti fie lucrurile de care se teme, fie sperantele sale. De aceea va respinge la ceilalti ceea ce de fapt nu admite in ea insasi, si, de asemenea, ceea ce nu se conformeaza imaginii pe care ea insasi si-a construit-o despre sine.
''Priviti catre lumina si umbra va dispare din viata voastra” Emerson
Sentimentul de culpabilitate

Adesea, in astfel de situatii, (poate) apare un sentiment de culpabilitate: tocmai din cauza acestui fenomen de proiectie individul se simte vinovat ca are tendinta de a manifesta fata de ceilalti o atitudine ostila sau chiar ura.
El simte in mod confuz ca imaginea pe care el si-a facut-o despre sine nu este recunoscuta de ceilalti la nivelul la care el pretinde ca se afla. De aici aparitia dubiului. El incepe sa se simta inferior, incapabil sa realizeze sarcina pe care si-a asumat-o si in unele situatii incearca sa compenseze aceasta inferioritate sau chiar sa o supracompenseze, si atunci apar atitudini dizarmonioase, semnalând de fapt o inadaptare: nevoia acuta de a fi superior celorlalti, incercarea de a acapara puterea si, de asemenea, onoruri, situatii, prestigiu, refuzul de a discuta atunci când exista riscul de a fi plasat intr-o situatie de inferioritate, indârjirea de a-si apara propriile idei, chiar si atunci când acestea nu pot fi sustinute rational.
“Orice nebun poate face o regula - si atunci orice nebun o va respecta.” Henry David Thoreau

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

  © Blogger template Foam by Ourblogtemplates.com 2009

Back to TOP